Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 16805/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.763/P
Ședința publică de la 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte - D. I. N.
Judecător - C. C.
Judecător - A. I.
Grefier - G. P.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații:
- Z. E. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C.;
- V. M. F. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C.,
împotriva sentinței penale nr.894 din data de 17 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.(1), (2) lit.c) și alin.(21) lit.a) Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 1 octombrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA –
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.894/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în baza art.211 alin.1,2 lit.c, alin.2¹ lit.a, cu aplicarea art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpaților Z. E. V. și V. M. F. la câte o pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului Z. E. V. prin sentința penală nr.1334/31.10.2012 a Judecătoriei C., ce a fost adăugată pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentință, inculpatul Z. E. V. urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 04.06.2013 la zi.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
În baza art.57 Cod penal, s-a dispus ca pedepsele aplicate celor doi inculpați să fie executate în regim de detenție.
Au fost admise pretențiile civile formulate de partea civilă R. I., iar în baza art.14 și art.346 Cod de procedură penală, raportat la art.1357 și următoarele Cod civil, au fost obligați, în solidar, inculpații la plata către partea civilă a sumei de 700 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art.191 alin.1,2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata a câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu, în cuantum a câte 300 lei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
La data de 17.05.2013, partea vătămată R. I. a depus o plângere la Poliția Murfatlar, în care a sesizat faptul că, în ziua de 10.05.2013, în jurul orei 20,00, în timp ce se deplasa pe . localitate, două persoane de sex masculin l-au deposedat prin acte de violență de suma de 560 lei, cartea de identitate, permisul de conducere și cardul bancar, cauzându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Efectuându-se cercetări cu privire la fapta reclamată, a fost identificat martorul V. D., care a declarat că, în seara de 10.05.2013, în jurul orelor 20,30-21,00, s-a deplasat la un magazin alimentar din apropierea locuinței sale și a văzut pe . care se deplasa pe marginea șoselei, iar la un moment dat acesta a fost ajuns din urmă de doi tineri care l-au lovit și l-au trântit la pământ. În acel moment, martorul a strigat la agresori să se oprească, ocazie cu care acesta le-a reținut semnalmentele, întrucât îi cunoștea din vedere.
Partea vătămată a declarat că, în ziua de vineri, 10.05.2013, în jurul orelor 20,30, a scos de la bancomatul B.C.R. din orașul Murfatlar suma de 560 lei. A introdus banii într-un portmoneu pe care l-a băgat în buzunarul de la haină, în partea stângă interioară, după care a plecat spre locuință, traversând podul rutier de peste Canalul Dunare-Marea N.. În momentul în care a ajuns la podețul situat pe Calea Dobrogei din orașul Murfatlar, a fost lovit brusc cu pumnul în zona din spate a capului de doi tineri, după care s-a dezechilibrat și a căzut la pământ.
Partea vătămată a declarat ca i-a văzut foarte bine pe cei doi agresori și a descris fizionomia fiecăruia. În timp ce era lovit, părții vătămate i s-a sustras portmoneul din buzunarul hainei, în care se afla suma de 560 lei, cartea de identitate, permisul de conducere și cardul de salarii.
Ulterior, partea vătămată, cu ocazia prezentării suspecților în vederea recunoașterii acestora din grup, i-a recunoscut pe cei doi agresori ca fiind inculpații Z. E. V. și V. M. F..
În urma agresiunilor suferite, partea vătămată R. I. s-a prezentat la S.J.M.L. Constanta, unde s-a întocmit raportul de constatare medico-legală nr.182/A1agresiuni/21.05.2013, ale cărui concluzii au fost în sensul că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut cauza prin lovire cu corpuri dure, necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fără a pune viața victimei în primejdie.
După identificarea agresorilor, aceștia au fost audiați, atât de către organele de cercetare penală, cât și de procuror, ambii recunoscând săvârșirea faptei.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; procesele-verbale de recunoaștere a inculpaților din planșa fotografică; raportul de constatare medico-legală nr.182/A1agresiuni/2013 din 21.05.2013 întocmit de S.J.M.L. C.; procesul-verbal de restituire a bunurilor; declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților.
La termenul din 10.07.2013, instanța a admis cererea inculpaților Z. E. V. și V. M. F. de a fi judecați potrivit procedurii prevăzute de art.3201 Cod de procedură penală, în condițiile în care au recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina lor, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpații au arătat că le cunosc și le însușesc.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații, solicitând reducerea pedepselor aplicate și schimbarea modalității lor de executare, în raport cu circumstanțele personale și gradul de pericol social al faptei, apreciat prin prisma întinderii scăzute de prejudiciului.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile invocate și din oficiu, potrivit art.3856 alin.4 Cod de procedură penală, Curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică, pronunțând în mod just o soluție de condamnare a inculpaților la câte o pedeapsă cu închisoarea, sub aspectul infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.c și 21 lit.a Cod penal.
Prin urmare, în raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale și poziția de recunoaștere a inculpaților, manifestată în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod de procedură penală, rezolvarea acțiunii penale nu comportă elemente de nelegalitate sau netemeinicie, soluția de condamnare pronunțată răspunzând, așadar, exigențelor impuse de art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
Din perspectiva modalității de individualizare a pedepselor, criticile inculpaților sunt nefondate, circumstanțele personale invocate neputând prevala în fața numeroaselor circumstanțe reale, ce imprimă faptei comise un grad ridicat de pericol social, de natură a justifica aplicarea unor pedepse de 4 ani și 8 luni închisoare.
Nu se poate susține, astfel, că fapta reținută prin actul de sesizare ar prezenta un asemenea grad de pericol social încât să determine o reapreciere a acestor pedepse din partea instanței de recurs, întinderea prejudiciului nefiind un element de natură să determine, în mod singular, aplicarea unor pedepse inferioare celor stabilite de prima instanță.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social al faptei se au în vedere toate circumstanțele reale în contextul cărora inculpații au acționat, respectiv pe timp de noapte, într-un loc public, după o prealabilă urmărire a victimei, prin conjugarea eforturilor depuse și asumarea de către fiecare inculpat a unui anumit rol, menit a paraliza rezistența victimei, prin aplicarea de lovituri cu pumnii și, ulterior, prin imobilizarea acesteia.
Descrierea faptei de către inculpați relevă că cei doi au acționat de o manieră brutală, în scopul deposedării victimei de suma de bani și celelalte bunuri deținute în portofelul personal, inculpații observând victima într-o stație de autobuz, urmărind-o până ce aceasta s-a îndepărtat de locul inițial, iar la ieșirea de pe podul ce traversează Canalul D. - Marea N. au imobilizat-o, după ce mai înainte unul dintre ei a lovit-o cu pumnul în spate.
Inculpații nu au manifestat reținere în raport cu posibilitatea de a fi observați de către eventualii trecători, fapt ce dovedește îndrăzneală și specializare infracțională, lipsă de preocupare față de consecințele mai grave ce s-ar fi putut produce în cazul în care victima ar fi opus rezistență, toate aceste elemente coroborate ducând la concluzia că fapta, în materialitatea ei, prezintă un grad ridicat de pericol social.
În aprecierea aceluiași pericol, avem, totodată, în vedere că inculpații au acționat asupra unei persoane în vârstă, aflată în stare de ebrietate, pe care au continuat să o agreseze chiar și după ce au doborât-o la pământ, violența de care au dat dovadă încetând numai ca urmare a intervenției martorului V. D..
Nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că deși inculpații sunt tineri, aceștia nu au ocupație și nici loc de muncă, nu posedă surse de venituri și manifestă înclinații în direcția comiterii faptelor de natură penală, concluzie susținută prin aceea că Z. E. V. este cunoscut cu numeroase antecedente penale în minorat, ca și cel de al doilea inculpat și el fiind scăpat de sub supravegherea parentală.
În cazul inculpatului Z. E. V. reținem și faptul că, deosebit de condamnarea sa anterioară la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării, acesta a fost sancționat cu amendă administrativă în numeroase cazuri, pentru comiterea, în mod repetat, a unor fapte de furt, aplicarea unei pedepse mai blânde neputând decât să îl încurajeze în preocupările infracționale.
În ceea ce îl privește pe inculpatul V. M. F., simpla împrejurare că acesta nu posedă antecedente penale nu poate justifica aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus și nici modificarea regimului de executare, ținând seama de faptul că deși inițiativa comiterii tâlhăriei nu i-a aparținut, acesta a acceptat imediat propunerea inculpatului Z. E. V., acționând, la rândul său, într-o manieră deosebit de violentă.
În lumina considerentelor mai sus arătate, recursurile celor doi inculpați se dovedesc nefondate, astfel încât urmează a fi respinse în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, sentința penală atacată fiind, așadar, legală și temeinică.
În temeiul art.38516 raportat la art.381 Cod de procedură penală, cu referire la art.88 Cod penal, se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 17.07.2013 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu, în cuantum a câte 300 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați Z. E. V. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C. și V. M. F. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., împotriva sentinței penale nr.894 din data de 17 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă inculpații Z. E. V. și V. M. F. la câte 500 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza art. 38516 alin. 2 raportat la art. 381 cod procedură penală și art. 88 cod penal deduce din pedepsele aplicate inculpaților Z. E. V. și V. M. F. și perioada de arest preventiv de la 17.07.2013 la zi.
În baza art. 189 cod procedură penală onorariile în cuantum de câte 300 lei pentru apărătorii din oficiu Carasca I. C. și S. A. se suportă din fondurile Ministerului Justitiei.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. A. I.
Grefier,
G. P.
Jud.fond: A.E.M.
Red.dec.jud.: C.C./2 ex./24.10.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1075/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 82/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
