Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1035/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1035/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 3196/254/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.1035/P
Ședința publică de la 26 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – C. C.
Judecător – A. I.
Cu participarea: Grefier - G. P.
- Ministerului Public prin procuror – I. D.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de:
- asiguratorul S.C. U. ASIGURĂRI BUCUREȘTI – cu sediul în București, .;
- partea civilă J. N. – cu domiciliul în orașul Techirghiol, ., județul C.;
- partea civilă J. EMILICA - cu domiciliul în orașul Techirghiol, ., județul C.;
- partea civilă V. G. – cu domiciliul ales la cabinet N. I. cu sediul în C., ., ., .> - inculpatul I. M. M. – cu domiciliul în sat Agigea, ., județul C.;
împotriva sentinței penale nr.56 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 noiembrie 2013, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.56/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, în baza art.14 și art.346 Cod de procedură penală, au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile J. D., J. Emilica și V. G..
A fost obligat inculpatul I. M. M., alături de asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. U. Asigurări S.A., în limita plafonului legal, la plata către părțile civile J. D. și J. Emilica a sumei de 13.182,46 lei, reprezentând daune materiale.
Au fost respinse ca tardiv formulate celelalte pretenții materiale solicitate de părțile civile J. D. și J. Emilica, prin apărător.
A fost obligat inculpatul I. M. M., alături de asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. U. Asigurări S.A., în limita plafonului legal, la plata către părțile civile J. D. și J. Emilica la plata câte 30.000 euro, precum și la plata către partea civilă V. G. a sumei de 15.000 euro, reprezentând daune morale.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C..
În baza art.193 alin.1 Cod de procedură penală și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, modificată, a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă S.C. U. Asigurări S.A., la plata sumei de 1.000 lei către fiecare dintre părțile civile J. D., J. Emilica și V. G., reprezentând cheltuieli judiciare făcute de acestea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În data de 15.05.2012, orele 15,30, inculpatul I. M. M. a condus autoturismul marca „Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare B-6651-PT pe DN 38, sensul de mers N. V. – Amzacea și la km 32+582 m, pe fondul neatenției în conducere și al stării de intoxicație alcoolică, a pierdut controlul direcției de mers, a părăsit carosabilul și a lovit succesiv doi copaci de pe marginea drumului, în urma impactului rezultând decesul numitului J. D., în vârstă de 39 ani, din Techirghiol, județul C., pasager în autoturismul condus de inculpat.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.610-611/A12 din 17.05.2012 emis de S.M.L. C., inculpatul avea la orele 17,15 și, respectiv, 18,15 o alcoolemie de 1,90 g‰, respectiv 1,70 g‰.
Potrivit Raportului de necropsie nr.264/A3/2012 din 28.05.2012 și raportului de constatare medico-legală nr.176/A1rutier/2012 din 25.05.2012, inculpatul a prezentat ca urmare a accidentului rutier leziuni care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, a căror topografie coroborată cu avariile din habitaclul autoturismului și cu dinamica producerii accidentului au permis concluzia specialiștilor din cadrul S.M.L. C. în sensul că ocupa locul conducătorului auto, iar numitul J. D. a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între corpuri dure, leziuni care, coroborate cu avariile din habitaclul mașinii și cu dinamica producerii accidentului au permis concluzia că ocupa locul din dreapta față al autoturismului.
Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de fotografii judiciare, cuprinzând locul unde a fost găsit autoturismul implicat în accidentul auto, inculpatul și victima J. D., procesele-verbale de identificare a persoanelor și de verificare a autoturismului, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.610-611/A2 din 17.05.2012 emis de S.M.L. C., raportul de necropsie nr.264/A3/2012 din 28.05.2012, raportul de constatare medico-legală nr.176/A1rutier/2012 din 25.05.2012, raportul de interpretare criminalistică, raportul de expertiză tehnică auto, declarațiile martorilor B. V., M. L., P. E., P. P., Hițicaș I. S., N. C., C. S., C. S., D. L., O. R. I., Tifu A., V. C. și D. A..
În cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile numiții J. N., J. E. și V. G., părinții și sora victimei J. D..
La termenul de judecată din data de 02.08.2012, inculpatul a arătat că recunoaște fapta comisă și dorește ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, iar cu privire la soluționarea laturii civile a arătat că este de acord cu disjungerea acesteia, întrucât ar prilejui întârzierea judecății laturii penale a cauzei.
Prin sentința penală nr.193/06.08.2012 a Judecătoriei M. inculpatul I. M. M. a fost condamnat, în baza art.178 alin.1,2,3 (teza I), cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod de procedură penală, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, cu executare în regim de detenție potrivit art.57 Cod penal.
Prin aceeași sentință instanța a disjuns, conform art.3201 alin.5 Cod de procedură penală, soluționarea laturii civile a cauzei de latura penală.
Prin Decizia penală nr.1009/P/13.11.2012, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.193 din 06.08.2012 pronunțată de Judecătoria M., a casat în parte hotărârea recurată, dispunând în baza art.861 Cod penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului I. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere în culpă, prevăzută de art.178 alin.1,2,3 (teza I), cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
Asupra laturii civile a cauzei, instanța a constatat următoarele:
Părțile civile J. D., J. Emilica, V. G. au solicitat obligarea inculpatului la repararea prejudiciilor aduse, în sumă de 13.182,46 lei, reprezentând daune materiale, și a daunelor morale în cuantum a câte 500.000 euro.
În cauză, a participat în calitate de asigurător de răspundere civilă societatea U. ASIGURĂRI BUCUREȘTI; în această calitate, a depus întâmpinare, prin care a arătat că are calitatea de corespondent al asiguratorului RCA din Republica Bulgaria, respectiv Societatea de asigurare Bulgarski Imoti Insurance Company PLC, care este emitenta poiție de asigurare RCA, tip carte verde ./05/_.
În această calitate, asigurătorul a solicitat ca instanța, la stabilirea daunelor materiale și morale, să aibă în vedere documentele justificative depuse de părțile civile, dar și jurisprudența în materie, care, deși nu reprezintă un izvor de drept, are rol important în dimensionarea daunelor morale. Aceasta a mai aratat că obligarea asigurătorului alături de inculpat pentru repararea prejudiciului produs este inaplicabilă în speță, deoarece o astfel de răspundere se bazează pe operarea în cauză a principiului solidarității pasive, asigurătorul având poziția unui codebitor în raport cu partea civilă, însă prezumția de solidaritate a debitorilor este specifică raporturilor comerciale și nu este aplicabilă raportului contractual dintre asigurător și asigurat. De asemenea, dispozițiile art.1041 cod civil prevăd că solidaritatea nu se prezumă, iar Legea nr.136/1995 nu conține nici o reglementare care vizează solidaritatea.
De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 822,48 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu serviciile medicale acordate inculpatului în data de 07.05.2012, în secția neurochirurgie.
La termenul de judecată din 15.01.2012, inculpatul a recunoscut prejudiciul material produs părților civile, în cuantum de 13.182,46 lei.
La dosarul cauzei a fost depusă traducerea în limba română a poliței de asigurare obligatorie pentru răspundere civilă aferentă autoturismului marca „Opel Vectra”, valabilă pentru perioada 22.11._12, emisă de Compania de asigurări „U.” AD S..
De asemenea, a fost depusă traducerea în limba română a Cărții internaționale de asigurare pentru vehicule – Carte V. emisă de U. Insurance PLC S. pentru autoturismul marca „Opel Vectra” implicat în accident, valabilă pe teritoriul României.
În dovedirea pretențiilor civile, au fost depuse înscrisuri și au fost audiate părțile civile, precum și martorii I. Ș., V. Edis, Galavu E. și B. A..
Inculpatul I. M. M. a fost audiat de instanță, depoziția acestuia fiind atașată la dosar.
La solicitarea instanței, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a comunicat prin adresa nr.OJ0041/08.01.2013 că a desemnat societatea U. Asigurări S.A., pentru a reprezenta în România, în calitate de corespondent, interesele societății de asigurare U. PLC (cod BG 05) din Bulgaria.
În timpul dezbaterilor asupra fondului, părțile civile, prin apărător, au arătat că își majorează pretențiile civile, reprezentând daune materiale, la suma de_ lei.
În drept, potrivit art.1349 Cod civil, „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.”
De asemenea, potrivit art.1357 alin.1 Cod civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.
Potrivit art.48 alin.2 din Legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, „Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații: ….(b) dacă posedă documente internaționale de asigurare valabile în România.”.
Potrivit art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995, cu modificările ulterioare, „Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.48 alin.2”.
Prin urmare, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie angajează răspunderea autorului faptei ori de câte ori sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile acesteia și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, în baza art.1357 Cod civil, în sensul existenței unei fapte ilicite, ce a creat părților civile un prejudiciu și a legăturii de cauzalitate între acestea.
Este evident faptul că în urma accidentului rutier din data de 15.05.2012, provocat de inculpatul I. M. M., victima J. D. a decedat, existând o legătură directă de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și decesul acesteia.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, iar pentru a fi susceptibil de reparare, acesta trebuie să aibă un caracter cert atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare.
Prejudiciul moral, consecință negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară, ce rezultă din lezarea unui drept, este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.
De asemenea, instanța are avea în vedere dispozițiile art.14 Cod de procedură penală, potrivit cărora acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, urmărind repararea pagubei produse prin infracțiunea comisă și pentru care acesta este judecat.
Părțile civile J. N., J. E. și V. G. au arătat că prejudiciul material cauzat de inculpat, constând în cheltuielile de înmormântare și efectuarea tuturor obiceiurilor necesare în acest scop, se ridică la suma de 13.182,46 lei, care a și fost recunoscută de inculpat.
Cu toate acestea, după încheierea cercetării judecătorești, în faza dezbaterilor asupra fondului, părțile civile au arătat că își majorează pretențiile la suma de 200.00 lei, conform declarațiilor martorilor și chitanței de ridicare numerar din data de 16.05.2012, depuse la dosar, în sumă de 11.000 lei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, depozițiile martorilor și dând eficiență declarației de recunoaștere a inculpatului, instanța a stabilit cuantumul prejudiciului material la suma de 13.182,46 lei, apreciind că solicitarea de majorare a acestora, efectuată în cursul dezbaterilor asupra fondului, după terminarea cercetării judecătorești, este tardiv formulată.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de părțile civile J. N., J. E. și V. G., ca părinți și soră a victimei, se apreciază că se impune admiterea în parte a acestora, având în vedere trauma psihică și prejudiciul moral incomensurabil și iremediabil suferit pe nedrept, prin decesul în mod brusc și tragic al victimei J. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din depozițiile martorilor audiați că părțile civile resimt în continuare sentimente acute de durere, de singurătate, viața acestora s-a schimbat iremediabil, astfel încât sumele acordate cu titlu de daune morale acordată apar ca echitabile și justificate în acest context.
Instanța a avut în special în vedere relația strânsă dintre victimă și părinții săi, faptul că aceștia locuiau și gospodăreau împreună, dispariția sa reprezentând o traumă majoră pentru părinții, care se bazau pe sprijinul necondiționat acordat de fiul lor și care se așteptau ca acesta să-și întemeieze o familie și să-și petreacă împreună viața în acest context.
Pentru acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul de răspundere civilă U. Asigurări S.A., corespondent al societății bulgare U. PLC (cod BG 05), care a emis polița carte verde, valabilă în perioada 23.11._12, inclusiv la data producerii accidentului.
Având în vedere dispozițiile art.14 Cod de procedură penală, potrivit cărora acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului doar în scopul reparării pagubei produse prin infracțiunea comisă și pentru care este judecat, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C..
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că sumele solicitate de această parte civilă reprezintă cheltuieli de spitalizare efectuate cu îngrijirea inculpatului și nu a victimei accidentului, iar la acea dată inculpatul era angajat în muncă, având calitatea de asigurat CNAS, potrivit fișei de observație aflată la dosar.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs părțile civile J. D., J. Emilica și V. G., solicitând majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale, cu motivarea că acestea sunt insuficiente acoperirii prejudiciului suferit.
De asemenea, împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul, solicitând diminuarea sumelor acordate cu același titlu, cu motivarea că acestea trebuiesc acordate într-un cuantum rezonabil, fără a deveni sursa unei îmbogățiri nelegitime, raportat la condițiile sociale și cele de trai ale rudelor decedatului, la situația materială a autorului prejudiciului și condițiile economice din România.
Inculpatul a mai susținut că în evaluarea acestui prejudiciu, prima instanță nu a ținut seama de propria culpă a victimei în extinderea urmărilor accidentului, aceasta acceptând să se deplaseze cu ajutorul unui autoturism care nu era destinat transportului de persoane și al cărui șofer se afla sub influența băuturilor alcoolice, fără a utiliza elementele de siguranță obligatorii.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs, în termen legal, și asigurătorul de răspundere civilă U. Asigurări S.A., învederând instanței că deși suma acordată cu titlu de daune materiale a fost probată cu documente justificative, o astfel de dovadă nu a fost făcută și cu privire la diferența de 6.817,54 lei, solicitată de părțile civile cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
De asemenea, cu privire la întinderea daunelor morale acordate părților civile, recurentul asigurător a solicitat diminuarea acestora și stabilirea lor la o sumă care să corespundă practicii judiciare din România, celei consacrate la nivel european și valorii reale a prejudiciului nepatrimonial suferit, cu luarea în considerare a echivalentului în lei a monedei euro la data producerii accidentului, potrivit cursului de schimb comunicat de Banca Națională a României.
În sfârșit, asigurătorul de răspundere civilă solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, invocând în favoarea sa dispozițiile art.27 pct.6 și 7 din Ordinul C.S.A. nr.14/2011, cu motivarea că aceste sume cad în sarcina exclusivă inculpatului, vinovat de producerea accidentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de criticile formulate și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 Cod de procedură penală, Curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că față de inculpat sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998 și art.999 din Codul civil anterior, în vigoare la data producerii accidentului, în cauză fiind dovedite toate condițiile se justifică repararea daunelor materiale și morale produse prin infracțiune, sub forma faptului ilicit cauzator de prejudicii, daunelor produse, legăturii de cauzalitate și vinovăției autorului, alături de cele consacrate prin Legea nr.136/1995, referitoare la posibilitatea angajării răspunderii civile a asigurătorului, în caz de producere a unui accident rutier.
Într-adevăr, raportându-ne la poziția de recunoaștere exprimată de către inculpat, în cadrul acordului reglementat de art.3201 Cod de procedură penală, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1-3 Cod penal, a constat în fapta inculpatului care, la data de 15.05.2012, în jurul orelor 15,30, a condus autoturismul marca „Opel Vectra” cu numărul de înmatriculare B-6651-PT pe DN 38, pe sensul de mers dinspre N. V. către Amzacea, iar la km 32+582 m, pe fondul neatenției în conducere și al stării de intoxicație alcoolică, a pierdut controlul direcției de mers, a părăsit carosabilul și a lovit succesiv doi copaci de pe marginea drumului, în urma impactului rezultând decesul pasagerului J. D., în vârstă de 39 ani.
Așa cum raportul de expertiză tehnică efectuat în faza urmăririi penale o relevă, conducătorul auto a pierdut controlul direcției autoturismului după efectuarea unei depășiri, anterior primelor urme de frânare - derapare acesta având o tendință de părăsire a carosabilului spre partea dreaptă, iar în încercarea redresării direcției de mers, inculpatul a virat în direcția stângă, nemaiputând asigura controlul mașinii, aceasta derapând și continuându-și deplasarea până când a părăsit carosabilul înclinat, intrând în contact cu o zonă de pământ și lovind mai apoi, cu partea laterală dreapta spate, un copac aflat la 4 metri de șosea.
Ca și consecință a tragicului eveniment rutier, urmările imediate sunt reprezentate de prejudiciile de ordin material și moral produse rudelor decedatului, iar în ce privește latura subiectivă sub imperiul căreia inculpatul a acționat, aceasta se prezintă sub forma culpei, autorul faptei neefectuând manevra de depășire în mod cursiv, fără bruscarea volanului, fiind singurul responsabil de producerea accidentului.
Analizând punctual criticile exprimate sub forma motivelor de recurs, Curtea reține ca fiind nefondate solicitările părților civile de a le fi majorate sumele acordate cu titlu de daune morale, necesitatea reparării prejudiciului nepatrimonial neputând conduce la îmbogățirea fără justă cauză a rudelor victimei, într-o modalitate contrară principiilor fundamentale ce stau la baza răspunderii civile delictuale.
Având în vedere specificul instituției daunelor morale, este evident că sumele acordate cu acest titlu sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului, fără a fi exclusă posibilitatea dimensionării lor pe bază de probe, în scopul atingerii efectului lor compensatoriu, dar și în scopul evitării ca acestea să devină sursa unei îmbogățiri nelegitime.
Altfel spus, soluționând cererea de acordare a daunelor morale, instanța trebuie să urmărească respectarea celor două principii fundamentale ce guvernează acordarea despăgubirilor bănești ca echivalent al suferințelor încercate, în sensul ca sumele acordate să nu se transforme în amenzi excesive pentru autorul daunelor, iar acestea să poată fi calificate doar ca despăgubiri, și nu ca venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
În general, legea nu stabilește criterii obiective cu privire la determinarea cuantumului prejudiciului moral, instanța având sarcina de a stabili, în raport de circumstanțele speței, o compensație morală corect individualizată, astfel încât aceasta să nu fie percepută altfel decât ca o despăgubire.
În același timp, în stabilirea întinderii despăgubirilor morale, nici forma de vinovăție sub imperiul căreia autorul prejudiciului a acționat nu poate fi ignorată, în speța de față infracțiunea fiind săvârșită din culpă, astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la despăgubiri care să constituie pentru acesta o „amendă excesivă”.
În acest sens, este de observat că potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „Tolstoy Miloslovsy contra Regatului Unit”, despăgubirile trebuie să reprezinte un raport de proporționalitate, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea adusă acesteia, aspect reliefat și în jurisprudența instanței supreme din România (Curtea Supremă de Justiție, decizia civilă nr.62/10.01.2001).
De asemenea, în lumina celor statuate în doctrină și jurisprudență, sumele acordate cu titlu de daune morale, trebuie să țină seama de efectul lor compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori în venituri nejustificate pentru victime, de natură a conduce la stabilirea pentru acestea din urmă a unor situații materiale mai favorabile decât cele existente mai înainte de comiterea faptei.
Totodată, în stabilirea daunelor morale, trebuie păstrat și un just echilibru între soluția dată acțiunii penale și soluția oferită pe latură civilă, astfel încât gradul de pericol social al infracțiunii, exprimat și în urmările produse în plan nepatrimonial și reflectat, implicit, în pedepsele stabilite, să primească o evaluare similară și proporțională cu modul de stabilire a întinderii despăgubirilor morale, împrejurarea că acestea urmează a fi preluate de către asigurătorul de răspundere civilă neputând constitui un argument în sensul amplificării lor.
De altfel, o astfel de abordare poate conduce la diferențe de tratament, precum și la grave inechități și discrepanțe între diferitele categorii de persoane prejudiciate, cunoscut fiind că rolul daunelor morale nu este decât acela de a alina și atenua suferințele de ordin psihic și fizic aduse victimelor, nicidecum de a se transforma pentru acestea într-o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
În cazul accidentelor rutiere soldate cu moartea victimelor, prejudiciul nepatrimonial încercat de rudele decedatului, nesusceptibil a fi evaluat în bani, dar ușor de perceput și în speța de față, apare ca fiind dificil de cuantificat. Totuși, în aprecierea acestuia, judecătorul este ținut de aplicarea acelorași criterii referitoare la consecințele negative suferite de persoana vătămată pe plan psihic, la importanța valorilor sociale lezate, la măsura în care au fost lezate aceste valori, la intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării și măsura în care a fost afectată situația profesională, socială, familială a părților civile.
Fără a contesta puternica suferință psihică încercată de părinții și sora victimei decedate, Curtea apreciază că și în astfel de cazuri, în stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale trebuie urmărit și respectat principiul echității, ce impune, printre altele, ca o astfel de sumă să fie una rezonabilă și rațională, ea neputând asigura o repunere a părților în situația anterioară.
În cauză, este incontestabil că părțile civile au fost supuse unor traume și suferințe psihice majore, care, pe plan familial și social au condus la schimbarea coordonatelor existențiale în mod radical, anterior accidentului rutier victima fiind cea care asigura părinților săi un sprijin solid, din punct de vedere moral și financiar, potrivit vârstei acestora și relației specifice cu fiul lor.
Cu toate acestea, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale nu se justifică, ci dimpotrivă, ele se impun a fi diminuate prin efectul admiterii recursurilor asigurătorului de răspundere civilă și inculpatului, ținând seama de culpa victimei în amplificarea consecințelor accidentului, aceasta acceptând a se deplasa alături de inculpat, cunoscând că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice și într-o stare avansată de oboseală.
Așa cum rezultă din cuprinsul actului de sesizare, victima și inculpatul își desfășurau activitatea în cadrul Punctului de Control Trecere Frontieră N. V., cei doi, alături de alți colegi, participând după ieșirea din tura de dimineață la aniversarea soției martorului C. S., continuând mai apoi să consume băuturi alcoolice în alte locații în intervalul 10,00-15,00. De altfel, nu doar asupra inculpatului, ci și în sângele recoltat de la cadavru s-a constatat o alcoolemie de 1,50 gr.%o.
În soluția de reducere a daunelor morale, ce urmează a fi dispusă de instanța de recurs, se are în vedere și faptul că, indiferent de natura relațiilor dintre victimă și sora sa V. G., ele nu pot justifica acordarea unor despăgubiri în cuantum de 15.000 de euro, iar cât privește sumele acordate părinților decedatului, ele se prezintă ca fiind excesive, depășind rolul compensatoriu recunoscut acestor categorii de daune.
Din perspectiva celorlalte critici care privesc modul de soluționare al acțiunilor civile, Curtea reține că deși pertinentă, susținerea recurentului asigurător de răspundere civilă, privind lipsa oricăror dovezi privind suma de 6.817,54 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, nu este de natură să conducă la reformarea sentinței atacate, această sumă nefiind inclusă în cuantumul daunelor materiale.
De asemenea, contrar susținerilor asigurătorului, în ceea ce privește modalitatea stabilirii despăgubirilor morale, prima instanță nu a dispus ca aceste sume să fie achitate prin raportare la echivalentul în lei a monedei euro de la momentul efectuării plății, contrar exigențelor impuse de art.24 pct.2 lit.b din Ordinul C.S.A. nr.14/2011.
Cu toate acestea, datorită riscului deprecierii valutare și pentru ca sumele acordate cu titlu de daune morale să reprezinte o justă și echitabilă despăgubire, Curtea, cu ocazia reducerii lor, va dispune ca plata sumelor în euro să fie efectuată în echivalent în lei la data plății, doar astfel reparația prejudiciului putând fi una reală, păstrându-și dimensiunile integrale de la momentul obținerii titlului executoriu, conform exigențelor impuse de art.1385 alin.1 Cod civil.
Prin aceasta nu se încalcă dispozițiile cuprinse în art.1386 alin.2 Cod civil, potrivit cărora la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului, deoarece sumele de bani exprimate în monedă străină pot suferi modificări sub aspectul echivalentului lor în lei, fluctuațiile de schimb valutar defavorabile creditorului putându-l prejudicia pe acesta de sumele de bani pe care le-ar fi putut obține la momentul apariției titlului executoriu, datorită deprecierii lor în timp, până la momentul plății.
În sfârșit, în ceea ce privește critica recurentului asigurător, privind greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată, Curtea o apreciază ca nefondată, dispozițiile art.27 pct.6 și 7 din Ordinul C.S.A. nr.14/2011 exonerându-l pe acesta de propriile cheltuieli ale asiguratului făcute în cadrul procesului penal, nu și de cheltuielile făcute de celelalte părți în cadrul aceluiași proces și pe care acesta este obligat să le suporte.
De altfel, dispozițiile exprese ale art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”, fiind astfel îndreptățite la recuperarea cheltuielilor de judecată și rudele victimei decedate, ca persoane „păgubite” prin moartea acesteia.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea, în exercitarea atribuțiilor sale de control judiciar, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va admite recursurile declarat de recurentul asigurător de răspundere civilă U. Asigurări S.A și inculpatul I. M. M., va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va reduce cuantumul despăgubirilor civile de la 30.000 euro pentru partea civilă J. N. la 15.000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății, de la 30.000 euro pentru partea civilă J. E. la 15.000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății și de la 15.000 euro pentru partea civilă V. G. la 8.000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei decizii, urmând ca în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, Curtea să respingă recursurile părților civile ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenții părți civile vor fi obligați la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedură penală, admite recursurile declarat de asigurătorul S.C. U. ASIGURĂRI BUCUREȘTI – cu sediul în București, . și inculpat I. M. M. – cu domiciliul în sat Agigea, ., județul C., împotriva sentinței penale nr.56 din data de 6 martie 2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul penal nr._, casează hotărârea atacată și, rejudecând:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile:
- de la 30 000 euro pt. partea civilă J. N. la 15 000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății;
- de la 30 000 euro pt. partea civilă J. E. la 15 000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății;
- de la 15 000 euro pt. partea civilă V. G. la 8 000 euro daune morale, plătibili în echivalent lei la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei.
2. În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge recursurile formulate de părțile civile J. N. – cu domiciliul în orașul Techirghiol, ., județul C., J. EMILICA - cu domiciliul în orașul Techirghiol, ., județul C. și partea civilă V. G. – cu domiciliul ales la cabinet N. I. cu sediul în C., ., ., ..
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții părți civile la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. I. N. C. C. A. I.
Grefier,
G. P.
Jud. fond: C.C.B.
Tehnored.dec.jud.: C.C.
3 ex./13.12.2013
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 650/2013. Curtea... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
