Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 345/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 4650/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 345/P
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –M. D. M.
Judecător - E. C. M.
Judecător - M. U.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul P. G., fiul lui C. și M., născut la data de o9.o2.1988 CNP_, deținut în Arestul I.P.J. C., împotriva încheierii de ședință din data de 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13- având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat P. G., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales B. F., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond al cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurentului inculpat P. G.,.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat B. F. având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În aprecierea apărării, temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă și nici nu s-au ivit temeiuri noi, care să justifice menținerea măsurii arestării preventive . În plus, susține că față de momentul luării măsurii arestării preventive urmărirea penală a fost finalizată, s-au audiat martori, care nu au confirmat declarația părții vătămată,iar certificatul medico – legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor de 4 -5 zile de îngrijiri medicale și că acestea nu erau apte să-i pună viața în primejdie.
În referire la persoana inculpatului, arată că acesta are vârsta de 25 de ani, un domiciliu stabil și o familie închegată, care-l susține material și moral .
Susține că, pus în libertate inculpatul s-ar prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat și că nu are interes să pericliteze buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpatul P. G., ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească a demarat nu poate constitui un motiv pentru a nu se menține măsura arestării preventive. În mod corect a apreciat instanța de fond că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, ci dimpotrivă este prezent și în continuare și impune menținerea stării de arest preventiv, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, valorile sociale lezate
În raport de argumentele deja expuse se impune și respingerea cererii formulată în subsidiar de apărătorul inculpatului, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat P. G. precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită revocarea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din data de 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
„ Respinge, ca nefondată, cererea inculpatului P. G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 3001 alin. 1 C. Pr. P.. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. G. dispusă prin încheierea nr. 41/30.03.2013 pronunțată de Tribunalul C..
În baza art. 3001 alin. 3 C. Pr. P.. menține arestarea preventivă a inculpatului P. G..”
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 25.04.2013, pe rolul Tribunalului Constanta s-a inregistrat cauza cu nr._ 13, privind pe inculpatul P. G., trimis in judecata in stare de arest preventiv pentru comiterea infractiunii prevayute de art. 20 rap. la art. 175 lit.i si art. 176 lit.f Cpen si art.321 alin.1 C.pen.
S-a retinut ca, la data de 29.03.2013, fiind in trafic la volanul autoturismului Opel Vetra cu nr._ a refuzat sa prezinte actele pentru control agentului de politie D. O. M. din cadrul Postului de Politie Topraisar, a pus in miscare autoturismul, tarandu-l pe lucratorul de politie 20 de metri, cauzandu-i leziuni si punandu-i viata in primejdie.
În cursul urmaririi penale, s-a dispus masura arestarii preventive fata de inculpatul Marior P. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 30.03.2013 si pana la data de 27.04.2013, prin incheierea nr.41 /30.03.2013 a Tribunalului Constanta.
S-a stabilit ca masura arestarii preventive s-a luat fața de inculpat cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
La pronuntarea încheierii de luare a masurii arestarii preventive s-a avut în vedere ca, în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind savarșirea de catre inculpat a infractiunii pentru care a fost cercetat (fiind, astfel, incidente dispozitiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, ca sunt întrunite conditiile prev. de art. 148 lit. f C.proc.pen., fata de datele ce caracterizeaza persoana inculpatului care a mai fost cercetat pentru infractiuni similare si si a primit sanctiuni cu caracter administrative, ultima fiind aplicata in anul 2011.
S-a constatat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa opereze în favoarea acestuia si care sa justifice punerea sa în libertate.
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.proc.pen., în sensul că inculpatul este cercetat pentru savarsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptelor retinute in sarcina acestuia, care se presupune ca, fiind oprit regulamentar in trafic a refuzat sa se legitimeze, a recurs la gesturi violente, rupaand epoletii unui agent de politie si a adresat cuvinte obscene acestuia, dupa care si-ar fi continuat deplasarea, ceea ce ar fi condus la tararea agentului de politie pe o distanta semnificativa, suferind astfel leziuni si punandu-i viata in primejdie.
Aceasta presupusa conduita a inculpatului este de natura sa conduca la ideea ca acesta prezinta cu adevarat pericol pentru ordinea publica, mai ales ca, acesta a mai fost sanctionat in doua randuri, fiindu-i aplicate sanctiuni cu caracter administrativ, inclusiv pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 321 C.p. pentru care de altfel este si in prezent cercetat si a dovedit ca, nu si-a reviuit comportamentul, prin raportare la valorile sociale ocrotite de lege .
In prezent, asupra inculpatului planeaza banuiala ca a comis infractiuni cu un grad ridicat de pericol social, raportat si la valorile sociale pretins a fi lezate, care vizeaza relatiile dreptul la viata si nerespectarea normelor de convietuire sociala, instanta apreciaza ca prin lasarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica.
Circumstantele personale ale inculpatului, precum și starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate, în cazul în care inculpatul, banuit a fi comis o infractiune grava, ar fi cercetat în stare de libertate, sunt imprejurari suficiente care dovedesc, la acest moment procesual ,ca privarea de libertate a inculpatului este necesara si se impune pentru a se proteja ordinea publica.
De la momentul comiterii presupuselor fapte, nu a trecut un interval prea mare de timp, astfel incat pericolul pentru ordinea publica sa se fi estompat, de aceea va fi respinsa cererea formulata de inculpat, prin aparator, privind inlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura mai blanda, cum ar fi aceea de a nu parasi localitatea, apreciind ca, la acest moment procesual, pentru o protejare a valorilor sociale, se impune privarea de libertate.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul P. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurentul inculpat, reținând în mod eronat că, și la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se relevă că, situația de fapt este modificată prin concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză potrivit cu care prin acțiunea violentă a inculpatului s-au cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4 -5 zile de îngrijiri medicale și că acestea nu erau apte să-i pună viața în primejdie.
Se solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta de 25 de ani, domiciliul stabil și o familie închegată, care-l susține material și moral.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a apreciat din perspectiva dispozițiilor art.143 cod procedură penală și art.148 lit.f cod procedură penală, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și care impun menținerea acesteia.
Apreciem că, și la acest moment procesual la dosarul cauzei există probe din care rezultă indicii temeinice în sensul unei presupuneri rezonabile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
În acest sens facem trimitere la declarațiile părții vătămate D. O. M., declarațiile martorilor Enan Dineer și A. D. și la actele medico-legale privind pe partea vătămată.
Potrivit acestui material probatoriu, se poate aprecia la nivel de presupunere rezonabilă că, inculpatul, în timp ce conducea un autovehicul proprietate personală, fără a poseda permis de conducere, fiind oprit la un control de rutină de organele de poliție, la cererea acestuia de a se legitima și de a prezenta actele, a adresat părții vătămate D. O. M., cuvinte injurioase, obscene, după care, a închis portiera stângă a autoturismului prinzând epoletul de la bluza părții vătămate și a demarat, împrejurări în care, partea vătămată a fost forțată sa fugă pe lângă autoturism.
Este de menționat că, potrivit aceluiași probatoriu, inculpatul a continuat deplasarea deși partea vătămată a strigat la inculpat să oprească întrucât îl omoară și în condițiile în care inculpatul a observat că a prins epoletul de la haina părții vătămate.
În consecință se va reține incidența dispozițiilor art.143 cod procedură penală.
În ceea ce privește numărul mic de zile de îngrijiri medicale acordate pentru vindecarea leziunilor produse și care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, reținem, la nivel de intenție, ce rezultă din modul în care a acționat inculpatul, că acesta și-a dat seama și a acceptat că, prin târârea părții vătămate și prin iminența lovirii sale de o remorcă aflată pe carosabil, s-ar putea produce decesul acestuia.
Apreciem că, și la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând din comportamentul deosebit de violent adoptat, atât verbal cât și fizic față de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, într-un loc public, în prezența mai multor persoane și chiar a altor lucrători de poliție, aspectele percepute fiind de natură să inducă în rândul populației un sentiment puternic de insecuritate.
Este de reliefat că prin acțiunile inculpatului s-a adus o atingere gravă autorității și respectului de care trebuie să se bucure reprezentanții instituțiilor publice, urmând să se aibă în vedere și faptul că această atingere a fost percepută de cei care ar trebui să aibă încredere în forțele de ordine.
Circumstanțele reale în care se presupune că s-au comis faptele nu permit să se ajungă, numai în baza circumstanțelor personale ale inculpatului la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de considerentele evidențiate, apreciem criticile formulate ca neîntemeiate, fapt pentru care, Curtea, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P. G. împotriva încheierii de ședință din data de 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat inculpatul P. G. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P. G. – fiul lui C. și M., născut la data de o9.o2.1988 împotriva încheierii de ședință din data de 26.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă inculpatul P. G. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. D..M. E. C. .MarcuMaria U.
Grefier,
A. B.
Jud fond .A.A.
Red dec jud . E .C.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... → |
|---|
