Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 111/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 8184/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 111/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. I.
Judecător - D. I. N.
Judecător - C. C.
Cu participarea: - Grefier - C. A.
- Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., privind pe inculpatul minor B. G. A., fiul lui L. și L., născut la data de 08.11.1996 în C., CNP. _, deținut în Centrul de Reeducare Târgu Ocna, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de – furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. „i” cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele cod penal, împotriva sentinței penale nr.875 din data de 15 iulie 2013 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 04 noiembrie 2013 și la 05 noiembrie 2013, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr._, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal și art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B. G. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că inculpatul se află internat într-un centru de reeducare, într-o altă cauză.
În baza art.36 Cod penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu cea pentru a cărei săvârșire inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.3057/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă la data de 04.12.2012, prin nerecurare.
În baza art.33 lit.a, raportat la art.34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin prezenta sentință, cu măsura educativă aplicată prin sentința penală nr.3057/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, urmând ca inculpatul să execute sancțiunea rezultantă cea mai grea, pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale și după împlinirea vârstei majoratului, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.14, raportat la art.346 Cod de procedură penală, cu aplicarea art.1381, raportat la art.1385 alin.1 Cod civil, au fost admise pretențiile civile formulate de către partea civilă C. C., fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente B. L., la plata sumei de 3.700 lei către aceasta, cu titlu de daune materiale.
În baza art.191 alin.1,3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente B. L., la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, s-a dispus acordarea onorariului avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 01.08.2011, partea vătămată C. C. a sesizat organele de poliție, cu privire la faptul că în cursul zilei respective, în intervalul orar 18,00 - 20.35, persoane necunoscute, prin forțarea și escaladarea ferestrei lăsată în poziția oscilobatantă de la dormitorul apartamentului său, situat în Municipiul C., ., ., . pătruns în interior și au sustras două verighete din aur de aproximativ 12 grame ambele, două inele din aur de aproximativ 12 grame ambele și suma de 170 lei, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 3700 lei.
Cu ocazia investigării criminalistice a locului săvârșirii faptei au fost descoperite, prelevate și ridicate un număr de trei urme papilare.
Din raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.09.2011 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. C. a rezultat că urma papilară ridicată de pe rama plasei pentru insecte, partea interioară, zona mediană, cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei a fost creată de regiunea digito-palmară a palmei de la mâna dreaptă a inculpatului B. G. A., CNP_.
Având în vedere că la data comiterii faptei, respectiv 01.08.2011, inculpatul B. G. A. era minor și avea vârsta de 14 ani împliniți, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a se stabili dacă la data comiterii faptei acesta avea discernământ.
Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.462/Al persoane/2011 din 15.02.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. s-a stabilit că atât la data examinării, cât și la data comiterii faptei și în raport cu acesta, discernământul inculpatului B. G. A. a fost și rămâne păstrat.
Fiind audiat, inculpatul B. G. A. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcină, iar în ședința de judecată din data de 17.05.2013, instanța a admis cererea sa de a fi judecat potrivit art.3201 Cod de procedură penală, acesta recunoscând în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în faza judecății, ci aceasta să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, apreciind-o ca insuficient dozată în raport cu gravitatea faptei și perseverența infracțională a inculpatului în comiterea de infracțiuni similare.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport cu motivele de recurs formulate, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea reține că, în cadrul examenului judiciar efectuat potrivit art.3201 Cod de procedură penală, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.i Cod penal, în modalitatea pătrunderii într-o locuință, pe timp de zi, prin escaladare și prin efracție, urmată de sustragerea unei sume de bani și a mai multor bijuterii din aur, prejudiciul total fiind de 3.700 lei.
Prin urmare, dovedită fiind prin probele administrate în cauză, între care se evidențiază declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 19.09.2011, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.462/Al/persoane/2011 din 15.02.2012 al S.M.L. C. și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, fapta reținută prin rechizitoriu justifică o soluție de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele reduse cu o treime, potrivit art.3201 Cod de procedură penală, dar și prin efectul aplicării dispozițiilor art.99 Cod penal, în deplină concordanță cu exigențele art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
Solicitarea exprimată ca unic motiv de recurs de către P. de pe lângă Judecătoria C., privind aplicarea unei pedepse mai drastice față de inculpat în raport cu pedeapsa stabilită de prima instanță, nu este de natură să atragă reformarea sentinței atacate, întrucât, deși fapta ce se reține prin actul de sesizare este una gravă, comisă fiind într-o locuință, prin efracție și escaladare, sancțiunea cu închisoarea stabilită răspunde cerințelor de prevenție și exemplaritate consacrate de legea penală, prin cuantumul și modalitatea sa de executare.
Este real că inculpatul B. A. este cercetat în prezent în mai multe dosare penale pentru comiterea mai multor furturi din locuințe situate pe raza Municipiilor C. și București, însă, așa cum fișa de cazier judiciar o relevă, la data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei judecăți, acesta nu fusese cercetat decât în legătură cu fapta ce a constituit obiectul dosarului penal nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și pentru care i-a fost aplicată o sancțiune cu amendă administrativă prin ordonanța procurorului din data de 12.01.2012.
Prin urmare, în evaluarea gradului de pericol social al faptei, trebuie avută în vedere situația juridică de la momentul comiterii ei, perseverența ulterioară a inculpatului în săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură neputându-și produce efectele decât pe viitor, nicidecum asupra unor situații de fapt consumate, asupra cărora judecătorul este chemat a se pronunța în raport de contextul specific momentului respectiv.
Or, din această ultimă perspectivă, nu se poate susține că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, deoarece, prin raportare la gradul de pericol concret al infracțiunii, la întinderea prejudiciului produs și împrejurarea că inculpatul minor se afla doar la al doilea conflict cu legea penală, acesta s-a orientat către aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu executare în regim de deținere.
Această pedeapsă, prin cuantumul și regimul său de executare, este de natură să răspundă atât cerințelor de reeducare a infractorului, cât și intereselor legitime de apărare a societății împotriva unor fapte de același gen, fiind în măsură a-l conștientiza pe autor de gravitatea faptei comise și importanța valorilor sociale lezate, atrăgându-i atenția asupra necesității de a se îndreptat pe viitor.
În același timp, ținând seama de starea de minoritate a făptuitorului, de vârsta sa fragedă la data comiterii faptei, de atitudinea de recunoaștere exprimată pe întreg parcursul procesului penal, concretizată și prin aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală, această pedeapsă răspunde și criteriilor speciale de individualizare consacrate de art.72 Cod penal, potrivit cărora sancțiunea aplicată infractorului trebuie adaptată și persoanei acestuia, doar astfel ea fiind în măsură să exprime particularitățile specifice fiecărei cauze.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind, așadar, că prin sentința penală atacată s-a dat o justă dezlegare fondului cauzei, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una legală și temeinică, Curtea urmează a respinge recursul Ministerului Public, potrivit art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.
Văzând și prevederile art.189 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr.875 din data de 15 iulie 2013 pronunțată de judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în cuantum de 200 lei pentru avocat L. M. Uscov care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. I. D. I. N. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond.M.N.
Jud.C.C./2 ex./25.11.2013
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 942/2013.... → |
|---|
