Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 4650/118/2013/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 540/P
Ședința publică de la 26 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte – C. C.
Judecător – A. I.
Judecător – M. D. M.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul P. G. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat P. G., în stare de arest, asistat de avocat ales B. F., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat P. G..
Recurentul inculpat P. G. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat P. G., avocat B. F., solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se dispună în principal, revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. G.. Solicită a se avea în vedere faptul că, cercetarea judecătorească este într-o stare avansată astfel încât, nu se poate reține că, punerea în libertate a inculpatului ar putea influența buna desfășurare a procesului penal. Pe de altă parte, solicită a se observa faptul că, în actul medico – legal se menționează faptul că, partea vătămată a avut nevoie de 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar viața acestuia nu a fost pusă în primejdie, astfel încât, se poate trage concluzia că, prin probele administrate până în acest moment procesual, nu se confirmă susținerile părții vătămate. Inculpatul este tânăr, și nu are antecedente penale. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că, în cauză există indicii temeinice dar și probe care susțin presupunerea rezonabilă potrivit căreia inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat penal, fiind îndeplinite cerințele art. 143 cod pr. penală, așa cum temeinic și legal a reținut și instanța de fond. Pericolul concret pentru ordinea publică există și este apreciat raportat la împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că inculpatul a acționat, de urmările unei asemenea fapte constând în atingerea adusă relațiilor sociale care privesc dreptul la viață și integritate corporală a persoanei. Nu poate fi neglijată nici rezonanța socială a acestui gen de fapte și sentimentul de insecuritate ce s-ar crea in rândul comunității în cazul în care, o persoană bănuită de comiterea unei astfel de fapte, ar fi cercetată în stare de libertate, mai ales că, inculpatul a fost anterior cercetat și a mai beneficiat anterior de clemență. Consideră că, măsura arestării preventive are un caracter rezonabil și în mod corect a fost menținută, motiv pentru care, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și a cererii formulată în subsidiar, apreciind că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, subzistă și în prezent.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. G. arată că achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa în stare de libertate. Polițistul nu a fost agățat de mașina lui, nu avea cum să-i rămână prins epoletul la ușa mașinii.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-a hotărât:
In baza art.3002 C.p.p. raportat la art.160b al.1si 3 C.p.p. mentine masura arestarii preventive luata fata de inculpatul P. G..
Respinge cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulata de inculpatul P. G., prin aparator.
Se va comunica administratiei locului de detinere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra inculpatului P. G. planeaza suspiciunea ca, la data de 29.03.2013, fiind in trafic la volanul autoturismului OPEL VETRA cu nr._ a refuzat sa prezinte actele pentru control agentului de politie D. O. M. din cadrul Postului de Politie Topraisar, a pus in miscare autoturismul, tarandu-l pe lucratorul de politie 20 de metri, cauzandu-i leziuni si punandu-i viata in primejdie.
În cursul urmaririi penale, s-a dispus masura arestarii preventive fata de inculpatul Marior P. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 30.03.2013 si pana la data de 27.04.2013, prin incheierea nr.41 /30.03.2013 a Tribunalului Constanta.
Prin incheierea din data de 26.04.2013 a fost verificata legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii, moment la care s-a dispus mentinerea starii de arest intrucat temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii nu s-au modificat.
Analizand la acest moment actele și lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca masura arestarii preventive s-a luat si mentinut fața de inculpat, cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
Instanța a audiat inculpatul, partea vatamata si o parte din martorii din lucrari si se constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa conduca la adoptarea unei alte masuri preventive mai putin restrictive cum ar fi cea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 143 Cp.p. dar si art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptelor retinute in sarcina acestuia, care se presupune ca, fiind oprit regulamentar in trafic a refuzat sa se legitimeze, a recurs la gesturi violente, a adresat cuvinte obscene acestuia, dupa care si-ar fi continuat deplasarea, ceea ce ar fi condus la târârea agentului de politie apoi, in momentul in care i-a cedat uniforma acesta s-a rostogolit sub o remorca parcata pe marginea strazii, existand pericolul unei loviri fatale.
Fapta imputata inculpatului este de natura sa conduca la ideea ca acesta prezinta cu adevarat pericol pentru ordinea publica, mai ales ca, a mai fost sanctionat in doua randuri, fiindu-i aplicate sanctiuni cu caracter administrativ, inclusiv pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 321 C.p., pentru care de altfel, este si in prezent cercetat si cu toate acestea nu si-a revizuit comportamentul, dimpotriva aplicarea unui tratament sanctionator mai bland l-a incurajat sa reactioneze mai violent.
Asupra inculpatului planeaza banuiala ca a comis infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, raportat si la valorile sociale pretins a fi lezate, care vizeaza relatiile sociale ce vizeaza dreptul la viata si nerespectarea normelor de convietuire sociala, de aceea se apreciaza ca prin lasarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica.
Circumstantele personale ale inculpatului, precum și starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, banuit a fi comis o infractiune grava, ar fi cercetat în stare de libertate, sunt imprejurari suficiente care dovedesc, la acest moment procesual ,ca privarea de libertate a inculpatului este necesara si se impune pentru a se proteja ordinea publica.
Masura arestarii preventive nu a devenit nerezonabila, inculpatul fiind arestat de la data de 30.03.2013, raportat si la invinuirile ce i se aduc, de aceea se considera ca, se impune sa se mentina starea de arest, cu consecinta respingerii cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, deoarece simpla invocare a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului nu este de natura sa conduca la concluzia ca inculpatul sa fie judecat in stare de libertate.
Împotriva încheierii de ședință din data de 21.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P. G., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate. În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, motivele de recurs fiind expuse oral în fața instanței de recurs la termenul din data de 21.06.2013 și menționate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurentul-inculpat P. G., precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, reținând următoarele:
Inculpatul P. G. a fost arestat preventiv prin încheierea nr.41 din data de 30.03.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 30.03.2013 până la data de 27.04.2013 inclusiv.
Pentru luarea acestei măsuri privative de libertate, tribunalul a constatat că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, astfel cum acestea sunt reglementate de art.143 Cod procedură penală, precum și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul nr.478/P/2013 din data de 25.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 13, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. G., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit.i-176 lit.f Cod penal și art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În sarcina inculpatului se reține că la data de 29.03.2013, fiind in trafic la volanul autoturismului OPEL VETRA cu numărul_, ar fi refuzat sa prezinte actele pentru control agentului de politie D. O. M. din cadrul Postului de Politie Topraisar, ar fi pus in miscare autoturismul, tarandu-l pe lucratorul de politie 20 de metri și cauzandu-i leziuni ce i-au pus viata in primejdie.
Măsura arestării a fost menținută succesiv de către instanța de fond, pe baza indiciilor de vinovăție, a gravității infracțiunilor de a căror comitere este suspectat inculpatul și a reacției publicului față de săvârșirea unor astfel de fapte.
Potrivit art.3002 Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b.
Conform art.160b alin.2 Cod procedură penală dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Art.160b alin.3 Cod procedură penală prevede că atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, în mod corect prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului P. G. este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând indicii temeinice, în accepțiunea legală dată acestei noțiuni de art.681 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta descrisă în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele administrate până la acest moment procesual (procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate D. O. M., raportul de constatare medico-legală nr.108/A1/02.04.2013, declarațiile martorilor Enan Dincer, C. M., O. C., C. L., declarațiile inculpatului).
În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală care a determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, curtea constată, ca și instanța de fond, că acesta subzistă și la acest moment procesual, având în vedere regimul sancționator corespunzător infracțiunilor deduse judecății și existența probelor certe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte penale, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului.
Contextul în care se reține comiterea presupusei fapte penale (inculpatul este bănuit că a manifestat un comportament violent atât verbal, cât și fizic, față de reprezentanții autorității de stat), relațiile sociale pretins lezate, ce privesc dreptul la viață al persoanei și integritatea fizică a acesteia, urmările produse, indiciile existente în cauză în sensul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală prin care sunt nesocotite aceleași valori sociale, denotă o gravitate sporită a faptelor de a căror comitere este suspectat inculpatul.
Toate acestea ilustrează pericolul real pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere și impactul pe care îl are săvârșirea unei astfel de infracțiuni de violență asupra opiniei publice, determinând o stare de neliniște, rezonanța socială negativă a faptei de care este acuzat inculpatul și sentimentul de insecuritate socială pe care prezența acestuia l-ar crea în comunitate.
Măsura arestării preventive respectă și exigențele art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la cazurile ce pot justifica privarea de libertate a unei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni.
Într-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României).
Reținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă la acest moment procesual și nu s-au schimbat, iar măsura arestării preventive este singura măsură de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, aflat în faza de cercetare judecătorească, nu poate fi primită cererea de revocare a măsurii arestării preventive, nefiind oportună nici înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
În consecință, întrucât criticile formulate de inculpat nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale încheierii recurate care să fie luate în considerare din oficiu, În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat P. G. împotriva încheierii de ședință din data de 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-inculpat P. G. – deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C., împotriva încheierii de ședință din data de 21.06.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. C. A. I. M. D. M.
Grefier,
C. Z.
Jud. fond: A. A.
Red. Dec. Jud. A. I.
2 ex./26.06.2013
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 73/2013. Curtea de... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 65/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
