Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1075/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 3618/256/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1075/P
Ședința publică de la 11 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - D. I. N.
Judecător - V. L.
Cu participare: Grefier - G. P.
Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul I. R. – cu domiciliul în Medgidia, ..29, județul C. și f.f.l. Medgidia, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.2418 din data de 26 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.86 alin.(1) din OUG nr.195/2002.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 5 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 decembrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.2418/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, în baza art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.320¹, raportat la art.345 alin.2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. R. la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
S-a făcut aplicarea art.71-64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, raportat la art.8 și art.3 din Protocolul nr.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pe durata executării pedepsei.
În baza art.57 Cod penal, s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 50 lei, reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 09.09.2012, în jurul orelor 13,30, lucrătorii din cadrul Poliției Municipiului Medgidia, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . localitate, au efectuat semnal regulamentar de oprire unei autoutilitare marca „Ford Tranzit” de culoare albă, cu numărul de înmatriculare TX-1421-XK, ce se deplasa pe . Republicii către . au efectuat semnalul de oprire întrucât conducătorul auto nu avea cuplată centura de siguranță.
Conducătorul autoutilitarei și-a continuat însă deplasarea, motiv pentru care polițiștii au plecat în urmărirea acestuia, interceptându-l pe . dreptul Școlii Generale nr.7.
Șoferul a coborât din vehicul și a fugit, abandonându-și fiul minor în habitaclu, fiind prins în curtea unor cabinete medicale din vecinătatea Scolii Generale nr.7.
Potrivit procesului-verbal de depistare, întocmit în prezența martorului asistent Sali Sabri, inculpatul a declarat că nu deține permis de conducere pentru nicio categorie.
Din cercetări a mai rezultat că vehiculul respectiv este proprietatea învinuitului din anul 2010, dar că acesta nu a întocmit acte translative de proprietate.
Potrivit declarațiilor date în cursul urmăririi penale, în ziua de 09.09.2012, în jurul orei 13,00, inculpatul și fiul său minor s-au deplasat cu autoutilitara până la domiciliul unor rude, după care au mers la urgența spitalului.
La scurt timp, inculpatul și-a continuat deplasarea pe străzile Municipiului Medgidia. În momentul în care a observat că polițiștii i-au făcut semn să oprească, acesta s-a speriat, întrucât fusese în trecut condamnat pentru fapte similare și și-a continuat deplasarea.
Din imprimatul alcooltest rezultă că inculpatul nu consumase alcool, valoarea rezultată fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Potrivit adresei nr._ emisă de Serviciul Public Comunitar Evidența Permiselor de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C. la data de 25 septembrie 2012, inculpatul nu deținea permis de conducere pentru nici o categorie. De altfel, declarația inculpatului a fost în sensul că nu a avut niciodată permis de conducere.
În cursul judecății, la termenul de judecată din 11.09.2013, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, a formulat oral - în fața instanței - cerere de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art.81 Cod penal.
În motivarea recursului, s-a arătat că deplasarea pe drumurile publice a avut loc într-o zonă puțin circulată, inculpatul frecventând în prezent cursurile unei școli de șoferi pe care nu a absolvit-o, pedeapsa cu executare în regim de detenție fiind o sancțiune mult prea aspră în raport cu persoana acestuia.
Analizând atele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul ca fiind nefondat.
Astfel cum o relevă probele dosarului, inculpatul I. R. a condus la data de 09.09.2012, în intervalul 13,00-13,30, un autovehicul pe drumurile publice, pe o distanță de circa 5 km, pe câteva artere rutiere importante din Municipiul Medgidia, la o oră când traficul are un nivel ridicat.
Deși cu acea ocazie inculpatul nu a fost implicat în vreun eveniment rutier, infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 este una de pericol, scopul incriminării fiind protejarea persoanelor implicate în circulația pe drumurile publice. În aceste condiții, este irelevant dacă valorile protejate au fost efectiv vătămate și în ce măsură acestea au fost periclitate.
În condițiile în care inculpatul a condus pe drumurile publice fără a avea aptitudinile și abilitarea legală și având în habitaclu un minor, fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social pentru viața și integritatea corporală a participanților la trafic și a bunurilor acestora.
Cu toate că a avut o atitudine sinceră de-a lungul procesului penal, din extrasul de cazier judiciar înaintat la dosar reiese că inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru trei infracțiuni la regimul rutier, în raport cu durata pedepselor executate în regim de deținere termenul de reabilitare considerându-se împlinit.
Întrucât inculpatul perseverează în comiterea acelorași fapte de natură penală, în împrejurări deosebit de periculoase, în cazul de față periclitând chiar și integritatea corporală a pasagerului minor aflat în autoturism, numai prin executarea pedepsei în regim de deținere scopul și funcțiile consacrate de legea penală ar putea fi atinse, o astfel de conduită infracțională neputând fi până în prezent descurajată.
O astfel de soluție este susținută chiar și de împrejurarea că ulterior depistării inculpatul a fugit, abandonându-și copilul minor aflat în interiorul autovehiculului, împrejurare ce face puțin credibilă teza potrivit căreia deplasarea în trafic ar fi avut caracter urgent. De asemenea, în raport cu data achiziționării autovehiculului, afirmația inculpatului, cum că s-ar fi deplasat pe drumurile publice numai în ziua depistării, este și ea neplauzibilă.
În condițiile în care apărările exprimate nu pot conduce la pronunțarea unei soluții în sensul celei solicitate și întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, în raport cu persoana acestuia, perseverența în comiterea acelorași fapte de natură penală și gradul de pericol social concret al infracțiunii, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, Curtea va obliga recurentul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Văzând și prevederile art.189 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge recursul declarat de recurentul inculpat I. R. – cu domiciliul în Medgidia, ..29, județul C. și f.f.l. Medgidia, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.2418 din data de 26 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr._, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu M. P., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. D. I. N. V. L.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: M.V. U.
Tehnored.dec.jud.: C.C.
2 ex./27.12.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
