Abuz în serviciu în formă calificată. Art.248 ind 1 C.p.. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Comentarii

0

Decizia nr. 123/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 15018/118/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.123/P

Ședința publică de la 11 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. L.

Judecător D. M.

Grefier A. B.

Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – I. D.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., privind pe inculpații N. C.- domiciliat în Constanta, ..60.B, ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, prev. de art.247- 248 alin.1 Cod penal, B. F.- domiciliat în comuna N. B., ., județul Constanta, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, prev. de art.247-248/1 Cod penal si ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a si b Cod penal privind concursul real si ideal de infracțiuni, asiguratorul O. V. INSURANCE GROUP BUCURESTI SUCURSALA UNIREA părțile civile B. I. A., B. A. G., B. E. L. și inculpatul S. M.- domiciliat în Constanta, ., ..A, ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a si b Cod penal privind concursul real si ideal de infracțiuni, împotriva sentinței penale nr. 512 din data de 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la datele de 8 octombrie 2013 și 11 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Cu privire la apelurile penale de față, constată următoarele;

Pronunțând sentința penală nr.512 din 22.11.2012, în dosarul penal nr._, Tribunalul C. a hotărât următoarele;

„În baza art.11 pct.2 lit.a Cod.proc.pen. rap. la art.10 lit.d Cod.proc.pen.

Achită pe inculpații N. C. – fiul lui G. si I., născut la data de 26.03.1975, domiciliat în Constanta, ..60.B, . politie judiciară în cadrul Postului de Politie M. K., CNP_ și B. F. – fiul lui V. si E., născut la data de 11.05.1983 în Constanta, agent de politie în cadrul Biroului de Politie M. K., domiciliat în comuna N. B., ., judetul Constanta, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată prev. de art.247 Cod.pen. rap. la art.248¹ Cod.pen.

În baza art.11 pct.2 lit.a Cod.proc.pen. rap. la art.10 lit.c Cod.proc.pen.

Achită pe inculpatul B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod.pen.

În baza art.178 alin.2 Cod.pen. pentru infracțiunea de ucidere din culpă:

Condamnă pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

În baza art.184 alin.1 și 3 Cod.pen., pentru vătămare corporală din culpă:

Condamnă pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.b Cod.pen. și art.34 lit.b Cod.pen.

Contopește pedepsele de mai sus aplicate inculpatului S. M. în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul S. M. – fiul lui M. si E., născut la data de 05.08.1970 în Constanta, CNP_, execută pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

În baza art.71 Cod.pen.

Interzice inculpatului S. M. exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.

În baza art.81 Cod.pen.

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2(doi) ani închisoarea aplicată inculpatului S. M..

În baza art.82 Cod.pen.

Stabilește termen de încercare de 4(patru) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.

În baza art.359 Cod.proc.pen.

Atrage atenția inculpatului S. M. asupra dispozițiilor art.83 Cod.pen. și art.84 Cod.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În baza art.71 alin.5 Cod.pen.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S. M. se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.346 Cod.proc.pen. și art.14 Cod.proc.pen. comb. cu art.998 Cod civil

Admite, în parte, pretențiile civile formulate de părțile civile B. E. L., B. I. A., B. A. G. și B. F..

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. E. L. a sumelor de 5500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni; 12.589 lei reprezentând prestație periodică calculată pentru perioada de la 21.07.2007 la 22.11.2012; 233 lei reprezentând prestație periodică lunară începând cu data de 22.11.2012 și până la încetarea stării de nevoie și 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. I. A. a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. A. G. a sumei de 2084 lei reprezentând prestație periodică calculată pentru perioada de la 21.07.2007 la 15.07.2012 și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. F. a sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a sumei de 624 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art.193 Cod.proc.pen.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. I. A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. F. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr.1443/P/2010, din data de 27.10.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților N. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.247 – art.248¹ Cod.pen., B. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.247 – art.248¹ Cod.pen. și art.178 alin.2 Cod.pen. cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod.pen. și S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 alin.2 Cod.pen. și art.184 alin.1 și 3 Cod.pen. ambele cu aplicarea art.33 lit.a și b Cod.pen.”

Din analiza probatoriului administrat în cauză, tribunalul a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzuta de art.247 – art.248¹ Cod Penal.

S-a constatat că între declarațiile martorilor C. Ș., A. M. C. și cea a fiului victimei B. I. A., există o . contradicții referitoare la derularea evenimentelor de la sediul poliției.

Martorul C. Ș. susține că a intrat în sediul poliției, unde a văzut că victima și cei doi polițiști se certau, auzindu-i pe aceștia din urmă spunând că o să-l lege și tot o să meargă cu ei. Cu toate acestea martorul A. M. C. a arătat că atunci când C. Ș. a ieșit din sediul poliției și l-a întrebat ce se întâmplă nu a știut ce să-i zică.

Martorul C. Ș. a susținut că după ce victima s-a prins cu mâinile de grilajul ușii metalice de la ., lucrătorii de poliție l-au tras de mâini și au reușit să le desprindă de ușă; contrar acestor susțineri martorul A. M. C. a declarat că după ce B. A. s-a prins cu mâinile de grilajul ușii, în urma discuției cu fiul său și-a desprins singur mâinile.

Martorul C. Ș. a declarat că după ce ajuns fiul victimei a intrat în sediul poliției și a auzit când unul dintre lucrătorii de poliție a spus că dacă nu o să meargă la spital o să facă pușcărie, în timp ce din declarația martorului A. M. C. rezultă că atunci când a ajuns și fiul victimei aceasta tocmai ieșea din sediul poliției împreună cu lucrătorii de poliție.

Martorul C. Ș. a arătat că victima a intrat singură în mașină, în timp de martorul A. M. C. a declarat că victima a urcat forțat în mașină întrucât unul dintre lucrătorii de poliție a prins-o de mână și a urcat-o în mașină.

Ambii martori au susținut că nu se cunoștea ca victima să fi băut ceva, deoarece s-a deplasat singură până la mașină, având un mers normal, fără să se clatine, contrar susținerilor făcute chiar de către inculpații B. F. și N. C. care au arătat că l-au ținut de brațe pe B. A., întrucât datorită stării de ebrietate acesta nu se putea deplasa singur, aspect confirmat și de fiul victimei, numitul B. I. A..

Susținerea lui B. I. A. potrivit căreia unul dintre lucrătorii de poliție l-a împins din spate pentru a intra în mașină și i-a și răsucit o mână la spate nu este confirmată de nici unul dintre martorii audiați.

Declarațiile martorilor C. Ș. și A. M. C. și ale lui B. I. A. referitoare la atitudinea violentă și amenințătoare a celor doi lucrători de poliție, respectiv inculpații N. C. și B. F., sunt contrazise după cum am expus mai sus de declarațiile martorilor D. I. M. și M. N., care au arătat că asupra victimei nu s-au exercitat violențe și nu i-au fost adresate amenințări, cei polițiști având un comportament corespunzător.

Totodată, afirmația că victima B. A. a fost surprinsă lângă mașină și nu la volan, astfel cum a fost susținută de B. I. A. și martorul A. M. C., este contrazisă de declarația martorului D. I. M. care a arătat că l-a văzut pe inculpatul N. C. în fața portierei stânga față, iar B. A. era la volan.

În al doilea rând faptul că victima B. A. se afla în stare de ebrietate este susținută nu numai de inculpați și martorii M. N. și D. I. M., aceștia din urmă arătând că starea de ebrietate a victimei era vizibilă și emana miros de alcool, ci și de rezultatului testului cu aparatul etilotest, acesta fiind de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat, precum și de rezultatul obținut la necropsie, în raportul de constatare arătându-se că în sângele victimei s-a constatat o alcoolemie de 2,25 gr.0/oo.

Totodată, și susținerile celor doi inculpați în sensul că din partea victimei a existat un singur refuz de a-i însoți la spital pentru recoltarea de probe biologice sunt confirmate tot de declarațiile martorilor D. I. M. – singurul refuz a fost acela când B. A. a cerut să i se aplice o amendă și să nu mai meargă la spital și M. N. – care a arătat că victima a refuzat o singură dată să meargă la spital până la sosirea fiului său, ambii martori arătând că după ce a vorbit cu acesta, B. A. a avut o atitudine cooperantă și a urcat de bună voie în mașină.

Aceste susțineri infirmă și declarațiile martorilor și ale fiului victimei care au arătat că la ieșirea din sediul poliției B. A. s-ar fi prins cu mâinile de grilajul ușii metalice.

În acest sens, avem în vedere și răspunsul primit de la Inspectoratul de Poliție Județean C. prin adresa nr._/28.02.2011, în care se arată că renovarea postului de Poliție M. K. a început la data de 10.06.2006 și a fost finalizată la data de 07.07.2006, cu această ocazie fiind schimbată și ușa de acces de la parter, care era din metal fiind înlocuită cu una din PVC care nu este prevăzută cu gratii metalice, în susținerea acestui răspuns fiind atașate și copii de pe devize.

Multitudinea contradicțiilor existente între declarațiile martorilor C. Ș. și A. M. C. și ale lui B. I. A., determină instanța să pună sub semnul întrebării veridicitatea acestora, ținând cont și de relațiile pe care aceștia le aveau cu victima.

Pe de altă parte, nu poate fi reținută susținerea că victima B. A. ar fi fost surprinsă lângă mașină și nu la volan, și nici cea potrivit căreia acesta nu ar fi condus autoturismul pe drumurile publice.

Astfel cum a declarat și inculpatul N. C. în timp ce se deplasa pe DN2A, . observat circulând în fața sa un autoturism marca Opel, care circula încet cu mișcări stânga-dreapta, depășind axul drumului și care la un moment dat a semnalizat dreapta.

La data de 21.10.2009 s-a întocmit procesul verbal cu ocazia efectuării unei conduceri în teren pentru stabilirea locațiilor unde a fost depistată victima B. A. la data de 21.07.2007. S-a consemnat în cuprinsul acestuia că inculpatul N. C. a arătat că, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală, spre municipiul C., pentru a ajunge la sediul Serviciului Poliției Rutiere a observat că în fața sa, pe DN2A, rula un autoturism marca Opel de culoare vișinie, pe mijlocul carosabilului, sinuos, făcând stânga-dreapta, fără să aibă cunoștință cine era persoana care conducea autoturismul respectiv. Datorită deplasării neregulamentare și a faptului că șoferul acelui autoturism semnaliza dreapta a declarat că a hotărât să pătrundă pe prima alee dintre blocuri dinaintea celei unde acesta semnalizase dreapta, pentru a avea posibilitatea să-i taie calea și să oprească mașina pe care o identificase în trafic, având în vedere că nu oprise la semnalul pe care i l-a făcut, deși purta uniformă, șoferul continuându-și deplasarea spre . autoturismul Opel a trecut de blocurile F9 și G10, pe . un viraj stânga pe o alee, neasfaltată – amenajată cu criblură, care face legătura între . Tomis. Pe porțiunea mai lată a aleii indicate, până în locul unde încep să fie amenajate garajele, de o parte și de alta, N. C. a declarat că a depășit autoturismul Opel, a oprit mașina, determinându-l pe conducătorul mașinii Opel să oprească.

Cu privire la regimul acestei alei, se arată în adresa nr.R/3769/10.03.2010 a Primăriei comunei M. K. - C. urbanism că în evidențele instituției drumul neasfaltat, amenajat cu criblură care face legătura între .. Tomis, precum și drumul asfaltat care face legătura între DN2A (. . ca drumuri publice și nu au fost clasificate ca drumuri publice, conform art.3 din OUG nr.43/1997 republicată.

În opinia instanței nu are relevanță că acea alee pe care s-a reușit de către inculpatul N. C. oprirea autoturismului Opel, condus de victima B. A., nu figurează în evidențele primăriei ca drum public. În acest sens avem în vedere că în momentul în care B. A. a fost depistat conducând sinuos, făcând manevre stânga – dreapta, acesta conducea autoturismul pe drum public, respectiv pe DN2A (. cum se reține și din procesul verbal din data de 21.10.2009 pentru a ajunge la acea alee în legătură cu care se reține că nu are regim de drum public, victima B. A. a circulat după cum am și arătat mai sus, pe DN2A (. .> A împărtăși o altă opinie ar însemna ca persoane depistate circulând pe drum public, dar care nu pot fi oprite decât pe străzi sau alei care nu au regim de drum public, nu ar trebui să răspundă pentru conducere fără permis sau pentru conducere având în sânge o alcoolemie peste limita legală.

În ceea ce privește dreptul inculpaților de a lua măsuri în cazul depistării în trafic a conducătorilor auto cu o alcoolemie peste limita legală, din adresa nr._/12.03.2010 a I. C., Serviciul resurse umane, din care rezultă că la data de 21.07.2007, în conformitate cu prevederile art.2 și anexei nr.1 la Dispoziția șefului I. C. nr.59.718/01.12.2006, privind desemnarea ofițerilor și agenților de poliție care au calitatea de polițist rutier, îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora pe raza județului C., N. C. avea calitatea de polițist rutier și putea executa activități pe linie de circulație rutieră, având dreptul de a constata infracțiunile flagrante la regimul rutier.

Prin adresa nr._/CT/DT/ex.nr.1/09.02.2011 a Inspectoratului de Poliție a Județului C. – Serviciul Rutier se arată că actele normative care reglementează modul de acțiune în cazul depistării unei persoane care conduce un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice este dată de prevederile OUG nr.195/2002 rep. Regulamentului de aplicare al OUG nr.195/2002 rep., Ordinului Ministrului Sănătății nr.376/10.04.2006 și Concepția de atitudine și acțiune a poliției rutiere în contextul strategiei de modernizare a poliției române în vederea aderării la Uniunea Europeană aprobată de către Inspectoratul General al Poliției Române sub nr._/17.08.2005.

În Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 rep. se arată la art.185 următoarele: „Constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării arată a concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.”

Art.188 prevede: „În toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare este obligatorie și examinarea clinică, care se face de către medic.”

Art.193 prevede: „Conducătorul de autovehicul sau tramvai trebuie însoțit de polițistul rutier sau, după caz, de polițistul de frontieră, imediat la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic s-a constatat că valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0.40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Prin urmare se arată, și instanța împărtășește această susținere, că polițistul are obligația de a-l prezenta pe cel depistat că a condus un autovehicul de drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, dacă rezultatul testării este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, chiar dacă persoana ar declara de la locul depistării că nu va accepta recoltarea probelor biologice de sânge, întrucât este obligatorie examinarea clinică de către medic.

Prelevarea probelor biologice și efectuarea examenului clinic în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie constituie urgență medicală.

În cauza de față hotărârea celor doi inculpați de a-l transporta pe B. A. la spital în vedere recoltării probelor biologice s-a întemeiat pe rezultatul obținut în urma testării cu aparatul etilotest, nefiind avut în vedere nici unul dintre temeiurile prevăzute de art.247 Cod.pen. și enumerate mai sus.

Se reține, prin actul de inculpare, că inculpații N. C. și B. F. și-au exercitat în mod defectuos atribuțiile de serviciu, îngrădind dreptul la libertate al victimei B. A., ceea ce a condus la decesul acestuia.

Acțiunea exercitată de către cei doi inculpați, constând în conducerea victimei B. A. la spital în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, chiar și în situația existenței unui refuz din partea victimei, exprimat la locul depistării, nu se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea dreptului la libertate, în condițiile în care nu putem vorbi despre un drept al victimei, ci de o obligație a acesteia de a se prezenta la spital în vedere recoltării de probe biologice.

Nefiind vorba de un drept, ci de o obligație a victimei de a se prezenta la spital pentru recoltarea probelor biologice, a cărei nerespectare atrage răspunderea penală a acesteia, atitudinea celor doi inculpați a fost conformă cu atribuțiile lor se serviciu, stabilite de lege în sarcina organelor de poliție.

Chiar și în cazul în care am accepta că prin atitudinea inculpaților ar fi fost încălcat dreptul la libertate al victimei B., nu se poate reține că aceștia ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art.247 Cod.pen., nefiind întrunite toate celelalte cerințe prevăzute de lege pentru existența acestei infracțiuni.

În cazul infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, conform art.248¹ Cod.pen., urmarea imediată constă în producerea unor consecințe deosebit de grave. Acestea reprezintă rezultatul agravării urmării imediate corespunzătoare infracțiunii prev. de art.247 Cod.pen. Potrivit dispozițiilor art.146 Cod.pen. prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art.145 Cod.pen. ori altei persoane fizice sau juridice.

Împrejurarea că, până să ajungă la destinație, mașina poliției a fost implicată într-un accident de circulație soldat cu decesul victimei, chiar și în cazul în care ar fi fost întrunite elementele constitutive al infracțiunii prev. de art.247 Cod.pen., această împrejurare nu ar fi putut conduce la reținerea dispozițiilor art.248¹ Cod.pen.

În opinia instanței cei doi inculpați N. C. și B. F., în exercitarea atribuțiilor ce le reveneau, nu au încălcat nici o dispoziție legală, care la rândul ei să fi avut drept consecință îngrădirea folosinței sau exercitării vreunui drept al victimei B. A..

Prin urmare, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod.proc.pen. rap. la art.10 lit.d Cod.proc.pen., va dispune achitarea inculpaților N. C. și B. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, prev. de art.247 Cod.pen. rap. la art.248¹ Cod.pen., întrucât în raport de cele expuse mai sus instanța consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Cu privire la împrejurările producerii accidentului de circulație în care au fost implicate autoturismul condus de inculpatul B. F. și cel condus de inculpatul S. M., instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnice auto.

Martorul A. L. a declarat următoarele: a fost persoana care a anunțat producerea accidentului, arătând că era o zi de vară foarte călduroasă, în jur de 40 grade, fiind în zona Dacia, în imediata apropiere a chioșcului Cuget Liber. La un moment dat, deși nu se vedea, a auzit sunetul sirenei unei mașini de poliție și după 15 secunde a observat că în intersecție a pătruns un autoturism al poliției, care avea sirena și girofarul pornite și care se deplasa pe . S. Județean. În momentul următor a văzut intrând în intersecție și un autoturism Volkswagen Passat, care avea culoarea verde la semafor și, din câte își amintește, a auzit că a frânat cu o secundă înainte de producerea impactului. A apreciat martorul că autoturismul Volkswagen Passat ar fi avut o viteză de 60-65 km/h. Cu privire la mașina poliției martorul a apreciat că aceasta a avut o viteză de maxim 50 km/h și înainte de a pătrunde în intersecție a redus viteza. A mai susținut martorul că, din câte a înțeles la acel moment, este posibil ca șoferul autoturismului Volkswagen Passat să nu fi auzit sirena mașinii poliției, întrucât după producerea accidentului a discutat cu acesta și i-a spus că era în mașină și copilul acestuia, care la un moment dat făcea gălăgie și i-a fost distrasă atenția. A mai arătat martorul că după părerea sa accidentul s-a produs datorită faptului că atât autoturismul Volkswagen Passat, cât și mașina poliție aveau obturat câmpul vizual de mașinile care așteptau la semafor pe . a face stânga pe . declarat martorul că autoturismul Volkswagen Passat a intrat în mașina poliției și de asemenea, că el a oprit girofarul și sirena.

Martorul L. P. a declarat următoarele: se afla la o distanță de 300 de metri de locul producerii accidentului, fiind în apropiere de fântâna arteziană, când s-a auzit sirena poliției, fără să vadă și mașina. După puțin timp a văzut însă mașina poliției venind pe . în intersecție cu sirena și girofarul pornite și când a ajuns la intersecția cu .-a produs impactul cu autoturismul Volkswagen Passat. A susținut martorul că mașina poliției avea viteză mare, că nu a văzut momentul în care autoturismul Volkswagen Passat a plecat de la semafor și că mașina poliției a fost cea care a intrat în celălalt autoturism.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, declarație pe care a arătat că o menține, a arătat că impactul s-a produs după ce mașina poliției a trecut de șinele de tramvai și că autoturismul Volkswagen Passat a fost cel care a intrat în mașina poliției.

Deși în declarația dată la instanță nu a susținut același lucru, a arătat că își menține precizările de la urmărire penală, motivând că nu are o memorie foarte bună.

A mai precizat că girofarul și sirena mașinii de poliție au funcționat un timp și după producerea accidentului.

Martorul I. S., în prezent decedat, fiind audiat doar în cursul urmăririi penale a declarat următoarele: în ziua de 21.07.2007 circula cu autoturismul în direcția Dacia și după ce a trecut de intersecția de la Soveja, la 100 de metri a auzit din spate o sirenă motiv pentru care a trecut pe banda întâi. A observat trecând mașina poliției care avea girofarul și sirena în funcțiune și o viteză de 80-90 km/h. În momentul în care a ajuns în intersecție a observat că mașina poliției fusese implicată într-un accident cu un autoturism Volkswagen Passat.

Martora S. A., soția inculpatului S. M. la momentul producerii accidentului, a declarat următoarele: în ziua de 21.07.2007 era împreună cu inculpatul S. M. care conducea autoturismul Volkswagen Passat, având permis de două săptămâni, și în momentul în care au ajuns pe . dreptul magazinului Guliver, au observat că la semafor era culoarea verde, deoarece înaintea lor mai trecuseră și alte mașini și când au ajuns în intersecție le-a apărut brusc în față mașina poliției. A susținut că nu au auzit sirena mașinii poliției, pentru că nu era pornită, precum și faptul că în mașină era liniște pentru că pe bancheta din spate dormea copilul lor. Totodată, a mai arătat că vizibilitatea era redusă datorită mașinilor care erau staționate la semafor pentru a face stânga pe . și despre un microbuz. Totodată, a declarat că impactul s-a produs în mijlocul intersecției pe sensul lor de mers și pe contrasens pentru mașina poliției, deși la urmărire penală a susținut că nu și-a dat seama dacă mergea pe contrasens. Deși inițial martora a arătat că nu a observat dacă girofarul mașinii poliției funcționa, ulterior, a susținut că după producerea impactului atât sirena, cât și girofarul au mai funcționat.

A mai susținut martora că la momentul producerii accidentului pe . mai erau liniile de tramvai, susținere care intră în contradicție cu fotografiile judiciare efectuate la acel moment și în care se pot observa încă liniile de tramvai de pe bulevard.

În declarațiile date la urmărire penală a declarat că în mașină era pornit aerul condiționat, iar radioul funcționa în surdină.

A arătat martora în declarația dată în instanță că înainte de producerea impactului ultimul lucru pe care l-a văzut a fost faptul că ocupantul locului din dreapta din mașina poliției era cu spatele spre geamul portierei. Contrar celor arătate în declarația dată în cursul urmăririi penale martora a declarat că în momentul în care a apărut mașina poliției, instinctiv și-a pus mâinile la ochi și nu poate spune cum s-au ciocnit mașinile.

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cursul urmăririi penale, de către expert M. S. se arată următoarele:

Fiind într-o situație de urgență, autoturismul Dacia L._ condus de inculpatul B. F. se deplasa cu semnalele acustice și optice în funcțiune, pe spațiul corespunzător axului b-dului Tomis, situația de urgență fiind impusă de faptul că victimei i se făcuse rău. Conform principiului Doppler la deplasarea sursei sonore – sirena – spre receptor, sunetele emise sunt acute(frecvențe înalte, pătrunzătoare), iar la îndepărtarea de receptor sunetul devine grav(frecvențe joase). Astfel sunetele care veneau spre autoturismul Volkswagen erau acute, fiind bine percepute. Apropiindu-se de spațiul intersecției inculpatul B. F. care avea culoarea roșie la semafor, reduce viteza de rulare, se asigură și observă că din partea stângă, cea mai apropiată, nu pătrund alte autovehicule în intersecție. În același timp se uită și în dreapta unde observă coloana formată din autovehiculele care stăteau încadrate pentru virajul la stânga, situație în care își continuă deplasarea.

În aceste condiții de continuare a rulării prin intersecție a autoturismului Dacia L. cu semnalele acustice și optice în funcțiune și de pătrundere în spațiul intersecției a autoturismului Volkswagen are loc apariția stării de pericol.

Autoturismul Dacia L. este lovit în partea laterală dreapta față cu partea frontală a autoturismului Volkswagen condus de inculpatul S. M..

În premomentul apariției stării de pericol viteza de deplasare a autoturismului Volkswagen Passat a fost determinată la 46,7 km/h, iar viteza de deplasare a autoturismului Dacia L. a fost de 66,5 Km/h.

Cauza producerii accidentului o constituie neaplicarea întocmai și la timp a tuturor prevederilor regulamentare referitoare la obligațiile conducătorilor de autovehicule, când la apropierea de . simultan cu autovehiculul cu regim de circulație prioritară care are în funcțiune semnalele luminoase și sonore, au obligația să îi acorde prioritate de trecere.

Conducătorul autoturismului Volkswagen Passat, inculpatul S. M., trebuia ca la pătrunderea în intersecție, chiar pe culoarea verde, să măture vizual și auditiv pentru a se asigura dacă în intersecție sau în apropierea acesteia nu se afla vreun autovehicul cu regim de prioritate. Frecvența înaltă a sunetelor emise de sirenă puteau fi percepute de conducătorul autoturismului.

Pătrunderea pe culoarea roșie a semaforului impunea ca viteza de deplasare a autoturismului Dacia L. să fie adaptată pentru a evita producerea accidentului.

Și în faza de cercetare judecătorească s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, fiind întocmit raportul de expertiză tehnică de către expert O. P. și în care se arată următoarele:

Condițiile de producere a accidentului stabilesc faptul că . autoturismul Passat s-a efectuat pe culoarea verde a semaforului, condiție care îi permitea acestuia deplasarea prin intersecție. În același timp, . autoturismului Dacia s-a efectuat pe culoarea roșie a semaforului, cu obligația respectării prevederilor legale în astfel de situații.

În condițiile de deplasare a autoturismului Passat, se reține faptul că acesta, chiar dacă situația semaforului permitea traversarea intersecției, era obligat să reducă viteza de deplasare până la oprire, pentru a permite trecerea autoturismului cu regim de circulație prioritară. În același timp, având în vedere faptul că anterior intrării în intersecție, pe direcția de deplasare a autoturismului Dacia, semaforul indica culoarea roșie, acces interzis, odată cu funcționarea semnalelor luminoase concomitent cu semnalizarea sonoră, conducătorul autoturismului Dacia era obligat la adaptarea vitezei de deplasare la condiții de trafic și la continuarea deplasării numai în condițiile în care a perceput că ceilalți participanți la trafic au observat semnalizarea și au inițiat măsurile de acordare a priorității de deplasare.

Viteza de deplasare a autoturismului Volkswagen Passat condus de inculpatul S. M. a fost în premomentul impactului de 49,50 km/h, iar cea a autoturismului Dacia condus de inculpatul B. F. a fost de 56,50 km/h.

Nu se poate retine că șoferul autoturismului Dacia, în speță inculpatul B. F. nu a respectat prevederile legale la .>

Art. 61 alin.2 din OUG nr.195/2002 prevede: Conducătorii autovehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b) pot încălca regimul legal de viteză sau alte reguli de circulație, cu excepția celor care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.

Art. 62. alin.1 prevede: La . lumina roșie a semaforului este în funcțiune ori indicatoarele obligă la acordarea priorității de trecere, conducătorii autovehiculelor prevăzute la art. 61 alin. (1) trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii.

Reținem că la momentul intrării intersecție inculpatul a redus viteza, astfel cum rezultă din declarațiile date de acesta și care se coroborează cu declarațiile inculpatului N. C., dar și ale martorului A. L. și după ce s-a asigurat a început să traverseze intersecția. Considerăm că inculpatului B. F. nu i se poate reține nicio culpă în producerea accidentului în condițiile în care se retine că impactul dintre cele două autoturisme a avut loc aproape de ieșirea din intersecție, când se arată că, într-adevăr, acesta începuse să mărească din nou viteza. Avem în vedere că prin raportul de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătorești se arată că față de condițiile de producere a accidentului (zona accidentului, traiectoria autoturismului, situația dinamică a zonei) s-a considerat că deplasarea autoturismului Dacia la pătrunderea în intersecție era mai redusă față de viteza de deplasare din momentul impactului. După pătrunderea în intersecție urmează în mod normal o rulare cu creșterea, respectiv stabilizarea vitezei, funcție de condițiile de trafic.

Totodată, se verifică și susținerea inculpatului potrivit căreia la acel moment fiind montate pe . de tramvai, nu putea să aibă viteză mare la traversarea acestora.

În acest sens rezultă în mod clar caracterul subiectiv al declarației date de martora S. A., soția inculpatului S. M., la acel moment, care a susținut că la data producerii accidentului nu mai erau montate pe bulevard șinele de tramvai, susținere contrazisă nu numai de declarația inculpatului B. F., ci și de celelalte probe administrate (expertize, fotografii judiciare).

Se arată că starea de pericol a fost creată de pătrunderea în intersecție a celor două autoturisme, însă în opinia instanței considerăm că trebuie avut în vedere și momentul la care a avut loc această pătrundere în intersecție. Este clar că acest moment nu a coincis și primul care a pătruns în intersecție a fost autoturismul Dacia, urmat la câteva momente mai târziu de autoturismul Passat, având în vedere distanța parcursă din intersecție de cele două mașini până la momentul impactului– autoturismul Dacia parcursese 50-51 m, iar autoturismul Passat parcursese 22-23 m). După cum se poate constata și din schițele și planșele foto impactul dintre cele două autoturisme a avut loc aproape de ieșirea din intersecție a autoturismului Dacia (în acest sens avem în vedere locul impactului astfel cum rezultă din schițele din cuprinsul raportului de expertiză – fig. 3 fila 5).

Nu pot fi primite apărările inculpatului S. M., susținute doar de declarațiile soției sale, martora S. A., în sensul că nu ar fi auzit semnalizarea sonoră a mașinii politiei ( în expertiză arătându-se că sunetele care veneau spre autoturismul Volkswagen erau acute, fiind bine percepute) sau că ar fi avut vizibilitatea obturată ( se arată în expertiză că intersecția în care a avut loc accidentul este o intersecție deschisă, cu un câmp de vizibilitate larg, fără a fi obturat de factori externi). Se precizează în cuprinsul raportului de expertiză că referitor la condițiile de propagare a sunetelor și amplitudinea lor, s-a constatat, în cazul analizat, că aceste semnale emise de autoturismul Dacia cu regim special au fost percepute de ceilalți conducători auto din intersecție și se concluzionează că și conducătorul autoturismului Passat putea și trebuia să perceapă sunetele emise. Având în vedere analizele stabilite funcție de condițiile de oprire ale unui autoturism, coroborate cu viteza de deplasare și locul impactului, autoturismul Passat putea opri în timp util pentru a evita producerea impactului.

Vor fi înlăturate și susținerile martorei S. A. potrivit cărora mașina poliției le-a apărut practic în față, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care nu au putut evita producerea accidentului.

În opinia instanței lipsa de experiență a inculpatului S. M., care avea permis de conducere de doar 5 zile, faptul că acesta apropiindu-se de intersecție a observat că semaforul indica culoarea verde pentru încă 10 secunde ceea ce-i permitea să traverseze intersecția, faptul că atenția i-a fost distrasă de copilul său care se afla pe bancheta din spate și făcea gălăgie, sunt factori care l-au împiedicat pe acesta să fie atent la trafic și prin urmare să audă și vadă semnalele sonore și acustice ale mașinii poliției care pătrunsese în intersecție, ceea ce ar fi condus la evitarea producerii impactului.

Nu împărtășim punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză potrivit căruia evitarea producerii accidentului putea fi făcută de către ambii conducători auto, inclusiv de către inculpatul B. F., conducătorul autoturismului Dacia care trebuia să se asigure că a fost observat de ceilalți conducători din trafic și că poate traversa intersecția în siguranță.

Considerăm că evitarea producerii accidentului putea fi făcută numai de către conducătorul autoturismului Passat, inculpatul S. M., care așa după cum rezultă din cele expuse mai sus, trebuia să perceapă sunetele emise înainte de a intra în intersecție și, prin urmare, să acorde prioritate autoturismului Dacia cu regim special, lucru care însă nu s-a întâmplat după cum am arătat mai sus datorită lipsei de experiență și faptului că i-a fost distrasă atenția de zgomotul făcut de copilul său.

Cu privire la conducătorul autoturismului Dacia apreciem că nu se poate reține că la . nu s-a asigurat în condițiile în care a traversat în siguranță aproape toată intersecția, impactul producându-se cu cca. 3-4 metri înainte de ieșirea din intersecție..

Analizând declarațiile inculpatului S. M. instanța reține că rezultă cu certitudine că înainte de a intra în intersecție acesta nu staționase la semafor, în condițiile în care în nici un moment nu a făcut referire că în fața sa s-ar fi aflat alte autoturisme, dar mai ales faptul că a arătat că atunci când s-a apropiat de intersecție semaforul mai arăta 10 secunde din culoare verde. Prin urmare, putem trage concluzia că după ce conducătorul autoturismului Dacia a pătruns în intersecție, continuându-și deplasarea și apropiindu-se de ieșirea din intersecție, respectând toate prevederile legale privind circulația autoturismelor cu regim special, nu avea cum să prevadă că autoturismul Passat care se deplasa pe . la semafor va intra în intersecție fără să se asigure, în condițiile arătate anterior.

În raport de cele expuse mai sus instanța nu va reține ca fiind întemeiate părerile exprimate de experții parte aleși de inculpatul S. M..

Se mai reține în cuprinsul celor două rapoarte de expertiză că dacă victima B. A. ar fi purtat centura de siguranță s-ar fi putut reduce semnificativ urmările accidentului, respectiv decesul acesteia.

În acest sens se susține că pentru faptul că victima B. A. nu purta centura de siguranță culpa îi aparține inculpatului B. F. care nu a respectat dispozițiile legii circulației.

Referitor la acest aspect martorii C. Ș. și A. C. M. au declarat că nu au văzut dacă, după ce a urcat pe bancheta din spate B. A. și-a pus centura; B. I. A. a precizat că nu a văzut dacă tatăl său purta sau nu centura de siguranță, susținând în cursul urmăririi penale că nu crede că și-a prins centura de siguranță, precizând că de regulă nici când conducea tatăl său nu purta centura, după care revine și susține că nu purta centura de siguranță.

Contrar acestor susțineri inculpatul N. C. a declarat că după ce B. A. a urcat pe bancheta din spate i-a pus centura de siguranță, susținere confirmată de declarația inculpatului B. F. și de cea a martorului M. N..

La ., inculpatul N. a declarat că a observat că B. A. se simțea din ce în ce mai rău, având spumă în zona gurii și apăsându-se cu mâna pe piept, constatând totodată că nu mai avea centura prinsă, astfel că au hotărât să mărească viteza și să se folosească de semnalele sonore și vizuale.

Având în vedere cele expuse, dar și împrejurarea că după cum am arătat la analiza declarațiilor date de martori, instanța a constatat o . contradicții între declarațiile martorilor C. Ș., A. M. C. și cea a fiului victimei B. I. A., în opinia instanței după ce victima B. A. a urcat pe bancheta din spate a autoturismului Dacia, cel care i-a prins centura de siguranță a fost inculpatul N. C., însă la . stării în care se afla victima B. A. și-a desprins centura de siguranță, lucru constatat de inculpatul N. C..

Se reține că urmare a accidentului care a avut loc inculpații N. C. și B. F. au suferit vătămări corporale, primul necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar cel de-al doilea un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere toate considerentele expuse instanța apreciază că accidentul, constând în impactul autoturismelor conduse de inculpații B. F. și S. M. și soldat cu decesul victimei B. A. și cu vătămarea corporală a inculpatului-parte vătămată B. F. a avut loc din culpa exclusivă a inculpatului S. M..

Prin urmare, în baza art.11 pct. 2 lit.a Cod.proc.pen. rap. la art.10 lit.c Cod.proc.pen. va dispune achitarea inculpatului B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod.pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. M. reținând culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului, cu consecințele arătate instanța va dispune tragerea la răspundere penală a acestuia.

În drept

Fapta inculpatului S. M. care, la data de 21.07.2007 conducând autoturismul Volkswagen Passat pe Al. L. dinspre Trocadero spre Satul de Vacanță, apropiindu-se de intersecția de la Dacia, a pătruns în intersecție fără să acorde prioritate de trecere autoturismului Dacia condus de inculpatul B. F. și care avea regim special, încălcând astfel dispozițiile legale, ceea ce a condus la impactul dintre cele două autoturisme, accident în urma căruia victima B. A. care se afla în autoturismul Dacia a decedat, iar inculpatul B. F. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod.pen. și art.184 alin.1 și 3 Cod.pen.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză sunt incidente dispozițiile art.33 lit.b Cod.pen.

Rezultând cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor arătate mai sus, impunându-se tragerea la răspundere penală a acestuia, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.

Infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă pericol social, raportat la natura acestora, la împrejurările și modalitatea concretă de comitere, la urmările produse, constând în decesul unei persoane și vătămarea corporală a alteia.

În raport de cele expuse mai sus inculpatului i se vor aplica pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Relevante în acest sens sunt circumstanțele personale ale inculpatului S. M. care se află la primul conflict cu legea penală, este încadrat electrician la Rig Service, are un copil minor în întreținere.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cu respectarea dispozițiilor art.34 lit.b Cod.pen., având în vedere toate elementele care circumstanțiază persoana și atitudinea inculpatului, atât anterior comiterii infracțiunii, cât și ulterior, în cursul procesului penal, considerăm că suspendarea condiționată a executării acesteia, în condițiile art.81 Cod.pen., este în măsură să răspundă cerințelor prev. de art.52 Cod.pen. privind scopul preventiv educativ.

Prin urmare, în baza art. 81 Cod.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului S. M., iar în baza art.82 Cod.pen. se va stabili termen de încercare de 4(patru) ani, termen compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval de timp de 2(doi) ani.

În baza art.71 Cod.pen. va interzice inculpatului S. M. exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen., iar în baza art.71 alin.5 Cod.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S. M. se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod.proc.pen. se va atrage atenția inculpatului S. M. asupra dispozițiilor art.83 Cod.pen. și art.84 Cod.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În cursul procesului penal soția și cei doi copii ai victimei B. A., precum și inculpatul parte vătămată B. F. s-au constituit părți civile și au formulat pretenții civile după cum urmează.

B. E. L. soția victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 7500 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și pomenile tradiționale, suma de 72.000 lei reprezentând folosul de care a fost lipsită ca urmare a decesului soțului său și suma de 333.333 lei cu titlu de daune morale

B. I. A., fiul victimei, s-a constituit partea civilă cu suma de 7500 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și pomenile tradiționale și suma de 333.333 lei cu titlu de daune morale

B. A. G. s-a constituit partea civilă cu suma de 28.800 lei reprezentând folosul de care a fost lipsită ca urmare a decesului tatălui său și suma de 333.333 lei cu titlu de daune morale

În dovedirea pretențiilor civile la dosar s-au depus mai multe înscrisuri reprezentând: adeverința nr.477/10.03.2011 din care rezultă că în anii 2005 -2009 B. A. G. a absolvit clasele IX – XII, cursuri de zi la Liceul Teoretic M. K.; adeverința nr.27/15.02.2011 din care rezultă că în perioada 2010-2011 partea civilă B. A. G. era înscrisă în anul II la Școala Postliceală Sanitară Dr. I. C., Fundația Sf. T.; adeverința nr.65/09.03.2011 din care rezultă că B. A. a fost încadrat la . în perioada 15.02.2005 – 01.06.2007; copia decizie nr._/20-11.2007 privind acordarea pensiei de urmaș pentru partea civilă B. A. G., în cuantum de 137 lei; facturi fiscale, bonuri fiscale, chitanțe din care rezultă cheltuielile efectuate de partea civilă B. E. L. pentru înmormântare și pomenile ulterioare(filele 67 – 78 și 174 – 199), copii ale cupoanelor de pensie pentru partea civilă B. A. G., din care rezultă că aceasta a avut o pensie de urmaș în cuantum de 350 lei; au fost audiați martorii C. Ș. și A. M. C..

Astfel, martorul C. Ș. a declarat că la pomana de la înmormântare au participat 40-50 de persoane, la cea de 40 de zile au participat 40 de persoane, iar la celelalte pomeni în jur de 20 de persoane. Cheltuielile de înmormântare și pentru pomenile ulterioare au fost suportate de partea civilă B. E. L., însă nu a putut să precizeze cuantumul acestora.

Martorul A. M. C. a arătat că a participat la pomana de la înmormântare și la cea de 40 de zile, susținând că au fost aproximativ 50 de persoane la cele două pomeni.

Analizând probele administrate în cursul procesului pentru dovedirea pretențiilor civile formulate, instanța constată că partea civilă B. I. A. nu a dovedit că a efectuat cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare, la dosar nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte aceste lucru, dar având în vedere și declarația martorului C. Ș. care a susținut că toate cheltuielile au fost suportate de B. E. L..

Cu privire la pretențiile civile formulate de partea civilă B. E. L., reprezentând cheltuielile de înmormântare reținem că la dosar au fost depuse mai multe facturi pe numele acesteia, bonuri fiscale și chitanțe din care rezultă sumele de bani pe care partea civilă le-a cheltuit pentru înmormântare și pomeni.

Analizând aceste înscrisuri, coroborat și cu declarațiile celor doi martori audiați, instanța constată că partea civilă a dovedit în parte pretențiile civile reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni, cuantumul acestora ridicându-se la suma de 5500 lei.

Tot partea civilă B. E. L. a formulat pretenții civile în cuantum de 72.000 lei reprezentând folosul de care a fost lipsită ca urmare a decesului soțului său, iar fiica victimei B. A., minoră la data decesului acestuia, a formulat pretenții civile în cuantum de 28.800 lei reprezentând folosul de care a fost lipsită ca urmare a decesului tatălui său.

Referitor la prestația periodică lunară la stabilirea acesteia trebuie avută în vedere jurisprudența în materie, prin care s-a statuat că plata prestațiilor periodice față de cei aflați în întreținerea victimei este datorată începând cu data de producerii prejudiciului, respectiv data săvârșirii faptei ilicite

Cu privire la cuantumul prestației lunare trebuie pornit de la principiul că această prestație constituie o despăgubire neavând caracterul unei pensii de întreținere, astfel încât criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reținut, iar prestația nu poate fi acordată pentru trecut decât sub forma unei sume globale.

Avem în vedere în primul rând împrejurarea că la data decesului victima B. A. nu era încadrată, astfel că la stabilirea prestației periodice instanța va avea în vedere venitul minim pe economie, care a cunoscut o evoluție din anul 2007 când acesta era în cuantum de 390 lei și până în anul 2012 când a ajuns la suma de 700 lei.

De asemenea, la calculul prestației periodice instanța va mai avea în vedere și faptul că B. E. L. nu realizează venituri, pe numele ei nefiind emisă decizie pentru pensie de urmaș, iar pentru partea civilă B. A. s-a emis decizie pentru pensie de urmaș.

Astfel, pentru partea civilă B. E. L. ținând cont de contribuția pe care victima o avea la întreținerea soției sale, contribuție calculată în raport de venitul minim pe economie astfel cum a fost stabilit în perioada 21.07.2007 – 22.11.2012, instanța a stabilit că prestația periodică pentru perioada cuprinsă între 21.07.2007 și 22.11.2012 se ridică la suma globală de 12.589 lei, iar prestația periodică lunară pe care aceasta urmează să o primească începând cu data de 22.11.2012 și până la încetarea stării de nevoie se ridică la suma de 233 lei.

În ceea ce o privește pe partea civilă B. A. G. reține că la decesul numitului B. A., aceasta era minoră, urmând cursurile Liceului Teoretic M. K., pe care l-a absolvit în anul 2009, ulterior înscriindu-se la Școala Postliceală Sanitară Dr. I. C., pe care a absolvit-o la data de 15 iulie 2012.

Și în cazul părții civile B. A. G. la calculul prestației periodice se va avea în vedere venitul minim pe economie, din perioada anilor 2007 – 2012, dar și faptul că pe numele său s-a emis decizie pentru pensie de urmaș, urmând ca această prestație să fie stabilită sub forma unei sume globale pentru perioada 21.07.2007 – 15.07.2012.

Partea civilă B. A. G. a depus la dosar copii ale cupoanelor de pensie din care rezultă că în anii 2011 și 2012 acesta a primit cu titlu de pensie de urmaș suma de 350 lei, urmând ca pentru perioada 2007 – 2010 instanța să aibă în vedere la calculul prestației suma de 137 lei stabilită conform deciziei.

Astfel, se poate observa că pentru anii 2007, 2011 și 2012 instanța nu va calcula prestație periodică în favoarea părții civile B. A. G., întrucât suma primită de aceasta cu titlu de pensie de urmaș este mai mare decât contribuția lunară pe care B. A. o avea la întreținerea ei, contribuție calculată în raport de venitul minim pe economie stabilit pentru anii respectiv.

Se constată însă că pentru anii 2008 – 2010 contribuția pe care B. A. ar fi trebuit să o aibă pentru întreținerea fiicei sale depășește cuantumul pensiei primite de aceasta, astfel că pentru această diferență va fi calculată prestației periodică, care se ridică la suma de 2084 lei.

Referitor la daunele morale se constată că până în prezent legiuitorul nu a stabilit criterii legale în funcție de care instanțele să poată stabili acest cuantum.

Pentru a se suplini această lacună, practica judiciară a statuat că la individualizarea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere criterii obiective și subiective.

La aprecierea daunelor morale instanța trebuie să procedeze la o evaluare corectă a cuantumului acestora, ce trebuie să fie suficient pentru a se asigura o justă reparație a prejudiciului moral cauzat.

Obligarea la daune morale este justificata in raport de urmarea produsă - decesul numitului B. A., deces care implică si suferințe psihice, generate de lezarea sentimentelor de afecțiune existente intre soți și respectiv părinte și copii, însa în ceea ce privește întinderea prejudiciului moral, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanța având în vedere urmarea produsă prin infracțiunea comisă și intensitatea suferințelor cauzate părților civile prin această faptă, apreciază ca suma de câte 50.000 lei daune morale pentru fiecare din părțile civile B. E. L., B. I. A. și B. A. G. este suficientă pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral.

Partea vătămată B. F. s-a constituit partea civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și suma de_ cu titlu de daune morale.

Prin raportul de expertiză medico legală nr.188/AC/15.06.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C., în urma examinării actelor medicale, s-a concluzionat că B. F. a prezentat la data de 21.07.2007 un traumatism cranian și cervical, leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și hiperextensie a coloanei cervicale și au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

În perioada 21.07. – 25.07.2007 a fost internat în S. C. Județean C. cu diagnosticul politraumatism, traumatism cranio-cerebral cu pierderea stării de conștiență; traumatism vertebral cervical amielic cu . apofiza spinoasă C3 prin accident rutier.

Martorul E. S. I. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul B. F. de 15 ani, fiind prieteni. Știe că acesta a fost implicat într-un accident de circulație, fiind spitalizat aproximativ 30 de zile, suferind leziuni la gât. După externare acesta stat în concediu cca. 2 luni, perioadă în care a urmat tratament. Nu cunoaște totalul cheltuielilor făcute de B. F. însă a arătat că l-a împrumutat cu suma de 2000 lei, care i-a fost restituită.

Martorul C. R. V. a arătat că B. F. a fost implicat într-un accident, suferind leziuni în zona gâtului, pentru care a fost spitalizat. L-a împrumutat cu suma de 1000 lei, pentru a-și cumpăra o proteză, după care l-a mai împrumutat cu suma de 3000 lei pentru tratament, bani care i-au fost restituiți. Cunoaște că partea civilă a trebuit să țină și regim, însă nu cunoaște suma totală pe care acesta a cheltuit-o.

Ambii martori au arătat că l-au vizitat pe B. F. cât a stat acasă, după externare, precizând că acesta avea dureri.

Având în vedere declarațiile celor doi martori, natura leziunilor suferite, numărul de zile de îngrijiri medicale, faptul că atât perioada de spitalizare, cât și tratamentul efectuat impun efectuarea de cheltuieli, instanța apreciază dovedite doar în parte pretențiile civile formulate cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv în cuantum de 5000 lei.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă B. F. la stabilirea cuantumului acestora trebuie avute în vedere criterii obiective și subiective cum ar fi numărul de zile de îngrijiri medicale, numărul de zile de spitalizare, vârsta părții vătămate, pragul de sensibilitate la durere la acesteia.

În raport de toate aceste criterii instanța consideră că suma de 5000 lei acordată cu titlu de daune morale răspunde necesității de a se asigura o justă despăgubire a părții civile B. F. pentru prejudiciul moral cauzat, constând în suferințele fizice și psihice.

Răspunderea civilă delictuală revine inculpatului S. M. în sarcina căruia s-a reținut culpa exclusivă în producerea accidentului.

La fila 9 în volumul II s-a depus de către inculpatul S. M. polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA pentru autoturismul Volkswagen din care rezultă că la data la care a avut loc accidentul în care a fost implicat acest autoturism asigurător era . Group SA.

Potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, iar art.50 prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Prin urmare, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane, păgubite prin accidente auto.

Despăgubirea pe care asigurătorul o plătește celor păgubiți prin accidente auto nu se recuperează de către acesta de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, cu excepția cazurilor prevăzute de art.58 din Legea nr.136/1995, când asigurătorul are acțiune în regres.

În raport de cele expuse mai sus, rezultă că în materia asigurării de răspundere civilă auto răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare, având în cadrul procesului penal calitatea de asigurător de răspundere civilă. .

Prin urmare, asigurătorul nu este un simplu garant al plății despăgubirilor, în condițiile în care în cadrul procesului penal acesta este obligat la plata de despăgubiri, urmare a obligației asumate prin contractul de asigurare.

Așadar, temeiul răspunderii asigurătorului în procesul penal este unul convențional, iar cel al răspunderii asiguratului este delictual.

Astfel, obligațiile asigurătorului și asiguratului față de persoana prejudiciată nu sunt unite prin existența unei obligații unice, ci prin dreptul creditorului de a cere oricăruia dintre aceștia plata în întregime a prejudiciului la care este obligat fiecare în parte. Toate acestea caracterizează o obligație in solidum.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.346 Cod.proc.pen. și art.14 Cod.proc.pen. comb. cu art.998 cod civil se vor admite, în parte, pretențiile civile formulate de părțile civile B. E. L., B. I. A., B. A. G. și B. F..

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. E. L. a sumelor de 5500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeni; 12.589 lei reprezentând prestație periodică calculată pentru perioada de la 21.07.2007 la 22.11.2012; 233 lei reprezentând prestație periodică lunară începând cu data de 22.11.2012 și până la încetarea stării de nevoie și 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. I. A. a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. A. G. a sumei de 2084 lei reprezentând prestație periodică calculată pentru perioada de la 21.07.2007 la 15.07.2012 și a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. F. a sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. a sumei de 624 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art.193 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. I. A. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, conform copiilor chitanțelor depuse la dosar (fila 66, volumul I).

Va obliga inculpatul S. M. alături de asigurătorul . Group SA București, acesta din urmă în limita plafonului legal, la plata către partea civilă B. F. a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

În baza art.191 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul S. M. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”

Împotriva sentinței penale nr.512/22.11.2012 a Tribunalului C., au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul C., părțile civile B. E. L., B. I. A., B. A. G., asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București și inculpatul S. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelantul parchet a criticat soluția instanței de fond, în esență, pentru greșita achitare a inculpaților N. C. și B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, în formă calificată, prevăzută de art.247 Cod Penal raportat la art.248¹ Cod Penal, precum și a inculpatului B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal.

Totodată, în apelul parchetului s-a criticat și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S. M., apreciată ca blândă, în privința cuantumului.

În concluzie, apelantul parchet a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpaților N. C. și B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art.247 Cod penal, condamnarea inculpatului B. P. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal.

Apelul părților civile B. E. L. B. I. A. și B. Alexnadra G., a criticat în esență, achitarea inculpaților N. C. și B. F. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art.247 Cod Penal raportat la art.248¹ Cod Penal, precum și încadrarea juridică a respectivei fapte, achitarea inculpatului B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal și greșita achitare numai în parte a pretențiilor civile.

În concluzie, apelanții părți civile au solicitat, admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond, în parte, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaților N. C. și B. F. pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată, prevăzută de art.189 alin.2 Cod Penal, urmare schimbării a infracțiunii prevăzută de art.247 Cod Penal raportat la art.248¹ Cod Penal și a inculpatului B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal, la pedepse în cuantum orientat către limita superioară legală și cu executare în regim privativ de libertate. De asemenea, apelanții părți civile au solicitat ca prin reaprecierea probatoriului să se admită apelul lor, să se desființeze hotărârea atacată în parte și în rejudecare să se admită în totalitate pretențiile civile formulate de ei.

În apelul asigurătorului . GROUP S.A, s-a criticat achitarea inculpatului B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal și modul de soluționare al acțiunii civile formulate de părțile civile B. E. L., Bponciu I. A. și B. Alexnadra G. dar și de partea civilă B. F., precum și obligarea la cheltuieli de judecată.

În concluzie, apelantul asigurător, a solicitat, admiterea apelului său, desființarea hotărârii de fond în parte și, în rejudecare, să fie condamnat inculpatul B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal, să se rețină culpă comună în producerea accidentului a inculpaților B. F. și S. M., corelativ cu reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat ultimul, raportat la procentul său de culpă, diminuarea despăgubirilor materiale și morale, corespunzător gradului de culpă al victimei B. A. în producerea rezultatului negativ, urmare faptului că nu purta centura de siguranță, înlăturarea obligației de plată a sumelor ce reprezintă prestații periodice către părțile civile B. E. L. și B. A. G., reducerea despăgubirilor în sumă de 2.084 lei acordate părții civile B. A. G. cu suma ce reprezintă pensie de urmaș, exonerarea de la plata sumei de 5.000 lei daune materiale către partea civilă B. F. și a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelantul inculpat S. M., a criticat hotărârea de fond pentru că l-a achitat pe inculpatul B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 Cod Penal și neobligarea lui la despăgubiri, proporțional cu culpa sa concurentă în producerea accidentului, dar și nereducerea despăgubirilor acordate părții civile B. F., corespunzător gradului de culpă al acestuia.

În privința pedepselor aplicate, apelantul inculpat S. M. a solicitat admiterea apelului său, desființarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante în baza art.74 lit.a și c iar în baza art.76 Cod Penal, să se reducă sub limita minimă legală cuantumul pedepselor, cu păstrarea modalității de executare în conformitate cu prevederile art.81 Cod Penal.

Examinând sentința penală nr.512 din 22.11.2012 a Tribunalului C., raportat la probatoriul administrat, la criticile din apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., părților civile B. E. L., B. I. A. și B. A. G., asigurătorului . Group S.A. București li inculpatului S. M., precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 alin.2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele;

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, prevăzută de art.247 Cod penal raportat la art.248¹ Cod penal, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații N. C. și B. F., analizând probatoriul administrat în cauză curtea constată, că achitarea celor doi inculpați în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală este temeinică și legală pentru următoarele considerente;

La data de 21 iulie 2007 inculpații N. C. și B. F. aveau calitatea de lucrători de poliție judiciară în cadrul Postului de Poliție al comunei M. K. județul C. având între atribuțiile de serviciu și pe aceea de constatare a abaterilor de la regimul legal al circulației rutiere.

Aproximativ în jurul orelor 16,00 inculpatul N. C. se deplasa pe raza comunei M. K. județul C., pe DN 2A, îndreptându-se către municipiul C. pentru transportul corespondenței de serviciu. Observând în față un autoturism care avea un parcurs sinuos, inculpatul N. C. l-a urmărit, până pe o alee din spatele, unde a reușit să-l blocheze, întrucât conducătorul auto al respectivului autoturism, marca Opel, nu a răspuns la semnalele prin care i se cererea să oprească.

După ce s-a prezentat, inculpatul N. C. a solicitat șoferului actele la control, identificându-l pe victima B. A., care era singur și prezenta o evidentă stare de ebrietate, emanând halenă alcoolică.

În condițiile menționate, inculpatul N. C. l-a apelat telefonic pe colegul său de serviciu D. I., care a condus autoturismul poliției până la sediu, iar el s-a urcat la volanul autoturismului Opel, avându-l pe B. A. pe locul din dreapta față.

La sediul Poliției M. K., întrucât victima B. A. fusese surprins în flagrant conducând un autoturism pe drum public și în evidentă stare de ebrietate, fiind suspectat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep., inculpații N. C. și B. F. în continuarea procedurilor legale de constatare a unei infracțiuni la regimul circulației autovehiculelor pe drumurile publice au testat victima cu aparatul etilotest rezultatul fiind de 1,06 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Rezultatul testului cu aparatul etilotest prefigurând faptul că victima B. A. prezenta în sânge o alcoolemie peste limita minimă legală de 0,80 gr%0, situație în care se impunea conducerea ei la spital, în vederea recoltării probelor biologice de sânge și a stabilirii alcoolemiei (termenul de recomandare pentru recoltare fiind de până la 30 de minute de la producerea evenimentului), i s-a solicitat victimei B. A. să meargă la S. C. Județean C., singura unitate medicală abilitată să recolteze probele biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

În condițiile în care raportul medico-legal de necropsie a victimei B. A. atestă faptul că victima avea în sânge o alcoolemie de 2,25 gr.%0 se confirmă fără echivoc starea de ebrietate avansată a victimei și justețea începerii procedurilor legale pentru constatarea unei infracțiuni flagrante la regimul circulației autovehiculelor pe drumurile publice, chiar dacă la acel moment nu s-a întocmit un proces-verbal de constatare de către inculpați.

În situația menționată, aflându-se într-o procedură legală de constatare a unei infracțiuni flagrante victima avea obligația să se supună recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, sens în care polițiștii trebuiau să-l conducă la o unitate medicală abilitată în acest sens, astfel că nu se poate susține întemeiat că solicitarea inculpaților a fost una de natură să-l lipsească de libertate pe victimă.

Chiar dacă inculpații N. C. și B. F. au fost insistenți în solicitarea adresată victimei B. A. de ase lăsa condus la spital pentru recoltarea probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, aceste insistențe nu constituie activități ilicite de lipsire de libertate a victimei, în condițiile în care acesta din urmă, datorită stării avansate de ebrietate, avea percepțiile alterate și comportamentul echivoc.

În condițiile în care inculpații i-au pus în vedere victimei că refuzul de a se supune recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei constituie infracțiune și se pedepsește mai aspru decât infracțiunea pentru care era cercetat, se constată, odată în plus, că aceștia au acționat conform procedurilor legale standard și care nu pot constitui acte ilegale de lipsire de libertate.

Declarațiile martorilor care au susținut teza privind forțarea nejustificată a victimei de către inculpați pentru a-l duce la mașina ce urma să-l transporte la spital, au fost temeinic înlăturate, ca fiind contradictorii, în condițiile în care s-a probat neechivoc faptul că ușa de la sediul poliției nu avea grilaj metalic, iar fiul victimei partea vătămată B. A. a declarat, că, în prealabil, îl convinsese pe tatăl său să accepte solicitarea polițiștilor, pentru a nu-și înrăutăți situația din punct de vedere juridic. În același sens, partea vătămată B. A. declară, că în drum spre mașina poliției, la ieșirea din sediu și la introducerea victimei în autoturism, aceasta a avut niște „ezitări”, explicabile, în considerarea că victima era în stare avansată de ebrietate, iar nu un comportament ferm de opoziție. De altfel, activitatea de conducere la spital pentru recoltarea probelor biologice presupune restrângerea drepturilor de voință și libertate de mișcare a persoanei, corelativ obligației legale de a se supune procedurilor de stabilire a alcoolemiei.

În considerarea împrejurării că inculpații l-au invitat pe fiul victimei să o însoțească la spital, se constată, că aceștia nu au acționat cu intenția de a o lipsi de libertate ci, au urmărit îndeplinirea procedurilor legale de constatare a unei infracțiuni flagrante.

Pentru considerentele menționate, curtea constată că acțiunea celor doi inculpați, constând în conducerea victimei B. A. la spital pentru recoltarea probelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei nu se circumscrie infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal, întrucât victima avea obligația de a se prezenta la spital în scopul menționat.

Raportat la cele ce preced nu poate fi primită solicitarea apelantelor părți civile de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpaților N. C. și B. F. în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art.192 alin.2 Cod penal.

Așa cum s-a arătat în precedent, inculpații N. C. și B. F. exercitau atribuțiile legale de constatare a săvârșirii unei infracțiuni flagrante la regimul circulației rutiere și anume, aceea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep..

C. legal de acțiune, în situația amintită este reglementat, așa cum se menționează în adresa nr._/CT/DT/ex.nr.1/9.02.2011 a Inspectoratului de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, de O.U.G. nr.195/2002 rep., regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 rep., Ordinul Ministrului Sănătății nr.376/10.04.2006 și Concepția de atitudine și acțiune a poliției rutiere în contextul strategiei de modernizare a poliției române în vederea aderării la Uniunea Europeană aprobată de către Inspectoratul General al Poliției Române sub nr._/17.08.2005.

Conform prevederilor art.188 din regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 rep.se instituie obligația examinării clinice de către un medic în toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Pentru respectarea obligației amintite, în art.193 din același regulament menționat anterior se prevede: „Conducătorul de autovehicul sau tramvai trebuie însoțit de polițistul rutier sau, după caz, de polițistul de frontieră, imediat la cea mai apropiată instituție medicală autorizată sau instituție medico-legală pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dacă prin testarea cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic s-a constatat că valoarea concentrației de alcool este mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.”

Dispozițiile legale redate anterior fiind imperative, iar examinarea clinică de către medic obligatorie, polițistul este obligat să îl prezinte pe cel depistat, de urgență la spital, chiar dacă acesta declară că va refuza recoltarea probelor biologice de sânge.

Tocmai pentru respectarea prevederilor legale menționate în practica judiciară actul constatator al refuzului prelevării probelor de sânge este întocmit în prezența medicului de la unitatea medicală.

Referitor la solicitarea din apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, inculpaților N. C. și B. F. din infracțiunea prevăzută de art.247 Cod penal raportat la art.248¹ Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal curtea constată că este neîntemeiată.

Textul incriminator al art.246 Cod penal se referă la fapta funcționarului public aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, care, cu intenție, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Așa cum s-a reținut anterior inculpații N. C. și B. F. nu și-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu și nici nu au urmărit vătămarea intereselor legale ale victimei B. A., situație în care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea în sarcina lor a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.246 Cod penal.

Conform rechizitoriului intervenit în cauză inculpații N. C. și B. F. au fost învinuiți de exercitarea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu prin îngrădirea dreptului la libertate al victimei B. A., ceea ce a condus la decesul acestuia.

Pentru considerentele menționate în precedent în acțiunea inculpaților de a o conduce pe victima B. A. la spital, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, în situația existenței refuzului victimei exprimat la locul depistării, nu a fost una abuzivă, în afara cadrului legal și nici nu a fost de natură să îngrădească dreptul la libertate al victimei, care avea obligația de a se prezenta la spital.

În consecință, se constată că fapta inculpaților, astfel cum a fost reținută de instanță, nu întrunește elementele constitutive al infracțiunii prevăzute de art.247 Cod penal, lipsind atât latura subiectivă cât și cea obiectivă.

În privința reținerii prevederilor art.248¹ Cod penal prin raportare la art.247 Cod penal curtea apreciind, că prin decesul unei persoane fizice se pune capăt în mod dramatic oricăror activități desfășurate de aceasta, ceea ce poate fi asimilat națiunii de perturbare deosebit de gravă a activității prevăzută de art.146 Cod penal, constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art.248¹ Cod penal.

Raportat la cele reținute, curtea constatând, că faptelor inculpaților le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în formă calificată, va menține soluția de achitare a acestora, în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.247 Cod penal raportat la art.248¹ Cod penal.

Critica privind greșita achitare a inculpatului B. F. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 ali.2 Cod penal se dovedește a fi întemeiată din perspectiva ansamblului probator administrat în cauză și a normelor legale operante în materie.

Concluziile rapoartelor de expertiză privind dinamica producerii accidentului în urma căruia a rezultat decesul victimei B. A. sunt în sensul că, deși conducea un autoturism cu regim prioritar de trecere, la . pe tot timpul parcurgerii acesteia inculpatul B. F. nu a circulat cu atenție sporită, așa cum se prevede obligatoriu în art.62 al.1 din Codul rutier.

Mai mult, pe baza datelor din teren experții au reținut că intersecția era una deschisă, cu larg câmp de vizibilitate și, în condițiile în care pătrunsese în intersecție înaintea autoturismului condus de inculpatul S. M., inculpatul B. F. a avut cu certitudine posibilitatea să observe autoturismul condus de primul inculpat ce venea din fața lui.

În concluzie, culpa inculpatului B. F. în producerea accidentului rezultă din încălcarea obligației legale de a circula cu atenție sporită, neasigurându-se corespunzător pe tot parcursul intersecției și astfel nu a observat venirea celuilalt autoturism, deși putea și trebuia să facă acest lucru.

Conform declarațiilor inculpatului N. C. coroborate cu cele constatate la fața locului și constatările din expertiză, deși a fost atenționat de inculpatul N. C. despre faptul că victima B. A. nu avea pusă centura de siguranță, inculpatul B. F. nu a luat măsura asigurării victimei, deși îi incumba această obligație.

Fapta inculpatului B. F., care la data de 21.07.2007, în timp ce conducea autoturismul Dacia L._ pe . municipiul C., la . la Dacia, nu a manifestat atenție sporită, intrând în coliziune cu autoturismul condus de inculpatul S. M., în urma accidentului rezultând decesul victimei B. A., aflat pe bancheta din spate a autoturismului condus de el fără a purta centura de siguranță, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 Cod penal.

Fiind îndeplinite cerințele art.345 al.2 Cod procedură penală curtea îl va condamna pe inculpatul B. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.178 al.2 Cod penal.

Conform concluziilor expertizei, curtea urmează a reține culpa concurentă, în procent de câte 50%, a inculpaților S. M. și B. F. în privința săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina celor doi.

În baza prevederilor art.71 alin.1, 2 Cod penal se va aplica inculpatului B. F. cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal, urmare nedemnității atrasă de condamnarea sa.

În considerarea faptul că inculpatul B. F. nu posedă antecedente penale, că a săvârșit o infracțiune din culpă și este integrat social, curtea apreciază că scopul aplicării pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal, se poate realiza în ceea ce-l privește și fără executarea pedepsei în regim de detenție, urmând a face aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.

În temeiul prevederilor art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului B. F. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat în baza art.82 Cod penal.

Totodată, în baza art.359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului B. F. asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

În temeiul prevederilor art.71 alin.5 Cod penal se va constata suspendată executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Având în vedere că în cauză s-a reținut culpa comună în părți egale a inculpaților S. M. și B. F. în săvârșirea faptei prejudiciabile dar și probatoriul administrat, curtea, în rejudecarea fondului, va admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. E. L., B. I. A. și B. A. G.. D. urmare, vor fi obligați în solidar inculpații S. M. și B. F., inculpatul S. M. alături de asiguratorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București (în limita plafonului legal), iar inculpatul B. F. ăn solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al Județului C. și alături de asiguratorul S.C. G. A. S.A. București (în limita plafonului legal) la plata următoarelor drepturi civile;

- 7.500 lei daune materiale ( cheltuieli de înmormântare și pomeni ) și 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. E. L.;

- 100.000 lei daune morale către partea civilă B. I. A.;

- 2.068 lei reprezentând prestație periodică globală și 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. A. G..

În privința pretențiilor în sumă de 72.000 lei, constând în folosul de care a fost lipsită prin moartea soțului (victima B. A.) partea civilă B. E. L. curtea apreciază că nu sunt justificate, î condițiile în care nu există obligație legală de întreținere în ceea ce o privește din partea soțului.

Pretențiile în sumă de 7.500 lei, constând în contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei și pomenile ulterioare, solicitate de partea civilă B. I. A. nu sunt justificate de probatoriul administrat în cauză, urmând a fi respinse.

În privința pretențiilor constând în prestație periodică lunară, formulate de partea civilă B. A. G. curtea reține că sunt întemeiate până la concurența sumei totale de 2068 lei, ca prestație globală în perioada 2008-2010.

Astfel, în urma decesului tatălui partea civilă B. A. G. a primit prin decizie o pensie de urmaș în valoare de 137 lei lunar ce se va deduce din valoarea sumei alocate de victimă lunar pentru întreținerea ei.

În condițiile în care nu s-a făcut dovada veniturilor obținute de victima B. A., calculul prestației periodice cuvenită părții civile B. A. G. se va raporta la venitul minim pe economie.

În lunile ianuarie-octombrie 2008 venitul minim pe economie a fost de 500 lei împărțit la cele trei persoane ale familiei victimei, rezultă, că lunar în această perioadă părții civile B. A. G. îi revenea 166 lei, respectiv suma de 1660 lei global.

În perioada octombrie-decembrie 2008 venitul minim pe economie a fost de 540 lei lunar, părții civile B. A. G. revenindu-i ca prestație globală suma de 540 lei.

Din venitul total cuvenit pe anul 2008, de 2.200 lei lunar, se va scade contravaloarea pensiei de urmaș în valoare totală de 1644 lei, rezultând o diferență de 556 lei globală pentru anul 2008 cuvenită părții civile B. A. G..

În perioada anilor 2009 și 2010 la un venit minim pe economie de 600 lei lunar din care se deduce pentru partea civilă B. A. G. contravaloarea pensiei de urmaș în valoare totală de 1644 lei pe an, rezultă o diferență de câte 756 lei pe an cuvenită cu titlu de despăgubire.

În privința daunelor morale solicitate de partea civilă B. E. L., B. A. G. și B. I. A. curtea apreciază că suma de câte 100.000 lei fiecăruia este în măsură să acopere prejudiciul moral cauzat prin moartea victimei B. A..

Având în vedere că s-a reținut culpa comună în proporții egale a inculpaților S. M. și B. F., în producerea accidentului din 21 iulie 2007 acțiunea civilă a lui B. F. formulată împotriva inculpatului S. M. urmează a fi admisă în parte și redus cuantumul despăgubirilor materiale și morale cu 50%, proporțional cu gradul de culpă. În consecință, va fi obligat inculpatul S. M., alături de asiguratorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București (în limita plafonului legal), să plătească părții civile B. F. despăgubiri materiale în sumă de 2.500 lei și daune morale în sumă de 2500 lei.

Pentru aceleași rațiuni se vor reduce la suma de 312 leu daunele materiale acordate părții civile S. Județean de urgență C. și la care va fi obligat inculpatul S. M. alături de asiguratorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București (în limita plafonului legal).

Critica privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților S. M. și B. F. va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu s-au identificat cauze de agravare a răspunderii penale a acestora care să justifice majorarea cuantumului pedepselor sau executarea lor în regim de detenție.

Raportat la cele ce preced, în temeiul prevederilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală curtea va admite apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul C., părțile civile B. E. L., B. I. A. și B. A. G., inculpatul S. M. și asiguratorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București și conform prevederilor art.382 alin.2 Cod procedură penală va desființa în parte sentința penală nr.512 din 22.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, iar în rejudecare va reforma hotărârea apelată conform celor reținute anterior.

Pe cale de consecință, se vor înlătura integral din sentința penală apelată dispozițiile privind modalitatea de soluționare a acțiunilor civile și de stabilire a cheltuielilor judiciare, menținându-se celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru judecata la fond.

În baza art.191 alin.1, 2, 3 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul B. F., în solidar cu partea responsabilă civilmente I.P.J. C. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la fond.

În baza art.193 alin.1, 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă – inculpat B. F. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

În baza art.193 alin.1, 4 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă B. I. A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 alin.1, 4 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul B. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al județului C. și alături de asigurătorul S.C. G. A. S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă B. I. A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.189 Cod procedură penală, suma de 225 lei, reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu - avocat C. G. (75 lei), avocat Negip M. (75 lei) și avocat Botină M. (75 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelurile formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., părțile civile B. E. L., B. I. A., B. A. G. – cu domiciliul în comuna M. K., ., ., județul C. și O., ., județul C., inculpatul S. M. - domiciliat în Constanta, ., ..A, . și asigurătorul S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. BUCUREȘTI – cu sediul în București, ., împotriva sentinței penale nr. 512/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .

În baza art. 382 alin. 2 C. pr. pen. desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

Menține soluția de achitare a inculpaților N. C. și B. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen.

Constată culpa comună și egală a inculpaților S. M. și B. F. în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

În baza art. 178 alin. 2 C. pen. condamnă inculpatul B. F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 alin. 1,2 C. pen. interzice inculpatului B. F. drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului B. F. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului B. F. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B. E. L., B. I. A., B. A. G..

Obligă în solidar inculpații S. M. și B. F., inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ), iar inculpatul B. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al județului C. și alături de asigurătorul S.C. G. A. S.A. București( în limita plafonului legal ), la plata următoarelor despăgubiri:

- 7.500 lei reprezentând daune materiale ( cheltuieli de înmormântare și pomeni ) și 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. E. L.;

- 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. I. A.;

- 2.068 lei reprezentând prestație periodică globală și 100.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă B. A. G..

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă – inculpat B. F..

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă – inculpat B. F. la plata sumelor de 2.500 lei titlu de daune materiale și 2.500 lei cu titlu de daune morale.

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C..

Obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. la plata sumei de 312 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. 1,2 C. pr. pen. obligă inculpatul S. M. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 191 alin. 1,2,3 C. pr. pen. obligă inculpatul B. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al județului C. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 alin. 1,2 C. pr. pen. obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă – inculpat B. F. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. 1,4 C. pr. pen. obligă inculpatul S. M. alături de asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă B. I. A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. 1,4 C. pr. pen. obligă inculpatul B. F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție al județului C. și alături de asigurătorul S.C. G. A. S.A. București ( în limita plafonului legal ) către partea civilă B. I. A. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Înlătură integral din sentința penală apelată dispozițiile privind modalitatea de soluționare a acțiunilor civile și de stabilire a cheltuielilor judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. Pr. P.. suma de 225 lei reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu – avocat C. G. ( 75 lei ), avocat Negip M. ( 75 lei ) și avocat Botină M. ( 75 lei ) se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2013

Pt.Președinte, Pt.Judecător,

V. L. M. D. M.

aflată în CO, conf.art.406 c.p.p. aflată în CO, conf.art.406 c.p.p.

semnează vicepreședinte, semnează vicepreședinte,

N. S. N. S.

Pt.Grefier,

A. B.

aflată în CO, conf.art.406 c.p.p.

semnează grefier șef,

C. S.

Jud.fond: I.radu

Red.dec.jud.: V.L./18.07.2014

Tehnored.gref.: G.P./2 ex./21.07.2014

← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160...		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Proxenetismul. Art. 329 C.p.. Decizia nr. 133/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 87/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 420/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 89/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA