Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 39/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 3325/88/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.39/P
Ședința publică din data de 19.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
JUDECĂTOR – M. C. E.
Grefier – D. V.
M. Public - reprezentat prin procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA împotriva sentinței penale nr.160 din data de 04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ privind pe inculpatul C. I. - fiul lui I. și Victorița, născut la 16.11.1985 în mun. Tulcea, jud. Tulcea, CNP_, domiciliat în Tulcea, ., ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul inculpat C. I., personal și asistat de apărător desemnat din oficiu S. A., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr.534/2013 emisă de Baroul C., lipsind intimata parte civilă Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Tulcea.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art. 176 – 181 cod procedură penală.
Intimatul inculpat C. I. arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Fiindu-i aduse la cunoștință disp. art. 70 alin. 2 cod procedură penală, potrivit cărora are dreptul de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, intimatul inculpat C. I. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, aspect consemnat în procesul – verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele prev. de art.375 - 376 cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.377 cod procedură penală, urmând ca părțile să pună concluzii și asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului T. I..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, apreciind că sentința penală apelată este nelegală și netemeinică, având în vedere că în mod greșit s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art.64 teza a II – a lit. b și c cod penal, pedeapsă complementară ce poate fi aplicată doar dacă pedeapsa principală stabilită de instanță este închisoarea de cel puțin doi ani, iar în cauza de față, pedeapsa aplicată este de un an.
Un alt motiv de apel vizează împrejurarea că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. a cod penal, având în vedere că acesta nu a achitat prejudiciul cauzat statului, nici măcar parțial.
Având cuvântul pentru intimatul inculpat, avocat S. A. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, considerând că hotărârea atacată este legală și temeinică, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și al modalității de executare, având în vedere cuantumul redus al prejudiciului, inculpatul fiind de acord să-l achite în integralitate.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat C. I.arată că regretă fapta comisă și este de acord să achite prejudiciul, motiv pentru care a depus la bancă un dosar de creditare, însă la acest moment primește doar salariul minim pe economie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.160 din data de 04.12.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ s-a hotărât:
„În conformitate cu art. 9 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicare art.3201 cod pr.penală, cu aplic. art. 74 lit. a și art.76 cod penal.
Condamnă pe inculpatul C. I., CNP:_, fiul lui I. și Victorița, născut la data de 16.11.1985 în Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., . .; la o pedeapsă de 1 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c cod penal pe o durată de 3 ani.
În conformitate cu art.71 alin.2 cod penal. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a, lit. b și c cod penal, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
- dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a desfășura activități specifice acestei funcții.
În conf. cu art. 81 cod penal și art. 71 alin. 5 cod penal.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor revocării suspendării condiționate a executării pedepselor prev. de art.83 cod penal.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice - prin ANAF .
În conformitate cu art. 14 c.pr.penală și art. 1349 cod civil.
Obligă inculpatul la plata sumei de 8709 lei către partea civilă cu titlul de despăgubiri civile.
În conformitate art. 191 cod pr.penală
Obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu se va vira din fondurile MJ în favoarea BA Tulcea, pentru avocat Forgo F..
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și procuror și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.12.2012.”
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriu nr. 2807/P/2009 din 28.06.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea așa cum a fost îndreptat prin procesul verbal din 20 august 2012 (fila 10), în conformitate cu normele tranzitorii prev. de Legea nr.202/2010 (având în vedere că urmărirea penală începuse la data intrării în vigoare a legii) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea 241/2005, reținându-se că, în perioada 3.06._09, în calitate de administrator al . Tulcea, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute din activitatea economică desfășurată de societate, cauzând astfel bugetului de stat, un prejudiciu de 8709 lei- reprezentând impozit pe venit, neevidențiat și nedeclarat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 5.07.2012.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, a fost sincer și cooperant și a solicitat în fața instanței aplicarea procedurii prev. de art.3201 cod pr.penală.
Deși la solicitarea acestuia s-au acordat mai multe termene pentru achitarea prejudiciului, inculpatul nu a realizat acest lucru dar a susținut că este de acord să achite prejudiciul cauzat statului așa cum a fost calculat în cursul urmăririi penale și nu suma pretinsă în cursul cercetării judecătorești.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța constată că situația de fapt descrisă prin actul de acuzare este corectă și vinovăția inculpatului C. I. pentru săvârșirea inf. de evaziune fiscală poate fi reținută fără nici un dubiu.
În fapt, în perioada 16 – 23.06.2009 reprezentanții Gărzii Financiare- Secția Tulcea au efectuat un control asupra documentelor puse la dispoziție de . și au constatat că la data de 31.08.2008, societatea figura scriptic cu un stoc de materii prime în valoare de 43.232.83 lei și un stoc de produse finite în valoare de 2.282,11 lei.
Faptic, cele două stocuri nu mai existau la data controlului, acest aspect rezultând din Nota de constatare nr._/23.06.2009 a Gărzii Financiare și Nota explicativă nr.631/23.06.2009 dată de învinuitul C. I., care nu a putut prezenta actele contabile sau alte documente justificative din care să rezulte operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate de societate din valorificarea materiilor prime și produselor finite aflate scriptic în stoc la data de 31.12.2008.
De asemenea, cu ocazia controlului s-a mai constatat și faptul că ., a emis chitanța nr.26/24.04.2009, din care rezultă încasarea sumei de 1280 lei de la numita S. A., însă nu a fost înregistrată în evidența contabilă a societății.
Urmare a celor constatate, prin adresa nr. 6814/26.06.2009, Garda Financiară a solicitat D.G.F.P. Tulcea stabilirea obligațiilor fiscale în întregime datorate de către ., motiv pentru care organul fiscal competent a efectuat o inspecție fiscală parțială care a cuprins perioada 18.02._09 și a vizat modul de stabilire, evidențiere, declarare și virare a impozitului pe profit, precum și organizarea și conducerea evidenței fiscale și contabile.
S-a stabilit astfel că, ., a achiziționat un carnet de facturi fiscale cu . DGT nr._-_ din care au fost emise un nr. de 7 facturi fiscale și un carnet de chitanțe cu . DGT nr._-_, din care au fost emise 8 chitanțe, însă care nu au fost prezentate organului de control ( nici chitanțierul și nici facturierul).
Întrucât aceste documente nu au fost puse la dispoziție până la definitivarea inspecției fiscale și nici nu au fost declarate pierdute sau sustrase, nu au fost reconstituite și nu au fost sesizate organele de urmărire penală, pentru cele 43 facturi constatate lipsă, organul de control a procedat la estimarea venitului total realizat de societate aferent celor 43 facturi constatate lipsă, apreciat de organele de inspecție fiscală la suma de 217.752 lei.
Raportat la acest venit estimat, a fost stabilit impozitul pe profit datorat de societate la 34.840 lei și a T.V.A. de plată, datorat de societate - în sumă de 18.885 lei.
În concluzie, organul fiscal din cadrul D.G.F.P. Tulcea a stabilit un debit suplimentar la sursa impozit pe profit, în cuantum de 34.840 lei și T.V.A. în sumă de 18.885 lei.
Fiind audiat cu privire la aspectele prezentate, învinuitul C. I. a declarat că lipsa facturilor și a chitanțelor la momentul efectuării inspecției fiscale s-a datorat pierderii acestora în timpul unui accident rutier în care a fost implicat autoturismul folosit pentru deplasarea la domiciliul clienților.
În ceea ce privește diferențele dintre stocurile scriptice de materii prime în valoare de 43.232.83 lei și obiecte de inventar în valoare de 2.282,11 lei, de o parte și stocurile faptice pe de altă parte, învinuitul C. I. a arătat că acestea au fost folosite la executarea unor lucrări pentru care nu au fost emise facturi fiscale și nici chitanțe, astfel încât produsele finite executate nu au fost înregistrate în evidența contabilă a firmei.
Din acest motiv stocurile scriptice de materii prime nu au fost eliminate, iar la data controlului nu mai existau materii prime și nici obiecte de inventar pe stoc, iar stocurile scriptice figurau în continuare în documentele contabile.
Referitor la suma de 1280 lei, încasată cu chitanța nr. 26/24.04.2009, învinuitul C. I. a precizat că aceasta se referă la o lucrare care a fost executată însă chitanța nu a fost înregistrată în registrul de casă la momentul emiterii, iar ulterior s-a omis acest lucru.
Ulterior controlului efectuat de organul fiscal inculpatul a prezentat organelor de urmărire penală, facturierul și chitanțierul despre care a precizat că au fost pierdute și a solicitat efectuarea unei noi inspecții fiscale care să aibă în vedere actele prezentate.
Totodată, s-a constatat că, în realitate, din carnetul de facturi fiscale cu . DGT nr._-_, au fost emise un nr. de 10 facturi fiscale ( . DGT de la nr.01 la nr.10) și 13 chitanțe ( de la aeria TL DGT nr._-_ și nr._) iar celelalte facturi și chitanțe fiind nefolosite.
În acest sens în cursul urmăririi penale, s-a solicitat reprezentanților D.G.F.P. Tulcea reluarea verificării la . Tulcea, pentru a stabili prejudiciul creat bugetului de stat.
D.G.F.P. Tulcea a comunicat că societatea inculpatului se află în procedura de faliment în formă simplificată, că a fost întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor în care D.G.F.P. Tulcea este creditor majoritar cu o creanță acceptată de 105.389 lei.
Urmare a răspunsului dat de D.G.F.P. Tulcea cu privire la imposibilitatea efectuării unei noi inspecții fiscale, s-a solicitat Gărzii financiare Tulcea să stabilească prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului, prin neînregistrare în evidența contabilă a activității comerciale desfășurată, raportat la facturierul și chitanțierul prezentat de învinuitul C. I..
Din conținutul Procesului verbal încheiat de comisarii Gărzii Financiare Tulcea, la data de 1.03.2012, reiese că învinuitul C. I., în calitate de administrator al . Tulcea, în perioada 3.06._09, a emis un nr. de 10 facturi (. DGT de la nr.01 la nr.10) în sumă totală de 48.250 lei.
Aferent acestor facturi emise de . Tulcea, avea obligația de a înregistra în evidențele contabile și de a declara la organul fiscal impozit pe profit în sumă de 7.720 lei.
Din analiza carnetului de chitanțe, s-a constatat că . Tulcea, fără a emite facturi, a încasat doar cu chitanță, de la alte trei persoane diferite sume de bani, reprezentând „ avans pentru tâmplărie PVC” după cum urmează:
- cu chitanța . DGT nr.05 din data de 22.08.2008 a fost încasată suma de 1000 lei, de la numita C. M., din Tulcea, cu titlul de avans pentru tâmplărie PVC,
- cu chitanța . DGT nr.07 din data de 14.11.2008 a fost încasată suma de 2300 lei, de la numitu F. N., din Tulcea, cu titlul de avans pentru tâmplărie PVC,
- cu chitanța . DGT nr.26 din data de 24.04.2009 a fost încasată suma de 1280 lei, de la numita S. A., din Tulcea, reprezentând montaj tâmplărie PVC.
În urma audierii inculpatului a rezultat că lucrările astfel contractate au fost efectiv realizate, fiind încasată și diferența din valoarea lucrărilor efectiv realizat5e, după cum urmează:
De la numita C. M., inculpatul a primit la finalizarea lucrării suma de 300 lei, fără a mai emite vreun act contabil și fără a o înregistra în evidența contabilă a societății, astfel încât suma totală primită a fost de 1300 lei.
Pentru lucrarea executată numitului F. N., pentru care a fost încasată cu titlul de avans lucrare suma de 2300 lei, și pentru care a fost emisă chitanță fiscală, inculpatul a mai încasat suma de 1300 lei la finalizarea lucrării, pentru care însă nu a mai emis nici un act contabil, neînregistrând în contabilitatea societății suma astfel încasată.
S-a constatat că valoarea totală a sumelor încasate prin chitanțele mai sus arătate și a sumelor de bani încasate de societate, pentru care inculpatul nu a emis nici un document contabil este 6180 lei.
Aferent acestor sume de bani, . Tulcea, prin administrator C. I., avea obligația de a înregistra în evidențele contabile ale societății și de a declara la organul fiscal impozit pe profit în sumă de 989 lei.
Astfel, în perioada 3.06._09, . Tulcea a realizat venituri totale în sumă de 54.430 lei, pentru care avea obligația de a înregistra în evidențele contabile și de a declara la organul fiscal impozit pe profit în sumă de 8.709 lei.
De asemenea, s-a mai constatat că în perioada supusă verificării societatea nu era plătitor de T.V.A.
În drept, fapta inculpatului C. I., care în calitate de administrator la . Tulcea nu a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile obținute în perioada 3.06._09, din activitatea economică desfășurată de societate, cauzând astfel bugetului de stat, un prejudiciu de 8709 lei, reprezentând impozit pe venit, neevidențiat și nedeclarat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile prev. de art.72 cod penal, dispozițiile art.3201 alin.7 cod pr.penală și art.74 lit.a cod penal, constatându-se că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are studii medii și realizează venituri din muncă.
Astfel, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reduse cu o treime prin aplicarea art.3201 alin.7 cod pr.penală ( de la 1 an și 4 luni închisoare la 5 ani și 4 luni închisoare) – se va dispune, condamnarea inculpatului C. I., la o pedeapsă de 1 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c cod penal pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b din legea nr. 241/2005 cu aplicare art.3201 cod pr.penală, cu aplic. art. 74 lit. a și art.76 cod penal.
În conformitate cu art.71 cod penal se va dispune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a, lit. b și c cod penal, și anume:- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a desfășura activități specifice acestei funcții.
Față de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, faptul că este tânăr și la primul conflict cu legea penală, instanța apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare.
Referitor la acțiunea civilă, se constată că deși prin actul de acuzare s-a reținut un prejudiciu calculat în sumă de 8709 lei, prin cererea adresată instanței la 8.10.2012 ( fila 18 dosar) ANAF a precizat că prejudiciul cauzat de inculpat este de 55.122 lei reprezentând obligații fiscale stabilite suplimentar urmare acțiunii de inspecție fiscală nr.944/28.08.2009.
Având în vedere faptul că această sumă a reprezentat prejudiciul estimat iar ulterior prezentării de către inculpat a facturierului și a chitanțierului au fost reluate verificările pentru stabilirea prejudiciului creat, întocmindu-se procesul verbal nr.451 din 1.03.2012 ( filele 46-50) instanța apreciază că prejudiciul real este cel reținut prin acest din urmă act, ca de altfel și prin actul de acuzare.
Pentru aceste considerente va fi admisă în parte acțiunea civilă și, în conformitate cu art.14 cod pr.penală și art. 1349 cod civil se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 8709 lei către partea civilă cu titlul de despăgubiri civile.
În conformitate cu art.191 cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu se va vira din fondurile MJ în favoarea BA Tulcea, pentru avocat Forgo F.. „
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, ținând seama de atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a achitat prejudiciul nici până la pronunțarea hotărârii în primă instanță.
De asemenea, în apelul declarat de procuror s-a invocat și aplicarea greșită a pedepsei complementare, cu încălcarea dispozițiilor legale în raport de nivelul pedepsei principale aplicate.
Verificând hotărârea apelată, în ansamblu, în fapt și în drept, potrivit art.371 cod procedură penală, curtea apreciază apelul declarat de procuror, ca fiind fondat, însă numai în referire la cel de-al doilea motiv de apel invocat.
Fapta dedusă judecății este susținută de probele administrate pe timpul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit, recunoscând săvârșirea faptei și din acestea rezultă că, în cauză, la prima instanță de judecată, erau întrunite cumulativ condițiile art.345 alin.2 cod procedură penală, în sensul existenței faptei obiect al inculpării, al săvârșirii acesteia de către inculpat, cu intenție.
Încadrarea juridică reținută în actul de sesizare este corectă și nu a impus aplicabilitatea art.334 cod procedură penală.
Atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată în condițiile art.3201 cod procedură penală, iar în cauză conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și buna inserție socială a acestuia au fost corect reținute de prima instanță, ca și circumstanțe atenuante.
În limitele prevăzute de lege, pedeapsa stabilită față de inculpat a fost just dozată, în condițiile art.72 cod penal și art.76 cod penal, orientată sub minimul special, astfel încât nu se mai impune redozarea în calea de atac, a acesteia.
Totuși, în cauză pedeapsa complementară a fost aplicată cu încălcarea disp. art.65 alin.1 și 3 cod penal, în referire la pedeapsa principală aplicată, ce nu este mai mare de 2 ani.
Ca atare, întrucât argumentele expuse ca și motive de apel sunt în parte întemeiate, instanța de apel consideră că se impune reformarea în parte a hotărârii apelate, în sensul înlăturării pedepsei complementare, pentru motivele mai sus expuse, sens în care urmează a se admite apelul promovat de procuror, desființându-se în parte sentința apelată și, rejudecând, făcându-se corecta aplicare a disp. art.65 alin.1 și 2 cod penal, precum și aplicarea corespunzătoare a disp. art.192 cod procedură penală și art.189 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva sentinței penale nr.160/04.12.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art.382 alin.2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
Înlătură dispozițiile art.64 lit.a teza a II-a, b, c Cod penal privind aplicarea pedepsei complementare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu – avocat S. A. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
A. I. M. C. E.
GREFIER,
D. V.
Red. fond jud. V. M.
Red. dec. jud. M.C.E./13.05.2013
Tehnored. gref. D.V.
3 ex./13.05.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
