Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 673/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8703/327/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 673/P
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Completul de judecată compus din:
Președinte –M. D. M.
Judecător – E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier – C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror A. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare recursurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.475 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ de
- P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TULCEA și inculpatul
- G. S., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 13.07.1981 în jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv ”refuzul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5 septembrie 2013 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 septembrie 2013.
CURTEA ,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2013 s-au hotărât următoarele:
În baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) și c) și art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal, raportat la prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnă inculpatul G. S., fiul lui G. și M., născut la 13.07.1981, cetățean român, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) zile închisoare, sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcolemiei (fapta din 22.07.2012).
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei principale aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani și 15 zile, stabilit potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal, după trecerea căruia condamnatul va fi reabilitat de drept, în baza art. 86 Cod penal, dacă nu a săvârșit noi infracțiuni și nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii de noi infracțiuni.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 150 lei este aferentă urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 22.07.2012, în jurul orei 04:05, lucrători ai Poliției Rutiere aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe .. Tulcea au oprit pentru un control de rutină autoturismul marca Peugeot 307 cu numărul de înmatriculare_, care se deplasa din direcția intersecției P., către zona Vest a municipiului.
La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul G. S., posesor al permisului de conducere categoria B, care prezenta halenă alcoolică, astfel încât i s-a solicitat testarea cu aparatul Drager, inculpatul refuzând pe motiv că ar fi consumat două beri alcoolizate, iar datorită metabolismului său ar rezulta o alcoolemie mare.
După ce s-a deplasat la Serviciul de Ambulanță Tulcea, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, imediat după desigilarea trusei standard de recoltare, în prezența medicului specialist M.F. dr. N. Sicinschi-R..
Situația de fapt expusă mai sus se coroborează cu poziția procesuală manifestată de inculpat, care încă din declarația olografă dată pe parcursul urmăririi penale, la 26.10.2011, a recunoscut că a refuzat testarea și recoltarea întrucât i-a fost rușine de situația în care se afla. De asemenea, cu ocazia declarației date în ședința publică din 11.02.2013 inculpatul și-a recunoscut vinovăția în comiterea faptei mai sus descrise, învederând că soția îi născuse un copil în ziua de 20 iulie 2012, la Spitalul Județean Tulcea, acesta fiind motivul pentru care a consumat două beri Corona de câte 300 ml cu alcool, a doua zi după naștere, la 21.07.2012, iar la momentul la care a fost oprit de organele de poliție se întorcea de la autogară, unde își condusese doi prieteni.
La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurarea că se impune reținerea în beneficiul inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare cu caracter personal, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, ținând cont că inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare și o calificare în domeniul economic, un stil de viață lipsit de elemente de risc infracțional, își asumă responsabilitatea faptei, conștientizează gravitatea acesteia și beneficiază de suport din partea soției și părinților, inclusiv în ceea ce privește prezența zilnică a tatălui la locul de muncă al inculpatului, pentru a conduce autovehiculul de serviciu al acestuia, pe perioada suspendării dreptului său de a conduce.
Pentru a pronunța această condamnare la pedeapsa de 15 zile închisoare, prin care se acordă eficiență maximă efectului juridic de reducere a pedepsei, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, instanța mai are în vedere următoarele criterii și factori obiectivi:
traficul rutier la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat (orele 4 ale dimineții) era foarte scăzut, astfel încât pericolul concret creat pentru ordinea publică a existat, având însă un grad redus,
funcția coercitivă a pedepsei se realizează integral în urma condamnării inculpatului la 15 zile de închisoare, ținând cont că acesta va avea cazier judiciar și își va pierde, cel mai probabil, locul de muncă, ca urmare a măsurii de anulare a permisului de conducere care se dispune la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 (inculpatul fiind șofer distribuitor – a se vedea considerentele referatului de evaluare)
raportat la necesitatea de reeducare a inculpatului, acesta are vârsta de 31 ani și deține suficiente resurse personale pozitive în privința menținerii unui stil de viață adecvat în comunitate, dar și resurse familiale suportive, care îl pot ajuta să depășească urmările deciziei greșite luate în 2012 (potrivit concluziilor referatului de evaluare)
exercitarea funcției de exemplaritate a pedepsei nu se justifică în cauza penală dedusă judecății, întrucât influența pozitivă manifestată asupra comunității locale de fermitatea cu care va fi pedepsit infractorul nu contrabalansează efectele negative ale condamnării asupra celorlalți trei membri ai familiei inculpatului (soția și cei doi copii minori, dintre care cel mai mic are vârsta de circa 9-10 luni), ținând cont că soțul este singura persoană aducătoare de venituri, iar interesul superior al copiilor se impune a fi garantat prin asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea acestora (art. 2 alin. 3 teza finală și art. 6 lit. a și i din Legea 272/2004).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al acesteia poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, avându-se în vedere constatarea că factorii protectivi, în măsură să inhibe comportamentul infracțional al acestuia, sunt mai bine reprezentați, comparativ cu factorii de risc și acționează asupra inculpatului de o perioadă mare de timp, putând fi în măsură să exercite în continuare o influență pozitivă (potrivit concluziilor evaluării inculpatului).
Împotriva sentinței penale nr. 475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2013 au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Tulcea și inculpatul G. S..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanță este derizorie, în raport de gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire și limitele speciale de pedeapsă.
Inculpatul G. S. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b1 C. pr. pen., susținând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului G. S., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 345 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 3201 C. pr. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în noaptea de 22.07.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul G. S. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar în timp ce se deplasa pe .. Tulcea au oprit pentru un control de rutină de către lucrători ai Poliției Rutiere. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul Drager, iar după ce a fost condus la Serviciul de Ambulanță Tulcea a refuzat și recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Starea de fapt descrisă este cert stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de depistare în trafic a inculpatului, declarația martorului I. A., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de pronunțare a unei soluții de achitare, motivat de lipsa gradului de pericol social al unei infracțiuni, curtea apreciază cererea inculpatului ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art. 181 alin. 1 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Criteriile în raport de care se apreciază gradul de pericol al unei infracțiuni sunt enumerate în art. 181 alin. 2 C. pen., potrivit cu care trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Toate aceste criterii reale și personale trebuie analizate cumulativ, pentru a se ajunge la concluzia că în concret fapta a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Se constată că inculpatul a condus autoturismul pe timp de noapte, iar la momentul depistării sale în trafic a refuzat să se supusă testării cu alcooltestul sau recoltării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a invocat ca motiv al refuzului faptul că valoarea alcoolemiei care s-ar fi stabilit ar fi ridicată, ceea ce arată că refuzul său a urmărit să nu se poată stabili cu acuratețe gradul de alcoolemiei. Inculpatul nu a fost cooperant la momentul depistării sale, refuzând să semneze actele de constatare întocmite de lucrătorii de poliție.
Conduita inculpatului este în măsură pună în pericol valorile ocrotite de legea penală, respectiv cele privind ocrotirea securității circulației publice care presupune stabilirea valorii alcoolemiei conducătorilor auto, dar și cele privind activitatea organelor judiciare, împotriva faptelor prin care se tinde la ascunderea realității privind consumul de băuturi alcoolice.
Prin incriminarea acestei fapte s-a urmărit combaterea atitudinii conducătorilor auto care încearcă să împiedice tragerea lor la răspundere penală, prin refuzul de a se supune testării cu alcooltestul sau recoltării probelor biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, cunoscând că au consumat anterior băuturi alcoolice. Gradul generic de pericol social al faptei a fost apreciat de legiuitor ca fiind ridicat, aspect reflectat de limitele mari de pedeapsă stabilite pentru această infracțiune, comparabil cu cele stabilite pentru infracțiuni grave, cum ar fi vătămarea corporală gravă.
În condițiile în care gradul generic de pericol social al faptei este ridicat, nu se poate aprecia nici că în concret fapta este vădit lipsită de importanță, pentru a justifica aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Curtea reține că inculpatul a urmărit de la început să nu i stabilească valoarea alcoolemiei, anticipând o valoare crescută, ceea ce ar fi reflectat în mod real punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, în condițiile în care inculpatul a condus autoturismul pe timp de noapte și în interiorul unei localități mari. Nu se poate aprecia doar pe baza datelor personale ale inculpatului că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care dispozițiile art. 181 alin. 2 C. pen. impun examinarea cumulativă a circumstanțelor reale și a celor personale.
Astfel, prima instanță a apreciat întemeiat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a dispus condamnarea inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, curtea apreciază că se impune majorarea acesteia. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Din analiza tuturor acestor elemente care circumstanțiază periculozitatea faptei și a inculpatului, curtea nu identifică argumente care să susțină solicitarea procurorului de majorarea a pedepsei aplicate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, în ipoteza aplicării procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, totodată fiind reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a,c C. pen., pedepsele fiind coborâte sub minimul special redus.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C. pr. pen rezultă că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunile prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa stabilită de prima instanță pentru inculpatul G. S. nu corespunde criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. Ca mijloc specific de coerciție penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
Prima instanță a avut în vedere exclusiv datele personale ale inculpatului și consecințele aplicării pedepsei pentru inculpat, ignorând consecințele pe care comiterea acestui gen de fapte le are pentru siguranța circulației pe drumurile publice, numărul mare al infracțiunilor la regimul circulației pe drumurile publice și necesitatea aplicării unor pedepse care să asigure efectul disuasiv al sancțiunilor penale. Datele personale ale inculpatului sunt favorabile, așa cum a menționat prima instanță, pe baza concluziilor referatului de evaluare a inculpatului, însă circumstanțele personale ale inculpatului trebuie analizate prin prisma circumstanțelor reale de comitere a faptei și al necesității realizării depline a scopului pedepsei.
În acest context, datele personale ale inculpatului – este angajat în muncă, nu are antecedente penale, are studii superioare, o familie organizată – nu sunt suficiente pentru a justifica reținerea unor circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74 alin. 1 lit. a C. pen., întrucât inculpatul, prin conduita adoptată de la momentul depistării în trafic, a încercat să împiedice stabilirea valorii reale a alcoolemiei pentru a nu fi tras la răspundere penală, cerând chiar lucrătorilor de poliție să fie lăsat să plece, ceea ce demonstrează că nu a receptat în mod corespunzător consecințele încălcării legii penale, neavând o conduita care să releve o periculozitate mai scăzută, de natură să justifice sancționarea la un nivel inferior minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă. Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.
De asemenea, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. nu este justificat a fi reținută, dat fiind că atitudinea sinceră a inculpatului se valorifica suficient de instanță în cadrul procedurii prev. de 3201 C. pr. pen., prin stabilirea unei pedepse în limite speciale reduse cu o treime și aplicarea în concret a unor pedepse raportate la limitele reduse.Ca atare, acordarea unui dublu caracter atenuant aceleași împrejurări - recunoașterea faptei - nu se justifică, motiv pentru care curtea va înlătura circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen.
Din examinarea coroborată a împrejurărilor de fapt ce caracterizează fapta inculpatului și urmările ce se puteau produce, din perspectiva siguranței circulației pe drumurile publice, curtea apreciază că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea în limitele speciale prevăzute de lege, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului, cum a procedat prima instanță, ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
D. urmare, curtea apreciază că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, critica procurorului privind greșita individualizare a pedepsei fiind întemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G. S. împotriva sentinței penale nr. 475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ /2013 .
În baza art. 192 alin.2 cod procedură penală inculpatul G. S. va fi obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. d cod procedură penală curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ /2013, se va casa, în parte sentința penală recurată și, rejudecând, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului G. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art. 3201 alin.7 cod procedură penală de la 15 zile închisoare la 1 an și 4 luni închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit. d cod penal.
Se va majora termenul de încercare stabilit conform art. 82 cod penal de la 2 ani și 15 zile la 3 ani și 4 luni.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală onorariul parțial avocat oficiu, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat G. S. împotriva sentinței penale nr.475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ /2013 .
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat G. S. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. d cod procedură penală,
Admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ /2013,
Casează, în parte sentința penală nr.475/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ /2013 și rejudecând dispune:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului G. S., CNP_, fiul lui G. și M., născut la data de 13.07.1981 în jud. Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., cetățean român, căsătorit, studii superioare, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 cod procedură penală de la 15 zile închisoare la 1 an și 4 luni închisoare prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a și c cod penal și a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d cod penal.
Majorează termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal de la 2 ani și 15 zile la 3 ani și 4 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea rămân în sarcina statului.
În baza art.189 cod procedură penală
Onorariul parțial avocat oficiu, în cuantum de 50 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat G. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, M. D. M. E. C. M. M. U.
Grefier,
C. C.
Jud.fond – L.C.R.
Tehnored.dec.jud.M.D.M.
3 ex./04.10.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 50/2013. Curtea de... → |
|---|
