Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 15/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 15/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.15/A/2014
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P., judecător
JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: D. S.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul A. M. și P. de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.710 din 04 decembrie 2013 a Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentrusăvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.B. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul arată că-și menține apelul declarat și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat la o pedeapsă în cuantum majorat, în raport de gravitatea faptei comise și victima infracțiunii – mama inculpatului, persoană în vârstă de 72 ani. Potrivit raportului de expertiză medico-legală, victima prezenta mai multe fracturi, inclusiv o fractură completă de coloană cervicală cu secțiune completă de măduvă, precum și multiple contuzii cerebrale, din care rezultă intensitatea loviturilor aplicate. Chiar în condițiile reținerii art.320/1 C.pr.pen., pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului apare ca fiind prea blândă, impunându-se majorarea acesteia.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat, considerând că instanța de fond a apreciat în mod just toate circumstanțele reale și personale, aplicându-i inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare. Astfel, Tribunalul Maramureș a avut în vedere condițiile în care trăiau cei doi – inculpatul și victima, faptul că aceștia consumau frecvent băuturi alcoolice, iar pe fondul acestui consum de alcool existau conflicte între ei. În ceea ce privește persoana inculpatului, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică, în care deși nu se precizează numărul internărilor, se face referire la faptul că inculpatul a fost internat din anul 2000 și că are bogate antecedente psihiatrice. S-a concluzionat că inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii faptei. Solicită a se avea în vedere că discernământul în cazul consumului de alcool este greu de apreciat dacă a fost păstrat sau nu și în ce proporție. Instanța de fond a făcut referire la practica instanțelor și la noul cod penal, care prevede pentru infracțiunea de omor limite de pedeapsă între 10 și 20 ani închisoare. Având în vedere dispozițiile art.320/1 C.pr.pen., de care inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe, soluția Tribunalului Maramureș apare ca temeinică și legală.
Cu privire la apelul inculpatului, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței și judecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate până la limita de 10 ani închisoare prevăzută de noul Cod penal, având în vedere că inculpatul este în vârstă de 43 ani, nu are antecedente penale și a recunoscut și regretat comiterea faptei de la începutul cercetărilor penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool și regretă foarte mult ce s-a întâmplat.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 710 din 4 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 174 alin. 1 C.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul A. M., fiul lui G. și T., născut la data de 22.09.1970 în Vadu Izei, județ Maramureș, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliat în Vadu Izei nr. 220, județ Maramureș, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul G., la 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani, pt. săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În temeiul art. 71 C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 26.07.2013 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
S-a luat act că partea vătămată A. I., domiciliat în Cluj N., . nr. 9A, județ Cluj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate victimei:
- 439,03 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către S. de Ambulanță Județean Maramureș;
- 302,83 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către S. M. Sighetu Marmației.
În temeiul art. 191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 1008 lei reprezintă costul expertizei medico-legale nr. 217/67/23.08.2013 întocmită de S. Județean de Medicină Legală Baia M., iar 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către d-na av. B. R..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 387/P/12.09.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. M., CNP_, fiul lui G. și T., născut la data de 22.09.1970 în Vadu Izei, județul Maramureș, domiciliat în Vadu Izei, nr. 220, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul A. M. locuia împreună cu mama sa, victima A. T. în . aveau repetat conflicte cauzate de consumul de băuturi alcoolice. La data de 20.07.2013, pe fondul unui conflict de acest gen, inculpatul i-a aplicat victimei lovituri de mare intensitate, în urma cărora aceasta a decedat, moartea fiind cauzată potrivit actelor medico-legale întocmite în cauză de multiple contuzii cerebrale, cerebeloase ale punții și bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de solz temporal stâng.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces verbal de sesizare din oficiu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș; proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș – S. Investigații Criminale; proces verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; planță foto efectuată cu ocazia necropsiei; concluzii preliminarii nr. 204 din 22.07.2013 ale Cabinetului Medico-Legal Sighetu Marmației; raportul de expertiză medico-legală privind autopsia victimei; raport de expertiză medico-legală psihiatrică; declarațiile martorilor A. A. I., G. G., O. I., M. M., H. T. și I. D.; declarația părții vătămate A. I.; declarațiile inculpatului A. M.; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore la data de 26.07.2013, iar prin încheierea penală nr. 492/26.07.2013 a Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsura fiind ulterior menținută în condițiile art. 3001 Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul A. M. a învederat că se prevalează de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, solicitând ca judecata să se realizeze în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a admis cererea formulată de inculpat, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal evocat, iar manifestarea de voință a inculpatului a fost exprimată în mod direct și neechivoc.
Partea vătămată A. I., fratele inculpatului și fiul victimei nu s-a constituit parte civilă, arătând că nu are nici un fel de pretenții de la acesta. De asemenea, cu ocazia dezbaterilor, partea vătămată a învederat instanței că solicită clemență pentru inculpat, întrucât acesta locuia cu victima care consuma la rândul ei în exces băuturi alcoolice și era o persoană cu un comportament extrem de dificil.
În cauză s-au constituit în calitate de părți civile S. de Ambulanță Județean Maramureș și S. M. Sighetu Marmației, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 439,03 lei și respectiv, de 302,83 lei, precum și dobânzile legale aferente, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei(filele 24,38).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul A. M., în vârstă de 43 de ani, a locuit împreună cu mama sa, victima A. T., în vârstă de 72 de ani, în . Maramureș, aceștia gospodărindu-se împreună. Inculpatul nu avea un loc de muncă și obținea venituri din prestarea de munci ocazionale, iar din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că acesta consuma în exces în mod frecvent băuturi alcoolice și avea un comportament agresiv din această cauză. De asemenea, din declarațiile inculpatului, coroborate cu susținerile părții vătămate A. I. a rezultat că și victima obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces, cheltuind în acest scop banii pe care îi obținea din pensie.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că inculpatul a avut un comportament violent în trecut față de propria sa familie, respectiv și-a agresat soția, A. A. I. și pe părinții acesteia, astfel încât aceasta a părăsit domiciliul conjugal, iar inculpatul a rămas să locuiască singur cu mama sa.
La data de 20.07.2013, din cauza faptului că victima ar fi consumat băuturi alcoolice în mod continuu timp de 3 zile și a cheltuit toți banii din pensie, inculpatul A. M. i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, victima fiind grav rănită. Potrivit propriilor sale susțineri, inculpatul a observat că victima se simțea rău, însă nu a acordat atenție acestui aspect, crezând că starea era determinată de consumul de alcool.
La data de 22.07.2013, observând că victima este inconștientă, inculpatul i-a spus martorului O. I. că mama sa moare, iar acesta chemat o ambulanță prin serviciul 112. Deși a fost transportată de urgență la spital, victima a decedat în aceeași zi.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.216/67/23.08.2013 întocmit de S. de Medicină Legală Maramureș „1. Moartea numitei A. T. a fost violentă. 2. Ea s-a datorat unor multiple conturii cerebrale, cerebeloase ale punții și bulbului post-traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de solz temoral stg., mic hematom bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă. 3. Leziunile susmenționate s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure (posibil pumn, picior încălțat), proiectare ulterioară la sol cu loviri de planuri dure și compresiune ulterioară – după căderea victimei între planuri dure (posibil picior încălțat) și pardosea. 4. Leziunile cu rol tanatogenerator au fost cele de la nivelul extremității cefalice. 5. Poziția agresorului față de victimă a fost inițial de față în față în lateral stg. – după căderea victimei, poziția agresorului față de victimă a fost de în picioare și culcat. 6. Leziunile de la nivelul brațului stg., care au avut margini gălbui-verzui au o vechime de aproximativ 3-4 zile înainte de decesul victimei”.
Inculpatul A. M. a recunoscut infracțiunea de care este acuzat, arătând că i-a aplicat lovituri victimei întrucât era beat și că regretă fapta săvârșită.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului A. M., constând în aceea că la data de 22.07.2013, pe fondul unui conflict spontan și al consumului excesiv de băuturi alcoolice, i-a aplicat mamei sale, victima A. T., în vârstă de 72 de ani, multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii șu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice în urma cărora aceasta a decedat la data de 22.07.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. c Cod penal.
La încadrarea juridică a faptei săvârșite, instanța a avut în vedere că din probele administrate în cauză, inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului a rezultat că acesta a aplicat lovituri victimei, de o asemenea intensitate încât au produs leziuni grave, incompatibile cu viața, ceea ce denotă că autorul a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii decesului. În acest sens, instanța a reținut că din actele medico-legale depuse la dosar a rezultat că victima prezenta mai multe fracturi, inclusiv o fractură completă de coloană cervicală cu secțiune completă de măduvă, precum și multiple contuzii cerebrale, leziuni care subliniază intensitatea loviturilor care au fost aplicate victimei. De asemenea, instanța a reținut că prin raportul de expertiză medico-legală s-a concluzionat că leziunile menționate au fost produse prin lovituri active, repetate, cu corpuri dure (posibil pumn, picior încălțat) și proiectare la sol cu loviri de planuri dure și compresiune ulterioară.
Or, având în vedere aceste aspecte apare ca fiind evidentă prevederea de către inculpat a posibilității producerii decesului victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, fapta fiind săvârșită în forma de vinovăție a intenției indirecte conform art. 19 pct.1 lit. b Cod penal.
În consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 Cod penal și având în vedere incidența dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, conform cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat sunt cuprinse între 10 ani și 16 ani și 8 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, apreciind că acestea corespund scopului și funcțiilor prevăzute de art.52 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere că infracțiunea comisă de inculpat prezintă o un grad de pericol social ridicat, atât prin prisma valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, cât și a legăturii de rudenie cu victima, care era mama sa. De asemenea, instanța a reținut că gradul de pericol social concret al infracțiunii comise este circumstanțiat și de modalitatea în care a acționat inculpatul, aplicând lovituri de mare intensitate și care au produs leziuni extrem de grave victimei, conducând în final la decesul acesteia.
Totodată, în procesul de individualizare a pedepsei nu pot fi ignorate împrejurările legate de contextul în care fapta a fost comisă. Instanța a avut în vedere că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul și victima trăiau în condiții de relativă promiscuitate și confruntându-se cu serioase probleme materiale, singurele venituri de care dispuneau fiind sumele obținute de inculpat din prestarea de munci ocazionale și pensia victimei, toate acestea în condițiile în care fratele inculpatului plecase în altă localitate și acesta din urmă rămăsese să aibă grija de mama sa. În acest context, conflictul dintre părți a fost generat de faptul că și victima la rândul său obișnuia să consume băuturi alcoolice în exces, situație care s-a grefat pe bogatele și îndelungatele antecedente psihiatrice ale inculpatului, generate probabil de asemenea de consumul de alcool.
Dincolo de aspectele expuse, instanța a avut în vedere și noua orientare în materie de politică penală a legiuitorului vis-a-vis de preconizata intrare în vigoare a Noului Cod penal, respectiv reducerea limitelor de pedeapsă pentru unele infracțiuni. Astfel, potrivit art. 189 din Noul Cod penal, omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate nu mai constituie o variantă calificată a acestei din urmă infracțiuni, ci va constitui omor în forma simplă, prevăzut de art. 188 din Noul Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În temeiul art.71 alin.1 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, apreciind că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că aceasta este conformă cu principiul instituit prin art. 5 par. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 26.07.2013 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
S-a luat act că partea vătămată A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art.1357 din Codul civil, instanța, în temeiul art. 14 C.pr.pen. raportat la art. 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, l-a obligat pe inculpat la plata următoarelor sume, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate victimei:
- 439,03 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către S. de Ambulanță Județean Maramureș;
- 302,83 lei, precum și dobânda legală aferentă în materie civilă, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă, către S. M. Sighetu Marmației.
În temeiul art. 191 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ și inculpatul A. M. G..
Prin motivele scrise și orale P. a solicitat admiterea căii de atac promovate și judecând în fond cauza, aplicarea unei pedepse just individualizate, în sensul majorării acesteia, raportat la circumstanțele reale ale cauzei, precum și la cele personale ale inculpatului.
S-a susținut, că nu poate fi omisă împrejurarea că, inculpatul pe fondul unui consum exagerat de alcool, și-a ucis mama în vârstă de 72 de ani.
Prin apelul promovat, inculpatul a susținut că se impune reducerea pedepsei aplicată de către tribunal, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat infracțiunea săvârșită, iar procesul a fost derulat în condițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul Parchetului:
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și suferă de tulburare mixtă a personalității; prezentând o dependență alcoolică.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Individualizarea sancțiunii trebuie efectuată și prin prisma datelor ce țin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Fapta unui fiu de a-și ucide în asemenea împrejurări mama, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare și de legiuitor care reglementează și sancționează ca o variantă calificată o asemenea activitate.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere – în operația complexă a individualizării tratamentului penal -, elementele de mai sus, care susțin în afara oricărei îndoieli concluzia că acțiunea infracțională a inculpatului în vârstă de 43 de ani s-a derulat în condițiile unei tulburări puternice și mixte a personalității, generată de o dependență alcoolică, căreia nu i-a putut face față.
Nu poate fi ignorată împrejurarea că atât victima cât și inculpatul erau consumatori notorii de alcool, anterior comiterii infracțiunii, aceștia au băut trei zile neîncetat, astfel că activitatea antisocială a apelantului s-a produs pe fondul unui discernământ afectat de substanțele toxice ingerate și aflate în organism, care i-au modificat substanțial percepția asupra acțiunilor sale.
Această realitate coroborată cu suferința organică și psihică respectiv tulburarea de personalitate de tip mixt, prezentând și o dependență alcoolică, care dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptei, unită cu poziția inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui și o redusă experiență de viață justifică și impune menținerea pedepsei acordate de prima instanță, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză și față de exigențele prevenției generale.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.se va respinge ca nefondat apelul Parchetului, apreciindu-se ca legală și temeinică sentința Tribunalului Maramureș.
În baza art.350 C.proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului A. M. G..
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.pro.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea acestei infracțiuni, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunea săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 12 ani de închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest pe parcursul soluționării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art.160b cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul G., întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În baza art.381 C.proc.pen.și art.88 C.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 26 iulie 2013 și până la zi.
În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu av.B. M., ce se va plăti din F.M.J.
Cheltuielile avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, în apelul parchetului conform art. 192 alin 3 pct.3 Cod procedură penală.
Cu privire la apelul inculpatului:
Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului A. M. G., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat asupra mamei sale în vârstă de 72 de ani, pe care a agresat-o cu pumnii și picioarele, ambii fiind într-o stare vădită de ebrietate, și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al apelantului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este parțial pozitivă.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 12 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de desființare ce s-ar fi putut invoca din oficiu.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct 1 lit b Cod procedură penală.
Apelantul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș si inculpatul A. M., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentintei penale nr. 710 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului Maramureș.
Mentine starea de arest a inculpatului A. M. G..
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 26.07.2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. M..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2014 .
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR
D. PURICEVASILE G.
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
4 ex./27.01.2014
Jud.fond.-R. C. A.
| ← Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 470/2014. Curtea de Apel... | Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Sentința nr. 55/2013. Curtea... → |
|---|
