Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 243/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 243/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 243/A/2014
Ședința publică din 21 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul G. A. E. împotriva sentinței penale nr. 20 din data de 09 ianuarie 2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., privind pe inculpatul G. A. E., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., dat în dosar nr._/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/ alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul G. A. E. asistat de apărător ales, avocat C. L., din cadrul Baroului, cu împuternicire avocațială la dosar ( f. 11 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al inculpatului G. A. E., având cuvântul, critică hotărârea apelată pentru netemeinicie și, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună ca executarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanța fondului să fie executată printr-o altă modalitate prevăzută de legea nouă, dar neprivativă de libertate.
Evocă starea de fapt și arată că inculpatul a dat dovadă de bună-credință pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, cooperând și recunoscând săvârșirea faptei, conduită care consideră că se impune să se regăsească și în tratamentul penal ce îi va fi aplicat acestuia. Mai mult, inculpatul este căsătorit, are un copil minor în întreținere, este încadrat în muncă și, în consecință, apreciază că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită interpelarea inculpatului dacă, în ipoteza în care instanța de control judiciar va concluziona că este justificată o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91 din Noul Cod penal, este de acord să desfășoare o muncă neremunerată în folosul comunității.
De asemenea, susține că apelul declarat de inculpat este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate în apărare. Astfel, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a din Noul Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea sentinței penale atacate, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 din Noul Cod penal, cu privire la încadrarea juridică și reținerea stării de recidivă postexecutorie și la pedepsele accesorii. Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 386 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, să se dispună schimbarea încadrării juridice din dispozițiile art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală în dispozițiile art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală. Ulterior, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 91 din Noul Cod penal, în ipoteza în care inculpatul va consimți să presteze o muncă fără plată în folosul comunității, în caz contrar singura modalitate care poate fi acceptată fiind privarea de libertate.
Mai mult, solicită înlăturarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, computarea din pedeapsa aplicată a reținerii de 24 de ore din 17 decembrie 2012 și stabilirea cheltuielilor judiciare în sarcina statului.
În consecință, apreciază că se impune admiterea apelului inculpatului ca efect al aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă faptul că inculpatul a suferit două condamnări anterior săvârșirii infracțiunii care face obiectul judecății. Din executarea ultimei pedepse inculpatul s-a liberat condiționat la data de 25.01.2008, cu un rest de 329 de zile. Potrivit art. 165 din Noul Cod penal, reabilitarea de drept intervine în cazul pedepsei închisorii care nu depășește 2 ani, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune, iar potrivit art. 167 alin. 5 din Noul Cod penal, în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse. Prin urmare, la data de 20 decembrie 2008 pedeapsa anterioară se consideră executată, iar termenul de 3 ani, calculat de la data de 20 decembrie 2008 s-a împlinit la data de 20 decembrie 2011, dată la care inculpatul era reabilitat de drept. Astfel, la data săvârșirii noii infracțiuni, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, inculpatul nu mai are calitatea de recidivist, condiții în care, dacă va consimți să presteze o muncă neplătită în folosul comunității, instanța de control judiciar este îndreptățită să îi aplice pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, în condițiile art. 91 din Noul Cod penal.
Inculpatul G. A. E., având ultimul cuvânt, arată că se va conform oricăror dispoziții ale instanței și, implicit, că va presta muncă neremunerată în folosul comunității.
CURTEA
Inculpatul G. A. E. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/20.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută de articolul 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37, lit. b din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 16.12.2012, în jurul orei 23,10 a condus pe drumul public din municipiul Cluj-N., DN 1 CE 576 pe raza localității Apahida, autoutilitara marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, fiind implicat într-un eveniment rutier soldat doar cu pagube materiale, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, în valoare de 2,50 g/l alcool pur în sânge la ora 00,45 și respectiv 2,40 g/l alcool pur în sânge la ora 01,45.
La termenul de judecată din data de 09.01.2014, anterior citirii actului de sesizare, avocatul inculpatului a solicitat aplicarea art. 3201 C.pr.pen.
Inculpatul a arătat personal că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea art. 320/1 din Codul de procedură penală.
Admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. 320/1 din Codul de procedură penală, instanța nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești.
Prin sentința penală nr. 20/09.01.2014, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar nr._ , în temeiul articolului 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea articolului 37, lit. b din Codul penal și 320/ C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul G. A. E., fiul lui A. și L., născut la data de 20.06.1972, în localitatea Cluj-N., jud. Cluj, cu domiciliul în localitatea Dezmir, ., jud. Cluj, CNP_, cu antecedente penale, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 Codul penal i s-a interzis acestui inculpat dreptul prevăzut de articolul 64, litera a, teza a doua din Codul penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispozițiilor articolului 88 Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada reținerii de 24 ore din data de 17.12.2012.
În temeiul articolului 191, aliniatul 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 189 raportat la art. 171, alin. 2 C.pr.pen., suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. R. B. s-a avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și coroborând declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date de către inculpat atât în cursul urmăririi penale (f 44-46) cât și în fața instanței de judecată (f 24) cu toate celelalte probe aflate la dosar, respectiv: procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare (f 5), procesul verbal de sesizare din oficiu (f 6), procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f 9-12), planșa foto (f 14-22), declarația martorilor R. P. (f 23), F. N. (f 24-25), M. P. A. (f 32-34), Tăpăstău O. D. (f 35-38), J. V. G. (f 39-40), rezultatul alcooltestului (f 49), buletinul de examinare clinică (f 51), cererea de analiză și procesul verbal de prelevare de probe biologice (f 52), buletinul de analiză toxicologică alcoolemie (f 53), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f 56-58), înscrisuri medicale (f 59-82) și fișa de cazier auto (f 85), instanța a reținut următoarele:
Din declarațiile coroborate ale martorilor M. P. A., Tăpăstău O. D. și J. V. G., reiese că în jurul orei 19,30-20, inculpatul a ajuns în localul “Braserie Dezmir” din localitatea Dezmir unde a consumat bere cu alcool, iar în jurul orei 20,30-21, a condus autoutilitara marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, în care au urcat și martorii anterior menționați în calitate de pasageri, spre un alt local situat pe . Cluj-N., dar ajunși acolo, inculpatul s-a răzgândit și a condus autovehiculul în satul Sânnicoară, în . alt local unde inculpatul a consumat circa 700 ml bere. Ajuns astfel într-o vădită stare de ebrietate, inculpatul a condus același autovehicul în care se aflau și cei trei martori spre localitatea Dezmir, dar pe raza acestei localități, la km 9+585 m inculpatul a intrat în coliziune cu autovehiculul care se deplasa în fața sa din cauză că nu a păstrat o distanță suficientă față de acesta. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.2190/IV/b/55 din 17.05.2013 întocmit de IML Cluj-N. rezultă că raportat la fapta comisă, inculpatul a acționat cu discernământ (f 56-58).
În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă prevăzută de articolul 87, aliniatul 1 din OUG nr.195/2002 și pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f 8), instanța a constatat că inculpatului i-a fost aplicată prin sentința penală nr.206/17.03.2006 a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr.686/28.11.2006 a Curții de Apel Cluj, pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.79, alin.2 și 79, alin.4 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33, 34 și 83 din Codul penal. Inculpatul a fost arestat la data de 20.12.2006 și eliberat la data de 25.01.2008, cu un rest de 329 zile închisoare.
Fapta pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârșită în data de 16.12.2012.
Conform articolului 37, litera b Codul penal, când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, fapta este săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie.
Pentru că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat cu forma de vinovăție a intenției după ce a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune intenționată la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și după executarea pedepsei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune este mai mare de 1 an, instanța a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile articolului 37, litera b din Codul penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea săvârșită la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002 reduse, însă, potrivit art. 320/1 C.pr.pen., gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului pentru aprecierea căruia ține seama de faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, așa cum rezultă din fișa sa de cazier judiciar (f 8), că deși a executat în regim de detenție o parte din pedepsele ce i-au fost aplicate pentru aceste infracțiuni, perioada astfel executată pare că nu și-a atins scopul educativ întrucât a comis din nou o infracțiune din aceeași categorie, că valoarea alcoolemiei inculpatului stabilită în urma analizelor efectuate este foarte ridicată, respectiv de 2,50 g/l și 2,40 g/l alcool pur în sânge, că fapta inculpatului a cauzat un incident rutier, mașina condusă de acesta lovind autoturismul care circula în fața sa, că din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul avea o comportare dezordonată, era confuz, avea judecata incoerentă, că a parcurs conducând sub influența băuturilor alcoolice un traseu între mai multe localități pe segmente de drum și la ore destul de intens circulate, dar și că inculpatul a comis fapta pe fondul unor probleme de dependență cronică alcoolică (f 18), că a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și și-a exprimat regretul pentru încălcarea legii penale.
În consecință, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
Conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 C.pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în articolul 64, literele a-c din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, dar prin decizia nr.74/2007 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, obiect al dosarului nr.45/2007, s-a decis că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În consecință, considerând că infracțiunea comisă de inculpat generează o incompatibilitate morală cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal, instanța i-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, aliniatul 1, litera a, teza a doua din Codul penal.
Conform articolului 191, aliniatul 1 C.pr.pen., în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În temeiul art. 189 raportat la art. 171 alin. 2 C.pr.pen., suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. R. B. a fost avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, prin apărătorul său, inculpatul G. A. E., solicitând admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună ca executarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanța fondului să fie executată printr-o altă modalitate prevăzută de legea nouă, dar neprivativă de libertate.
În susținerea motivelor de apel inculpatul, prin apărătorul său, a susținut că a dat dovadă de bună credință pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, că este căsătorit și are un copil minor în întreținere și este încadrat în muncă, astfel că apreciază că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Apelul declarat în cauză de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. A. E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., reținându-se că în data de 16.12.2012 a condus autoutilitara marca Citroen cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Apahida, fiind implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Din fișa de cazier judiciar existentă la dosarul cauzei (f. 47) rezultă că inculpatul a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 206/17.03.2006 a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală nr. 686/28.11.2006 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la 25.01.2008 cu un rest de 329 zile închisoare.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în condițiile recidivei postexecutorii prevăzute de art. 37 lit. b C.pen.
Din perspectiva Noului C.pen., potrivit art. 165 C.pen., reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. Prin prisma acestor dispoziții, Curtea reține că pedeapsa anterioară din a cărei executare s-a liberat condiționat inculpatul se consideră executată la data de 20.12.2008, iar termenul de 3 ani calculat potrivit dispozițiilor art. 165 NCP este împlinit la data de 20.12.2011, anterior comiterii faptei deduse judecății.
În consecință, se impune înlăturarea stării de recidivă reținută în sarcina inculpatului, acesta fiind reabilitat de drept potrivit dispozițiilor art. 165 NCP.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 C.pen. și art. 386 C.pr.pen., se impune, în consecință, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 C.pen., cu reținerea prevederilor art. 396 pct. 10 C.pr.pen., întrucât inculpatul s-a prevalat cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță de prevederile art. 3201 C.pr.pen.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile art. 336 alin. 1 C.pen., limite reduse potrivit dispozițiilor art. 396 pct. 10 C.pr.pen., precum și criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 74 C.pen., Curtea apreciază că o pedeapsă de 8 luni închisoare va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că sunt mai favorabile inculpatului prevederile art. 861 C.pen. din 1969, față de prevederile art. 91 și urm. din NCP, ce reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel că va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani și va institui în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C.pen.
I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., apelul declarat în cauză de inculpat va fi admis în sensul celor expuse anterior.
Se va înlătura aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. și se vor menține dispozițiile din hotărâre privind cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 275 pct. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul G. A. E. împotriva sentinței penale nr. 20 din 9 ianuarie 2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile referitor la starea de recidivă, încadrarea juridică a faptei, pedepsele accesorii și modalitatea de executare a pedepsei și, judecând:
În baza art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. A. E. din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal și conform acestui text de lege cu aplicarea art. 396 pct. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul G. A. E., fiul lui A. și L., născut la 20 iunie 1972 în Cluj-N., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Conform art. 861 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 862 Cod penal din 1969.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 863 Cod penal:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Conform art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal din 1969 impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun vehicul.
Atenționează pe inculpat asupra dispozițiilor art. 864 Cod penal din 1969.
În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsă reținerea de 24 de ore din 17 decembrie 2012.
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal.
Menține dispozițiile din hotărâre privind cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
M. B. C. I. L. A. S.
Red.MB/dact.MS
5 ex./02.04.2014
Jud.fond: M.G.M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 8/2014. Curtea de... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
