Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 587/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 587/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 12740/118/2012/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 587/P
Ședința publică de la 26 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. U.
Judecător - D. I. N.
Judecător - A. I.
Grefier - A. B.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror – R. C.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL C., împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12, având ca obiect înlocuire măsură arestare preventivă (art. 139 cod pr. penală).
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă intimatul inculpat S. B., personal și asistat de apărător ales C. D. în baza împuterniciri avocațiale depuse la dosarul de fond al cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea intimatului inculpat S. B..
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală.
Apărătorul intimatului inculpat S. B., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv acte medicale care ce dovedesc starea de risc pe care o reprezintă sarcina soției inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul nu se opune administrării acestei probe .
Deliberând,Curtea încuviințează proba și o constată administrată prin depunerea la dosar a respectivelor acte medicale.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 21.08.2013 a Tribunalului C. din data de 21.0.8.2013 și, urmare rejudecării, să se dispună menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, înlocuind dispoziția instanței prin care s-a înlocuit respectiva măsură cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Susține că motivarea instanței este una lapidară și se rezumă la trei fraze, una dintre ele se referă la împrejurarea că soția inculpatului este însărcinată în 23 -24 săptămâni și discută despre o eventuală complicație și un travaliu prelungit, deși din actele medicale existente la dosarul cauzei la momentul la care s-a judecat cauza nu rezulta nici măcar un indiciu că soția acestuia ar fi predispusă la asemenea complicații. Din adeverința medicală depusă la instanța de fond,la termenul din data de 21.08.2013, ca și din cea depusă la prezentul termen de judecată, unde apare această iminență de avort, fără a fi însă susținută de alte înscrisuri medicale, în condițiile în care cu doar 10 zile în urmă nu exista această iminență de avort, sarcina fiind destul de avansată. De altfel din înscrisurile medicale depuse, respectiv acea rețetă i s-au prescris vitamine și no– spa.
Prin urmare, din nici un acte medical nu rezultă ceea ce reține instanța de fond, dimpotrivă rezultă că sarcina este perfect normală.
Pe de altă parte, o altă frază ce a determinat instanța de fond să admită cererea inculpatului discută despre împrejurarea că inculpatul este angajat la o societate comercială,ocupând funcția de șofer la . T., unde sunt angajați marea parte a inculpaților din prezenta cauză, deși din adeverințele depuse la filele 27,28 din dosarul instanței de fond nu rezultă necesitatea administratorului acestei societăți ca inculpatul să efectueze deplasări în afara localității T..
Mai mult decât atât de la data la care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea nu au mai fost depuse alte înscrisuri din care să rezulte că inculpatul, potrivit funcției pe care o deține să fie nevoit să presteze alte servicii în afara localității T.. Consideră că, mult prea ușor instanța de judecată a admis cererea inculpatului fără a avea în vedere și a face referire la circumstanțele cauzei, complexitatea cauzei, gravitatea faptelor și nu în ultimul rând maniera în care au fost comise.
Avocat C. D., având cuvântul pentru intimatul inculpat S. B., solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Apreciază că, dimpotrivă motivarea instanței de fond este una judicioasă și a făcut referire la convenția privind dreptul la muncă, restricționat de aproximativ 10 luni de zile.
. În concluzie, arată că în mod corect s-a reținut în încheierea primei instanțe că cercetarea judecătorească nu va fi împiedicată prin admiterea cererii, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul – inculpat S. B., în ultimul cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din data 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 s-a dispus:
„În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1451 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatului S. B. - fiul lui L. și S., născut la data de 27.07.1986, în M., județul C., domiciliat în T., ., județul C., posesor al CI . nr._ din 01.07.2005, CNP_, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată.
Menține organ de supraveghere Poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații.
Menține obligațiile dispuse prin încheierea din 05.12.2013 respectiv pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul este obligat:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de coinculpați, de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;
În baza art.145 alin.23 Cod procedură penală,
Dispune încetarea obligației de a nu conduce nici un vehicul pentru inculpatul S. BOGADAN
În baza art.1451 raportat la art.145 alin.22 Cod procedură penală,
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Copia prezentei Încheieri se comunică administrației locului de deținere, inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul S. B. a fost arestat preventiv prin Încheierea de ședință nr.163 din 09.10.2012 pronunțată în dosarul penal nr._/118/2012 al Tribunalului C., iar prin încheierea penală din 05.12.2012 a aceleiași instanțe, pronunțată în prezenta cauză, s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu – . de îndată în libertate a acestuia, cu instituirea mai multor obligații în sarcina lor.
Analizând cererea inculpatului S. B. în raport de circumstanțele cauzei, dar și de cele personale, se constată că până la acest moment procesual, acesta a avut o conduită procesuală corectă, îndeplinindu-și până în prezent toate îndatoririle instituite în sarcina sa.
Din adeverința medicală nr.3441 din 13.08.2013 emisă de medic primar Reșid Melek rezultă că soția inculpatului S. B. este însărcinată în 23-24 săptămâni.
În raport de această situație, instanța apreciază că este necesară extinderea teritoriului pe care se poate deplasa inculpatul, întrucât vârsta sarcinii soției inculpatului este avansată, iar îngrijirile medicale ce trebuie acordate în caz de complicații sau travaliu prematur nu pot fi realizate decât de urgență și în cadrul unei unități spitalicești cu secție specială de obstetrică și neonatologie.
Totodată, prin adeverința nr.30/14.08.2013 emisă de S.C. AGRICOLA PROD S.R.L. se evidențiază faptul că S. B. este angajat în calitate de șofer al acestei societăți producătoare de cereale (conform contractului individual de muncă nr.23/30.04.2011).
Dreptul la muncă este un drept fundamental al fiecărei persoane, ocrotit atât prin art.41 din Constituția României potrivit căruia „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”, cât și prin art.6 din Pactul internațional relativ la drepturile economice, sociale și culturale.
Aceste drept prezentat anterior nu pot fi îngrădite decât în situații excepționale, întrucât asigură oricărei persoane posibilitatea obținerii mijloacelor licite necesare traiului.
În atare situație, având în vedere că inculpatul S. B. este șofer al unei societăți comerciale și asigură întreținerea sa și a familiei în acest mod, se impune încetarea obligației de a nu conduce nici un vehicul”.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul C., criticând-o pentru greșita a înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrară sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 prin prisma criticii formulate de recurent și sub toate aspectele, prev de disp. art. 3856 al.3 cod procedură penală, curtea constată că recursul formulat de P. de pe lângă Tribunalul C. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință nr. 163/09.12.2012 pronunțată în dosarul penal nr._ 12 Tribunalul C. a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. B..
Aceeași instanță, la data de 05.12.2012, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, prev.de art. 145 cod procedură penală. Prin cererea suspusă controlului judiciar de față, parchetul contestă hotărârea fondului, de înlocuire a măsurii preventive prev. de art. 145 cod procedură penală cu măsura preventivă prev. de art. 1451 cod procedură penală, fără a motiva în concret în ce mod ar impieta această măsură asupra cercetării judecătorești.
Potrivit art.139 al.1 cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauză, curtea constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că în raport de circumstanțele cauzei, dar și de cele personale inculpatul a avut o conduita procesuală corectă,îndeplinindu-și îndatoririle instituite de instanță în sarcina sa, ceea ce justifică înlocuirea măsurii preventive dispuse la 05.12.2012.
Curtea constată că, față de înscrisurile existente la dosar din care rezultă că soția inculpatului este însărcinată în 23-24 săptămâni și că îngrijirile medicale ce trebuie acordate acesteia trebuie avute în vedere cu prioritate, dar și raportat la împrejurarea că inculpatul este angajat ca șofer la . T., necesitând deplasări în afara localității de domiciliu pentru îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, în mod corect prima instanță a apreciat ca oportună (după șase luni de la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea) înlocuirea acestei din urmă măsuri cu o măsură mai puțin restrictivă de libertate în considerarea respectării dreptului la muncă al inculpatului, garantat prin Constituția României și prin Pactul Internațional, relativ la drepturile economice, sociale și culturale și al respectării dreptului la liberă circulație.
De asemenea, având în vedere aspectele reținute, curtea apreciază că scopul procesului penal, astfel cum este prevăzut în art. 136 al.1 cod procedură penală poate fi atins prin înlocuirea măsurii prev. de art. 145 cod procedură penală cu măsura prev de art. 1451 cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, instanța reține că încheierea de ședință din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 este legală și temeinică, în cauză neexistând motive de reformare a acesteia.
D. urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, va respinge recursul ca nefundat formulat de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva Încheieri de ședință din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12, privind pe inculpatul S. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursul ca nefundat formulat de P. de pe lângă Tribunalul C., împotriva Încheieri de ședință din data de 21.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12, privind pe inculpatul S. B..
Conform art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. U. D. I. N. A. I.
Grefier,
A. B.
Jud fond: I C S.
REd dec jud M U.
2ex/27.08.2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 421/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
