Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 82/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 11094/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.82/MP
Ședința publică de la 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte - D. I. N.
Judecător - C. C.
Judecător - A. I.
Grefier - G. P.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.;
- inculpatul Ș. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C.,
împotriva sentinței penale nr.742 din data de 17 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.(1), (2) și (21) lit.b) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitate recurentului inculpat și intimat Ș. V. să depună la dosar înscrisuri medicale, a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.742/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș. V., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.b din Codul penal, în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.b din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal și cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. V. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 299/18.03.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr.403/2011 a Curții de Apel C. și s-a dispus contopirea restului de 77 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod de procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului Ș. V..
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului Ș. V., perioada reținerii si arestării preventive, de la data de 09.04.2013 la zi.
S-a luat act că partea vătămată B. A., prin reprezentant legal B. I., nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, s-a dispus avansarea onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ziua de 01.03.2013, în jurul orelor 18,00, partea vătămată B. A., în timp ce stătea alături de martora C. A.-L. pe o bancă din Parcul Tăbăcăriei din Municipiul C., a fost abordată de inculpatul Ș. V., care, sub pretextul că dorește să asculte muzică, i-a solicitat să-i dea telefonul mobil, după ce în prealabil s-a interesat de modelul acestuia.
La insistențele inculpatului, partea vătămată i-a dat acestuia telefonul mobil. După ce timp de 1-2 minute a ascultat muzică, inculpatul i-a restituit părții vătămate telefonul, pentru ca aceasta să răspundă unui apel.
După încheierea convorbirii telefonice, în timp ce partea vătămată B. A. și martora C. A.-L. se pregăteau să părăsească parcul, inculpatul a reluat insistențele pe lângă partea vătămată de a-i încredința din nou telefonul pentru a asculta muzică, ocazie cu care aceasta din urmă a ezitat, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-i tragă din mână telefonul mobil marca LG-C195, de culoare argintie.
La rugămințile repetate formulate de partea vătămată B. A., de a i se restitui telefonul mobil, inculpatul a refuzat acest lucru, amenințând-o că o va agresa fizic dacă nu îl lasă în pace, iar pe fondul insistențelor părții vătămate, inculpatul a scos un briceag cu lama rabatabilă, precizând că nu va ezita să îl utilizeze împotriva acesteia.
În urma acestor amenințări, partea vătămată a renunțat să-și mai revendice telefonul de la inculpat și a procedat la sesizarea organelor de poliție prin intermediul apelului de urgență 112.
Inculpatul a precizat că a încredințat telefonul mobil marca LG-C 195 martorei Iustem Sevda, aceasta din urmă procedând la valorificarea lui la o casă de amanet, de unde a obținut suma de 100 lei, care a ajuns, prin intermediul numitei S. I., sora inculpatului, la acesta din urmă.
Susținerile părții vătămate, cu privire la insistențele inculpatului de a i se încredința telefonul mobil, cu referire la amenințările legate de agresarea sa fizică, pe care inculpatul le-a proliferat, precum și cu privire la ajutorul cerut de către partea vătămată unor cetățeni din parc, sunt susținute de către martora C. A.-L., care a precizat că, în momentul în care inculpatul a început să îl amenințe pe B. A., s-a simțit în pericol, fapt ce determinat-o să se îndepărteze de locul în care se aflau.
Totodată, inculpatul Ș. V. a declarat că nu i-a spus martorei Iustem Sevda că telefonul mobil era furat, acest fapt indicând poziția psihică a acestuia în raport cu fapta comisă, inculpatul având reprezentarea clară a actului ilicit pe care l-a săvârșit.
În ședința de judecată din data de 10.05.2013, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit art.3201 Cod de procedură penală, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare și solicitând să nu se mai administreze alte probe, judecata urmând a se desfășura în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto; procesele-verbale întocmite de către organele de poliție, ca urmare a punerii în aplicare a autorizației de interceptare, înregistrare și localizare a convorbirilor telefonice, însoțite de un CD marca X-DATA, inscripționat „C. 397/2013 NR. 21/2013 AUT. 91 4030/P_-04.04.2013; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, însoțite de planșele foto; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup, însoțite de planșele foto; dovezile de ridicare și de predare ulterioară a obiectului corp delict; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.
În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul Ș. V., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, motivele expuse oral și în scris fiind amplu dezvoltate în practicaua încheierii de dezbateri, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a stabilit existența faptei și încadrarea ei juridică, făcând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza căreia a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21 lit.b din Codul penal, constând în deposedarea părții vătămate B. A., în vârstă de 16 ani, la data de 01.03.2013, într-un loc public, prin amenințare cu acte de violență și cu un cuțit, de un telefon mobil marca „LG-C195”, în valoare de 400 lei.
Ca urmare, în contextul poziției de recunoaștere a inculpatului, exprimată în cadrul acordului reglementat de art.3201 Cod de procedură penală, soluția de condamnare adoptată de primă instanță este legală și temeinică, prin aceasta dându-se o justă rezolvare acțiunii penale, în deplină concordanță cu exigențele impuse de art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
Din perspectiva modului de individualizare a pedepsei, criticile Ministerului Public se dovedesc a fi nefondate, pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, deși aflată la limita pragului minim, redus cu o treime, conform art.3201 Cod de procedură penală, răspunzând cerințelor de exemplaritate și de reeducare specială a inculpatului, consacrate de art.52 din Codul penal, dar și criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
Este real că inculpatul nu se află la prima întâlnire cu legea penală, săvârșind infracțiunea de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie, însă raportat la valoarea bunului sustras și la conduita procesuală sinceră a autorului, majorarea pedepsei aplicate s-ar constitui într-o măsură excesivă, în dezacord cu circumstanțele reale și personale.
De altfel, deși în cazul acestei infracțiuni limita minimă a pedepsei cu închisoarea este de 7 ani, potrivit alineatului 21al articolului 211 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei impun adaptarea pedepsei în funcție de particularitățile concrete ale fiecărei spețe, funcție de natura bunului sustras, specificul actelor de violență psihică sau fizică, consecințele produse și conduita procesuală a autorului, doar astfel individualizarea sancțiunii putând fi una reală, potrivit scopul urmărit de legiuitor.
În aceeași ordine de idei, deși în conturarea profilului socio-moral al inculpatului nu pot fi desconsiderate nici concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., apreciem că pedeapsa aplicată inculpatului se impune a fi menținută potrivit cuantumului stabilit de prima instanță, lipsa perspectivelor reale de reintegrare socială din partea inculpatului nefiind, prin ea însăși, de natură a atrage majorarea pedepsei.
Dimpotrivă, observăm că în pofida pericolului intrinsec faptei comise, nu pot fi desconsiderate datele ce caracterizează persoana inculpatului, care s-a dezvoltat într-un climat nefavorabil, marcat de numeroase conflicte și lipsuri material-financiare, datorate decesului tatălui și internării într-un centru de plasament, este tânăr, cu o slabă pregătire școlară, iar în prezent are doi copii minori în întreținere și o stare de sănătate precară.
Pe de altă parte însă, nici criticile inculpatului nu pot atrage reducerea pedepsei, de vreme ce aceasta se situează la limita minimă, redusă cu o treime, potrivit art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, supraevaluarea datelor cu caracter personal neputând fi primită, în detrimentul elementelor celor ce imprimă faptei comise un anumit grad de pericol social.
Reținem, astfel, că fapta de tâlhărie a fost comisă în public, prin folosirea unui briceag, pe fondul amenințărilor repetate adresate părții vătămate minore, aflată în compania unei eleve, inculpatul profitând de ascendentul moral creat și de posibilităților reduse de apărare ale celor doi tineri, în raport de violențele psihice exercitate.
De asemenea, nu poate fi ignorată nici perseverența inculpatului în comiterea de infracțiuni împotriva patrimoniului, dintre care unele cu violență, concluzie susținută prin fișa de cazier judiciar, ce confirmă existența altor două condamnări, recurentul ignorând de fiecare dată beneficiul liberărilor condiționate cu care a fost gratificat, în disprețul mesajelor date de organele judiciare.
În sensul celor arătate, observăm și faptul că inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului încă de la o vârstă fragedă, aspect ce vădește lipsa de respect pentru o . valori fundamentale ocrotite de legea penală, precum și riscul repetării acestui gen de conduită antisocială, pe fondul lipsei unui loc de muncă și oricărei ocupații.
În susținerea aceluiași punct de vedere sunt și concluziile referatului de evaluare aflat la dosar, din care rezultă că riscurile repetării acestui tip de conduită infracțională se datorează, între altele, minimalizării consecințelor și gravității faptei comise, atitudinea sinceră exprimată de inculpat pe parcursul judecății fiind una formală și orientată, îndeosebi, în scopul obținerii de beneficii în plan punitiv.
O astfel de concluzie este susținută și împrejurarea faptul că inculpatul, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, a negat comiterea infracțiunii de tâlhărie, în modalitatea descrisă prin propunerea procurorului, poziția procesuală oscilantă fiind încă o dovadă a faptului că acesta nu a înțeles semnificația încălcărilor repetate ale legii penale.
D. urmare, criticile inculpatului sunt, la rândul lor, nefondate, neputând atrage casarea sentinței penale atacate.
În lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea, găsind la legală și temeinică hotărârea primei instanțe, va respinge recursurile ca nefondate, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În baza art.38516 alin.2 raportat la art.381 Cod de procedură penală, cu referire la art.88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 17.06.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursurile penale declarate de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA C.;
- inculpatul Ș. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C.,
împotriva sentinței penale nr.742 din data de 17 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ ca nefondate.
În baza art.38516 alin.2 raportat la art.381 cod procedură penală și art.88 cod penal deduce din pedeapsa aplicată și perioada de arest preventiv de la 17.06.13.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în cuantum de 200 lei pentru dna av.Tana Mantu (B.) desemnată din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Conform art. 309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. A. I.
Grefier,
G. P.
Jud.fond: M.N.
Red.dec.jud.: C.C.
2 ex./24.10.2013
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
