Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 258/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 258/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 5494/212/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 258/P
Ședința publică din 2 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Z. F.
JUDECĂTOR: M. C. E.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror R. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul A. M. – domiciliat în com. Cogealac, ., jud. C., împotriva sentinței penale nr. 111/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect OUG 195/2002.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat A. M. asistat de avocat oficiu B. M. în baza delegației nr. 1176/2013 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, în temeiul art. 301 cod pr. penală;
Curtea, în baza art. 318 cod pr. penală verifică identitatea recurentului inculpat, după care îi aduce la cunoștință dispozițiile prevăzute de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da declarație și îi pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea, cât și în defavoarea sa, acesta arătând că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
Curtea, în baza art. 302 cod pr. penală, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în temeiul art. 38511 cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și în baza art. 38513 cod pr. penală acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, solicită reducerea pedepsei aplicate, iar ca modalitate de executare, cu suspendarea acesteia, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, care nu a mai avut probleme cu legea penală, nu are antece3dente penale, și are o situația familială mai deosebită, conform anchetei sociale depuse la dosar. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea, dar în cuantum mai ca la fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, întrucât prima instanță a aplicat o pedeapsă într-un cuantum corect, având în vedere că inculpatului i s-a mai revocat o pedeapsă pentru același gen de infracțiuni.
Recurentul inculpat A. M. în ultimul cuvânt arată că regretă fapta și are 4 copii.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 111/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În baza art 87 alin 5 din OUG nr 195/2002 cu aplic art 37 lit a C.pen condamnă inculpatul A. M. (fiul lui B. V. și Mița născut la data de 03.10.1980 în jud. C., cetățean român, 10 clase, domiciliat în com. Cogealac ., ., jud. C., cu antecedente penale, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.83 C.p. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A. M. prin Sentința penală nr 1309/28.11.2008 Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr 169/19.03.2010 a Tribunalului C., pe care o adaugă la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în final inculpatul executând pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție conform art. 57 C.p.
În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a IIa și lit.b C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.191 alin.1 C.pr.penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2012, sub nr_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. M., sub aspectul comiterii infracțiunii prev și ped de art 87 alin 5 din OUG nr 195/2002 cu aplic art 37 alin 1 lit a C.pen.
S-a reținut prin actul de sesizare faptul că, în data de 18.09.20l1 după ce a fost depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice autovehiculul marca L. cu număr de înmatriculare_ pe .. Cogealac, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Analizând materialul probator administrat, instanța retine următoarea situație de fapt:
În data de 18.09.2011 în jurul orei 15.30, lucrătorii de poliție au depistat și oprit în trafic autoturismul de culoare roșie marca L. cu număr de înmatriculare_ care circula pe . Cogealac.
Conducătorul auto a fost legitimat și identificat în persoana inculpatului A. M., posesor al permisului de conducere auto categoria B .
Deoarece inculpatul A. M. emana vapori de alcool în aerul expirat, i s-a solicitat să sufle în aparatul marca Dragger în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul A. M. a refuzat să se supună testării cu aparatul Drager și de asemenea a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Situația de fapt expusă și reținută este dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces verbal din data de 18.09.2011 din care rezultă că inculpatul A. M. a fost depistat pe raza comunei Cogealac, ., conducând autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ ; întrucât emana halenă alcoolică a fost condus la sediul poliției unde i s-a solicitat să sufle in aparatul Drager însă a refuzat întrucât a menționat verbal că a consumat o bere. De asemenea inculpatul a refuzat în prezența martorul asistent L. I., recoltarea de probe de sânge; proces verbal de consemnarea a declarației inculpatului A. M. din care rezultă că nu a fost de acord să se deplaseze la spital pentru a i se prevala probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei; copie permis de conducere; declarație martor A. B. V. din care rezultă că la data de 18.09.2011, în jurul orelor 8.00 a încredințat autoturismul cu nr de înmatriculare_ inculpatului A. M.. În jurul orelor 16.00 inculpatul A. M. se afla la sediul poliției Cogealac, fiind depistat conducând autoturismul anterior menționat, unde a refuzat să sufle în aparatul Drager și să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; dovadă din 18.09.2011 din care rezultă că s-a procedat la predarea certificatul de înmatriculare și a cheilor autoturismului cu nr de înmatriculare_ numitului A. B. V.; declarație martor L. I. din care rezultă că la data de 18.09.2011, în jurul orelor 15.20 inculpatul A. M. a fost depistat conducând autoturismul cu nr de înmatriculare_ pe . Cogealac. În continuare martorul a declarat că inculpatul a refuzat efectuarea testării cu aparatul Drager precum și deplasarea la o unitate spitalicească în vederea recoltării de probe biologice; declarație martor Mertoiu C. L. din care rezultă că inculpatul A. M. i- a spus că a fost depistat de lucrătorii de poliție și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice.
Fiind audiat, inculpatul A. M. a declarat că, după ce a consumat aproximativ două pahare de bere a condus autoturismul cu nr de înmatriculare_ și, fiind depistat de lucrătorii de poliție, nu s-a supus recoltării de probe biologice.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța constată că fapta prev și ped de art 87 alin 5 din OUG nr 195/2002 există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul A. M..
Instanța constată că fapta nu este în mod vădit lipsită de pericol social având în vedere împrejurările în care a fost comisă – refuzul de recoltare a probelor biologice urmare a consumului de băuturi alcoolice precum și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale pentru comiterea unei infracțiuni de conducere de drumuri publice sub influența băuturilor alcoolice, aspect ce evidențiază perseverența infracțională a numitului A. M..
Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii este format din Sentința penală nr 1309/26.03.2009 a Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr 169/19.03.2010 a Tribunalului C. prin intermediul căreia inculpatul A. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoar4e pentru comiterea infracțiunii prev de art 87 alin 1 din OUG nr 195/2002 cu aplic art 81 C.pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., și anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsă prevăzute în legea speciala, gradul de pericol social concret al faptei dedus judecății, împrejurările săvârșirii infracțiunii, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Din acest punct de vedere se constată că inculpatul a manifestat o atitudine parțial sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să atenuează împrejurările de comiterea a infracțiunii prin prisma distanței relativ reduse ce a fost parcursă la volanul autoturismului cu nr de înmatriculare_, motivul refuzului de recoltare a probelor biologice ( inculpatul a declarat că s-a speriat, aspect infirmat de declarația martorei Mertoiu C. Lăcrămioare din care rezultă că l-a auzit pe inculpatul A. M. manifestând o atitudine injurioasă în sediul poliției), este cunoscut cu antecedente penale, nu are ocupație licită și loc de muncă și are în întreținere trei minori, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei.
Instanța apreciază, raportat la circumstanțele reale de comiterea a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul roman in art. 52 C.pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, fără reținerea altor circumstanțe atenuante, întrucât prin cuantificarea de această manieră a pedepsei s-a dat eficiență maximă tuturor aspectelor analizate.
În consecință, în baza art 87 alin 5 din OUG nr 195/2002 cu aplic art 37 lit a C.pen va condamna inculpatul A. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.83 C.p. va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A. M. prin Sentința penală nr 1309/28.11.2008 Judecătoriei C., definitivă prin Decizia penală nr 169/19.03.2010 a Tribunalului C., pe care o adaugă la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată în urma cumulului aritmetic de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța apreciază că scopul prevăzut de art. 52 C.p. poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei de către inculpat.”
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalizate, în sensul greșitei executări în regim de detenție a pedepsei aplicate.
Verificând hotărârea recurată curtea apreciază recursul ca nefondat .
În mod corect prima instanță a făcut aplicarea arat. 57 cod penal, având în vedere că, în cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev de art. 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002, în stare de recidivă postcondamnatorie, în concret, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1309/2008 a Judecătoriei C. .
Ca atare, critica invocată ca și motiv de recurs este neîntemeiată și, întrucât instanța de control judiciar nu a identificat alte neregularități apte să fie valorificate fin oficiu ca și motive de casare, recursul promovat de inculpat va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 189 și art. 192 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat A. M. împotriva sentinței penale nr.111/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu – avocat B. M., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
Z. FranguMarius C. .E. A. I.
Grefier,
I. C.
Jud fonf: J. C.
Red dec jud M C E.
2ex/14.05.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 816/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
