Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 935/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 4100/212/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 935/P

Ședința publică de la 1 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M. D. M.

Judecător – E. C. M.

Judecător - V. L.

Grefier- A. B.

Cu participarea Ministerului public – prin procuror – A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul O. P. – fiul lui D. și M., născut la data de 15 aprilie 1967, domiciliat în Agigea, ..10, jud. C., împotriva sentinței penale nr.809 din data de 29.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 al.1 cod penal și art. 70 alin.1 din OUG nr. 105/2001.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial la data de 29.10.2013, ulterior la 01.11.2013 când a decis;

CURTEA:

Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;

Pronunțând sentința penală nr. 809/29.07.2011 în dosarul nr._, Judecătoria C. a hotărât;

„În baza art. 208 alin. 1 C.pen. condamnă inculpatul O. P. – fiul lui D. și M., născut la data de 15.04.1967, în Sighetul Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, concubinaj, 1 copil minor, administrator la S.C Pedros Construct S.R.L. Agigea, fără antecedente penale / reabilitat, C.N.P._, cu domiciliul în Agigea, .. 12 (nr. 10 după renumerotare), jud. C., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001 privind frontiera de stat a României condamnă același inculpat O. P. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

Conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul O. P. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.

Conf. art. 88 C.pen. scade din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și a arestării preventive în cauză, de la data de 22.12.2010 la zi.

În baza art. 350 C.proc.pen. menține starea de arest a inculpatului O. P..

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.

Admite pretențiile civile formulate de partea civilă P. A..

Restituie către partea civilă P. A. suma de 6.278 lei, consemnați la C.E.C. Bank – Sucursala C., potrivit recipisei de consemnare nr._/1/29.12.2010 și chitanței nr._/1/29.12.2010.

În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. C.civ. obligă inculpatul O. P. la plata către partea civilă P. A. a echivalentului în lei la data plății a sumelor de 25.000 dolari USD și 12.000 ruble rusești, reprezentând daune materiale (din care se va scădea suma de 6.278 lei, restituită potrivit paragrafului anterior).

Conf. art. 353 rap. la art. 357 alin. 2 lit. c și la art. 163 C.proc.pen. menține sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr._/P/2010 din data de 11.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. (completată cu procesul verbal din data de 14.02.2011 de îndreptare a unei erori materiale), asupra autoturismului marca Renault Scenic cu număr de înmatriculare_, cu număr de identificare VF1JAA50E26496445, înmatriculat pe numele O. M. (fiica lui I. și G., născută la data de 08.05.1961, în Topologu, jud. Tulcea, C.N.P._).

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen. dispune confiscarea specială a bancnotei de 1 dolar USD, ridicată conform procesului verbal din data de 21.12.2010 și aflată la f. 201 d.u.p.

Conf. art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul O. P. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele;

„La data de 12.11.2010, în jurul orelor 08.20, potrivit STATEMENT OF FACTS, nava ALENA, aflată sub pavi­lion maltez și având la bord echipaj format din 12 membri, toți cetățeni ruși, a acostat în dana 31 a Portului Maritim C., zonă unde operează S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L. Nava urma să fie încărcată cu cereale (grâu) din barje aparținând de ..

Formalitățile impuse de agenturarea navei au fost date în sarcina martorului P. G. R., agent maritim / de navlosire la S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L., în prezent angajat la S.C. UNITED SHIPPING OPERATIONS S.R.L.

Printre atribuțiile agentului maritim / de navlosire se numără operațiunile legate de agenturarea navelor, operarea la încărcare / descărcare, precum și asigurarea legăturii dintre navă și autoritățile române.

În acest context, martorul P. G. R. a primit ordin de la armator să ducă la navă banii reprezentând salariile membri­lor de echipaj – „cash to master”, respectiv 25.000 de dolari S.U.A. Suma se găsea într-un plic și era alcătuită din 250 de bancnote a câte 100 de dolari fiecare, prinse cu o banderolă pur­tând denumirea „Banca Transilvania”.

În vederea predării banilor, în jurul orelor 11.00 ale zilei de 12.11.2010, martorul P. G. R. a mers la navă, unde a luat le­gătura cu comandantul P. A.. Cei doi s-au întâlnit în cabina comandan­tului, unde, la momentul respectiv se mai afla, în interes de serviciu, și martorul H. V., inspector la Autoritatea Navală Română. De menționat că P. G. R. nu i-a comunicat lui H. V. motivul pentru care venise la bord, iar acesta din urmă, la rândul său, nu a fost interesat să afle ce discută și ce fac P. A. și agentul navei. Aceasta deoarece atribuțiile lui H. V. erau diferite de cele ale agentului maritim și constau în inspecția navelor ce prezentau un risc ridicat pentru siguranța navigației și a echipajului, respectiv PSC – port state control a A.N.R.

P. G. R. și P. A. au ieșit din cabină și au mers în punctul de comandă al navei, unde s-au aflat singuri, loc unde s-a făcut predarea sumei de 25.000 de dolari către partea vătămată P. A.. După semnarea actelor de primire, co­mandantul a coborât din nou în propria cabină, punând plicul cu dolari într-un sertar al biroului. În același sertar, comandantul mai avea pusă și suma de 12.000 de ruble rusești, compusă din 12 bancnote a câte 1.000 de ruble fiecare (bani personali).

În dimineața zilei de 13.11.2010, în jurul orelor 09.00, P. A. a verificat sertarul în care se aflau banii, ocazie cu care a constatat că, atât plicul cu dolari, cât și cele 12.000 de ruble, se aflau la locul lor. Acesta a fost momentul când banii au fost văzuți ultima oară. Conform obișnuinței, partea vătămată a lăsat ușa cabinei sale închisă, dar neîncuiată cu cheia.

Tot în dimineața zilei de 13.11.2010, în jurul orelor 09.00, inculpatul O. P. a plecat de la domiciliul său (comuna Agigea, .. 10 – după renumerotare, jud. Con­stanța), la volanul autovehiculului personal, marca Ford Focus, de culoare albă, în­matriculat sub numărul_ .

Confirmă acest aspect martorul P. N., persoană care locuia cu inculpatul în vremea respectivă, ajutând la treburile gospo­dărești.

La orele 10.59, camerele de supraveghere amplasate în incinta Portului Maritim C. surprind imagini cu un autoturism Ford Focus de culoare albă, asemă­nător celui aparținând inculpatului și care intră în port pe la poarta de acces nr. 9. Autoturismul avea să iasă din port prin același punct abia în jurul orelor 13.18.

La orele 11.36, inculpatul O. P. a ajuns în dreptul punctului de control situat la . a S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L., loc unde la momentul respectiv se afla de serviciu martorul D. R. A., agent de pază al S.C. DETECTORS SECURITY S.R.L. Secvența este surprinsă de camerele de supraveghere amplasate în zonă și relatată în fața organelor de urmări­re penală de martorul D. R. A.. Astfel, acesta declară cum O. P. a trecut prin dreptul punctului de control, salutându-l. Agentul de pază i-a răspuns la salut, însă l-a oprit pentru verificări, întrucât nu-l cunoștea. Inculpatul i-a spus marto­rului că merge să-și caute de lucru, prezentând agentului de pază și cartea de identi­tate. După ce a verificat corespondența dintre fizionomia inculpatului și fotografia prezentă în actul de identitate, fără a reține și numele persoanei legitimate, martorul i-a permis lui O. P. să intre în incin­tă, dar nu a consemnat acest aspect în registrul evidență aflat în obiectiv, gândindu-se că inculpatul nu va zăbovi mult, în condițiile în care menționase inculpatul că merge să caute ceva de lucru.

De menționat că, într-o primă fază, temându-se a nu fi tras la răspundere pe linie de muncă și nici în legătură cu furtul despre care între timp aflase că s-a comis, martorul D. R. A. a declarat organelor de urmă­rire penală că nu au existat persoane care, în ziua de 13.11.2010, să fi trecut prin dreptul obiectivului său și care să nu se regăsească trecute în registru.

Ulterior, fiindu-i prezentate spre vizionare imaginile înregistrate de camere, martorul a revenit asupra inițialei declarații, relatând cu lux de amănunte adevărul și recunoscându-l pe O. P. ca fiind individul căruia, în 13.11.2010, i-a permis ..C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L. De specificat și faptul că, din eroare, în cuprinsul procesului verbal întocmit de polițist cu ocazia vizionării imaginilor a fost trecută data de 13.12.2010, ca fiind cea la care respectivele imagini au fost înregis­trate. La vizionarea propriu-zisă a imaginilor stocate pe DVD se observă, însă, că data de pe ecran este cea de 13.11.2010. Coroborând amintitul mijloc de probă cu declarațiile martorului D. R. A., precum și cu adresa nr._/29.12.2010 a Companiei Naționale ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME S.A. C., reiese că data corectă a imaginilor este aceea de 13.11.2010, iar inadvertența din procesul verbal întocmit de către organul de cercetare penală este o simplă eroare materială.

A mai declarat martorul D. R. A. că în facilitatea portuară se poate pătrunde și ocolirea punctului său de control, respectiv pe lângă gardul de lângă liniile de cale ferată, astfel explicându-și martorul de ce nu l-a mai văzut la ieșire pe O. P. și considerându-se, din acest motiv, păcălit de către inculpat.

Instanța va reține declarațiile martorului D. R. A. în legătură cu legitimarea inculpatului O. P. ca reflectând adevărul în cauză întrucât, deși pe înregistrările efectuate de camerele de supraveghere din zonă, nu se distinge în clar fizionomia inculpatului, se observă semnalmentele lui generale – statura, corpolența, forma feței, începutul de calviție din zona frunții – și elementele vestimentare – costumul de culoare crem, la care a făcut referire și comandantul P. A., iar acesta în mod clar nu avea cunoștință de conținutul înregistrărilor și nici nu îl cunoștea pe D. R. A..

După ce a fost lăsat să pătrundă în amintita incintă, inculpatul O. P. s-a deplasat la locul unde nava ALENA era acostată.

La momentul respectiv erau în plină derulare activitățile de încărcare a grâului din barje în navă. Barjele în cauză erau fără echipaj uman, iar operațiunile propriu-zise de încărcare s-au făcut sub supravegherea lui L. A. G. (operator dană – stivator), utilizată fiind macaraua de cheu nr. 24 aparținând S.C. U.S.A. S.R.L., manevrată de martorul I. L.. La nivelul barjelor a acționat docherul C. Manix, care astfel îl ajuta pe macaragiu, în sensul că proceda la deschiderea capacelor și la curățirea magaziilor.

Trebuie menționat că, dintre cele 4 barje aparținând .., din care s-au încărcat grâne în navă, în intervalul orar critic a operat barja EB 1502, între orele 00.00 / 01.10 – 15.35 / 15.45 ale zilei de 13.11. 2010, iar în activitate nu au existat întreruperi.

Martorii L. A. G., I. L. și C. Manix sunt toți 3 salariați ai S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L. și au declarat că nu-și amintesc să fi discutat în timpul programului, respectiv cât au operat la nava ALENA, cu alte persoane de­cât colegii de muncă.

Întrucât s-a stabilit că pe puntea navelor mai urcă, atunci când se operează, persoanele ce dețin calitatea de surveyeri (inspectori de nave), au fost audiați cu pri­vire la cele petrecute în 13.11.2010 surveyer-ii Brăiculescu I. L., Ginara C. și P. N. D..

Din depozițiile acestor martori reiese că nu se cunoșteau cu muncitorii ce operau și, deși au stat de vorbă cu persoane prezente pe puntea navei ALENA, nu sunt în măsură a aprecia dacă au fost printre acestea și indivizi care nu ar fi avut în mod normal drept de acces la bord.

Fiindu-le prezentată fotogra­fia inculpatului O. P., surveyer-ii menționați declară că nu-l cunosc pe acesta. Ginara C. mai spune, însă, și că . S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L. pot fi făcute și ilegal, adică prin evitarea punctului de control, dacă se merge de-a lungul liniilor de cale ferată. Același aspect a fost expus și de D. R. A., agentul de pază de la punctul de control, după cum s-a arătat anterior.

În legătură cu modalitatea de acces la bordul navei, aceiași martori au fost unanimi în a arăta că, de principiu, este desemnat un membru al echipajului pe post de vardie, ceea ce înseamnă că persoanele care urcă la bord sunt controlate, legitimate și trecute într-un registru special de acces. Tot martorii arată că această regulă nu este absolută, că în cauză nava ALENA nefiind o navă de foarte mari dimensiuni, accesul la bord s-ar fi putut realiza și fără a se folosi scara navei – unde, de altfel, era poziționată vardia.

Este cert că, în jurul orelor 11.30, inculpatul este văzut de P. A. în dreptul cabinei celui din urmă.

Dându-și seamă că inculpatul este străin de echipaj și că n-ar avea ce să caute la bordul navei, partea vătămată îl abordează, ocazie cu care, într-o limbă engleză greoaie, O. P. îi spune că este repre­zentant al firmei ce deține barjele din care se încarcă. Prin gesturi, inculpatul i-a lăsat comandantului impresia că vrea să-i arate și să-i explice ceva. Împreună, inculpatul și partea vătămată au ieșit pe puntea principală, loc unde O. P. i-a comunicat lui P. A. că activitatea de încărcare se va suspenda peste circa 15 mi­n., rugându-l, totodată, pe comandant să-i permită a servi masa la bordul navei. De bună-credință fiind, partea vătămată a dat ordin să se pregătească ceva de mâncare, după care a coborât împreună cu inculpatul în sala de mese. Aici, P. A. l-a lăsat pe inculpat în grija secundului Tambovtsev Sergey. Comandantul a urcat în cabina proprie, iar în jurul orelor 12.30 a părăsit nava, ducându-se în oraș.

Este de menționat în acest punct falsitatea pretextului sub care inculpatul s-a aflat la bordul navei, din corespondența purtată cu firma proprietară a barjelor, .., reieșind în mod clar că nu au existat întreruperi în activitate pe barja EB 1502, între orele 00.00 / 01.10 – 15.35 / 15.45 ale zilei de 13.11. 2010.

Inculpatul a servit masa preț de circa 30 min., după care a fost condus de secundul Tambovtsev Sergey la scara navei. Aici, O. P. l-a întrebat pe secund unde este comandantul. Întrucât, între timp, P. A. părăsise na­va, Tambovtsev Sergey i-a răspuns inculpatului că este plecat în oraș comandantul. O. P. nu a coborât de pe navă, ci, potrivit declarației secundului, s-a îndrep­tat spre barja din care se încărca grâu în ALENA, unde pentru vreo 3 minute, incul­patul ar fi stat de vorbă cu niște persoane. Secundul a reintrat în sala de mese pentru a-și face un ceai, moment de la care, timp de circa o jumătate de oră, nu l-a mai avut pe inculpat în raza vizuală. Revenit pe punte după vreo 30 min., Tambovtsev Sergey l-a zărit din nou pe inculpat, de abia acum îndreptându-se către scara navei și coborând de la bord.

Intervalul de timp în care secundul nu l-a mai văzut pe inculpat (cele 30 min.) a reprezentat momentul în care O. P. a urcat în cabina comandan­tului și, știindu-l pe acesta plecat, a sustras cele 25.000 de dolari S.U.A. și cele 12.000 de ruble rusești. Banderola cu care dolarii erau legați a fost lăsată de inculpat pe biroul din cabină, loc unde avea să fie găsită de echipa de cercetare la fata locului.

La bordul navei, comandantul s-a reîntors în jurul orelor 20.30, așa cum este con­semnat în registrul ținut la punctul de control de către agentul de pază D. R. A.. Martorul mai susține că, alături de alți membri din echipaj care ieșiseră în oraș, și comandantul se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Ajuns în cabină, co­mandantul nu a verificat sertarul unde se aflau banii și nici nu a remarcat ceva sus­pect pe moment, lucru ce se explică probabil prin starea de oboseală și de beție în care se afla.

Abia în dimineața zilei de 14.11.2010, la orele 07.30, trezindu-se din somn, P. A. a sesizat prezența pe birou a banderolei cu care fuseseră legați dolarii, ceea ce l-a determinat să se uite în sertar. Constatând lipsa plicului cu dolari și a rublelor, comandantul a luat telefonic legătura cu agentul navei, P. G. R.. La rândul său, martorul a alertat organele poliției de frontieră, precum și pe numitul Abdulachim Sirhan, pentru a facilita acesta o legătură telefonică a martorului cu comandantul până la sosirea martorului la navă.

La fața locului a ajuns în primă fază un echipaj al I.J.P.F. C. – Punctul Poliției de Frontieră Port.

Pornind de la descrierea făcută de comandant și secund, polițiștii au remarcat că semnalmentele indicate corespund cu ele ale inculpatului O. P., pe care îl știau în virtutea activităților operative desfășurate, deoarece anterior fusese în mai multe rânduri depistat fără drept la bordul unor nave acostate în Portul C..

De față cu martorul P. G. R., polițiștii de frontieră le-au arătat comandantului și secundului, pe rând, separat, fotografia lui O. P.. Cei doi l-au recunoscut fără ezitare pe inculpat ca fiind persoana cu care intraseră în contact în 13.11.2010, la bordul navei ALENA.

Din perspectiva probațiunii, singurul aspect care ar putea fi reclamat organelor de cercetare penală, și de care apărarea se prevalează, este faptul că, auzind semnalmentele persoanei suspecte, inclusiv elementul vestimentar definitoriu – costumul, și cunoscând modul de operare, organele de poliție au intuit identitatea făptuitorului, sens în care au prezentat spre recunoaștere o singură fotografie căpitanului și secundului său.

Dar această împrejurare nu este susceptibilă în opinia instanței de vreo sancțiune procedurală, întrucât recunoașterea s-a efectuat de către cei 2 cetățeni ruși în mod separat, individual, iar ulterior recunoașterea a fost realizată și dintr-un album fotografic, separat, în prezența unui traducător de limba rusă, cu respectarea garanțiilor procedurale, ocazie cu care comandantul și secundul său au reiterat recunoașterea făcută.

La susținerea apărării în sensul că organele de poliție ar avea o ură personală pe inculpatul O. P. (dedusă dintr-o faptă similară ca mod de operare, petrecută la data de 21.06.2005, la bordul navei Conqueror, acostată în dana nr. 116 în Portul C.), instanța răspunde că, independent de contactele inculpatului cu organele de poliție, cei 2 cetățeni de naționalitate rusă nu ar fi avut nici un motiv de adversitate cu inculpatul, pe care nu l-au cunoscut și nu l-au văzut anterior.

Cercetarea la fața locului a fost efectuată de către o echipă a Serviciului de Poliție Transporturi Maritime, însoțită de un tehnician criminalist din cadrul I.P.J. C. – Serviciul Criminalistic.

Nu s-au găsit urme de efracție la nivelul ușii de acces în cabina comandantului și nici aspecte de răvășire în interior. S-au ridicat 2 urme papilare de pe un caiet aflat în sertarul din care banii dispăruseră. După ve­rificarea lor, s-a stabilit că urmele fuseseră create de degetele comandantului P. A.. Totodată, de pe banderola cu inscripția „Banca Transilvania” s-au relevat și examinat în condiții de laborator 2 fragmente de urme papilare. Ur­mele însă nu conțineau suficiente elemente care să conducă la identificarea obiectu­lui creator.

Tot în cursul zilei de 14.11.2010, la sediul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime s-au efectuat, în prezența martorului asistent F. A. G., activități de prezentare pentru recunoaștere din fotografii. Cu această ocazie, atât partea vătămată A. P., cât și martorul Tambovtsev Sergei l-au recu­noscut și indicat pe O. P. ca fiind individul văzut de ei în ziua precedentă pe puntea navei ALENA, respectiv în dreptul cabinei comandantului. Planșele fotogra­fice care fixează derularea acestor activități au fost atașate proceselor verbale în­tocmite de polițiști.

Revenind la momente imediat ulterioare comiterii furtului, este de precizat că, după sustragerea banilor și părăsirea bordului navei ALENA, inculpatul O. PE­TRU a revenit la domiciliu.

Martorul P. N. declară că O. P., în ziua de 13.11.2010, s-a reîntors acasă cu autoturismul Ford Focus cu număr de înmatriculare_, în jurul orelor 13.00. Inculpatul i-a spus martorului că vor pleca împreună la Onești, apoi în Germania, pentru achiziționarea unui autovehicul, prin intermediul numitului „Robi”.

O. M., concubina inculpa­tului, și O. G., mama celei dintâi, au confirmat și ele că O. P. și P. N. au plecat împreună de acasă, cu autoturismul Ford Focus.

În dimineața zilei de 14.11.2010, inculpatul și martorul au ajuns în Focșani. La sugestia inculpatului, cei doi au oprit la casa de schimb valutar aparținând .., situată pe .. 4. O. P. i-a cerut mar­torului să meargă să schimbe în euro suma de 13.000 de dolari, bani pe care inculpatul i-a scos din buzunarul interior al hainei pe care o purta. Deși l-a întrebat pe O. PE­TRU de unde are banii respectivi, martorul a fost sfătuit să-și vadă de treabă. P. N. a mai declarat că inculpatului i-au mai rămas încă 900 de dolari. De ase­menea, inculpatul i-a cerut martorului să nu cumva să prezinte actul de identitate an­gajatei de la casa de schimb valutar. Dând curs solicitării inculpatului, P. N. a mers și a schimbat cei 13.000 de dolari în 9.300 de euro, dar a fost nevoit, la cererea casierei, având în vedere suma mare de bani schimbată, să prezinte actul de identitate. Verificările făcute ulterior de către organele de cercetare penală la respectiva casă de schimb valutar, au relevat veridici­tatea operațiunii descrise mai sus, sens în care stau procesul verbal întocmit (semnat de casiera D. G.) și copia bonurilor fiscale nr. 31/14.11.2010 și nr. 32/14.11.2010.

Întrucât numitul „Robi” nu a mai putut fi contactat, inculpatul s-a hotărât să cumpere din târgul auto organizat pe raza mun. Focșani un autovehicul. În prezența lui P. N., în timp ce se plimbau prin parcul auto, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul G. C., văr cu O. M.. O. P. l-a rugat pe G. C. să vină în Focșani pentru a lua și duce la Agigea autoturismul Ford Focus, întrucât inculpatul avea să-și cumpere un alt autovehicul și nu avea cum să conducă ambele mașini.

O. P. a ales din târg autovehiculul Renault Megane Scenic cu numă­rul de identificare VF1JAA50E26496445, înmatriculat la acea dată sub numărul_ și avându-l ca proprietar pe martorul T. E. C.. Cât timp a tratat în legătură cu tranzacția în curs, inculpatul l-a trimis pe P. N. să ia masa undeva, astfel că acesta din urmă nu a asistat efectiv la perfectarea vânzării. În schimb, a fost de față și tatăl vânzătorului T. E. C., numitul T. V., acesta relatând, aseme­nea fiului său, că mașina s-a vândut pentru suma de 6.000 de euro. Copia contractu­lui de vânzare-cumpărare vine să întărească și ea aspectele ce țin de data, părțile și prețul operațiunii.

Pentru a putea ajunge în Focșani, G. C. i-a sugerat inculpatului să-l sune pe S. M. și să-l roage a-l aduce cu o mașină până la locul de întâlnire. S. M. a fost de acord și, în data de 14.11.2010, împreună cu G. C., a plecat spre Focșani din Agigea. Cei doi au ajuns la destinație în jurul orelor 16.00, întâlnindu-se cu inculpatul și P. N.. Cu acest prilej, S. M. și G. C. au văzut și ei mașina pe care inculpatul și-o cumpăra­se. Primul a plecat în aceeași zi către casă, fiind răsplătit de O. P. pentru serviciul făcut cu suma de 350 de lei. G. C. a rămas, însă, conform înțelegerii avute cu inculpatul.

Până pe 16.11.2010, când au revenit în jud. C., cei 3 bărbați (O. P., P. N. și G. C.) s-au cazat la diverse moteluri și au mâncat în localuri publice, toate cheltuielile fiind suportate de O. P..

Pe drumul de întoarcere, în B., inculpatul i-a cerut lui P. N. să schimbe în lei suma de 2.900 de euro, dată tot de O. P.. În urma investiga­țiilor efectuate, coroborate cu depozițiile martorului P. N., a rezultat că tranzacția a avut loc la data de 16.11.2010, orele 09.39, la punctul de lucru al S.C. NOUVELLES FRONTIERES SIMPA TURISM S.R.L., situat în B., . 1918. P. N. a efectuat tranzacția în nume propriu, prezentând actul său de identitate și primind pentru valuta schimbată suma de 12.194,50 lei.

De la Focșani și până în jud. C., autoturismul Ford Focus cu număr de înmatriculare_ a fost condus de G. C., în timp ce la volanul vehiculul recent cumpărat s-a aflat inculpatul, însoțit de P. N..

În localitatea O., jud. C., la cererea inculpatului, P. N. a urcat în mașină cu G. C., cei 2 îndreptându-se către Agigea. Inculpatul a luat telefonic legătura cu concubina sa O. M., cu care și-a dat întâlnire în zona Gării C.F.R. din C.. Din Agigea până în C., O. M. a fost adusă cu mașina de martorul B. I., taximetrist, care, de asemenea, a văzut Renault – ul cumpărat de incul­pat.

Ajunsă la punctul de întâlnire, O. M. s-a suit în autovehiculul Renault Megane Scenic, stabilind cu inculpatul să plece chiar atunci la Sighetul Marmației, locul de obârșie al lui O. P..

În dimineața zilei de 17.11.2010, la locuința inculpatului a fost efectuată o per­cheziție domiciliară, prilej cu care lucrătorii de poliție nu au găsit sume de bani ori alte categorii de bunuri care să intereseze cauza. La percheziție au fost de față părinții numitei O. M., precum și martorul P. N..

Cum O. G. i-a încunoștințat telefonic pe inculpat și concubina lui despre acțiunea organelor de poli­ție, în scopul derutării anchetei și pentru a împiedica urmărirea silită a mașinii proas­păt achiziționate, inculpatul O. P. și O. M. au convenit să perfecte­ze de formă un act de vânzare-cumpărare, astfel ca acest bun să figureze pe numele martorei O. M.. Încheierea contractului s-a făcut pe data de 17.11.2010, la B., prețul stipulat în contract (5.000 de euro) nefiind achitat în fapt, așa cum însăși O. M. recunoaște.

De la B., inculpatul și concubina lui au plecat spre Târgu M.. Planurile lor s-au schimbat după aflarea veștilor legate de mersul anchetei, astfel că s-au hotă­rât să plece în Spania. Autoturismul Renault Megane Scenic a fost lăsat de cei doi în parcarea unui hotel din Târgu M., iar ei au plecat spre București. De pe Aeropor­tul Otopeni, în dimineața zilei de 18.11.2010, O. P. și O. M. au ple­cat spre Spania cu avionul.

O. M. a revenit în țară pe data de 25.11.2010. La câteva zile de la întoarcerea în România, O. M., ajutată de martorul A. V. C., folosit pe post de șofer, a recuperat din Târgu M. autovehiculul Renault Megane Scenic, pe care l-a adus la domiciliu. Vehiculul a stat câteva zile la service – ul auto aparți­nând martorului S. M., după care O. M. a realizat formalitățile de înmatriculare a autoturismului pe numele său și sun numărul_ ..

Inculpatul a mai rămas în Spania până pe data de 20.12.2010, interval de timp în care el și O. M. au ținut permanent legătura prin telefon.

Începând cu data de 17.11.2010, în baza autorizațiilor nr. 304/17.11.2010, nr. 305/17.11.2010, nr. 306/17.11.2010 și nr. 307/17.11.2010 emise de Judecătoria C., s-a procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor efectuate prin intermediul telefonului mobil de către inculpat (număr de telefon 0721/962.795, 0730/843.074 și 0767/649.258) și concubina sa O. M. (număr de telefon 0726/927.281). Au fost obținute, astfel, informații care reflectă evident, o dată în plus, implica­rea inculpatului în comiterea furtului, dar și grija celor doi pentru găsirea unor justifi­cări și alibiuri convenabile în fața organelor ce anchetau cazul:

- inculpatul și O. M. vorbesc despre o pretinsă sumă de 4.500 de euro, pe care ar fi avut-o în locuință și de existența căreia să se prevaleze atunci când ar fi nevoiți a justifica dobândirea autovehiculului Renault Scenic, despre sumă punându-se de acord să declare că reprezintă bani restituiți de autoritățile române urmare a achitării inculpatului în legătură cu fapta din data de 21.06.2005. Este relevantă, din această perspectivă, convorbirea din 25.11.2010, ora 22:16:24. De reținut că, la momentul audierii sale ca martor în cauza de față, O. M. a pus în practică cele stabilite cu inculpatul și a invocat deținerea la domiciliu a sumei de 4.500 de eu­ro, pe care inculpatul ar fi luat-o fără știrea ei atunci când a plecat la Focșani ca să cumpere mașina;

- inculpatul discută cu O. M. despre aducerea în Agigea a autovehiculului Renault Megane Scenic, lăsat în parcarea unui hotel din Târgu M. (convorbi­rea din 03.12.2010, orele 16:00:18);

- inculpatul stabilește cu O. M. ca autovehiculul achiziționat din Focșani să fie înmatriculat pe numele ei, în C., și se interesează periodic despre demersurile făcute în acest sens de concubină (convorbirile din 25.11.2010, orele 16:58:57, din 28.11.2010, orele 12:34:59, din 28.11.2010, orele 13:29:30 și din 05.12.2010, orele 12:55:26);

- inculpatul stabilește cu O. M. să-l determine pe martorul P. N. a nu declara adevărul cu privire la cele petrecute în timpul episodului Foc­șani, ba chiar îi spune concubinei să-l trimită pe același martor în altă localitate, în scopul de a nu mai fi găsit de organele de poliție (convorbirile din data de 26.11.2010, orele 09:43:54 și din 26.11.2010, orele 12:14:42). Semnificativ este și faptul că, urmare a acestor intervenții pe lângă martor, la momentul audierii de către instanță P. N. a negat că i s-ar fi cerut și că ar fi acceptat să se ascundă prin țară, la rude (Bistrița, Sibiu), a negat că și-ar fi exprimat față de inculpat îngrijorarea pentru propria persoană, căutat fiind de poliție pentru audieri, respectiv a negat că inculpatul ar fi suportat toate cheltuielile deplasării, afirmând martorul că și el ar fi avut bani, deși este clar că nu aceasta este realitatea, martorul prestând munci gospodărești pentru inculpat tocmai din cauza lipsei banilor;

- inculpatul O. P. se interesează de mersul anchetei desfășurate în ța­ră (convorbirile din 28.11.2010, orele 18:56:44, din 02.12.2010, orele 12:23:50, din 03.12.2010, orele 16:04:52, din 06.12.2010, orele 12:07:03 și din 11.12.2010, orele 12:28:36);

- inculpatul cheltuiește în Spania, la ruletă, diverse sume de bani (convorbirile din 03.12.2010, orele 16:00:18, din 13.12.2010, orele 16:21:07 și din 18.12.2010, orele 20:19:17);

- inculpatul O. P. manifestă interes cu privire la ce anume cred rudele și cunoscuții despre suspectarea lui de furt (convorbirile din 28.11.2010, orele 12:34:59 și din 02.12.2010, orele 12:32:50);

- O. M. îi justifică inculpatului sumele cheltuite în țară (convorbirile din 03.12.2010, orele 16:00:18 și din 12.12.2010, orele 12:06:26);

- inculpatul ia în calcul prinderea lui de către poliție și caută soluții inclusiv pen­tru eventualitatea reținerii lui atunci când revine în tară, la aeroport (convorbirea din 13.12.2010, orele 12:14:23).

Pe data de 20.12.2010, inculpatul O. P. s-a întors în țară, fiind adus de la Ae­roportul Otopeni de către martorul A. V. C..

Pe data de 21.12.2010, la locuința inculpatului s-a efectuat o nouă percheziție domici­liară, ocazie cu care au fost găsite și ridicate: actele și 2 rânduri de chei ale auto­vehiculului Renault Megane Scenic, o bancnotă de 1 dolar S.U.A., suma de 6.278 lei, un contract de amanet încheiat la 09.11.2010 cu S.C. CLINT 2000 S.R.L. C.­ța, precum și mai multe documente fiscale (chitanțe, bonuri, facturi) ce atestă cheltui­rea unor sume mari de bani în perioada de după data comiterii furtului.

Suma de 6.278 lei a fost depusă și consemnată la C.E.C. Bank S.A. – Sucursala C., la dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria C., conform chitanței nr._/1 (. nr._/29.12.2010) și recipisei de consemnare nr._/1 (. nr._/29.12.2010). Cheile și documentele autovehiculului Renault Megane Scenic (cartea de identitate, certificatul de înmatriculare, dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare, polița de asigurare R.C.A., chitanța de plată a ratei de asigurare și contractul de vânzare-cumpărare din 17.11.2010) au fost lăsate în păstrare la Servi­ciul de Poliție Transporturi Maritime, iar la dosar instanța constă că au fost oprite copii ale aminti­telor înscrisuri, precum și restul actelor ridicate cu ocazia percheziției din 21.12.2010, respectiv bancnota de 1 dolar.

Pe parcursul cercetărilor, O. P. și O. M. au încercat să deru­teze organele judiciare penale și să justifice în diverse feluri proveniența sumelor gă­site la domiciliu, respectiv a celor folosite pentru cumpărarea autovehiculului Renault Megane Scenic și pentru restul de cheltuieli.

Cei 2 concubini s-au prevalat întâi de presupu­sele venituri realizate de inculpat prin intermediul celor două societăți pe care le deți­n și le administrează, respectiv S.C. PEDROS CONSTRUCT S.R.L. și S.C. PETRO FAUST S.R.L. Apoi, cei 2 au făcut referire la sumele obținute din comercializarea pe timpul sezonului estival 2010 a legumelor, fructelor și zarzavatului obținute prin cultivarea grădinii aferente casei lor, adică 800 m². Vânzarea amintitelor produse s-ar fi făcut la 3 tarabe, amplasate pe raza localității Eforie. În fine, O. M. a amintit de un credit în sumă de 21.000 lei, contractat de ea la C.E.C BANK S.A. în anul 2009, din care ar mai fi rămas în urma cheltuielilor presupuse de renovarea casei suma de 11.000 lei. De asemenea, tot O. M. a declarat că avea în casă 4.500 euro, sumă ridicată în 2004 – 2005 de la locuința ei, cu ocazia unei percheziții do­miciliare, și restituită tot ei în anul 2008 de către organele statului, întrucât O. P. fusese achitat pentru comiterea faptei din care ar fi rezultat suma amintită. Întrebată de ce, dacă era posesoarea sumei în euro, a mai fost nevoie să contracteze și împrumutul în lei, O. M. a arătat că ar fi fost mai ușor, astfel, să achite rata de 500 lei pentru rambursarea creditului, explicație care nu are logică raportat la întrebarea adresată și la faptul că nici unul dintre concubini nu a fost în măsură să prezinte vreun înscris care să ateste primirea sumei amintite, cu atât mai mult cu cât aceasta pare a fi fost restituită lor de către organele statului. În acest context, nesinceră apare și susținerea numitei O. M. în sensul că inculpatul ar fi luat fără știrea ei din casă cei 4.500 de euro, atunci când a plecat la Focșani și că, tocmai în considerarea acestui gest, O. P. i-a vândut ulterior autovehiculul Renault, întrucât este de neînțe­les de ce prețul trecut în contract a fost de 5.000 de euro și de ce a fost nevoie ca cei doi să meargă tocmai în B. pentru a perfecta actele de vânzare-cumpărare.

Aceste versiuni apar ca în mod vădit nereale, deoarece:

- activitatea S.C. PEDROS CONSTRUCT S.R.L. apare ca fiind suspendată pe perioada 16.10.2009 – 15.10.2012 (adresa nr._/30.12.2010 a Oficiului Regis­trului Comerțului de pe lângă Tribunalul C.);

- S.C. PETRO FAUST S.R.L. nu figurează cu bilanțuri depuse la organele fiscale și nici nu deține cont bancar (adresa nr._/30.12.2010 a Oficiului Registru­lui Comerțului de pe lângă Tribunalul C.; adresa nr. 297/11.01.2011 a Admi­nistrației Finanțelor Publice Constanta);

- atât S.C. PEDROS CONSTRUCT S.R.L, cât și S.C. PETRO FAUST S.R.L. au înregistrat an de an pierderi (adresa nr. 297/11.01.2011 a Administrației Finanțe­lor Publice C.);

- S.C. PEDROS CONSTRUCT S.R.L. figurează ca având deschis un cont bancar la B.C.R., însă din verificarea acestuia a rezultat că, în anul 2010, nu a fost alimentat și nici nu s-au scos bani din el; la finalul anului, debitul contului menționat este de 1.775 lei, sumă blocată (extrasele de cont puse la dispoziția or­ganelor de urmărire penală de către B.C.R. – Sucursala C.);

- O. P., O. M. și O. G. nu au fost autorizați în cursul anului 2010 să desfășoare activități comerciale pe raza orașului Eforie (a se vedea adresele nr. 6047/11.01.2011 și nr. 6385/18.01.2011 ale Primăriei orașului Eforie);

- în iulie 2010, numitei O. G. i-a fost eliberat de către Primăria Agigea un certificat de producător, în virtutea căruia titulara și alte trei persoane men­ționate în document (O. P., O. M. și numita Căsineanu M.) erau în­drituite a produce și comercializa în piețe, târguri, oboare și alte locuri stabilite de consiliile locale, potrivit prevederilor legale, produse agro-alimentare obținute de pe terenul aferent locuinței (certificatul de producător nr. 64/13.07.2010, adresa nr. 840/14.01.2011 a Primăriei Agigea, precum și documentația ce a stat la baza eliberării certificatului de producător);

- din depozițiile numitei O. M. și ale martorilor O. G., O. M. M., P. N. reiese că, într-adevăr, în lunile iunie –septembrie 2010, deși nu dețineau autorizație în acest sens, inculpatul și concubina lui au avut deschise, totuși, 3 tarabe pe raza localității Eforie, prin care au comerciali­zat produse agro-alimentare obținute în grădină ori achiziționate de la en – gros – uri, însă este cert că profiturile realizate în urma acestei activități au ajutat cel mult la susținerea cheltuieli­lor curente de întreținere ale familiei inculpatului, nicidecum la acumularea unor sume de ordinul miilor de euro;

- O. P. are deschis un cont bancar la B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE, care nu a fost alimentat deloc în anul 2010 și din el nu s-au scos bani în cursul aceluiași an, soldul contului fiind de 0,59 lei (adresa nr._/31.01.2011 a B.R.D. GROUPE SOCIETE GENERALE – Sucursala Județeană Constanta);

- inculpatul mai are deschis un cont și la C.E.C .BANK, alimentat lunar, în cursul anului 2010, cu câte 620 lei, aceeași sumă fiind periodic debitată, astfel că la, sfârșitul anului, se mai găseau 7,52 lei (adresa nr. 2205/26.01.2010 a C.E.C. BANK – Sucursala C.);

- O. M. are deschis un cont la UNICREDIT TIRIAC BANK S.A., în care, în lunile mai – iulie 2010, i-a fost virată suma de 564 lei, reprezentând ajutorul social primit de pe urma îngrijirii fiicei sale încadrate cu grad de handicap; în același cont, apare introdusă, la data de 17.11.2010, suma de 8.600 lei, pe care O. M. a retras-o treptat, până la finalul anului 2010 (adresa nr._/20.01.2011 a UNICREDIT TIRIAC BANK S.A. – Sucursala C.);

- O. G. este titulara a 3 conturi deschise în cursul anului 2010 la RAIFFEISEN BANK, dintre care unul singur a fost înregistrat operațiuni mai în­semnate, presupunând un credit total de 9.913 lei (adresa nr. 235/26.01.2011 a RAIFFEISEN BANK S.A.).

Începând cu prima declarație dată cu ocazia judecării propunerii formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul O. P. a negat cu obstinație săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, a arătat că, la data de 12.11.2010, s-ar fi aflat în B., iar la data de 13.11.2010 în jud. V., fiind în toată această perioadă singur, neînsoțit de nimeni.

Audiat în instanță la termenele din data de 08.04 și 15.04.2011, inculpatul se contrazice pe sine însuși și chiar pe martorii de declarațiile cărora ar fi vrut să se servească în apărare – P. N. și O. M..

A arătat inculpatul că, pe data de 12.11.2010, s-ar fi aflat în B. și că, pe data de 13.11.2010, s-ar fi întors în C., în jurul orelor 09.00. Ori, din declarațiile numiților P. N., O. M. și O. G., s-a stabilit clar că, la data de 13.11.2010, la orelor 09.00, inculpatul a plecat de la domiciliu cu autoturismul, revenind în jurul orelor 13.00. De altfel, prezența inculpatului, în data de 13.11.2010, pe raza jud. C. și chiar în incinta Portului C. este certificată de datele privind localizarea telefoanelor mobile utilizate de către acesta.

A mai declarat inculpatul că l-ar fi trimis înainte, cu trenul spre Focșani, pe martorul P. N., urmând să se întâlnească pentru drumul de întoarcere în C., deși martorul și concubina inculpatului au arătat clar că au plecat împreună de la domiciliu, în cursul după – amiezii de 13.11.2010, cu autoturismul Ford Focus.

În afara celor 6.000 euro plătiți pe Renault – ul Scenic în Focșani, despre care O. P. a pretins că provin din activitatea desfășurată de el în domeniul construcțiilor, respectiv din comercializarea la tarabe a produselor agro-alimentare, inculpatul a mai făcut referire, cu caracter de noutate, la alți 5.000 euro, pe care i-ar fi avut în păstrare la un văr al său din Năvodari – numitul D. V., pe care văr, însă, nu a înțeles să solicite a fi audiat în apărare.

Atitudinea subversivă, tinzând să ridiculizeze capacitatea instanței de analiză și sinteză a probelor din dosar, reiese și din aceea că, în fața instanței, O. P. a declarat că ar fi plecat în Spania întrucât ar fi fost chemat de finii săi, care se confruntau cu niște probleme serioase. Dimpotrivă, cu ocazia unei convorbiri purtate cu concubina sa, potrivit procesului verbal de redare, reies evident comentariile inculpatului că fina sa însăși s-a arătat surprinsă de vizita nașului și temătoare cu privire la eventualele probleme pe care inculpatul i le-ar putea cauza ei și familiei sale.

Așadar, este evident că plecarea în Spania a avut rolul de a-l scoate pe inculpat din vizorul organelor de anchetă, pe durata efectuării primelor acte de cercetare.

Trebuie precizat că, după depistarea sa, la momentul aducerii la sediul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime, în data de 22.12.2010, inculpatul a refuzat să dea o declarație olografă. Cu toate acestea, în prezența lucrătorilor de poliție, a făcut afirmația că poate justifica banii cu care a cumpărat mașina din Focșani, precum și pe cei găsiți la locuința sa în cursul perche­ziției, cu toate că nimeni încă nu apucase a-i spune că în cauză se făceau cercetări pentru sustragerea unor sume de bani.

Subsumând aspectele expuse anterior, instanța apreciază că, dacă O. P. nu ar fi avut știință despre sau contribuție la săvârșirea faptelor cercetate, nu s-ar fi preocupat atât de minuțios de crearea alibiurilor care să îi justifice deplasările sau posesia sumelor de bani. Totodată, nu ar fi avut de ce să fie inițiatorul pe această temă a convorbirilor telefonice cu concubina sa și martorul Petrivici N., să fie vizibil preocupat de derularea anchetei, și, cu atât mai puțin, concubina sa și martorul Petrivici N. nu ar fi avut de ce să se comporte de o manieră duplicitară, dacă nu ar fi trebuit să îi ofere alibiuri inculpatului.

Mai trebuie adăugat că inculpatul O. P. a fost în dese rânduri depistat pe raza Portului Con­stanța, fără a putea justifica prezența și fără a deține documentele cerute de lege pentru accesul în port.

Mai mult, inculpatul a fost depistat și anterior urcând fără drept la bordul diverselor nave acostate în Portul Maritim C., ceea ce denotă o specializare a sa în comiterea faptelor penale de un anumit tip, respectiv cel de pe navele străine. Dovadă în sensul menționat stau:

- procesul verbal întocmit de lucrătorii poliției de frontieră în 14.11.2010, din ca­re reiese că O. P. era cunoscut polițiștilor de pe urma anterioarelor depistări și sancționări ale sale, în contextul accesului ilegal la bordul unor nave;

- adresa nr._/23.12.2010 a I.J.P.F. C. – G. Nave, de înaintare a copiei procesului verbal de contravenție . nr._/03.07.2010 (la acea dată O. P. a fost depistat în incinta Portului Maritim C., fără a deține documentele prevăzute de lege);

- copia rezoluției nr. 4965/P/2007 din 17.12.2008a Parchetului de pe lângă Ju­decătoria C., din care rezultă că inculpatul a fost cercetat cu privire la comite­rea unei tentative de furt din cabina comandantului navei YUSRA, acostată în dana 17;

- documentația aferentă sancționării contravenționale a inculpatului O. P., cu ocazia depistării sale, la data de 01.12.2009, la bordul navei SCHOONER, sub pavilion Togo;

- documentația aferentă depistării inculpatului, la data de 26.10.2009, în incinta facilității portuare aparținând S.C. UNITED SHIPPING AGENCY S.R.L.

Pe calea deducției logice, se conturează un mod de operare celebru pentru inculpatul O. P., mod de operare care, deși nu a îmbrăcat forma răspunderii penale de fiecare dată, este de natură a-l caracteriza precis pe inculpat ca și personalitate: pătrunderea în port, accesul fără drept la bordul navelor sub pavilion străin, sub pretextul căutării unor „cunoscuți” și a rezolvării unor probleme personale.

Instanța consideră că este de neimaginat cum unei singure persoane – O. P. – i se pot întâmpla toate aceste accidente nefericite, cum de organele de poliție ar avea „o ură personală” tocmai cu privire la acesta.

Singura explicație care se conturează pe baza tuturor mijloacelor de probă analizate este aceea că O. P. este autorul faptelor imputate.

Astfel, potrivit art. 63 alin. 2 C.proc.pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Practic, un cumul de probe indirecte, serioase și pertinente, are aceeași forță probantă ca una / mai multe probe directe.

Instanța constată indiferența față de faptele comise a inculpatului, persistența sa într-o anumită conduită ilicită, atitudinea de sfidare la adresa organelor judiciare, având conștiința că va eluda mereu răspunderea penală pentru faptele sale (soluții de achitare, de scoatere de sub urmărire penală), încercarea de a miza pe elementul psihologic cu ocazia procesului penal, prin agresivitate verbală, prin intimidarea instanței, prin susținerea vehementă a nevinovăției, deși nu a adus nici un mijloc de probă în acest sens (a refuzat inclusiv testarea de tip „poligraf” pe motivul emotivității sale crescute).

Pentru considerentele expuse, instanța constată că poziția procesuală adoptată de inculpat este formală și infirmată de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, așa încât nu servește la aflarea adevărului în cauză și nu o va avea în vedere la soluționarea cauzei, în sensul art. 69 C.proc.pen. În cauză, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, iar inculpatul nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, conf. art. 66 C.proc.pen.

Instanța ar fi acceptat existența dubiului rezonabil în favoarea inculpatului, dacă ar fi constatat că au fost demontate probele acuzării, în mod logic și sistematic, și dacă ar fi constatat că poziția inculpatului este liniară și necontradictorie.

Din această perspectivă, situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, detaliate conform celor ce preced.

Față de ansamblul cauzei, este aprecierea instanței că inculpatul a săvârșit faptele expuse anterior, prevăzute de legea penală, cu forma de vinovăție cerută de legiuitor, intenția directă, prevăzând și urmărind rezultatul produs în urma sustragerii bunurilor (însușirea pe nedrept, în scopul valorificării), respectiv în urma prezenței la bordul unei nave sub pavilion străin ca urmare a trecerii peste frontiera de stat în alte condiții decât cele prevăzute de legea română, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, aceasta a constat în activitatea de luare a bunurilor respective, pe nedrept, în scopul însușirii și folosirii, respectiv în activitatea de pătrundere pe un teritoriu străin, cu nerespectarea regulilor în materie și în sensul prevederilor art. 142 și art. 143 C.pen.

Infracțiunile care formează obiectul prezentei cauze s-au consumat în momentul intrării bunurilor în sfera de stăpânire, folosință și dispoziție a inculpatului, respectiv în momentul trecerii ilegale a frontierei de stat, momente în care s-au produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează proprietatea privată a persoanei fizice, respectiv a relațiilor sociale ce vizează regimul juridic al frontierei de stat a României.

Așadar, în drept, faptele inculpatului O. P. care, la data de 13.11.2010, în jurul orelor 11.30, fără a respecta prevederile referitoare la trecerea frontierei de stat, a urcat la bordul navei ALENA, aflată sub pavilion Malta, acostată în dana 31 a Portului M.­tim C. și având echipaj rusesc, ocazie cu care a intrat în cabina comandantului P. A., iar, dintr-un sertar al biroului, a sustras suma de 25.000 de dolari și pe cea de 12.000 de ruble rusești, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 C.pen. și de art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001 privind frontiera de stat a României.

Vor fi reținute și prevederile art. 33 lit. a C.pen., referitoare la concursul real de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal și în legea specială – închisoare de la 1 an la 12 ani, respectiv de la 3 luni la 2 ani, gradul ridicat de pericol social al faptelor, imprimat de modalitatea de săvârșire, în timpul zilei, de la bordul unei nave sub pavilion străin, dintr-un loc privat – cabina comandantului, profitându-se de neatenția părții vătămate, care nu și-a supravegheat bunurile, prejudiciul cauzat, care nu este modic, având în vedere că sumele sustrase erau destinate plății salariilor membrilor echipajului, respectiv erau bani personali, valorile sociale încălcate, care vizează patrimoniul și regimul frontierei de stat, persoana inculpatului care, deși reabilitat judecătorește, a suferit în trecut condamnări la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de furt calificat și ru­pere de sigiliu, având în toată această perioadă diverse afaceri judiciare, atitudinea sa procesuală ducând la aprecierea că nu își asumă responsabilitatea faptelor și nici importanța valorilor sociale încălcate.

Față de aceste considerente, instanța apreciază ca scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate spre valori medii / maxime, dându-se posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriei conduite în societate, să conștientizeze importanța valorilor sociale încălcate și să aprecieze asupra modului în care se va reintegra în societate.

În consecință, în baza art. 208 alin. 1 C.pen. va condamna inculpatul O. P., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În baza art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001 privind frontiera de stat a României va condamna același inculpat O. P. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

Conf. art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen. va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul O. P. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.

Conf. art. 88 C.pen. va scăde din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și a arestării preventive în cauză, de la data de 22.12.2010 la zi.

Ținând seama de caracterul proporțional al măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, apreciind caracterul insuficient al altor măsuri restrictive de drepturi, față de circumstanțele cauzei, raportat și la pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, în baza art. 350 C.proc.pen., va menține starea de arest a inculpatului O. P..

În baza art. 71 C.pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și lit. b C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.

Pe latura civilă, față de poziția procesuală exprimată în faza de urmărire penală, când a solicitat expres efectuarea de cercetări cu privire la sustragerea sumelor de 25.000 dolari și de 12.000 de ruble, raportat și la conținutul corespondenței purtate prin e-mail, instanța ia act că numitul P. A. s-a constituit parte civilă cu sumele menționate.

În dovedirea pretențiilor astfel formulate, au fost depuse înscrisurile întocmite cu ocazia predării / primirii „cash to master”.

Analizând condițiile prev. art. 998 – 999 Cod civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului O. P., instanța constată că acestea sunt întrunite în cauză: faptele ilicite (sustragerea sumelor de bani și trecerea ilegală a frontierei, astfel cum s-a dovedit pe latura penala a cauzei); prejudiciul cauzat părții vătămate, prin nerecuperarea sumelor sustrase; raportul de cauzalitate directă între faptele ilicite și prejudiciul cauzat; respectiv, vinovăția inculpatului, care este ținut să răspundă pentru culpa sa, indiferent de grad.

Ca atare, va admite pretențiile civile formulate de partea civilă P. A..

Față de prevederile art. 118 alin. 1 lit. e C.proc.pen. și necesitatea despăgubirii părții civile, va restitui către partea civilă P. A. suma de 6.278 lei, consemnați la C.E.C. Bank – Sucursala C., potrivit recipisei de consemnare nr._/1/29.12.2010 și chitanței nr._/1/29.12.2010.

În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 și urm. C.civ. va obliga inculpatul O. P. la plata către partea civilă P. A. a echivalentului în lei la data plății a sumelor de 25.000 dolari USD și 12.000 ruble rusești, reprezentând daune materiale (din care se va scădea suma de 6.278 lei, restituită potrivit paragrafului anterior).

Având în vedere scopul măsurilor asigurătorii, cuantumul ridicat al prejudiciului, necesitatea acoperirii integrale a pagubei, conf. art. 353 rap. la art. 357 alin. 2 lit. c și la art. 163 C.proc.pen. va menține sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr._/P/2010 din data de 11.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. (completată cu procesul verbal din data de 14.02.2011 de îndreptare a unei erori materiale), asupra autoturismului marca Renault Scenic cu număr de înmatriculare_, cu număr de identificare VF1JAA50E26496445, înmatriculat pe numele O. M. (fiica lui I. și G., născută la data de 08.05.1961, în Topologu, jud. Tulcea, C.N.P._).

Față de caracterul de bun dobândit prin săvârșirea faptei penale, în baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., va dispune confiscarea specială a bancnotei de 1 dolar USD, ridicată conform procesului verbal din data de 21.12.2010 și aflată la f. 201 d.u.p.

Văzând și prevederile art. 191 alin. 1 C.proc.pen.”

Împotriva sentinței penale nr. 809/29.07.2011 a Judecătoriei C. a declarat recurs, în termen legal, inculpatul O. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu grșita condamnare pentru infracțiunea de furt, prev. de art. 208 al. 1 C.p., pe care nu a săvârșit-o el, impunându-se achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., și pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prev. de art. 70 al. 1 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001 pe care nu a săvârșit-o, impunându-se achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p., pentru inexistența faptei.

În susținerea recursului său, inculpatul O. P. a invocat, în esență, nelegalitate administrării probei cu recunoașterea sa din fotografii judiciare, dubiul puternic ce rezultă din probe în legătură cu prezența sa în incinta danei unde se afla nava ALENA și a prezenței lui la bordul respectivei nave, precum și interpretarea eronată a probelor, ceea ce a condus la adoptarea unei soluții greșite.

A mai criticat inculpatul recurent și împrejurarea că nu s-a probat cu certitudine existența sumei pretins sustrasă din corabia comandantului navei Alena și momentul în care acestă sumă ar fi fost sustrasă.

În concluzie, recurentul inculpat O. P. a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârii de fond și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa pentru ambele infracțiuni reținute greșit în sarcina sa de prima instanță.

Dezvoltarea motivelor de recurs este prezentată în încheierea din 17.10.2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.

Examinând sentința penală nr. 809 din 29.07.2011 a Judecătoriei C. raportat la criticile din recursul inculpatului O. P., la probatoriul administrat în cauză, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 al. 3 C.p.p., curtea reține următoarele;

Analiza probatoriului administrat în cauză relevă împrejurarea, că prezența inculpatului O. P. în incinta Danei 31 a Portului Maritim C., precum și la bordul navei ALENA, aflată sub pavilion maltez, având echipaj rusesc sub comanda părții civile P. A. a fost probată prin coroborarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere de la . din 13.11.2010 (filele 221-223 dosar urmărire penală), proces verbal de vizionare a înregistrărilor video puse la dispoziție de S.C. United Shipping Agency S.R.L. (filele 229-239 dosar urmărire penală) coroborate cu declarațiile martorilor P. N., D. R. A. și Tombovtev Sergey, precum și cu declarațiile părții civile P. A., martori care au indicat separat semnalmentele inculpatului. În consecință, curtea constată, că și fără luarea în considerare a recunoașterii inculpatului din fotografie s-a probat indubitabil prezenta inculpatuluui O. P. la data de 13.11.2010, în intervalul orar 10:59-13:18 în incinta Danei 31 a Portului Maritim C. și la bordul navei ALENA.

Așa cum a reținut și prima instanță, prima declarație a martorului D. R. A., în care afirma că la data de 13.11.2010 nu au existat persoane care să intre în incinta S.C. United Shipping Agency S.R.L. pe care să nu le fi înregistrat ca atare, a fost nesinceră, iar revenirea martorului asupra declarației inițiale nu s-a făcut din răzbunare pentru că și-a pierdut locul de muncă, ci pentru că a fost pus în fața imaginilor înregistrate de camerele de luat vederi în care apărea stând de vorbă cu o persoană ce prezenta semnalmentele inculpatului O. P..

În condițiile în care inculpatul nu făcea parte din angajații S.C. United Shipping Agency S.R.L., societate care s-a ocupat cu operațiunile de încărcare cu cereale a navei ALENA și nu avea nici calitate de inspector de navă (surveyer) este evident, că inculpatul O. P. nu justifica prezența sa la bordul navei, prezență atestată fără echivoc de declarațiile părții civile P. A. coroborate cu declarațiile martorului Tombovtev Sergey. Astfel, din declarațiile părții civile P. A. rezultă, că inculpatul O. P. a afirmat că este reprezentantul firmei ce deține barjele din care se încarcă cereale, că urmează ca în aproximativ 15 minute să se suspende operațiunile și i-a cerut permisiunea mmartorului P. A. să ia masa la bordul navei, fapt acceptat. După ce inculpatul a servit masa la bordul navei ALENA, conform declarațiilor martorului Tombovtev Sergey, a urcat pe puntea navei îndreptându-se către barja din care se încărcau cerealele la acel moment, martorul a părăsit puntea navei aproximativ 30 minute pentru a bea un ceai și, când a revenit pe punte, l-a observat pe inculpat îndreptându-se către scara navei și coborând de la bord.

Urcarea inculpatului O. P. la bordul navei ALENA s-a făcut fraudulos, în condițiile în care nu a fost înregistrat de persoana ce asigura serviciul de vardie și nu avea nicio calitate care să justifice prezența sa acolo. Așa fiind, este probată fără dubiu săvârșirea de către inculpatul O. P. a faptei de trecere frauduloasă a frontierei de stat prin pătrunderea fără drept la bordul unei nave străine ce constituie teritoriul altei țări, faptă ce întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped de art. 70 al. 1 din O.U.G. nr. 105/27.06.2001.

Pentru considerentele menționate anterior, curtea constatând îndeplinite cerințele art. 345 al. 2 C.p.p. în privința infracțiunii prev. de art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/27.06.2001, în sensul că fapta există și a fost săvârșită de inculpatul O. P. în forma de vinovăție a intenției directe (art. 19 al. 1 lit. a C.p.), va respinge solicitarea inculpatului recurent de achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.p.p., pentru inexistența respectivei fapte.

În privința săvârșirii infracțiunii de furt, de către inculpatul recurent O. P. probele care indică ca și autor al respectivei infracțiuni, fără dubiu, sunt acelea care au relevat prezența nejustificată a inculpatului la bordul navei ALENA, fiind depistat de comandantul navei chiar în fața cabinei sale, dar și acelea care atestă, că la data de 14.11.2010 inculpatul deținea suma de_ dolari, pe care a schimbat-o în euro și apoi parțial în lei, că a achizitionat în mod nejustificat un autoturism cu suma de 6000 euro din localitatea Focșani, de la martorul T. E., deși avea în proprietate autoturismul marca Ford Focus, că schimbul valutar a fost efectuat prin persoană interpusă (martorul P. N.), că autoturismul achiziționat la Focșani a făcut obiectul unui fals contract de vânzare-cumpărare către concubina inculpatului (martora O. M.) pentru suma de 5.500 euro, care nu s-a plătit în realitate, că aflând de împrejurarea că este suspectat de furtul comis la bordul navei ALENA (martor O. G.) a plecat îm Spania, a făcut demersuri ca autoturismul nou achiziționat să fie înmatriculat pe numele concubinei și l-a convins pe martorul P. N. să nu declare adevărul despre achiziționarea autoturismului la Focșani (convorbirile telefonice dintre inculpat și martora O. M.).

Faptele săvârșite de inculpatul O. P. după data de 13.11.2010, astfel cum au fost reținute pe baza probelor menționate, relevă fără echivoc preocuparea acestuia de a ascunde suma importantă de valută deținută, pentru a nu fi găsită asupra sa și a nu fi nevoit să facă dovada obținerii ei în mod licit.

În situația amintită și în condițiile în care inculpatul nu a făcut dovada obținerii sumei în valută din operațiuni licite, întrucât societățile comerciale deținute ( S.C. Pedros Construct S.R.L. și S.C. Petro Faust S.R.L.) nu au avut activitate și au înregistrat pierderi, iar veniturile obținute din vânzarea de produse agro-alimentare au putut satisface nevoile zilnice ale familiei și nu economii atât de substanțiale, este evident că inculpatul a sustras suma de 25.000 euro și 12.000 ruble din cabina părții civile P. A. de pe nava Alena, la data de 13.11.2010.

Raportat la cele reținute pe baza probelor menționate, curtea constată, că s-a probat fără îndoială că inculpatul O. P. este autorul faptei de furt reclamată de partea civilă P. A., situație în care nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr. penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. și ped de art. 208 al. 1 Cod penal.

În condițiile în care partea civilă P. A. a probat neechivoc faptul deținerii sumei de 25.000 dolari și 12.000 ruble la data de 13.11.2010 și dispărută din cabina sa de pe nava ALENA, cu înscrisurile de la Banca TRransilvania, întocmite cu ocazia predării-primirii „cash to master” și cu declarațiile martorului P. R. G., care a predat părții civile suma de 25.000 dolari la data de 12.11.2010, nu poate fi primită susținerea recurentului inculpat O. P. că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului reclamat de partea civilă.

Fiind îndeplinite cerințele art. 345 al. 2 C.p.p., în privința faptei inculpatului O. P. de a sustrage, la data de 13.11.2010, de la partea civilă P. A. suma de 25.000 dolari și suma de 12.000 ruble rusești, se constată, că în mod temeinic și legal prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1 Cod penal, condamnându-l.

Din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, curtea apreciază, că instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului, stabilind pedepse prea aspre, raportat la limitele penale ale pedepselor prevăzute de lege, dar și la mijloacele și metodele de săvârșire a faptelor, care nu sunt dintre cele mai periculoase, în condițiile în care inculpatul a speculat în bună măsură lipsa de vigilență a personalului navei și a părții civile care nu a asigurat corespunzător sumele de bani aflate în posesia sa.

În considerarea faptului că inculpatul O. P. nu se află la primul conflict cu legea penală, chiar dacă s-a reabilitat pentru condamnările anterioare, rezultând că are înclinație spre încălcarea normelor legale și nesocotirea valorilor sociale ocrotite de acestea, se impune concluzia, că scopul aplicării predepsei, prev. de art. 52 Cod penal, nu se poate realiza față de el dacât prin executarea în regim privativ de libertate a acesteia, așa cum temeinic a reținut și instanța de fond.

Raportat la cele ce preced, curtea făcând aplicarea prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. d C.p.p. va admite recursul inculpatului O. P., va casa în parte sentința penală nr. 809/29.07.2011 a Judecătoriei C. și, în rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului recurent O. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1 Cod penal, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 70 al. 1 din OUG nr. 105/2001, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Conform prevederilor art. 33 lit. a Cod penal și a art. 34 al. 1 lit. b Cod penal se vor contopi cele două pedepse aplicate inculpatului O. P. prin prezenta decizie penală și se va aplica acestuia pedeaspa cea mai grea de 5 ani închisoare, ce se va executa în condițiile art. 57 Cod penal.

Întrucât, inculpatul O. P. a fost arestat preventiv în cauză, potrivit prevederilor art. 88 C.p., se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia de 5 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive executată de la data de 22.12.2010 la data de 15.12.2011 și de la data de 28.06.2012 la data de 13.12.2012.

Cum alte motive de reformare a hotărârii recurate nu s-au mai identificat în urma examinării din ofiicu, cu excepția aceluia pentru care se va admite recursul inculpatului, restul dispozițiilor hotărârii de fond vor fi menținute în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate în recurs, vor rămâne în sarcina statului. În baza art. 189 C. pr. pen., suma de 50 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu (parțial), se va avansa din fondurile Ministeului Justiției către Baroul C., pentru avocat V. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 38515 pct. 1 lit. d C. pr. pen. admite recursul formulat de inculpatul O. P. împotriva sentinței penale nr. 809/29.07.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

În baza art. 38517 alin. 2 C. pr. pen. casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului O. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului O. P. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001 de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a C. pen. și art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie și aplică inculpatului O. P. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, ce se execută în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare perioada reținerii și arestării preventive de la data de 22.12.2010 la data de 15.12.2011 și de la data de 28.06.2012 la data de 13.12.2012.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial apărător desemnat din oficiu – avocat V. C. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01.11.2013.

Pt. Președinte, Pt. Judecător, Pt. Judecător,

M. D. M. E. C. M. V. L.

aflat în C.O., conf.art.406 C.p.p. aflată în C.O., conf.art.406 C.p.p. aflată în CO, conf.art.406 c.p.p.

semnează vicepreședinte, semnează vicepreședinte, semnează vicepreședinte,

N. S. N. S. N. S.

Pt.Grefier,

A. B.

aflată în C.O., conf.art.406 c.p.p.

semnează grefier șed secție,

C. S.

Jud.fond.A.E.M..

Red.jud. L.V.16.07.2014

Thred.gref.M.I. 2ex/25.07.2014

← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 502/2013. Curtea de...  Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 935/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA