Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 816/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA

Decizia nr. 816/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 12017/212/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 816/P

Ședința publică de la 04 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. C. M.

Judecător M. U.

Judecător M. D. M.

Grefier – C. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare recursul penal formulat împotriva sentinței penale nr. 909 din data de 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de inculpatul

- I. G. - fiul lui M. și F., născut la data de 14.04.1969, în mun. C., domiciliat în mun. C., .. 112, jud. C., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, doi copii minori, fără loc de muncă, fără ocupație, cu antecedente penale trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 octombrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 octombrie 2013.

-CURTEA –

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr. 909 din data de 24 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ s-a dispus:

„În baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.pen. condamnă inculpatul I. G. (fiul lui M. și F., născut la data de 14.04.1969, în mun. C., domiciliat în mun. C., .. 112, jud. C., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, doi copii minori, fără loc de muncă, fără ocupație, cu antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Pedeapsa se execută în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.

În baza art 71 c.pen interzice inculpatului drepturile prevazute de art 64 lit a teza a II-a și lit b C.pen.

În baza art 88 C.pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de la 23.02.2012 la 24.02.2012 .

În baza art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 și urm C. civ., admite pretențiile civile formulate de partea civilă I. N. Capital Finance SA și obligă inculpatul I. G. la plata de despăgubiri civile către aceasta în cuantum de 25.725 lei.

În baza art. 357 alin. 2 lit. f C. proc. pen. anulează, ca fiind false:

- adeverința de salariu nr. 29/19.10.2006 emisă de .

- adeverința nr._/17.10.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C.

- contractul individual de muncă nr. 05/01.10.2005 înregistrat la ITM la data de 12.10.2005 sub nr._

La data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, se va pune în vedere B. Sucursala C., să depună în original documentele anulate, pentru punerea în executare a dispoziției de anulare.

În baza art.191 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul roman. «

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul C. sub nr. 2283/P/2011 la data de 06.05.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ la data de 15.05.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen..

În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că la dala de 31.10.2006, a folosit adeverințe de salariu/angajare/venit false, pentru obținerea unu credit, pe care l-a și obținut, prin inducerea în eroare a unității bancare, cauzând un prejudiciu de 25.725 lei, in detrimentul părții vătămate/civile Banca Comercială Română - Sucursala C., recuperat parțial

Situația de fapt prezentată în actul de sesizare a instanței a fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.

Prin rezoluția din 10.01.2012, s-a început urmărirea penală împotriva numitului I. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și uz de fals, faptă prev. și ped. de art.215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a, b Cod penal.

La data de 05.05.2012 s-a procedat de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales, conform procesului-verbal, fila 71.

La data de 13.06.2012, prin mandatar . SRL, partea civilă depune la dosar cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 51.649,27 lei, din care 30.912,64 lei debit principal cesionat, diferența reprezentând dobândă cesionată, penalități de întârziere, taxa administrare și dobânda legală.

Poziția procesuală a inculpatului și procedura în fața instanței

În ședința publică din data de 19.10.2012, inculpatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și, în prezența apărătorului ales, a arătat că nu solicită să se prevaleze de procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 320ind. 1 C. proc. pen., sens în care potrivit, dispozițiilor art. 323 C. proc. pen., instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația fiind consemnată și anexată la dosarul cauzei, fila 105.

Instanța a încuviințat cererea reprezentantului Ministerului Public, privind audierea în calitate de martor a numitului A. Erdinci și cererea inculpatului privind audierea martorului Sali Erdal..

Din analiza materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal în vederea soluționării cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 31.10.2006 inculpatul a contractat un credit bancar de la Banca Comercială Română - Sucursala C., în valoare de 25.725,00 lei, fiind încheiat în acest sens contractul cu numărul 5708/2006 (fila 30 dos. urm. pen.).

Pentru acordarea acestui credit bancar, inculpatul a prezentat o . înscrisuri solicitate de unitatea bancară, printre care și adeverința de salariat nr. 29 din data de 19.10.2006 (fila 38 dos. urm. pen.), emisă de către .. cu sediul în C., .. 127, care atesta faptul că inculpatul este angajat al societății menționate cu contractul de muncă din anul 01.10.2005, pe o perioadă nedeterminată.

Prin adresa cu numărul 12.722 din 14.02.2012 înaintată către Inspectoratul Teritorial de Muncă C. și a fost solicitată verificarea calității de angajat a inculpatului I. G. la .., ocazie cu care reprezentanții I.T.M. C. au comunicat, prin adresa nr. 3032 din data de 16.02.2012 (fila 55 dos. urm. pen.) faptul că inculpatul nu figurează cu contract individual de muncă la ., conform adeverinței de salariat prezentată băncii.

Rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, aspect esențial pentru încheierea convenției dintre părți, obținând în acest fel, în mod ilicit, aprobarea creditului scontat.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit, inculpatul I. G. a declarat că într-adevăr a semnat documentele de obținere a creditului iar banii obținuți i-a folosit pentru renovarea apartamentului său. A afirmat că era angajat al societății, însă nu ar fi știut nimic despre înregistrarea contractului său de muncă la ITM.

Instanța va înlătura această declarațiile inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, întrucât pe de o parte nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă și pe de altă parte din adresa nr. 3032 din data de 16.02.2012 (fila 55 dos. urm. pen.) comunicată de I.T.M C. rezultă că inculpatul nu a figurat vreodată cu contract individual de muncă la . . Față de aceste aspecte instanța constată că inculpatul nu a făcut niciun demers legat de așa zisa sa angajare legală la ., aspect care dovedește că știa caracterul nereal al adeverinței prezentate băncii, mai ales că a arătat și că nu știa nici măcar ce salariu avea trecut pe acest act. De asemenea, în apărare, inculpatul a mai precizat că nu era obligația lui să verifice dacă documentele folosite pentru obținerea creditului sunt conforme cu realitatea, deși era singura persoană în măsură să efectueze demersuri pentru a obține creditul bancar. Nu poate fi primită apărarea acestuia conform căreia a lucrat la . ca zugrav și ar fi primit aceste înscrisuri de la administratorul societății întrucât nici aceste afirmații nu se coroborează cu vreun mijloc de proba administrat în cursul procesului penal. În plus, acesta este cetățean român și are 10 clase, astfel că nu poate fi susținută ipoteza că nu ar fi verificat înscrisurile pe care le-a și folosit în vederea obținerii creditului. Declarațiile inculpatului sunt nesincere și raportat la faptul că, dacă în declarația dată în cursul urmăririi penale, afirmă că înscrisurile pe care le-a folosit în vederea obținerii creditului (adeverința de salariat, adeverința emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C., contractul individual de muncă înregistrat la ITM C.), i-au fost înmânate de administratorul . Sali I. (fila 69 dos. urm. pen.) iar în declarația dată fața instanței (f. 105) a precizat că adeverința i-a fost înmânată de A. Erdinci. Acest comportament este de natură a întări ideea că inculpatul a dorit să ofere o explicație plauzibilă pentru săvârșirea faptei încercând să inducă instanța în eroare .

Fiind audiat, martorul Sali Erdal, propus de inculpat, a precizat că știe, de la tatăl acestuia că inculpatul a lucrat la . în perioada 2006-2007,

Deasemenea, faptul că banii obținuți urmare a acordării creditului ar fi fost folosiți pentru renovarea apartamentului, conform spuselor sale, nu este de natură a-l exonera pe inculpat de fapta de care este acuzat, în această modalitate existând scopul obținerii unui folos material injust.

Fiind audiat, martorul Sali Erdal, propus de inculpat, a precizat că știe, de la tatăl acestuia că inculpatul a lucrat la . în perioada 2006-2007, împreună cu mai mulți angajați și incuplatul era șef de echipă. Instanța va înlătura declarația martorului Sali Erdal întrucât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, administrat în cursul procesului penal.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută și expusă anterior, rezultă din coroborarea mijloacelor probelor administrate în cauză, detaliate anterior.

Încadrare juridică

În drept, Fapta inculpatului I. G., care, la dala de 31.10.2006, a folosit adeverințe de salariu/angajare/venit false și a obținut un credit de 25.725 lei, prin inducerea în eroare a unității bancare, în scopul obținerii unui folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu echivalent cu suma contractată, în detrimentul Băncii Comerciale Română - Sucursala C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 C. pen.

Suma de bani a fost obținută prin inducerea în eroare a creditorului în sensul că împrumutatul I. G. este angajatul societății ., având un contract individual de muncă în derulare, în baza căruia realizează venituri lunare, astfel că în lipsa acesteia, părțile nu ar fi perfectat, în mod consensual, contractul, și avansat creditul.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța reține ca formă a vinovăției intenția directă, constând în aceea că inculpatul știa că se folosește de înscrisuri false și urmărind astfel obținerea un credit, în vederea renovării apartamentului, aspecte în lipsa cărora nu exista posibilitatea obținerii/returnării împrumutului, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul știa să scrie și să citească, așadar cunoștea conținutul actelor pe care își punea semnătura. Pentru aceste motive nu va dispune achitarea inculpatului așa cum a solcitat apărarea.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 C. proc. pen., în sensul că fapta inculpatului este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare.

La individualizarea cuantumului pedepsei ce va fi stabilit inculpatului, instanța va avea în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite determinat, atât de modul în care fapta a fost comisă, valoarea prejudiciului, faptul că prejudiciul a fost recuperat parțial într-o proporție foarte mică, datele personale ale inculpatului- este cunoscut cu antecedente penale, a suferit 2 condamnări pentru săvârșirea aceluiași tip de infarcțiune- înșelăciune, atitudinea avută de acesta pe procesul procesului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a Codului penal, criterii față de care va stabili inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Cu privire la aplicarea dipsozițiilor art. 71 alin. 2 C. pen, instanța nu va interzice inculpatilor dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, în care Curtea a apreciat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dipsusă în funcție de natura faptei sau de o gravitate deosebită a acesteia. Or, fapta inculpatilor nu are conotație electorală și nici o gravitate specială, astfel încât instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. În raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ce trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de stabilire a pedepselor accesorii, și nu ope legis, instanța nu va interzice inculpatilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. c C. pen., apreciind că față de infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză nu se relevă o nedemnitate în exercitarea vreunei funcții, profesii sau activități, și nici exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e C. pen., întrucât săvârșirea unei infracțiuni de această natură nu relevă un comportament nedemn, care să vatăme interesul superior al copiilor și care să determine interzicerea drepturilor părintești. Pe cale de consecință în baza art. 71 alin. 2 C. pen. va interzice inculpatilor exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II si lit. b C. pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, apreciind că este singura modalitate în care scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins, raportat și la faptul că această infracțiune a fost săvârșită după ce a fost liberat condiționat la data de 27.02.2002 conform copiei de pe cazierul judiciar, din executarea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni, aplicată tot pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, ceea ce conduce instanța la concluzia că inculpatul nu și-a îndreptat comportamentul infracțional ci din contra a persistat în săvârșirea de activități ilicite.

În baza art 88 C.pen va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de la 23.02.2012 la 24.02.2012 .

Latura civilă

Conform art. 998 Cod civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui vina s-a ocazionat a-l repara.

Principiul fundamental al răspunderii civile delictuale este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte și trebuie să repare prejudiciul pe care l-a adus altcuiva prin săvârșirea acestora. Pentru ca prejudiciul astfel rezultat să fie susceptibil de reparare, trebuie să întrunească următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu; raportul de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și vinovăția autorului.

Astfel, instanța reține că sunt indeplinite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, în speță s-a stabilit atât fapta ilicită a inculpatului, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat părții vătămate, prejudiciu care nu a fost acoperit.

Față de situația că partea civilă, prin mandatar . SRL, s-a constituit parte civilă cu suma 51.649,27 lei, din care suma de 25.725,00 lei, reprezintă credit restant, conform contractului de credit bancar nr. 5708/31.10.2006 (fila 30 dos. urm . pen.) restul constituind dobândă și comisioane bancare restante, observând că sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile delictuale, instanța, în baza art. 14 rap. la art.346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 și urm C. civ., va admite pretențiile civile formulate de partea civilă și va obliga inculpatul I. G. la plata de despăgubiri civile către aceasta în cuantum de 25.725 lei, reprezentând creditul restant. Instanța nu va acorda diferența de_,27 lei (până la suma solicitată de 51.649,27 lei) întrucât nu există legătură de cauzalitate între diferența solicitată până la concurența sumei de 51.649,27 lei și fapta inculpatului.

În baza art. 357 alin. 2 lit. f C. proc. pen. față de situația că pentru contractarea creditului inculpatul s-a folosit de adeverința de salariu nr. 29/19.10.2006 emisă de ., adeverința nr._/17.10.2006 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă C., contractul individual de muncă nr. 05/01.10.2005 înregistrat la ITM la data de 12.10.2005 sub nr._, apreciind că acesta este falsă prin prisma situației că inculpatul nu a fost niciodată angajat la acea societate, se va proceda la anularea acesteia.

La data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, se va pune în vedere B. Sucursala C., să depună în original documentele anulate, pentru punerea în executare a dispoziției de anulare.

În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul I. G., pentru greșita condamnare prin hotărârea supusă controlului judiciar de față.

S-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția de a înșela.

S-a motivat că inculpatul a lucrat la . în baza unui contract valabil încheiat și consideră că nu se face vinovat de faptul că angajatorul nu a înregistrat contractul la ITM, iar adeverința eliberată pentru obținerea unui credit de nevoi personale deși, are un caracter fals inculpatul nu a cunoscut această împrejurare.

Cu privire la acțiunea civilă se solicită anularea contractului de împrumut și obligarea la plata sumei de bani efectiv ridicată din bancă plus dobânda legală fără alte penalități.

La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub același nr._ .

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 909/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, prin prisma criticilor aduse de recurent, precum și sub toate aspectele prev. de disp.art.3856 alin.3 cod pr.penală curtea constată următoarele:

Critica inculpatul nu este întemeiată.

Pe baza probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică legală și confirmând rechizitoriul.

Din perspectiva situației de fapt, curtea reține că la data de 31.10.2006 inculpatul a contractat un credit bancar de la Banca Comercială Română – Sucursala C. în valoarea de 25.725 lei în baza contractului de împrumut nr. 5708/2006.

Pentru a beneficia de creditul bancar, inculpatul a prezentat la unitatea bancară documentele necesare printre care și o adeverință de salariat emisă de către . cu sediul în C. . care rezultă că inculpatul este angajatul acestei societăți cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată.

Cu adresa nr._ din 14.02.2012 s-a solicitat Inspectoratului Teritorial pentru Muncă C. verificarea calității de angajat a numitului I. G. la . împrejurare cu care s-a comunicat că acesta nu are calitatea de angajat în perioada înscrisă în adeverința de salariat depusă la bancă.

Deși, inculpatul susține că nu a cunoscut nimic despre înregistrarea contractului său de muncă la ITM în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile sale, ca nesincere, în raport și de faptul că în baza aceleiași stări de fapt a fost reținut și trimis în judecată într-o altă cauză pentru șantaj, acesta nefăcând nici un demers privind așa-zisa sa angajare legală la ., ceea ce denotă că știa perfect că adeverința prezentată băncii avea caracter nereal, cu atât mai mult cu cât a precizat că nu știa nici măcar salariul care era trecut pe acest înscris.

Ca atare, curtea constată că, inculpatul a indus în eroare reprezentanții unității bancare cu privire la calitatea sa de angajat, obținând în acest fel în mod ilicit aprobarea creditului de nevoi personale.

În acest sens, curtea are în vedere următoarele mijloace de probă coroborate, respectiv:

- adresa nr. 3032 din 16.02.2012 a ITM C.;

- adeverința de salariat nr. 29 din 19.10.2006 emisă de . C.;

- contractul de credit încheiat cu B. – Sucursala C. nr.5708 din 31.10.2006;

- certificatul de cazier judiciar;

- adresa nr.1268 din 24.01.2012 a B. – Sucursala C..

Constatând că, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului I. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de disp.art.215 alin.1,2,3 cod penal.

Față de faptul că vinovăția inculpatului a fost dovedită fără echivoc, în cauză, nu există elemente care să convingă instanța în sensul achitării acestuia astfel cum a cerut prin motivele de recurs invocate.

Din perspectiva individualizării pedepsei, curtea constată că Judecătoria C. a făcut o justă interpretare și aplicare a disp.art.72 cod pr.penală.

Astfel, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite dedus din modul în care fapta a fost comisă, valoarea prejudiciului cauzat unității bancare, recuperat parțial, într-un cuantum redus, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, dar și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului - cunoscut cu antecedență penală în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, dovedind astfel perseverență infracțională, conduita nesinceră în cursul procesului penal.

Pedeapsa de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate conform art.57 cod penal este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare fiind de natură să îndeplinească cerințele impuse de disp.art.52 cod penal privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

Pentru argumentele expuse curtea constată că, sentința penală recurată este legală și temeinică neexistând motive de reformare a acesteia nici chiar cu privire la cele care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.

Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul I. G. împotriva sentinței penale nr. 909/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. va obliga inculpatul I. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Uscov L. M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul I. G. - fiul lui M. și F., născut la data de 14.04.1969, în mun. C., domiciliat în mun. C., .. 112, jud. C., CNP_, cetățean român, studii 10 clase, doi copii minori, fără loc de muncă, fără ocupație, cu antecedente penale împotriva sentinței penale nr. 909/24.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen. obligă inculpatul I. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. pr. pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat Uscov L. M. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

E. C. M. M. U. M. D. M.

Grefier,

C. C.

Jud.fond – A.B.A.

Red.dec.jud. M.U.

Tehnodact.gref.C.C.

2 ex./29.10.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 816/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA