Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1285/2015. Curtea de Apel CLUJ

Decizia nr. 1285/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1285/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1285/A/2015

Ședința publică din 26 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. A. M., judecător

JUDECĂTOR: A. C.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj

reprezentat prin procuror: O. T.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul L. I. împotriva sentinței penale nr. 202/2015, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, privind pe inculpații P. I., L. I. și B. V., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 al. 3, rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații P. I. și B. V. și apărătorul ales al inculpatului L. I., av. P. M. din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul L. I. și părțile civile M.F.P. Agenția Națională de Administrare Fiscală, A. Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru A. și Operațiuni Vamale Cluj prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.

Procedura de citare, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța procedează la identificarea inculpaților P. I. și B. V., constatându-se că față de acești inculpați hotărârea primei instanțe este definitivă.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului L. I. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în întregime a sentinței atacate și rejudecând cauza, a se dispune în principal, achitarea inculpatului în baza disp.art.10 lit. c N.C.P. rap. la art. 5 N.C.P., reținând că legea penală mai favorabilă în ceea ce-l privește pe inculpat este Codul penal din 1969.

În susținerea apelului arată că inculpatul nu a comis fapta imputată, fiind incidentul principiul in dubio pro reo.

În subsidiar, solicită respingerea pretențiilor civile formulate de către partea civilă în ce-l privește pe inculpatul L. I..

Solicită a se observa că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului în contextul în care rolul și plasarea acestuia la momentul și la locul comiterii faptei nu se coroborează cu alte probe. Mai exact, inculpatul nu a fost surprins, întrerupt, somat sau urmărit în/din efectuarea unei activități de contrabandă.

Totodată, solicită a se avea în vedere depozițiile celorlalți inculpați care recunosc că au fost autorii activității de contrabandă, a preluării și transportului la acea dată a unui număr de pachete de țigări de contrabandă. De asemenea, solicită a se aprecia că nu s-a clarificat care este numărul efectiv al participanților la comiterea infracțiunii și nu s-a stabilit care este activitatea infracțională a fiecăruia în parte.

Apreciază că soluția primei instanțe excede probatoriului administrat și contravine scopului legal instituit prin prisma prev.art.52 și 72 C.pen.

Solicită a se aprecia că soluția de condamnare la o pedeapsă de 4 ani închisoare, doar pentru că inculpatul nu ar fi recunoscut săvârșirea acestei fapte, excede și constituie un abuz al instanței de fond.

P. aceste considerente și cele expuse pe larg la dosar, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, aplicând acestuia o pedeapsă corect dozată și individualizată.

Solicită a se avea în vedere că din procesul verbal de constatare precum și din declarațiile agenților de poliție rezultă că s-au efectuat focuri de avertisment, fiind irelevant că față de atitudinea organului statului, inculpatul s-a desistat în activitatea infracțională. Mai mult, inculpatul a fost identificat de către martorul G. iar din adresa de la fila 29 dosar u.p. rezultă că la data de 11.05.2012, același inculpat a fost prins în flagrant săvârșind tot infracțiunea de contrabandă.

Cât privește declarația soției inculpatului, audiată în fața instanței, chiar dacă aceasta a fost înlăturată, solicită a se observa că inculpatul este plasat la locul incidentului într-un anumit moment al zilei.

P. aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Inculpatul P. I. având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul B. V. având ultimul cuvânt, arată că inculpatul P. I. nu a fost prezent la locul comiterii faptei.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 202 din 08 mai 2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, au fost condamnați inculpații:

  1. P. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 74, lit. ”c” din Codul penal din anul 1969 și a art. 76 lit.”b” din același cod,

În temeiul art. 71 din codul penal din anul 1969, au fost interzise drepturile prev. de art. 64, lit.”a” teza a II-a din același cod.

În temeiul art.81 și 82 din Codul penal din anul 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, cu consecința prev. de art. 83 din același cod.

În temeiul art. 71 al.5 din Codul penal din anul 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64, lit.”a” teza a II-a din același cod.

  1. L. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 din Codul penal din anul 1969 și a art. 76 lit. b din același cod.

În temeiul art.71 din codul penal din anul 1969, au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. ”a” teza a II-a din același cod.

În temeiul art. 86 indice 1, art.86 indice 2, art.86 indice 3 din Codul penal din anul 1969 a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare persoana condamnată trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta.

- Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință s-a locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.

- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

- Să nu depășească limita teritorială a României, fără încuviințarea instanței.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86 indice 4 din codul penal din anul 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația în care persoana condamnată nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere ori obligațiile stabilite de instanță.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal din anul 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64, lit.”a” teza a II-a din același cod.

  1. B. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. ”c” din Codul penal din anul 1969, cu aplicarea art. 76 lit.”b” din același cod..

În temeiul art.71 din Codul penal din anul 1969, au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. ”a” din același cod.

În temeiul art. 81 și 82 din Codul penal din anul 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, cu consecința prev. de art. 83 din Codul penal din anul 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal din anul 1969, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. ”a” teza a II-a din același cod.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit.”a” din Noul Cod de procedură penală s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului a cantității de 1.998 pachete cu țigări de proveniență ucraineană marca Viceroy, care au fost depuse la camera de corpuri delicte a Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, cu dovada . nr._/20.06.2012.

În temeiul art. 112 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală s-a dispus confiscarea specială în favoarea statului de la inculpatul L. I. a sumei de 1500,00 euro în echivalent în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea autoturismului marca VW Passat cu nr. înmatriculare specific de Bulgaria B-4145-PM și în consecință s-a dispus restituirea către inculpat a autoturismului împreună cu cheia de contact cu telecomandă, certificat de înmatriculare cu nr._, poliță de asigurare de răspundere civilă auto, procură cu drept de folosință în limba bulgară și română, raport control tehnic.

Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul în Baia M., . A, jud. Maramureș, suma de 23.357,00 lei reprezentând datorie vamală cu dobânzi și penalități aferente începând cu data de 18.06.2012 și până la achitarea efectivă.

Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 750,00 lei cheltuieli judiciare.

Cheltuielile cu avocații din oficiu reprezintă cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului, iar onorariile avocațiale din oficiu, de câte 300,00 lei pentru cabinet de avocat M. R. și L. C., precum și 100,00 lei pentru cabinet de avocat M. A. I., din cadrul Baroului Maramureș, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe L. Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosarul nr._ /25.04.2013 au fost trimiși în judecată inculpații P. I., L. I. și B. V. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu modificările și completările ulterioare.

În conținutul actului de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații s-au întâlnit în data de 18.06.2012 pe raza localității Valea Vișeului și au convenit la propunerea lui L. I. să preia patru colete cu țigări de proveniență ucraineană de lângă un șopru situat pe o zonă deluroasă numită ”Obcină”, pentru a le transporta prin pădure peste dealul H. până la drumul de acces spre mănăstirea Izvorul Tămăduirii de pe raza localității R. de Sus, unde același inculpat care a venit cu propunerea să aștepte cu o mașină pe ceilalți inculpați.

Inculpații P. I. și B. V., împreună cu o persoană nedescoperită au pus în aplicare planul și au transportat cu spatele prin pădure peste dealul împădurit timp de circa 2 ore, cantitatea de 4 colete cu țigări marca Viceroy de proveniență ucraineană până la drumul de acces ce duce la mănăstirea menționată mai sus, unde au fost așteptați de către inculpatul L. I. cu autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare B-4145-PM.

Cei care au transportat au încărcat coletele în autoturismul deținut de L. I. și acesta a condus pe traseul spre Localitatea P., iar după circa 300-400 de metri acesta s-a răzgândit asupra modului de acțiune și a oprit autoturismul astfel că le-a cerut celorlalți inculpați și persoanei nedescoperite să transporte colete cu țigări cu spatele pe un drum forestier care duce spre localitatea Bârsana și să le ascundă în vegetație. După 100 de metri parcurși inculpații B. V. și P. I. și persoana nedescoperită au fost somați de organele poliției de frontieră, astfel că au abandonat coletele și au fugit prin pădure, iar inculpatul B. V. și-a pierdut telefonul mobil, care a fost ridicat împreună cu coletele cu țigări și depuse la camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Sighetu Marmației.

În cursul urmăririi penale inculpatul P. I. și B. V. au recunoscut parțial fapta, iar inculpatul L. I. nu a recunoscut fapta comisă.

În cadrul cercetării judecătorești, inculpații B. V. și P. I. au recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar fără participarea inculpatului L. I.. Acesta a negat în continuare fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, s-a constituit parte civilă cu suma de 23.357,00 lei reprezentând datoria vamală cu dobânzile și penalitățile aferente calculate de la data săvârșirii infracțiunii.

În conținutul rechizitoriului s-a solicitat luarea măsurii de siguranță a confiscări speciale a cantității de 1998 de pachete cu țigări și autoturismului deținut de inculpatul L. I..

Magistratul de la instanța de fond a apreciat că starea de fapt este dovedită în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare; procesul verbal de constatare și planșa cu fotografii judiciare aferentă; procesul verbal de conducere în teren și planșa cu fotografii judiciare aferentă; procesul verbal de folosirea câinelui de serviciu pentru preluarea urmelor de miros uman și schița locului faptei; dovada introducerii în camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Maramureș a celor 1998 pachete cu țigări; adresa D.R.A.O.V. Cluj nr._/B.T.V., S.J./2012; dovada introducerii de S.T.P.F. Maramureș a autoturismului VW Passat; procesul verbal de indisponibilizare a autoturismului; declarațiile martorilor R. A. R.; G. Ș. T.; L. R. I., Șmuliac S. M.; S. S., C. A., G. A. I., U. I.; procesele verbale de aducere la cunoștință a învinuirii; declarațiile inculpaților și a lui S. M.; procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală . nr.

În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și martorii R. A.-R., G. S. T., L. R. I., Șumuliac S. M., S. S., L. A., C. A., Ugorsag I., G. I. A..

Apreciind probele administrate în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a considerat că inculpații sunt vinovați de săvârșirea în calitate de coautori a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu modificările și completările ulterioare.

Sub aspectul laturii obiective inculpații B. V. și P. I. au preluat și transportat colete cu țigări de proveniență ucraineană peste dealul H. împreună cu o persoană rămasă nedescoperită, iar coletele au fost încărcate în autoturismul deținut de inculpatul L. I., care a condus autoturismul o distanță de circa 300-400 de metri.

Inculpații B. V. și P. I. au recunoscut fapta parțial.

Inculpatul L. I. a reușit să scape, iar apărarea acestuia formulată în sensul că nu există suficiente probe pentru a se dovedi participarea și vinovăția sa la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, a fost înlăturată de instanță, care a apreciat că participarea inculpatului L. I. la săvârșirea infracțiunii de contrabandă este dovedită cu declarațiile martorilor G. Ș. T., L. R. I. și Șumuleac S. M..

Aspectele prezentate de martora L. A., soția inculpatului L. I., în declarația de la fila 80, nu pot constitui un alibi în favoarea inculpatului prin care să se probeze că acesta s-a aflat în alt loc la data la care au fost transportate colete cu țigări și încărcate în autoturismul marca VW Passat, deoarece nu s-au coroborat cu alte probe.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de contrabandă, instanța de fond a considerat că inculpații au acționat cu intenție directă în scopul de a obține profit în mod ilicit.

Față de considerentele prezentate instanța, în temeiul art. 396 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu modificările și completările ulterioare, luând în considerare dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În aplicarea acestor dispoziții urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal s-a avut în vedere la individualizarea judiciară de pedepselor și principiul aprecierii globale, iar dispozițiile Codului penal din anul 1969 au fost considerate mai favorabile inclusiv în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii.

Astfel inculpații P. I. și B. V., care au recunoscut săvârșirea infracțiunii, au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, prin aplicarea criteriilor generale de individualizare prev. de art.72 din Codul penal din anul 1969, precum și reținerea de circumstanțe atenuante personale conform art. 74 lit. ”c” și 76 lit. ”b” din Codul penal din anul 1969.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța de fond a considerat că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. ”a” teza a II-a din Codul penal din anul 1969.

Raportat la faptul că cei doi inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în temeiul art. 81 și 82 din Codul penal din anul 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru fiecare, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor prev. de art. 83 din Codul penal din anul 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii în cazul în care vor fi săvârșite infracțiuni intenționate în termenul în încercare.

P. inculpatul L. I., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 4 ani închisoare, prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 72 din Codul penal din anul 1969, precum și prin reținerea de circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 alin. 2, cu aplicarea art. 76 lit. ”b” din Codul penal din anul 1969.

De asemenea s-a avut în vedere aplicarea textului art. 5 din Noul Cod penal privind legea mai favorabilă, apreciată pentru individualizarea judiciară a pedepsei principale și a modalității de executare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanța de fond a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. ”a” teza a II-a din Codul penal din anul 1969.

Ca modalitate de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în temeiul art. 86 indice 1, art. 86 indice 2, art. 86 indice 3 din Codul penal din anul 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare persoana condamnată va trebui să se supună unor măsuri de supraveghere, astfel: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; să nu depășească limita teritorială a României fără acordul instanței.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86 indice 4 din Codul penal din anul 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, dacă persoana condamnată nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse.

Cu privire la pedepsele accesorii instanța de fond a reținut pentru toți inculpații incidența dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal din anul 1969, privind suspendarea executării interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. ”a” teza a II-a din Codul penal din anul 1969.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit.”a” din Noul Cod de procedură penală, instanța de fond a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale în favoarea statului a cantității de 1998 pachete cu țigări marca Viceroy, care au fost depuse la camera de corpuri delicte cu dovada de primire . nr._/20.06.2012.

În ceea ce privește aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale în favoarea statului a autoturismului deținut de inculpatul L. I., în care au fost încărcate colete cu țigări, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, urmând a fi confiscată suma la care a fost evaluat autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare B-4145-PM specific de Bulgaria, pe considerentul că acest inculpat nu este proprietarul autoturismului folosit în activitatea de contrabandă pentru transportul țigărilor, dar și că nu operează prezumția conform căreia proprietarul care a transmis folosința bunului către inculpat ar fi avut cunoștință despre scopul în care va fi folosit acest vehicul.

D. urmare având în vedere cererea inculpatului L. I. din cursul urmăririi penale, instanța de fond a dispus în temeiul art. 255 din Noul Cod de procedură penală restituirea către inculpat a autoturismului marca VW Passat împreună cu documentele aferente și cheia de contact.

În temeiul art. 397 coroborat cu art. 25 din Noul Cod de procedură penală, instanța de fond a soluționat cererea de constituire de parte civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, cu consecința obligării inculpaților în solidar la plata datoriei vamale în sumă de 23.357,00 lei cu dobânzi și penalități aferente de la data de 18.06.2012 și până la achitarea efectivă.

P. plata datoriei vamale s-a reținut în suma menționată, taxele vamale, accizele și TVA-ul.

Instanța de fond a reținut în principal faptul că sechestrarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii nu a condus la stingerea datoriei vamale, soluția fiind în acord cu hotărârea din data de 02.04.2009 dată în cauza nr. C-459/7 a Curții Europene de Justiție, unde s-a statuat că, pentru a se determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie să intervină înainte ca aceste mărfuri să treacă de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu. În cauză cerința nu a fost îndeplinită atât timp cât inculpații au fost identificați pe Dealul H. din zona localității R. de Sus, astfel că fapta de sustragere de la control a fost identificată și constatată după trecerea de primul birou vamal de intrare în teritoriul vamal comunitar.

Potrivit art. 131 lit. ”a” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, importul de bunuri reprezintă . de bunuri care nu se află în libera circulație în înțelesul art. 24 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.

Conform art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de datorie vamală reprezintă obligația unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar în art. 4 pct.14 lit.”a” din aceeași lege se precizează că drepturile de import reprezintă taxele vamale și taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Potrivit art. 224 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, datoria vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal.

Aceeași reglementare este cuprinsă și în art. 202 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, unde se precizează că o datorie vamală la import ia naștere și prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor supuse drepturilor de import; debitor vamal este și orice persoană care a dobândit sau deținut mărfurile în cauză și care știa sau ar fi trebuit să știe, în mod normal, în momentul achiziționării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Prin hotărârea Curții Europene de Justiție dată în cauza 24-68 din data de 01.07.1969 având ca părți Comisia Comunității Europene împotriva Italiei, s-au stabilit taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale. Astfel s-a conchis că orice obligație pecuniară, indiferent de mărimea, destinația și modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv că acestea traversează o frontieră și care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o taxă cu efect echivalent. Se apreciază că hotărârea Curții se referă la acciza și TVA-ul care sunt percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României și reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

În legislația internă, taxele cu efect echivalent, cu referire la acciza de TVA-ul sunt reglementate de dispozițiile art. 151/1, 151/2, 206 indice 5, lit.”b”, 206 indice 6, art. 206 indice 7, lit.”d” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările ulterioare.

Referitor la temeiul juridic al dobânzilor și penalităților aferente datoriei vamale, acesta îl reprezintă art. 119 coroborat cu art. 120 și art. 120 indice 1 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la modul de calcul, s-a avut în vedere HG nr. 1626/2009, privind calculul accizei și structura acesteia și a taxei pe valoarea adăugată.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza I din Noul Cod de procedură penală, inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 750,00 lei pentru fiecare, luând în calcul cheltuielile de urmărire penală și suma de 50,00 pentru fiecare termen de judecată.

În temeiul art. 274 alin. 1 teza a II-a din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile cu avocații din oficiu reprezintă cheltuieli judiciare care rămân în sarcina statului, iar onorariile avocațiale din oficiu pentru cabinet de avocat M. R. M., în sumă de 300,00 lei și pentru cabinet de avocat L. C., din cadrul Baroului Maramureș, parțial pentru suma de 100,00 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul L. I. I., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, ca urmare a rejudecării cauzei, să se dispună în principal achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de contrabandă, faptă prevăzută de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 întrucât nu ar fi comis-o, existând un dubiu în acest sens, iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a sancțiunii aplicate, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia întrucât instanța de fond s-ar fi pronunțat cu încălcarea criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 din Codul penal 1969, iar sancțiunea aplicată nu ar corespunde exigențelor respectivului text de lege, inclusiv probatoriului administrat.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a solicitat respingerea pretențiilor formulate de partea civilă atât în raport cu cererea formulată în principal (de achitare), cât și în raport de incidența în concret a fiecărui act material al co-inculpaților și de urmarea efectiv produsă.

Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 417 și ale art. 420 alin. 8 Codul de procedură penală, Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente:

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe menționate în hotărârea atacată, judicios analizate și interpretate, instanța a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în baza unei înțelegeri prealabile inculpații L. I., P. I. și B. V. au preluat și transportat la data de 18.06.2012 1998 pachete de țigări marca Viceroy, provenite din contrabandă.

Declarațiile date în data de 19.06.2012 de inculpații P. I. (fila 33 dosarul de urmărire penală) și B. V. (filele 40-42 dosarul de urmărire penală) se coroborează cu informațiile cuprinse în procesul-verbal de constatare și planșa foto aferentă (filele 6-11 dosarul de urmărire penală) și în procesul-verbal de conducere în teren a inculpatului B. V. și planșa fosto aferentă (filele 12-18 dosarul de urmărire penală), dar și cu declarațiile martorilor R. A. R. (filele 44-45 dosarul de urmărire penală, fila 61 dosarul instanței de fond), G. Ș. T. (filele 46-47 dosarul de urmărire penală, fila 62 dosarul instanței de fond), L. R. I. (filele 48-49 dosarul de urmărire penală, fila 63 dosarul instanței de fond) și Sumuliac S. M. (filele 50-51 dosarul de urmărire penală, fila 64 dosarul instanței de fond), precum și ale martorilor asistenți S. S. (filele 52-53, 54-55 dosarul de urmărire penală, fila 65 dosarul instanței de fond) și C. A. (filele 56-57, 58-59 dosarul de urmărire penală, filele 114-115 dosarul instanței de fond) și susțin starea de fapt așa cum a fost prezentată anterior.

Referitor la modificările intervenite în cursul procesului penal în declarațiile inculpaților P. I. și B. V. cu privire la celelalte persoane implicate în săvârșirea faptei de contrabandă, apreciem că acestea sunt motivate de dorința de a evita ca inculpatul L. I. să fie tras la răspundere penală pentru faptele comise, motiv pentru care suntem de acord cu opinia judecătorului fondului cauzei de a le înlătura dintre mijloacele de probă care au stat la baza stabilirii stării de fapt care face obiectul cauzei. Aceeași opinie o împărtășim și cu privire la declarația martorei L. A. raportat la interesul pe care aceasta l-ar avea în exonerarea de răspundere penală a soțului.

Nu putem să nu observăm că aceste modificări ale declarațiilor au apărut la o anumită perioadă de timp după comiterea faptelor, respectiv începând cu luna decembrie 2012, că nu au la bază o explicație plauzibilă și logică cu privire la schimbarea informațiilor privind datele de identificare ale persoanelor implicate, dar mai ales că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză (cu excepția poziției procesuale a inculpatului L. I.).

Declarațiile date de către inculpații P. I. și B. V. a doua zi după comiterea faptelor, precum și detaliile precizate de martorii G. Ș. T. („Fiind față în față, l-am recunoscut pe șofer. Din mașină au coborât trei persoane iar șoferul a rămas în mașină. Pe inculpatul L. I. l-am cunoscut mai dinainte și pe acesta l-am identificat atunci când ceilalți au coborât din mașină”), Șumuliac S. M. („Din mașină au coborât trei persoane pe care nu le pot identifica dar la volanul mașinii a rămas inculpatul L. I., pe acesta l-am cunoscut mai dinainte”) și C. A. („Când am coborât de la locul respectiv și am ajuns în Crăciunești a fost luat și inculpatul L. I. care lucra la fân, B. indicându-l și pe acesta ca și autor, după care am fost duși la sediul poliției de frontieră….”) exclud orice dubiu cu privire la implicarea inculpatului L. I. în comiterea faptelor care fac obiectul prezentului dosar penal.

În continuare apreciem că s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a faptei comise de inculpatul L. I. în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu aplicarea art. 5 din Codul penal în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei considerate potrivite faptei și persoanei inculpatului, instanța de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 Codul penal 1969, având în vedere: dispozițiile părții generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în Legea nr. 86/2006 (de la 5 ani la 15 ani închisoare), gradul de pericol social al faptei raportat evident la contribuția proprie a inculpatului, la persoana acestuia și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond nu a motivat aplicarea prevederilor art. 74 alin. 2 din Codul penal 1969, iar raportat la gravitatea faptei comise, la inițiativa infracțională, la rolul avut de L. I. în comiterea faptelor, inclusiv la atitudinea lui procesuală de neasumare a responsabilității apreciem că respectiva circumstanță atenuantă a fost în mod greșit reținută. Având în vedere dispozițiile art. 418 alin. 1 din Codul de procedură penală constatăm că acestea nu pot fi înlăturate în propria cale de atac a inculpatului deoarece s-ar îngreuna situația lui juridică.

În continuare, raportat la întregul rol al inculpatului L. I. în comiterea infracțiunii de contrabandă care face obiectul prezentului dosar penal (el este cel care le-a propus inculpaților P. I. și B. V. să-l ajute la transportul unor colete cu țigări care provin din contrabandă), dar și la poziția procesuală a acestuia, instanța de fond s-a orientat spre cuantumul maxim al pedepsei aplicabil în prezenta cauză după reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Codul penal 1969 raportat la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal 1969 (de la 1 an închisoare la 5 ani închisoare), stabilind o pedeapsă de 4 ani închisoare, sancțiune pe care și Curtea o apreciază ca fiind aptă a asigura realizarea scopului educativ și preventiv.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei stabilite, constatăm că judecătorul de la instanța de fond a luat în considerare aspectele pozitive ce țin de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrat în comunitate, dar și posibilitatea ca prezenta condamnare să funcționeze ca un semnal de alarmă pentru adaptarea conduitei viitoare la normele sociale și legale, situație în care a apreciat că nu se impune executarea prin privare de libertate a pedepsei.

În mod corect a apreciat magistratul din cadrul Judecătoriei Sighetu Marmației că este necesară supravegherea conduitei inculpatului L. I. pe o anumită perioadă de timp raportat la neasumarea responsabilității comportamentului ilicit adoptat și la neconștientizarea gravității infracțiunii pentru care a fost condamnat.

La soluționarea laturii civile a cauzei au fost luate în considerare atât dispozițiile legale române (Codul de procedură penală, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Hotărârea de Guvern nr. 1626/2009), cele ale comunității europene (Tratatul de înființare a Comunității Europene, Regulamentul CEE nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar), cât și jurisprudența Curții Europene de Justiție (cauza nr. C-459/7, cauza nr. 24-68 din 01.07.1969), astfel că în mod corect L. I. a fost obligat în solidar cu inculpații P. I. și B. V. la plata sumei de 23.357,00 lei reprezentând datorie vamală cu dobânzi și penalități aferente începând cu data de 18.06.2012 și până la achitarea efectivă.

P. toate aceste considerente, apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.

În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 274 alin 1 Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de 360 lei reprezentând onorarii pentru fiecare dintre apărătorii numiți din oficiu avocat B. B. și avocat C. A. Domițian M. și suma de 90 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu avocat S. Bara, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin 2 Codul de procedură penală obligă pe apelantul L. I. I. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. I. I. împotriva sentinței penale nr. 202 din 08 mai 2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 274 alin 1 Codul de procedură penală stabilește în favoarea Baroului Cluj sumele de 360 lei reprezentând onorarii pentru fiecare dintre apărătorii numiți din oficiu avocat B. B. și avocat C. A. Domițian M. și suma de 90 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu avocat S. Bara, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin 2 Codul de procedură penală obligă pe apelantul L. I. I. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D. A. M. A. C.

GREFIER

M. B.

Red. M.D.A./Tehn. D.B.

2 ex/ 23.11.2015

Judecător fond: N. P. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 1285/2015. Curtea de Apel CLUJ