Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 57/36/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR.12/P
Ședința publică din data de 19.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
GREFIER - D. V.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror – Grațiela L.
S-a luat în examinare cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petentul P. C. – domiciliat în comuna Mereni, ., județul C., împotriva ordonanței nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., menținută prin rezoluția nr.839/II/2/2012 din data de 10.12.2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
În conformitate cu dispozițiile art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul P. C., personal, și intimații D. V. G. și R. I., personal.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. art.176 – 181 cod procedură penală.
Curtea dispune scoaterea din citativ a intimatei V. C., care a fost citată din eroare, având în vedere faptul că nu a formulat plângere și nu are nici o calitate în prezenta cauză.
În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, curtea procedează la verificarea identității petentului P. C., care se legitimează cu C.I. . nr._ și a intimaților D. V., care se legitimează cu C.I. . nr._ și R. I., care se legitimează cu C.I. . nr._.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul P. C., având cuvântul, solicită a se constata că în mod greșit procurorul a respins plângerea acestuia, neluând în seamă faptul că intimații au pătruns în locuință fără drept, în lipsa acestuia, provocând pagube însemnate și fără a avea o justificare legală.
Solicită instanței a avea în vedere împrejurarea că, la momentul la care au efectuat acel inventar, intimații au distrus bunurile aflate în locuință.
De asemenea, intimatul R. I. este persoana care a condus echipa de 11 persoane la locuința sa, deși nu se afla în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, având cunoștință despre existența dosarului civil cnr.1428/2009, cu termen în luna octombrie 2011.
Mai mult decât atât, avocatul R. I. a întocmit un inventar superficial de bunuri, constatând că acestea sunt distruse în proporție de 80% - 90%, deși nu are calitatea de expert, pentru a putea constata acest lucru.
Pe cale de consecință, solicită tragerea la răspundere penală a intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și obligarea acestora la repararea pagubei produse.
Intimatul D. V. G., având cuvântul, în temeiul art.278 1 pct.8 lit. a cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul P. C..
Intimatul R. I., având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul P. C., urmând a se constata că, din probele administrate în cauză, nu sunt confirmate susținerile acestuia.
Astfel, petentul a locuit ilegal în locuința respectivă, iar . sume importante de bani, ce erau acordate pentru amenajarea acelui spațiu, petentul fiind atenționat în nenumărate rânduri despre faptul că urmează a fi evacuat pe cale administrativă, mai ales în condițiile în care niciodată nu a plătit chirie.
Menționează că, din cauza acestei situații, petentul formulează diferite plângeri penale, generând crearea unor dosare penale, deși i s-au acordat chiar și despăgubiri pentru ca această situație să nu mai treneze.
Pentru aceste motive, în temeiul art.278 1 pct.8 lit. a cod procedură penală, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de petentul P. C., având în vedere că, așa cum rezultă din hotărârile pronunțate de către instanțele civile, petentul nu avea nici un drept asupra acelei locuințe.
De asemenea, nu se pune problema săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, în condițiile în care petentul și concubina sa nu locuiau în acel spațiu la momentul când s-a pătruns în imobil.
Cu privire la susținerile petentului în sensul că i-au fost distruse bunurile, se constată că a fost întocmit un proces – verbal de lăsare în custodie a bunurilor, astfel încât susținerile acestuia nu se confirmă.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ petentul P. C. a solicitat desființarea ordonanței nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
În motivarea plângerii petentul arată că prin ordonanța atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R. I., avocat și D. V. G., agent de poliție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, art.264 Cod penal, art.180 Cod penal și art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i Cod penal. Solicită a se constata că în mod greșit procurorul a respins plângerea acestuia, neluând în seamă faptul că intimații au pătruns în locuință fără drept, în lipsa acestuia, provocând pagube însemnate și fără a avea o justificare legală. Solicită instanței a avea în vedere împrejurarea că, la momentul la care au efectuat acel inventar, intimații au distrus bunurile aflate în locuință. De asemenea, intimatul R. I. este persoana care a condus echipa de 11 persoane la locuința sa, deși nu se afla în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, având cunoștință despre existența dosarului civil cnr.1428/2009, cu termen în luna octombrie 2011. Mai mult decât atât, avocatul R. I. a întocmit un inventar superficial de bunuri, constatând că acestea sunt distruse în proporție de 80% - 90%, deși nu are calitatea de expert, pentru a putea constata acest lucru. Pe cale de consecință, solicită tragerea la răspundere penală a intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și obligarea acestora la repararea pagubei produse.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr.466/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Prin ordonanța nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de R. I., avocat și D. V. G., agent de poliție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.247 Cod penal, art.217 alin.1 Cod penal, art.264 Cod penal, art.180 Cod penal și art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,i Cod penal, reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin rezoluția nr.839/II/2/2012 din data de 10.12.2012 a procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul P. C. împotriva ordonanței nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Instanța apreciază că plângerea formulată de petentul P. C. împotriva ordonanței nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. este nefondată.
Analizând probele administrate în cauză, curtea reține următoarele:
Prin plângerea formulată petentul arată că la data de 12.08.2011, împreună cu alte persoane, numiții R. I. și D. V. G. au pătruns cu forța în imobilul aflat în posesia sa legală, profitând de faptul că nu se afla la domiciliu, au distrus încuietorile de la poartă și de la ușa de acces, luând mai multe bunuri mobile și o sumă de bani, provocând și distrugeri atât a bunurilor din interior, cât și asupra imobilului. Se susține că petentul nu a fost încunoștiințat de această acțiune coordonată de către primarul Comunei B. și de către avocatul R. I., în condițiile derulării pe rolul instanțelor judecătorești a unor litigii civile, având ca obiect stabilirea proprietății imobilului analizat în cauză și nici nu au semnat vreun proces-verbal de constatare și inventariere încheiat la acea dată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în perioada 2009-2012, la instanțele judecătorești din raza de competență a Curții de Apel C. s-au înregistrat și s-au soluționat litigii civile având ca obiect analiza situației juridice a imobilului în care au locuit numiții P. C. și V. C., respectiv cel amplasat în ., ..296, județul C..
Astfel, la data de 25.05.2009, V. C. a formulat o acțiune civilă la Judecătoria M., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între R. D. și Primăria Comunei B. asupra imobilului amplasat în ., ..296, județul C.. Pe parcursul judecării cauzei civile, V. C. a solicitat printr-o cerere adresată instanței de judecată, chemarea în judecată a numitului P. C. (fostul soț), pentru ca hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată să îi fie opozabilă și acestuia. S-a susținut în acest sens, prin acțiunea civilă promovată, că au deținut imobilul în cauză în calitate de locatari, în baza unor contracte de închiriere (din 1994 și respectiv din anul 2000), încheiate cu Primăria Comunei Mereni, județul C., imobilul fiind cu destinație de locuință „fostă Grădiniță Lanurile" - clădire preluată prin protocol de către Primăria Comunei Mereni.
După apariția Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de către stat, imobilul a fost revendicat de către fostul proprietar, moștenitorul R. D.. După înființarea Comunei B., acest imobil a fost luat în administrare de către Primăria Comunei B., imobilul fiind dat în proprietatea moștenitorului R. D., în urma acțiunii de revendicare, care ulterior l-a vândut Primăriei Comunei B.. Considerându-se chiriași legitimi, având drept de preemțiune asupra dobândirii imobilului, aceștia au solicitat atât anularea actului cât și plata cheltuielilor făcute cu ocazia reparațiilor capitale și a îmbunătățirilor aduse locuinței.
De asemenea, tot în cursul anului 2009, în soluționarea unei acțiuni civile de către Judecătoria M., Primarul Comunei B., în calitate de reprezentant al instituției, a formulat o cerere privind emiterea unei ordonanțe președințiale, prin care se solicita evacuarea de urgență a imobilului aflat la acea vreme în proprietatea instituției, prin cumpărarea de la foștii proprietari, în scopul redeschiderii grădiniței de copii. Judecătoria M. a respins cererea formulată de către reclamantă, admițând excepția inadmisibilității acțiunii (Tribunalul C. anulând ca insuficient timbrată acțiunea de recurs formulată de Primăria Comunei B., prin primar).
În dosarul civil nr._ s-a dispus asupra cererii formulate de către reclamanta V. C. cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare și obligarea la plata reparațiilor capitale, prin sentința civilă nr.1324/24.04.2012 a Judecătoriei M.. Instanța de judecată a motivat în sensul că, actul juridic reprezentat de contractul de închiriere invocat de către numita V. C. și intervenientul P. C. și-a produs efectele până la data de 16.06.2005, iar refuzul Comunei Mereni de a reînnoi contractul de închiriere a fost considerat justificat de către instanța de judecată, pe considerentul că în baza dispozițiilor legale din OUG nr.40/1999, se permite proprietarului imobilului să refuze reînnoirea contractului pe motivul neplății chiriei, trei luni consecutiv. De asemenea s-a reținut că în cauză nu a intervenit tacita relocațiune, pentru că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare - 22.05.2009, între reclamantă și pârâți nu mai existau nici un fel de raporturi juridice de închiriere, numita V. C. nemaiputând justifica vreun temei juridic pentru continuarea folosirii imobilului în cauză (v. motivarea în drept a instanței de judecată din cuprinsul sentinței civile nr. 1324 a Judecătoriei M.). S-a considerat de către aceeași instanță de judecată, întrucât nu mai existau raporturi juridice de locațiune, că nu se putea invoca beneficiul protecției oferite de lege și prin urmare, ca neavând dreptul de a fi notificată cu privire la vânzarea imobilului. Astfel, s-a dispus respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Aceeași instanță de fond a dispus obligarea pârâtei - Primăria Comunei B., la plata unei sume reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului pe perioada folosinței acestuia.
De asemenea, în dosarul civil nr._, prin sentința civilă nr.2780/25.10.2011, judecătoria M. a dispus respingerea cererii - ordonanță președințială formulată de reclamanții V. C. și P. C. în contradictoriu cu . Județean C., de revendicare a imobilului, teren în suptafață de 300 mp și locuința în suprafață de 167 mp situată în ., ..296, Județul C., invocându-se o adresă a Primăriei Mereni, în sensul că numita V. C. figurează în registrul Agricol cu casă de locuit, din anul 2008, în localitatea Mereni, pe ., deținând astfel în proprietate o locuință. Instanța de judecată a reținut faptul că bunurile despre care reclamanții au precizat că au fost luate abuziv din imobil, se află în custodia pârâtei - Primăria Comunei B., așa cum rezultă din procesul-verbal de evacuare, reținându-se refuzul reclamanților de a-și ridica bunurile personale (sentința civilă nr.2780/25.10.2011 a Judecătoriei M.). In această ultimă cauză civilă, instanța de judecată a analizat înscrisul intitulat „proces-verbal de evacuare bunuri mobile" înregistrat în evidențele Primăriei Comunei B. cu nr.1979/17.08.2011, în care se face mențiune despre constituirea custodiei asupra bunurilor depozitate. De asemenea, în același dosar civil a fost invocat și „procesul-verbal de inventariere bunuri", semnat de toți participanții la activitate.
Conform declarației petentului P. C., la data de 12.08.2011 a ajuns la imobilul în cauză, aflat în posesia acestuia, în jurul orei 1030, moment în care la fața locului erau prezenți în exteriorul curții imobilului numiții S. D., C. V., R. V., F. G., H. C., H. C., N. C., H. G., R. M., B. V., persoane pe care le cunoștea și care i-au interzis să intre în imobil, aplicându-i lovituri. Susține petentul că deși a observat aceste acte de violență, lucrătorul de poliție D. V. G. din cadrul Postului de Poliție B., chemat la fața locului, nu a intervenit în nici un mod. De asemenea se precizează în cuprinsul declarației numitului P. C., că avocatul R. I. a sosit ulterior, în momentul în care se purtau discuții în afara porții imobilului, prezentându-se ca reprezentant al intereselor Primăriei Comunei B.. Avocatul i-a precizat petentului că există încheiat un proces-verbal de pătrundere în imobil și de inventariere a bunurilor depozitate.
Ulterior, menționează numitul P. C., a transportat după aproximativ o lună, bunurile depozitate și aflate în custodia Primăriei Comunei B., dată la care a constatat lipsa sau distrugerea unor bunuri menționate în listele depuse în dosarul cauzei. Menționează în mod expres petentul, că în acest interval de timp de depozitare, a fost contactat verbal de către angajați ai Primăriei și de către avocat, pentru a-și lua bunurile depozitate, dar, menționează petentul, nu a desfășurat această acțiune pentru că nu avea un loc de depozitare.
Numita V. C. precizează în cuprinsul declarației consemnate, că a ajuns la imobil ulterior orei 1100, în urma apelului telefonic dat de numitul P. C., în fața acestuia aflându-se persoanele menționate în plângere, cu excepția avocatul R. I. și a primarului N. T., de față fiind și agentul de poliție D. V. G.. Menționează susnumita că a observat în mod direct doar actele de violență ale numitului H., în sensul că 1-a imobilizat pe soțul său, făcând referire la faptul că ulterior acestor împrejurări a sosit la fața locului avocatul R. I. care s-a prezentat ca apărător al intereselor Primăriei Comunei B. și care le-a prezentat procesul-verbal încheiat la fața locului, cu referire la inventarierea bunurilor. Se arată că nu au înțeles să ia bunurile de la locul de depozitare, pentru că nu aveau o locație unde să le transporte și doreau reintegrarea în imobil. Precizează de asemenea că ulterior, primarul N. T. le-a asigurat transportul bunurilor, acesta redactând și un proces-verbal. Solicită în acest sens, contravaloarea îmbunătățirilor imobilului precum și restituirea bunurilor dispărute în aceste împrejurări.
Raportat la materialul probator administrat în cauză, în mod corect s-a apreciat că nu se conturează indicii în sensul desfășurării de către avocatul R. I. a unor activități infracționale de sustragere a bunurilor prezentate în listele întocmite de către petenți în data de 12.08.2011, de exercitare de acte de violență asupra petenților sau de acordarea unui ajutor participanților - reclamați ca autori ai sustragerii, pentru a îngreuna, zădărnici urmărirea penală, judecata ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. De asemenea, în cauză nu rezultă date în sensul că R. I. și-a îndeplinit în mod abuziv, cu știință, atribuțiile de serviciu, cauzând o vătămare a intereselor legale ale petenților sau a îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor acestora, pe temeiurile menționate în articolul 247 din Codul penal.
În legătură cu aspectele cu caracter deontologic menționate în plângerea penală formulată, evidențiem că există înregistrată la Baroul C., o sesizare formulată de către petentul P. C., înregistrată cu nr.S 2/20.02.2012.
În urma audierii, agentul de poliție D. V. G. a menționat faptul că la data comiterii faptelor reclamate a fost sesizat telefonic de către petentul P. C., pentru a se deplasa la imobilul acestuia din localitatea Lanurile și a observat prezența mai multor persoane, printre care și salariați ai Primăriei Comunei B., care la momentul respectiv nu desfășurau nici o activitate. Menționează agentul de poliție că în momentul în care petentul P. C. a încercat să pătrundă în curte, trei dintre persoanele aflate în fața curții i-au împiedicat accesul, dându-i un înscris pe care petentul 1-a distrus. Susține agentul de poliție că ulterior s-a semnalat prezența avocatului R. I., care a discutat cu petenții. Agentul de poliție și-a exercitat atribuțiile, susține, în mod corect, în sensul că le-a precizat petenților că au dreptul să depună o plângere penală, pentru a reclama anumite fapte penale, ceea ce au și făcut, fiind conduși la Postul de Poliție.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă nici indicii privind infracțiunile reclamate de petentul cu privire la numitul D. V. G..
În consecință, apreciind soluția procurorului ca fiind legală și temeinică,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P. C. – domiciliat în comuna Mereni, ., județul C..
Menține ordonanța nr.466/P/2011 din data de 30.10.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. (menținută prin rezoluția nr.839/II/2/2012 din data de 10.12.2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.).
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. D. V.
Red. hot. Jud. A. I.
2 ex./28.02.2013
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Cerere de eşalonare a amenzii penale. Art.425 alin.2 C.p.p..... → |
|---|
