Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 856/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 8369/118/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr.856/P
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –M. D. M.
Judecător - D. I. N.
Judecător - C. C.
Grefier - A. B.
Cu participare procuror DIICOT – C. T.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul B. I.-T.– fiul lui I. și Tudorița, născut la 26. 03. 1980, împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13- având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod procedură penală se prezintă recurentul inculpat B. I. T. – în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat I. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 - 181 cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat B. I. T., învederează că acesta dorește să dea o declarație cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Curtea procedează la audierea recurentului inculpat B. I. T., declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513 cod pr. penală.
Apărătorul ales al inculpatului B. I. T., avocat I. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind ca fiind îndeplinite cerințele art. 1602 alin.1 și următoarele Cod de proc.penală.
În susținerea cererii, solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul cercetării penale și ampla colaborare pe care a avut-o cu organele de anchetă.
Referitor la martorii ce urmează a fi audiați, urmează a se avea în vedere că, în relațiile de dușmănie dintre inculpat și aceștia existau încă înainte ca inculpatul să fie arestat .
Face trimitere și la circumstanțele personale ale inculpatului, care are un copil minor, aflat în îngrijirea inculpatului, singurul întreținător al familiei sale.
Solicită admiterea cererii, cu consecința punerii de îndată în libertate sub control judiciar a inculpatului, acesta asumându-și, în eventualitatea admiterii acesteia, a tuturor obligațiilor care ar fi instituite în sarcina sa de instanța de judecată, cunoscând că, în caz contrar, instanța are posibilitatea să dispună din nou, împotriva sa. măsura arestării preventive .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul B. I. T. și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică.
Susține că, în mod justificat prim a instanță a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciindu-se că admiterea unei astfel de cereri este o oportunitate și nu o obligație.
S-au avut în vedere ca și argumente subzistența condițiilor de la art. 148 lit.f cod pr. penală, stadiul incipient al cercetării judecătorești, complexitatea deosebită a cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute,existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului. caracterul transfrontalier al activității infracționale, cuantumul ridicat al prejudiciului, contribuția efectivă la derularea activității infracționale,abilitățile deosebite în folosirea sistemelor informatice și nu în ultimul rând, neîncrederea opiniei publice în mijloacele de plată electronice.
. Recurentul inculpat B. I. T., având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales, solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA .
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13 în baza art1608a alin.6 Cod procedură penală respingerea ca neîntemeiată a cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. T..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la luarea măsurii arestării preventive și ulterior la prelungirea măsurii arestării preventive, au fost avute în vedere dispozițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedura penala, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există date concrete conform cărora lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Dispozițiile art.160 ind.2 alin.1 Cod proc.pen.,prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Deosebit de aceasta, simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege, nu poate atrage punerea în libertate a inculpatului, legiuitorul reglementând posibilitatea respingerii cererii ca neîntemeiate, în cazul prevăzut de art.1602 alin.2, precum și atunci când liberarea provizorie nu ajută la atingerea scopului măsurii arestării preventive, conform art.1608a alin.6 Cod de procedură penală.
Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Raportat la speță, se constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art.143 Cod.proc.pen. în ref. la art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c CEDO referitoare la existența indiciilor temeinice de săvârșire a unor fapte –susceptibile de a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 ,art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal ,art. 27 alin. 3 coroborat cu art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 ,cât și cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute și la existența pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
În ceea ce privește interesul bunei desfășurări a procesului penal, ca și chestiune de ordine publică, acesta se apreciază, printre altele, și prin prisma persoanei și conduitei procesuale a inculpatului sau specificului probelor ce urmează a fi administrate, elemente în raport de care instanța poate opta pentru o soluție de liberare provizorie a inculpatului, atunci când scopul arestării preventive a fost atins, iar măsura privativă de libertate nu ar mai fi necesară desfășurării instrucției penale.
Din acest punct de vedere, circumstanțele personale ale inculpatului și situația familială invocate de apărare, conduita procesuală cooperantă și de recunoaștere a faptelor,nu pot justifica luarea măsurii procesuale alternative, întrucât aceste date erau cunoscute și au fost evaluate cu prilejul luării măsurii arestării preventive și nu pot estompa gravitatea faptelor.
Sub acest aspect, tribunalul a avut în vedere amploarea activității infracționale,modul concret de săvârșire a faptelor, rezultând fără echivoc periculozitatea inculpatului - reținându-se că acesta a acționat în mod premeditat ,elaborat și repetat în afara teritoriului țării, în cadrul unui grup infracțional organizat, în cadrul căruia s-a efectuat un număr mare de operațiuni financiare frauduloase,în scopul obținerii unor foloase injuste cât mai mari,contribuția efectivă ,existând indicii temeinice că inculpatul prezintă abilități deosebite în folosirea sistemelor informatice - caracterul organizat al activității ilicite, rezultând că fiecare avea rolul său în cadrul grupării infracționale, limitele ridicate ale pedepselor prevăzute de lege, relațiile sociale importante pretins lezate de inculpat prin faptele reținute în sarcina sa, impactul puternic al activității infracționale asupra opiniei publice,sentimentul de insecuritate pe care astfel de infracțiuni îl generează sistemului bancar internațional, cu referire la efectele unor astfel de fapte asupra încrederii în mijloacele de plată electronice, în lipsa unei reacții proporționale din partea autorităților ,ținute a interveni ferm și prompt în scopul diminuării fenomenului infracțional.
Împrejurarea că anterior inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală nu prezintă prin ea însăși o garanție că lăsat în libertate, inculpatul nu va reitera un comportament infracțional cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că anterior arestării preventive a avut o sursă licită de venituri, care să-i asigure mijloace de subzistență, existând un grad ridicat de probabilitate că va repeta un comportament similar.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, când cauza cercetarea judecătorească nu a început, iar perioada arestului preventiv nu a depășit caracterul rezonabil, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului prin liberarea sa provizorie,lipsa de oportunitate a liberării având la bază aprecierea instanței cu privire la menținerea pericolului concret pentru ordinea publică și necesitatea asigurării prezenței inculpatului, la dispoziția instanței de judecată.
Împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a declarat recurs inculpatul B. I. T., care a solicitat admiterea cererii de liberare provizorie, pentru motivele indicate în practicaua prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., curtea constată că recursul formulat de inculpatul B. I. T. este nefondat.
Prin rechizitoriul nr. 16/P/2012 din data de 06 august 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I. T., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ; art. 27 alin. 1,3 din Legea nr. 365/2002.
În sarcina inculpatului B. I. T. s-a reținut că în anul 2011 a aderat la grupul infracțional constituit inițial de inculpații U. R. și Ț. Leonid și numitul P. E. Valentine, având ca scop obținerea de beneficii financiare, prin comiterea de infracțiuni pe teritoriul României și în străinătate, constând în confecționarea și deținerea de echipamente hardware și software destinate operațiunilor de skimming și falsificarea instrumentelor de plată electronică. Membrii grupului infracțional organizat se deplasau în străinătate unde montau dispozitivele de skimming pe ATM-uri, copiau datele confidențiale de pe banda magnetică a cardurilor bancare și, după falsificarea unor instrumentele de plată electronică prin rescrierea datelor astfel obținute, efectuau operațiuni financiare în mod fraudulos, sumele de bani fiind retrase în străinătate și apoi împărțite între membrii grupului.
Activitatea de confecționare a dispozitivelor de skimming( echipamente hardware și software) era efectuată de către B. I. T. zis „T.”, în special pentru bancomatele Commerzbank, pe teritoriul Germaniei. Totodată, acesta coordona activitățile desfășurate de alte persoane implicate în activitatea grupului infracțional (M. Danisia A. zisă „L.”, C. C. G. zis „B.”, R. A. M. zisă „A.”, I. C. – toți fiind arestați de către autoritățile germane în timp ce manipulau echipamente de skimming la ATM-uri). Activitatea de montare și recuperare a dispozitivelor de skimming era efectuată întotdeauna de „echipe” de cel puțin două persoane, una implicată direct iar cealaltă asigurând supravegherea zonei și verificarea funcționării dispozitivelor.
În realizarea activității infracționale pentru care s-a aflat pe teritoriul Germaniei, B. I. T. a fost sprijinit începând cu martie 2012 și de către Ș. R., care a realizat și acceptat că acesta activează în cadrul unui grup infracțional organizat și fiind interesat de colaborarea mai ales din punct de vedere al cunoștințelor tehnice deținute de B. I. T., Ș. R. a sprijinit activitatea grupului din care acesta făcea parte, înlesnind ridicarea banilor prin efectuarea de operațiuni cu datele de carduri bancare obținute fraudulos. Totodată, la data de 08.05.2012, Ș. R. i-a transmis lui B. I. T. un set de detalii ale unor carduri bancare, pe care acesta le-a prelucrat pentru a fi folosite în scopul efectuării de operațiuni frauduloase.
În luna aprilie 2012, B. I. T. a transmis date de identificare ale unor instrumente de plată electronică, provenind de la carduri compromise la data de 14.04.2012 la filiala Commerzbank din Wuppertal, în vederea efectuării de operațiuni financiare frauduloase în Columbia.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea din data de 29.03.2013 2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. I. T. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 29.03.2013 și până la data de 26.04.2013, inclusiv. Măsura preventivă a fost prelungită succesiv în cursul urmăririi penale.
Luarea măsurii arestării preventive s-a dispus în considerarea îndeplinirii condițiilor impuse de art.143 Cod pr. pen. și art. 148 alin.1 lit. f Cod pr. pen.
Potrivit art. 1602 alin. 1 C. pr. pen., liberarea provizorie se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 18 ani. Conform art. 1602 alin. 2 C. pr. pen, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte .
Ținând seama de natura infracțiunilor ce fac obiectul cauzei și limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C. pr. pen. și nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ar continua activitatea infracțională, pentru ca cererea de liberare provizorie să cadă sub incidența art. 1602 alin. 2 C. pr. pen.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute la art.1602 alin.1 Cod.proc.pen. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art.1602 alin.2 Cod.proc.pen. nu conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a respinge cererea dacă persoana învinuitului sau inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
După cum se arată în considerentele deciziei nr. 17/2011 a ICCJ, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al învinuitului sau inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
Curtea are în vedere că acuzațiile aduse inculpatului vizează implicarea în cadrul unui grup infracțional bine structurat, cu atribuțiuni precise, ramificat pe teritoriul mai multor țări, care într-o perioadă mare de timp a acționat coordonat pentru obținerea de beneficii financiare prin folosirea de instrumente de plată electronice falsificate. Condițiile concrete în care ar fi acționat inculpatul alături de celelalte persoane acuzate în cauză demonstrează o periculozitate crescută, atât din punct de vedere al prejudiciilor materiale pricinuite în concret, dar și prin consecințele negative asupra percepției și încrederii populației în folosirea instrumentelor de plată electronice.
Circumstanțele reale care caracterizează posibila activitate infracțională relevă un potențial infracțional ridicat al inculpatului, dedus atât din durata și întinderea activității infracționale, dar și din specificul infracțiunilor posibil a fi fost comise, care implică o specializare, o analiză atentă a condițiilor în care se poate ajunge la realizarea unor accesări frauduloase a conturilor unor terțe persoane.
Limitele de pedeapsa pentru faptele imputate inculpatului sunt mari, ajungând până la 15 ani închisoare, durata arestului preventiv nu este excesivă, raportat la circumstanțele speței, fiind influențată în mod direct de amploarea activității infracționale, complexitatea cauzei, cu numeroase elemente de extraneitate, numărul persoanelor implicate, iar cercetarea judecătorească nu a început, astfel că aceste aspecte nu se constituie în argumente în favoarea admiterii cererii.
Datele personale ale inculpatului, constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că își susține financiar familia, provine dintr-o familie organizată sunt contrabalansate de activitatea infracțională ce i se reține în sarcină, care conturează un caracter negativ total diferit de cel conturat de inculpat. Nu se poate aprecia că persoana inculpatului prezintă garanții pentru punerea în libertate, în condițiile în care este acuzat că sunt date că ar fi implicat într-o activitatea de o asemenea anvergură ce ar fi avut o durată mare de timp.
Prin urmare, analizând actele și lucrările dosarului, la acest moment procesual, când în cauză nu a început încă cercetarea judecătorească și de la luarea măsurii arestării preventive a trecut o perioadă scurtă de timp, neputându-se vorbi de depășirea unui termen rezonabil, nu se justifică punerea în libertate a inculpatului, prin liberarea sa provizorie, cum corect a apreciat prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. I. T. împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. inculpatul B. I. T. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. I. T. -fiul lui I. și Tudorița, născut la 26. 03. 1980, împotriva încheierii de ședință din data de 09.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul B. I. T. la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.10.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. D. M. D. I. NăstaseCiprian C.
Grefier,
A. B.
Jud fond: N.A.
Red dec jud.M.D.M.
2ex/11.10.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 502/2013. Curtea de... → |
|---|
