Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1309/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1309/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1309/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1309/A/2015
Ședința publică de la 29 octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr.756 din 05.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpata P. A.-G. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 4864/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2 și 4 din Vechiul Cod penal și modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului prev. de art.89 al. 2 din OUG nr.195/2002 rep., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Vechiul Cod penal și în condițiile art. 5 al. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata P. A.-G. asistată de avocatul desemnat din oficiu C. I. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar și avocatul ales Ț. E. C. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile civile S. L. J. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-N. - C. Chirurgie I, partea responsabilă civilmente S.C. Allianz-Țiriac Asigurări S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a identificat inculpata P. A.-G. și s-a constatat încetat mandatul avocatului din oficiu având în vedere prezența avocatului ales.
Inculpata P. A.-G. arată că are cunoștință de drepturile sale procesuale, respectiv cunoaște faptul că există posibilitatea de a i se agrava situația ca urmare a soluționării apelului, menține declarațiile date în cauză la care nu face alte completări.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public susține apelul formulat împotriva sentinței penale nr.756 din 05.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o critică în parte sub aspectul dispoziției de achitare a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale, fără acordul echipei de cercetare la fața locului prev. de art.89 al. 2 din OUG nr.195/2002. Sub acest aspect, solicită reevaluarea materialului probator pe baza motivelor arătate în cuprinsul memoriului depus la dosar și, pe cale de consecință, să se dispună condamnarea inculpatei prin aplicarea unei sancțiuni în limitele legale, stabilind Vechiul Cod penal ca fiind legea penală mai favorabilă și procedând la individualizarea modalității de executare a pedepsei conform art.81 VCP, deoarece probatoriul administrat în cauză ar trebui să ducă la concluzia comiterii infracțiunii arătate.
Referitor la motivele reținute de prima instanță pentru a dispune soluția de achitare (fila 7 - al.5 și 6 din hotărâre) pe motiv nu există latura obiectivă a infracțiunii întrucât nu s-a realizat o mutare a vehiculului implicat în accident astfel încât urmele infracțiunii să nu poată fi constatate în aceeași formă, respectiv aprecierea ca și credibile susținerile inculpatei raportat la faptul că acțiunile sale s-au bazat pe o stare de tulburare vădită care exclude latura subiectivă, învederează că se face trimitere indirectă la o stare de necesitate, deși nu s-a reținut nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate. Totuși, se reține starea de necesitate în sensul că autovehiculul inculpatei ar fi împiedicat transportul altor persoane la spitale, aspecte deduse din declarația inculpatei care este caracterizată de subiectivism. În opoziție cu această motivare, din cuprinsul dosarului rezultă suficiente probe pentru a se deduce care era situația reală și în ce mod se justifică acuzația inculpatei și trimiterea sa în judecată.
Face trimitere la declarația martorului Colunga, persoană care confirmă aspectele reținute în cuprinsul rechizitoriului, respectiv constatarea producerii accidentului, discuția purtată cu inculpata la fața locului și faptul că a avut loc o acțiune clară și certă de mutare a autovehiculului dintr-un loc în altul pe carosabil. D. urmare, declarația acestui martor, planșele fotografice și procesul verbal de constatare necontestat, precum și declarația inculpatei duc la concluzia că aceasta a mutat autovehiculul ulterior impactului, fără acordul organelor de poliție, din locul unde a avut loc impactul într-o parcare din apropriere, probabil datorită circumstanțelor date. Or, modul în care s-a realizat mutarea autovehiculului, în condițiile în care nu ar fi existat un martor ocular, rezultatul cu privire la victimă ar fi fost mai grav, iar organele de poliție nu ar fi efectuat cercetările cu rapiditate, ar fi fost de natură să împiedice aflarea adevărului.
În plus, cât timp modificarea urmelor accidentului era de natură să determine dinamica producerii accidentului, latura subiectivă a infracțiunii trebuie să rezulte din probe, iar starea de tulburare a inculpatei raportat la producerea accidentului rutier (pe care nu o contestă) trebuie să îmbrace forma legală în condițiile în care este folosită drept o cauză justificată pentru a nu lua în considerare caracterul infracțional al faptei pentru care se solicită condamnarea. Apreciază că, în cauză, acest aspect nu a fost dovedit, ci există o contraprobă ce constă în declarația martorului Colunga care a purtat discuții cu inculpata, neconfirmând vreo situație care să ducă la concluzia reținută de instanță.
Raportat la intenția inculpatei de a nu prejudicia locul faptei contravine motivației legiuitorului în incriminarea faptei, sens în care arată că dispozițiile Codului rutier impun obligația de a nu modifica locul faptei, obligație ce trebuie respectată. În caz contrar, aceste dispoziții nu ar mai putea fi aplicate.
În concluzie, având în vedere că, în speță, nu există elemente obiective care să justifice această conduită din perspectiva intenției legiuitorului, solicită condamnarea inculpatei, fiind vădită modificarea câmpului infracțional cu intenție.
Avocatul inculpatei, în temeiul art. 421 al. 1 lit. b CPP, solicită a se respinge apelul Parchetului ca nefondat și a se menține sentința penală nr.756 din 05.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N. prin care s-a dispus achitarea inculpatei în baza art.16 al.1 lit. b CPP. Apreciază corectă, fondată și bine motivată hotărârea instanței de fond și arată că sub aspect subiectiv infracțiunea prev. de art.89 al. 2 din OUG nr.195/2002 se săvârșește cu intenție directă sau indirectă atunci când făptuitorul, știind că este autorul unui accident de circulație, își dă seama că prin modificarea stării locului accidentului se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și totodată se împiedică sau se îngreunează activitatea organelor judiciare și se urmărește sau se acceptă producerea acestor urmări.
Apreciază că prima instanță a analizat atât circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, cât și cele personale. Accidentul rutier a avut loc pe .. Cluj-N., la ora 18:00, moment la care traficul rutier era intens, astfel că mutarea autovehiculului s-a realizat în prezența a mai multor martori. În acele momente, inculpata se afla într-o stare de tulburare și dorea ca mașina de ambulanță să poată trece pentru a ajunge la victimă. Învederează conduita inculpatei care a apelat numărul de urgență 112, a stat cu victima, a anunțat organele de poliție și a precizat că a mutat autovehiculul de la locul impactului.
Referitor la poziția contradictorie a inculpatei la care face referire acuzarea, respectiv că inculpata a mutat mașina pentru ca ambulanța să poată prelua sau să poată ajunge la victimă, solicită a se avea în vedere declarația martorului Colunga M. (fila 95) din care rezultă că dacă mașina nu ar fi fost mutată, traficul s-ar fi blocat și ambulanța nu putea ajunge la victimă.
Mai solicită a se reține aspecte care țin de persoana inculpatei, respectiv faptul că s-a împăcat cu victima, caracterizările și înscrisurile depuse la dosar dar și faptul că anterior acestui accident inculpata și-a pierdut soțul pentru că ambulanța nu a ajuns la acesta la timp.
Nu în ultimul rând, apreciază că trebuie analizată rațiunea incriminării faptei și valoarea socială pe care legiuitorul a dorit să o incrimineze, dar și circumstanțele subiective în care a fost săvârșită fapta. Concluzionând, apreciază nefondat apelul Parchetului, motiv pentru care solicită a fi respins.
Curtea constată existența acordului inculpatei pentru a presta o muncă în folosul comunității în ipoteza în care s-ar admite apelul Parchetului și s-ar face aplicarea art.83 CP, după care acordă ultimul cuvânt inculpatei.
Inculpata P. A.-G., având ultimul cuvânt, menține declarațiile anterioare și solicită a se menține hotărârea primei instanțe deoarece soluția de achitare este corectă și nu a avut intenția de a modifica urmele de la locul accidentului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.756/5.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod Procedura Penală a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpata P. A.-G., C.N.P. –_, fiica lui R. G. și R. A., născutǎ la data de 19.10.1969, în mun. Cluj-N., județul Cluj, domiciliatǎ în mun. Cluj-N., ., ., adresa aleasǎ pentru comunicarea actelor procedurale fiind municipiul Cluj-N., . A jud. Cluj, cetǎțean român, în vârsta de 45 de ani, studii superioare, necǎsǎtoritǎ, ocupația – regizor de film la Shock Video Productions, fǎrǎ antecedente penale, a infracțiunii de vatamare corporala din culpa prev și ped de art. 184 alin.2 și 4 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod Penal în dauna partii civile S. L.-J. cu domiciliul în mun. Cluj-N., .. 42 ., ca urmare a împăcării partilor.
În temeiul art. 159 alin.2 Cod Penal s-a constatat stinsa actiunea civila promovata in cadrul procesului penal de catre partea civila S. L.-J..
În temeiul art. 25 alin. 5 cu referire la art. 16 alin.1 lit.g Cod Procedura Penala a lasat nesolutionata actiunea civila promovata in cadrul procesului penala de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj -N., cu sediul in mun. Cluj-N., .-5 Jud. Cluj.
În temeiul art. 396 alin.5 rap la art.16 alin.1 lit.b Cod Procedura Penala a fost achitat inculpata P. A.-G., cu datele de identitate de mai sus, de sub acuzatia comiterii infractiunii de modificare a stǎrii locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vǎtǎmarea integritǎții corporale ori a sǎnǎtǎții uneia sau a mai multor persoane, fǎrǎ acordul echipei de cercetare la fața locului prev și ped de art. 89 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002R cu aplicarea art. 5 Cod Penal.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod Procedura Penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei și persoana vatamata la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând in sarcina acestuia conform art. 275 alin.3 Cod Procedura Penala.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 22.05.2013, Poliția Municipiului Cluj-N. – Biroul Rutier s-a sesizat din oficiu cu privire la fapta numitei P. A.-G., care în jurul orelor 19.10, neasigurându-se la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, a provocat un accident de circulație pe . Cluj-N., accident soldat cu rǎnirea gravǎ a persoanei vǎtǎmate S. L. J. ( proces verbal – f.13 dosar UP).
Astfel, în data de 22.05.2013, în jurul orei 19.00, inculpata A.-G. P. conducea autoturismul marca „Toyota Aygo” cu nr. de înmatriculare_ pe . Cluj-N., dinspre P-ța Unirii înspre P-ța A. I.. Cǎutând un loc de parcare, inculpata a oprit autoturismul în dreptul cǎii de acces la imobilul cu nr. 16 (clǎdirea Sindicatelor), pe partea dreaptǎ a drumului, raportat la direcția de deplasare cǎtre P-ța A. I..
Deoarece bloca accesul la acel imobil, vǎzând totodatǎ un loc liber în parcarea aflatǎ pe cealaltǎ parte a drumului, fǎrǎ sǎ se asigure în mod corespunzǎtor, inculpata a inițiat manevra de traversare a celor douǎ benzi de circulație, aproape perpendicular, neacordându-i prioritate persoanei vǎtǎmate S. L. J., care se deplasa cu motocicleta marca „Suzuki SF650” cu nr. de înmatriculare_, pe banda a doua de circulație, dinspre P-ța Unirii înspre P-ța A. I..
Cele douǎ autovehicule au intrat în coliziune, partea frontalǎ a motocicletei intrând în partea lateralǎ stânga-fațǎ a autoturismului marca „Toyota Aygo” (în zona barei din fațǎ).
Deoarece unghiul în care s-a aflat autoturismul condus de inculpata în momentul impactului, raportat la axul drumului, a fost aproape drept, bara din fațǎ a autoturismului s-a desprins parțial, agǎțându-se în motocicletǎ, fapt ce l-a determinat pe conducǎtorul acestui vehicul sǎ piardǎ controlul asupra direcției de deplasare și sǎ intre în impact cu un alt autovehicul, care era staționat în parcarea special amenajatǎ pe partea stângǎ a drumului.
Din acest al doilea impact, motocicleta a ricoșat, conducǎtorul ei fiind proiectat pe asfalt și, urmare a faptului cǎ a suferit grave leziuni corporale, a fost transportat la spital cu un echipaj SMURD.
Recoltându-se probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a constatat cǎ niciunul dintre cei doi conducǎtori auto implicați în accident nu a fost sub influența bǎuturilor alcoolice sau a altor substanțe psihoactive (f. 32-39 dosar UP).
Conform Raportului de Constatare Medico-Legalǎ nr. 5121/II/b/76 eliberat la data de 31.10.2013 de catre IML Cluj-N. persoana vǎtǎmatǎ S. L. J. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numǎr cuprins între 95 și 100 de zile de îngrijiri medicale (f. 30-31 dosar UP).
Martorul ocular H. M.-V. audiat in cursul urmaririi penale a aratat că „dupǎ accident, autoturismul de culoare roșu a rǎmas imobilizat pe banda a doua, oblic fațǎ de axul drumului, poziție din care am dedus faptul cǎ autoturismul a traversat partea carosabilǎ aproape perpendicular (circa 60-70°) fațǎ de axul drumului, fǎrǎ sǎ treacǎ succesiv de pe o bandǎ pe cealaltǎ ... conducǎtorul motociclei rula cu vitezǎ micǎ „ia uite-l și pe ǎsta cǎ merge cu 40 km/h și tureazǎ aiurea motorul”.
Acționând în acest fel imprudent inculpata A.-G. P. a încǎlcat urmǎtoarele obligatii prevǎzute în O.U.G. nr. 195/2002 rep.:
- art. 77 alin.(1) “conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei”.
- art. 77 alin.(3) „este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului fără încuviințarea poliției care cercetează accidentul”.
Audiata fiind in cursul urmaririi penale inculpata a manifestat o pozitie procesuala contradictorie, însă nu cu privire la elementele esentiale ale starii de fapt . Astfel, în declarația din data de 01.04.2014, cu ocazia audierii în calitate de suspect, numita A.-G. P. a precizat cǎ pentru a nu stânjeni deplasarea ambulanței pânǎ la victimǎ, a mutat autoturismul pânǎ pe partea stângǎ a drumului (f. 57 dosar UP), în declarația din data de 10.09.2014, cu ocazia audierii în calitate de inculpat, aceasta a precizat cǎ a procedat în acest fel deoarece „autoambulanța nu putea sǎ ajungǎ la victimǎ și nici sǎ plece cu victima la spital”, invocând cauza justificativǎ a stǎrii de necesitate (f. 55 dosar UP).
S-a considerat de catre organul de urmarire penala că prin declaratiile sale inculpata a invocat in favoarea sa cauza justificativa a starii de necesitate, apărare care a fost in mod justificat înlaturata apreciindu-se ca fiind infirmatǎ de declarația martorului H. M.-V., conform cǎreia, „autoturismul de culoare roșu, care a produs accidentul, a fost în mod sigur mutat de pe banda a doua, unde a rǎmas inițial, pânǎ în parcarea de pe partea stângǎ, doar dupǎ ce echipajul S.M.U.R.D. a plecat cu victima de la locul accidentului, însǎ înainte de sosirea poliției la fața locului” (f. 48 dosar UP). De asemenea, s-a apreciat ca atata timp cat conform procesului-verbal de cercetare la fața locului( f. 14 dosar UP) se precizeazǎ cǎ lǎțimea covorului asfaltic este de 6,40 metri, iar conform caracteristicilor tehnice ale autoturismului condus de inculpata cuprinse în copia certificatului de înmatriculare( f. 40 dosar UP)rezultǎ cǎ lungimea acestui autovehicul este de 3,41 metri, oricare ar fi fost poziția în care ar fi rǎmas acest autoturism dupǎ producerea accidentului, distanța rǎmasǎ liberǎ ar fi de cel puțin 2,99 metri (luând în considerare cǎ autoturismul ar fi rǎmas dupǎ impact perpendicular pe axa drumului, iar nu oblic, așa cum reiese din ansamblul probator administrat în cauzǎ), distanțǎ care ar fi permis trecerea oricǎrui autoturism (neluând în considerare și un eventual spațiu rǎmas liber din parcǎrile amenajate pe ambele pǎrți a drumului).
Astfel, materialul probator administrat in cursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti nu a relevat ca inculpata a actionat în stare de necesitate pentru a salva de la un pericol imediat si care sa nu poata fi inlaturat in alt fel ( art. 20 Cod Penal) atata timp cat chiar in conditiile in care autovehiculul pe care il conducea ramanea la locul impactului ambulanta ar fi reusit sa treaca pentru a ajunge la victima.
Prin adresa nr._/446 din 03.07.2013 Direcția Tehnică – Serviciul Siguranța Circulației Urbane a Municipiului Cluj-N. a pus la dispoziția organului de cercetare penala, pe suport digital, înregistrǎrile din data de 22.05.2013 surprinse de camera de supraveghere amplasata pe .-27 dosar UP), însă în urma vizionǎrii acestora s-a constatat doar cum motcicleta condusǎ de victimǎ se deplaseazǎ cu aceeași vitezǎ ca a celorlalte autoturisme și trece pe culoarea verde a semaforului, accidentul rutier nedistingându-se, deoarece s-a produs în cel mai îndepǎrtat plan al suprafeței surprinse de camera de supraveghere.
Preliminar, în ceea ce priveste infractiunea de vatamare corporala din culpa, vazand manifestarea de vointa exprimata de partea civila și inculpata in mod personal in sedinta publica din data de 10.04.2015, de a se impaca in mod total si neconditionat, în temeiul art. 396 alin. 1, 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod Procedura Penală cu referire la art. 184 alin.6 Cod Penal 1969 instanta a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea de către inculpata P. A.-G., C.N.P. –_, fiica lui R. G. și R. A., născutǎ la data de 19.10.1969, în mun. Cluj-N., județul Cluj, domiciliatǎ în mun. Cluj-N., ., ., adresa aleasǎ pentru comunicarea actelor procedurale fiind municipiul Cluj-N., . A jud. Cluj, cetǎțean român, în vârsta de 45 de ani, studii superioare, necǎsǎtoritǎ, ocupația – regizor de film la Shock Video Productions, fǎrǎ antecedente penale, a infracțiunii de vatamare corporala din culpa prev și ped de art. 184 alin.2 și 4 Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod Penal în dauna partii civile S. L.-J. cu domiciliul în mun. Cluj-N., .. 42 ., ca urmare a împăcării partilor.
În temeiul art. 159 alin.2 Cod Penal s-a constatat stinsa actiunea civila promovata in cadrul procesului penal de catre partea civila S. L.-J..
În temeiul art. 25 alin. 5 cu referire la art. 16 alin.1 lit.g Cod Procedura Penala s-a lasat nesolutionata actiunea civila promovata in cadrul procesului penala de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj -N., cu sediul in mun. Cluj-N., .-5 Jud. Cluj.
Mai apoi instanta a retinut ca din perspectiva prevederilor art. 396 alin.1 Cod Procedura Penala instanta hotaraste asupra invinuirii aduse inculpatului pronuntand dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal, condamnarea pronuntandu-se daca instanta constată, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.
Simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției. Potrivit principiul in dubio pro reo (orice îndoială profită acuzatului), desprins din interpretarea art.6 și art. 99 alin.2 Cod procedură penală și art.6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, judecătorul nu poate pronunța condamnarea unei persoane decât atunci când este convins, dincolo de orice îndoială rezonabilă de vinovăția unei persoane.
În conformitate cu prevederile art. 396 alin.1 Cod procedură penală solutia de condamnare a inculpatului se pronunta numai dacă instanta constată că fapta există, constituie infractiune si a fost comisă de inculpat, rezultînd astfel cu claritate din economia textului că instanta de judecată pronuntă condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strânse in cursul urmăririi penale și verificate in cursul cercetării judecatoresti dovedesc in mod cert, că fapta a fost săvârsită de inculpat.
Din aceeasi perspectivă, s-a reținut că orice soluție pronunțată de instanță nu se poate întemeia decât pe probe legal administrate și convingatoare (cauza Telfner c. Austriei ), scopul procesului penal fiind ca orice persoană care a savârșit o infracțiune să fie pedepsită conform vinovăței sale si nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală(art.1 Cod procedură penală).
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmăririi penale trebuie verificate in activitatea de judecată de către instantă, in sedintă publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu, numai după verificarea efectuată in aceste conditii, instanta putând retine motivat că acestea exprimă adevărul judiciar .
Pe de altă parte, in raport de dispozitiile art. 5 și art. 103 Cod procedură penală cu referire la art.1, 285 și art.351 Cod procedură penală, hotărârea prin care se solutionează cauza penală dedusă judecătii trebuie să apară ca o concluzie sustinută de materialul probator administrat in dosar, constituind un lant deductiv, fără discontinuitate.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 Cod Procedura Penala se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.
Atâta timp cât prevederile art.103 Cod procedură penală exclud o ordine de preferintă, criteriul determinant in aprecierea probelor constituindu-l forta acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia apartine sau de organul care le-a administrat iar dispozitiile art. 97 Cod procedură penală nu fac distinctie intre valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate in faza de urmărire penală si a judecătii, rămâne ca instanta de judecată, coroborând toate probele administrate in ambele faze ale procesului penal să examineze cauza acordând prioritate principiului preeminentei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale(cauza Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Asadar sub aspect probator, in luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, condamnarea dispunandu-se doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila( art. 103 alin.2 Cod Procedura Penala).
Potrivit prevederilor art. 89 alin.2 din OUG nr. 195/2002R constituie infractiunea de modificare sau stergere a urmelor locului accidentului, fapta oricarei persoane de a modifica starea locului sau de a sterge urmele accidentului de circulatie din care a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoana, fără acordul echipei de cercetare la fata locului.
Obiectul juridic special al infractiunii il reprezinta acel fascicol de relatii sociale constituite in legatura cu ocrotirea securitatii circulatiei pe drumurile publice, a caror formare, normala desfasurare si dezvoltare este asigurata prin incriminarea faptelor de modificare sau stergere a urmelor locului accidentului de catre oricare persoana, iar obiectul special adiacent, reprezentat de acea valoare sociala constand in activitatea organelor judiciare impotriva faptelor care impiedica constatarea imediata si completa a incalcarilor savarsite in cadrul circulatiei rutiere, identificarea faptuitorilor si stabilirea circumstantelor concrete in care au fost comise incalcarile respective.
Din punct de vedere obiectiv, elementul material al infractiunii analizate il reprezinta actiunea de modificare sau stergere a urmelor accidentului, urmarea socialmente periculoasa constituind-o crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite, rezultat care se produce in momentul in care se procedeaza la o modificare a perimetrului in care s-a produs accidentul.
Prin modificarea starii locului accidentului se intelege interventia activă a agentului asupra locului accidentului prin introducerea ori crearea unor urme noi, deplasarea unor obiecte ce pot constitui probe sau ( în) departarea acestora de la locul producerii accidentului, iar stergerea urmelor accidentului de circulatie presupune interventia activa a agentului prin eliminarea ori inlaturarea urmelor accidentului rutier.
Sub aspect subiectiv infractiunea se savarseste cu forma de vinovatie a intentiei directe sau indirecte, respectiv atunci cand făptuitorul stiind ca a fost angajat . circulatie isi da seama ca prin modificarea starii locului accidentului / stergerii urmelor acestuia se creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatiei si totodata, se impiedica sau se ingreuneaza activitatea organelor judiciare în legatura cu acel accident si se urmareste sau numai accepta, ca o eventualitate, producerea acestor urmari.
Din aceasta perpectiva s-a imputat inculpatei faptul că dupǎ producerea accidentului rutier, care i-a cauzat în mod vǎdit leziuni corporale victimei S. L. J., aceasta a mutat autoturismul din poziția în care a rǎmas inițial (banda a doua de circulație), deplasându-l în parcarea special amenajatǎ pe partea stângǎ a drumului.
Cu toate acestea instanta nu poate aprecia ca inculpata care după producerea accidentului rutier, care a cauzat leziuni corporale victimei S. L. J., a mutat autoturismul din poziția în care a rǎmas inițial (banda a doua de circulație), deplasându-l în parcarea special amenajatǎ pe partea stângǎ a drumului, aproximativ 2 metri astfel cum rezulta din schita locului accidentului anexa la procesul verbal de cercetare la fata locului ( f. 16 dosar UP) in conditiile in care evenimentul rutier a avut loc in jurul orei 18,00 . Eroilor) dar si la o ora la care traficul era unul intens iar daca in urma accidentului ramanea pe loc, se bloca circulatie ( astfel cum a precizat si martorul H. M. V. in fata instantei de judecata- f. 95 verso dosar I) a actionat dincolo de orice dubiu rezonabil urmarind sau cel putin acceptand ca prin activitatea sa să ingreuneze in vreun mod activitatea de înfaptuire a justitiei in materia criminalitatii rutiere. Chiar daca infractiunea incriminata de art. 89 alin.2 din OUG nr. 195/2002 nu este una de rezultat se poate constata ca în realitate activitatea organelor de politie sosite la fata locului nu a fost ingreunata in nici un fel de actiunea anterioara a inculpatei, aceasta desfăsurandu-se potrivit dipozitiilor legale în prezenta inculpatei, a martorului asistent si a echipei sosite la fata locului. Totodată conform sustinerilor inculpatei relatate in fata instantei de judecata aceasta a fost cea care s-a deplasat la persoana vatamata imediat dupa impact și a sunat la urgente și apoi a mutat masina intrucat si-a dat seama ca aceasta blocheaza sensurile de circulatie. De asemenea dupa sosirea organelor de politie le-a aratat acestora locul impactului si locul unde a mutat masina, acestia spunandu-i ca nu este nici o problema intrucat se vede locului impactului si este posibila cercetarea la fata locului( f. 47 verso-48).
Nu pe mai departe instanta va retine realitatea sustinerilor inculpatei cu privire la starea psihica in care se afla la momentul producerii evenimentului rutier, sustineri potrivit carora dupa impact tot ceea ce dorea era ca ambulanta sa ajunga cat mai repede la fata locului, atata timp cat din inscrisurile depuse rezulta ca sotul acesteia P. J. K.L a decedat la data de 31.01.2011 ca urmare unui stop cardio-respirator ( înscrisuri f. 97-103 dosar I).
În acest sens instanta a concluzionat ca interpretarea dată starii de fapt este una eronata nefiind îndeplinito conditia de tipicitate subiectivă ceruta pentru existenta infractiunii de modificare a stǎrii locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vǎtǎmarea integritǎții corporale ori a sǎnǎtǎții uneia sau a mai multor persoane, fǎrǎ acordul echipei de cercetare la fața locului prev și ped de art. 89 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002R cu aplicarea art. 5 Cod Penal motiv pentru care în temeiul art. 396 alin.5 rap la art.16 alin.1 lit.b Cod Procedura Penala a dispus achitarea inculpatei P. A.-G. de sub acuzatia comiterii infractiunii mentionate.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei și persoana vatamata la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând in sarcina acestuia conform art. 275 alin.3 Cod Procedura Penala.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnată inculpata pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.89 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În motivele de apel s-a arătat că, instanța de fond a dispus o soluție de achitare pe motiv că, nu există latură obiectivă a infracțiunii, deoarece nu s-a realizat o mutare efectivă a autovehiculului implicat în accident, astfel încât urmele infracțiunii să nu poată fi constatate în cauză, raportat la aprecierile și credibilitatea susținerilor inculpatei care s-a aflat într-o stare de tulburare vădită și că a schimbat poziția autovehiculului doar pentru a permite organelor medicale să intervină în favoarea victimei rezultate în urma accidentului.
Din declarația martorului H. rezultă starea de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv producerea accidentului, discuția purtată cu inculpata la fața locului și faptul că a avut loc o acțiune clară și certă de mutare a autovehiculului dintr-un loc în altul, pe carosabil.
Față de acestea, rezultă cu certitudine că inculpata a mutat autovehiculul ulterior producerii accidentului, fără acordul organelor de poliție, din locul unde a avut impactul, într-o parcare alăturată, datorită circumstanțelor din acel moment, însă mutarea autovehiculului, în condițiile în care nu ar fi existat martori oculari, rezulta că, accidentul în urma căruia victima a fost accidentată grav, iar organele de poliție nu ar fi intervenit cu promptitudine, ar fi fost în măsură să împiedice aflarea adevărului.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, însă a apreciat greșit probele cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului reținută în sarcina inculpatei.
Potrivit art.89 alin.2 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune de modificare a locului accidentului, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat accidentarea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului.
Din probele administrate în cauză, inclusiv declarația inculpatei rezultă că, după producerea accidentului, care a avut loc pe . Cluj-N., inculpata a modificat poziția autoturismului implicat în accident, din poziția inițială (banda a doua de circulație), deplasându-l în parcarea amenajată de pe partea stângă a drumului, pe același sens de mers, cca. 2 metri, așa cum rezultă din schița locului accidentului, declarația inculpatei și a martorului H. M..
Raportat la condițiile în care s-a produs accidentul, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare un număr de 95-100 zile îngrijiri medicale, că inculpata s-a împăcat cu partea vătămată, ceea ce a dus la încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 V.C.p., că inculpata a modificat poziția autoturismului implicat în accident cca. 2 metri, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, respectiv de pe banda a doua de deplasare în parcarea de pe partea stângă a sensului de mers, iar prin această modificare nu au fost șterse urmele infracțiunii, care erau evidente, fiind percepute de martori oculari, datorită locului în care s-a produs accidentul, porțiune de drum intens circulată din centrul municipiului Cluj-N. și că inculpata a modificat poziția autoturismului implicat în accident nu pentru a îngreuna cercetarea la fața locului și stabilirea condițiilor în care s-a produs accidentul, ci pentru a da posibilitatea salvării și organelor medicale pentru a interveni în vederea acordării îngrijirilor medicale părții vătămate și pentru a nu bloca circulația, motive pentru care apreciem că fapta există, însă aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni .
Inculpata nu are antecedente penale, a avut o poziție sinceră în cursul procesului, a recunoscut circumstanțele în care s-a produs accidentul, s-a împăcat cu partea vătămată, achitându-i despăgubirile civile solicitate de aceasta, iar fapta de a muta autovehiculul implicat în accident cca. 2 metri, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, nu a avut repercursiuni cu privire la constatarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, apreciem că fapta comisă de inculpată nu realizează pericolul social al unei infracțiuni, sens în care, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. urmează să fie admis apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr.756/5.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N., care va fi desființată cu privire la temeiul achitării inculpatei P. A. G. și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art.19 din Legea nr.255/2013 și art.18 ind.1 C.p. anterior, se va dispune achitarea inculpatei P. A. de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.89 alin.2 din OUG 195/2002.
În baza art.91 lit.c C.p. anterior, se va aplica inculpatei sancțiunea administrativă de 1000 lei amendă.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate urmează să fie menținute.
Potrivit art.272 alin.1 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ în favoarea av. C. I. A..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr.756/5.06.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o desființează cu privire la temeiul achitării inculpatei P. A. G. (C.N.P. –_, fiica lui R. G. și R. A., născutǎ la data de 19.10.1969, în mun. Cluj-N., județul Cluj, domiciliatǎ în mun. Cluj-N., ., .).
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art.19 din Legea nr.255/2013 și art.18 ind.1 C.p. anterior dispune achitarea inculpatei P. A. de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.89 alin.2 din OUG 195/2002.
În baza art.91 lit.c C.p. anterior aplică inculpatei sancțiunea de 1000 lei amendă administrativă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 100 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. C. I. A..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
M. R. V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./09.11.2015
Jud.fond. T. Ivascu
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
