Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 627/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 627/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8211/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 627/P
Ședința publică din 19 septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
Judecător – E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul V. C. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 13.09.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere arestare preventivă ( art. 3001 cod pr. penală).
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat V. C. în stare de arest asistat de avocat oficiu B. L. în baza delegației nr. 5340/2013 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, în conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, în baza art. 318 cod pr. penală, verifică identitatea recurentului inculpat V. C., care arată că își menține recursul și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, iar potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Avocat B. L. având cuvântul pentru recurentul inculpat V. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să nu se mențină măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât în cauză nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 alin.1 lit. f teza a II-a cod procedură penală, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Arată totodată că în cauză operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, iar inculpatul nu a avut intenția de a ucide victima, ci a dorit să-i aplice o corecție. De asemenea, arată că nici dispozițiile lit. b din art. 148 cod pr. penală nu sunt îndeplinite, întrucât inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul V. C. și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, raportat la natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar singura măsură ce se impune este cea a arestului preventiv, în raport de pericolul concret pentru ordinea publică, de circumstanțele personale ale inculpatului cu multiple condamnări, de persistența infracțională, de atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor - viața persoanei, dar și de faptul că a încercat influențarea martorului.
În ultimul cuvânt, recurentul – inculpat V. C., arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele;
Prin încheierea de ședință din 13.09.2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, în baza art.3001 alin.1 cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a respectivului inculpat.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;
La data de 12.09.2013 prin rechizitoriul nr.1264/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. a fost trimis în judecată inculpatul V. C., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art.174 Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal.
Pe baza procesului-verbal de sesizare și cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, proceselor-verbale de comunicare a concluziilor medico-legale de examinare a victimei în viață și de necropsie, rapoartele de constatare medico-legală de examinare și necropsie cu planșe foto, buletinul nr.76/A11/11.09.2013 de analiză serologică, declarațiile martorilor N. V., M. Rădița, Amet S. și declarațiile inculpatului V. C., s-a reținut în esență, că în noaptea de 13/14 august 2013, într-o locuință improvizată într-un pilon al podului Sfânta M. de pe canalul D. - Marea N., de lângă autogara orașului Cernavoda, inculpatul a ucis-o pe victima I. N. prin lovire repetată și de mare intensitate, preponderent în zona capului.
Măsura arestării preventive a inculpatului V. C., a fost luată prin încheierea nr.82/18.08.2013 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin Încheierea nr.69/P/22.08.2013 a Curții de Apel C., în temeiul prevederilor art.143 cod procedură penală și a art.148 alin.1 lit.b și f cod procedură penală.
La momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul V. C., s-a reținut, că există indicii temeinice dar și probe care susțin presupunerea rezonabilă că acesta este autorul faptei de ucidere a victimei I. N., în noaptea de 13/14.08.2013, prin lovituri repetate cu pumnii și picioarele încălțate cu bocanci, preponderent în zona capului, cauzându-i victimei leziuni traumatice ce au condus la deces, fiind incidente prevederile art.143 cod procedură penală.
Având în vedere că inculpatul V. C., a încercat să-l influențeze pe martorul ocular N. V. să declare în mod mincinos că a aplicat victimei numai o lovitură cu pumnul și două cu picioarele, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului, s-a reținut incidența prevederilor art.148 alin.1 lit.b cod procedură penală.
De asemenea, incidența prevederilor art.148 alin.1 lit.f cod procedură penală a fost reținută în considerarea faptului că inculpatul V. C., a săvârșit o faptă de o gravitate deosebit de mare, într-o modalitate ce denotă o violență extremă, urmarea produsă fiind decesul unei persoane iar datele personale ale inculpatului demonstrează perseverență infracțională, acesta suferind mai multe condamnări la pedeapsa închisorii. Totodată s-a reținut că fapta ce se prezumă rezonabil că a fost săvârșită de inculpatul V. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art.174 Cod Penal ce este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Raportat la cele menționate anterior, curtea constată, că măsura arestării preventive a inculpatului V. C., a fost luată în condiții de temeinicie și legalitate, cu întrunirea cerințelor legale operante în materie.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. C., la momentul trimiterii în judecată a acestuia, curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri preventive se mențin nemodificate și impun menținerea ei, așa cum în mod just a reținut și prima instanță.
Probele administrate la urmărirea penală și care susțin rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpatului recurent V. C., întăresc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat penal, faptă ce este susceptibilă de întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod Penal, aspectele respective justificând incidența prevederilor art.143 cod procedură penală.
Încercarea inculpatului V. C., de a influența declarația martorului ocular N. V. în sens favorabil lui, prin mistificarea adevărului, fiind dovedită cu certitudine prin declarația martorului, incidența prevederilor art.148 alin.1 lit.b cod procedură penală, subzistă și la momentul actual.
Întrucât inculpatul V. C. este trimis în judecată pentru o infracțiune de omor, prevăzută de art.174 Cod Penal, ce este pedepsită de lege cu închisoarea de la 10 la 15 ani, deci mai mare de 4 ani, este îndeplinită cerința art.148 alin.1 lit.f cod procedură penală, privind cuantumul pedepsei aplicabile.
Faptul trimiterii în judecată a inculpatului V. C. pentru o infracțiune de o gravitate foarte mare săvârșită într-o modalitate extrem de violentă, denotă dispreț față de valorile sociale ocrotite de lege și un astfel de comportament din partea unei persoane ce manifestă perseverență infracțională, justifică protejarea prioritară a ordinii publice prin îngrădirea drepturilor și libertăților personale, menținându-se pericolul concret al faptei și făptuitorului.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a schimbat în sensul diminuării semnificative, în condițiile în care nu au intervenit elemente noi favorabile inculpatului recurent, iar durata de numai 2 luni a măsurii arestării preventive fiind una redusă, ce nu a depășit termenul rezonabil, nu poate prin ea însăși să justifice o reducere a gradului de pericol social și implicit modificarea temeiului prevăzut de art.148 alin.1 lit.f cod procedură penală.
În consecință, neintervenind o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat V. C. și nici dispariția acestora, curtea constată, că nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art.139 alin.1 și 2 cod procedură penală, pentru o eventuală revocare sau înlocuire a respectivei măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Subzistența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a recurentului inculpat V. C., impune în continuare protejarea prioritară a ordinii publice, iar prezumția de nevinovăție nu este un impediment legal pentru luarea măsurilor preventive, dacă sunt îndeplinite cerințele legale specifice.
Apărarea recurentului inculpat V. C., privind împrejurarea că nu a avut intenția de a ucide victima, este un element de analiză pe fondul cauzei și urmează a fi verificată în cursul cercetării judecătorești de instanța investită cu judecarea cauzei în fond, astfel că, la momentul prezent, nu poate fi analizată de curte cu prilejul examinării măsurii preventive a arestării.
În condițiile în care din declarația martorului N. V., rezultă fără echivoc împrejurarea că inculpatul V. C. i-a cerut să declare, contrar realității, că a lovit victima odată cu pumnul și de două ori cu picioarele, este neîntemeiată susținerea inculpatului recurent, în sensul că nu există probe care să ateste că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele menționate, constatând netemeinicia criticilor din recursul inculpatului V. C., dar și faptul că din oficiu nu s-au identificat alte motive de reformare a încheierii din 13.09.2013, pronunțată în dosarul penal nr._ 13 al Tribunalului C., curtea va respinge ca nefondat respectivul recurs, menținând încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat recurentul inculpat V. C., să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, către avocat B. L. din cadrul Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE –
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat V. C. – fiul lui V. și E., născut la data de 07.09.1967 – CNP –_, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din 13.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 .
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat V. C. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat B. L..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
V. LunguEleni C. M. M. U.
Grefier,
I. C.
Jud.fond I.C.S.
Red.Jud.V.L./11.10.2013
Tehnoredactat P.S
2 ex/28.10.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 258/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 45/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
