Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 344/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 9771/118/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 344/P
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –M. D. M.
Judecător - E. C. M.
Judecător - M. U.
Grefier - A. B.
Cu participarea Ministerului Public – prin procuror – A. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul P. S.- fiul lui N. și R., născut la data de .03.05.1979, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2013 ,pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat P. S., în stare de arest și asistat de avocați aleși N. M. și Calaigii S., conform împuternicirilor avocațiale depuse la dosarul de fond al cauzei .
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurentului inculpat P. S...
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri
Având cuvântul, avocat N. M. pentru recurentul inculpat P. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Susține că, lecturând încheierea instanței de fond, prin care s-a menținut față de inculpat măsura arestării preventive în referire la motivele care au stat la baza dispunerii acestei măsuri și pe care le apreciază ca fiind neîntemeiate, se poate observa că s-au avut în vedere considerente ce țin de gravitatea deosebită a acuzațiilor aduse și insistența cu care inculpatul a susținut anumite cereri în probatoriu . În opinia sa ,aceste împrejurări nu pot constitui temeiuri ale menținerii măsurii arestării preventive, în raport și de data la care a fost duspusă luarea măsurii arestării preventive, durata arestului preventiv având caracter nerezonabil.
De altfel, gravitatea acuzațiilor aduse, rețiunută cu precădere în raport de infracțiunea de viol nu poate fi invocată la nesfârșit ca și temei al menținerii arestării preventive.
Mai mult decât atât ,martorii audiați în faza cercetării judecătorești nu au confirmat ipotezele susținute de părțile vătămate în cursul urmăririi penale, inclusiv acel act sexual față de partea vătămată V. A. M..
Susține că nu există date din care să rezulte că inculaptul va încerca să influențeze ăn vreun fel buna desfășurare a procesului penal, câtă vreme probele administrate în cursul urmăririi penale au fost în totalitate readministrate în cursul cercetării judecătorești, sungurele probe ce au mai rămas de administrat fiind fiind audierea unor martori propuși de inculpat.
Având cuvântul ,avocat Calaigii S. pentru recurentul inculpat P. S., achiesează la concluziile antevorbitorului său. În plus, susține că depozițiile părților vătămate nu pot constitui temeiuri pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculaptului, cu attât mai mult cu cât acuzațiile aduse de părțile vătămate nu oferă ceritudini din perspectiva datele la care ar fi avut loc presupusee fapte.
Solicită a se constata că a depus la instanța de fond carnetul de marinar al inculpatului în care sunt menționate perioadele în care acesta a fost îmbarcat și care infirmă susținerile părților vătămate în ceea ce privește datele la care s-ar fi comis presupusele fapte .
Connsideră că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent s-a înregistrat o modificare a temeiurilor arestării preventive, relevantă fiind declarația uneia dintre mamele părților vătămate, dată la momentul la care părțile vătămate se aflau la S.M.L.J. C. ,care a afirmat că a fost oripilată de limbajul inadecvat folosit de o minoră de 13 ani.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea in libertate a inculpatului.
În raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor de o gravitate deosebită și cu un puternic impact negativ asupra opiniei publice, urmările faptelor,valorile sociale lezate, vârsta părților vătămate apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică și, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, cu consecința respingerea căii de atac promovată de inculpat, atât în ceea ce privește solicitarea principală, de revocare a măsurii arestării preventive, cât și cea subsidiară, privind înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea .
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat P. S. achiesează la concluziile apărătorilor săi și solicită admiterea recursului. În plus, menționează că, în perioadele în care se susține de către părțile vătămate că s-ar fi comis faptele a fost îmbarcat pe mare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12 s-a dispus în baza art. 300/2 C.p.p. în ref. la art. 160/b alin. 3 C.p.p. menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul P. S..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport cu actualul stadiu procesual și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Astfel, asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că a săvârșit faptele penale reținute în sarcina sa, fiind consolidată pe parcursul cercetării judecătorești prin probele administrate, aceasta fiind evidențiată prin reclamațiile și declarațiile părților vătămate, precum și ale părinților acestora, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de percheziție domiciliară, precum și prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de martorii B. C. D., B. N., G. I., G. M., S. R., C. A., O. A., prin declarațiile din faza de judecată ale părților vătămate G. S., V. A. M. și V. L. ( consiliate psihologic în prealabil ), care și-au menținut acuzațiile aduse inculpatului în faza de urmărire penală, susținerile lor fiind mult mai explicite, inclusiv în ceea ce privește fapta de viol reținută în sarcina inculpatului față de V. A. M., precum și prin declarațiile din aceeași fază procesuală ale părinților acestora V. M., G. M. și G. R. C., V. Ani-F..
Raportat la natura faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, la circumstanțele reale în care se reține că ar fi comis infracțiunile de care este acuzat, la gravitateaacestora, de vârsta fragedă a părților vătămate care implică un nivel redus de dezvoltare psihică, precum și o percepție imatură și incompletă asupra semnificației și consecințele unor acte cu caracter sexual și obscen, victimele neavând posibilitatea de a accepta conștient acțiunile inculpatului, la numărul victimelor, la caracterul de repetabilitate al acțiunilor sale și la întinderea acestora pe o perioadă îndelungată de timp, pentru buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare, în cauză urmând a fi audiați martorii propuși în apărare de către inculpat la ultimul termen de judecată, pentru a evita pericolul influențării probatoriului (instanța având în vedere conduita procesuală manifestată de inculpat, dar și aspectul învederat în declarația dată la termenul de judecată din data de 12.03.2013 de către mama părții vătămate G. S. în sensul că mama inculpatului ar fi încercat să-i convingă familia să renunțe la acuzații și îi va plăti psiholog pentru copil ori să „o lase mai ușor”), și, ținând seama de reacția negativăa opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase, grave, cu atât mai mult cu cât sunt îndreptate împotriva unor copii cu vârste fragede, ar fi cercetate în stare de libertate, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, subzistând așadar temeiul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p. precum și interesul procesual al măsurii preventive dispuse.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, tribunalul subliniaza faptul că, noțiunea de “probe” care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f C.pr.pen., include probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei si care demonstrează că, prin lăsarea in libertate a inculpatului s-ar produce o reacție colectivă, o perturbare la nivelul comunității, la adresa respectului față de lege, si s-ar stimula temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase si frecvente organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre, starea de pericol pentru ordinea publică presupunând o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică. Această interpretare a noțiunii de „probe” este explicată și prin renunțarea legiuitorului la sintagma „probe certe” care era folosită într-o reglementare anterioară, de scurtă durată, formulare la care a fost modificată încă din anul 2006.
Dată fiind gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului, însă și necesitatea măsurii arestării acestuia din perspectiva interesului procesual, circumstanțele personale favorabile ale inculpatului (nivelul superior de instruire, faptul că are sprijinul familiei) nu constituie un temei pentru luarea unei alte măsuri preventive alternative mai puțin grave, lăsarea în libertate a inculpatului putând încuraja și alte persoane predispuse să săvârșească acțiuni ilicite de aceeași natură, să acționeze împotriva unor copii, la o vârstă a acestora când posibilitățile de conștientizare a situațiilor și apărare sunt reduse, fără teamă de reacția imediată și promptă a justiției.
În ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă în care justifică presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil, instanța reține că sunt respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Instanța constată totodată că, de la verificarea anterioară a legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse în cauză față de inculpat și până în prezent nu au intervenit elemente noi care să opereze în favoarea inculpatului.
Trecerea unei perioade timp de 9 luni de la arestarea inculpatului, prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la complexitatea cauzei, la specificul probatoriului și la conduita procesuală a inculpatului, la insistența acestuia de a se administra probele propuse în apărare la termenul de judecată din 23.04.2013, trecerea acestei perioade de timp nu este determinantă și nu poate conduce la concluzia că a produs vreo modificare sub aspectul temeiurilor care au determinat arestarea sa.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei, instanța apreciază ca nefiind întemeiată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către avocatul inculpatului.
Împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12 a declarat recurs inculpatul P. S., care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru motivele dezvoltate în practicaua deciziei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, prin prisma criticilor formulate de inculpatul P. S., precum și din oficiu, conform art.3856 alin.3 C. pr. pen, curtea apreciază că recursul formulat inculpat este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.1052/P/2012 emis la data de 23.08.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. S. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. l și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 202 alin. l Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, art. 202 alin. l Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 202 alin. l Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, pe parcursul unei perioade cuprinse între anii 2010 - 2012, a abuzat sexual de partea vătămată V. A. - minoră, în vârstă de 10 ani, în sensul că, profitând de diverse împrejurări, prin ademenire la domiciliul său, de mai multe ori i-a introdus degetul în sfera organului genital și a săvârșit față de aceasta acte cu caracter obscen, precum și profitând de inocența părților vătămate a săvârșit acte cu caracter obscen prin atingerea zonei organelor genitale a minorelor G. S. V., în vârstă de 10 ani și V. F.-L., în vârstă de 12 ani, precum și prin expunerea organului său genital față de acestea.
Inculpatul P. S. a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 115/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 04.07.2012 și până la data de 01.08.2012, apreciindu-se îndeplinite cerințele impuse de art. 143 alin. 1 C. Pr. pen. și incidente cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C. Pr. P.. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv de instanță, anterioara menținere a măsurii arestării preventive fiind dispusă la data de 13.03.2013.
Pe parcursul judecății, instanța trebuie să verifice, în temeiul art. 3002 C. Pr. P.., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, având posibilitatea de a menține arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 160b alin. 3 C. pr. P.., atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În cauză nu s-au constatat modificări sub aspectul îndeplinirii condiției prev. de art. 143 alin. 1 C. pr. pen., existând în continuare probe care dovedesc existența unei presupuneri rezonabile că inculpatul a comis faptele deduse judecății, așa cum se reține în încheierea recurată. Declarațiile părților vătămate, precum și ale părinților acestora, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, procesul-verbal de percheziție domiciliară, precum și prin declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de martorii B. C. D., B. N., G. I., G. M., S. R., C. A., O. A., declarațiile din faza de judecată ale părților vătămate G. S., V. A. M. și V. L. fac să existe în continuare indicii temeinice de comitere a faptelor de către inculpat
De la ultima verificare a măsurii arestării preventive efectuată de către instanță la termenul din 13.03.2013 în cauză au fost audiate partea vătămată V. L. ( care și-a menținut acuzațiile aduse inițial inculpatului și a relatat aspectele aflate de la partea vătămată V. A. M. ), mama părții vătămate V. L. – V. Ani-F., precum și concubina tatălui acesteia - O. A., declarațiile acestora nefiind de natură a aduce modificări temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Nici apărarea inculpatului, în sensul că a fost plecat din țară pentru anumite perioade, nu înlătură aplicarea în continuare a dispozițiilor art. 143 alin. 1 C. pr. pen. Din copia carnetului de marinar rezultă că inculpatul a fost îmbarcat în perioadele 08.04.2011 – 27.04.2011 și 27.05.2011 – 03.10.2011, însă acuzațiile penale vizează comiterea faptelor în intervalul 2010 – 2012, neputând fi precizată dată exactă de comitere a faptelor, întrucât au fost descoperite mai târziu, iar minorele părți vătămate nu au putut indica data exactă a comiterii faptelor, fapt explicabil în raport de vârsta acestora. Astfel, existența unor perioade de timp când inculpatul a fost plecat din țară nu înlătură posibilitatea comiterii faptelor.
D. urmare, mijloacele de probă menționate conferă acuzațiilor aduse inculpatului caracterul de motive verosimile, întrucât par a se baza pe fapte de natură a convinge un observator independent că persoana față de care s-a luat măsura este posibil să fi comis respectiva infracțiune. Indiciile temeinice se impun a fi reținute în raport de comiterea unor fapte penale care ar putea fi încadrată juridic drept viol și corupție sexuală, în condițiile în care rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică ale părților vătămate minore V. A., G. S. V. și V. F. L. relevă faptul că acestea nu aveau reprezentarea corectă a actelor cu caracter erotico-sexual.
De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat de prima instanță incidența cazului prev. de art. 148 lit. f C. pr. pen. Privarea de libertate a inculpatului a fost întemeiată pe necesitatea înlăturării pericolului concret pentru ordinea publică produs prin lăsarea în libertate a acestuia, extras din natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise.
Atât în jurisprudența națională, dar și în jurisprudența se acceptă că datorită gravității și reacției publicului, unele infracțiuni pot da naștere la tulburări de natură socială care să justifice arestarea pentru perioada cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Curtea are în vedere că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății sunt închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului P. S. prezintă un pericol concret pentru odinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de natura și împrejurările comiterii faptelor (asupra unor minore, de-a lungul unei perioade îndelungate, profitând de imposibilitatea părților vătămate de a se opune în mod efectiv acțiunii inculpatului), urmarea imediată produsă și consecințele viitoare asupra psihicului părților vătămate, dar și asupra comportamentului sexual viitor al minorelor, dat fiind vârsta mică a acestora, valoarea socială căreia i s-a adus atingere (inviolabilitatea sexuală), rezonanța socială negativă a acestui gen de fapte. Fapta de care este acuzat inculpatul este de natură să determine în rândul colectivității un sentiment de insecuritate, mai ales că fapta a fost comisă asupra unor minore.
Măsurii arestării preventive respectă și prevederile art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitoare la cazurile de excepție în care o persoană bănuită de comiterea unei infracțiuni poate fi lipsită de libertate, aceasta fiind necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, fără a reprezenta o executare anticipată a pedepsei și fiind proporțională scopului urmărit.
Aceste argumente sunt suficiente pentru menținerea măsura arestării preventive a inculpatului, chiar dacă durata privării de libertate nu este redusă, însă măsurile alternative pe care instanța ar trebuie să le aibă în vedere după o perioadă de arestare preventivă trebuie să fie justificate de circumstanțele concrete ale cauzei, întrucât simpla trecere a timpului nu poate determina punerea în libertate.
Din analiza circumstanțelor concrete ale cauzei rezultă că durata arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă, întrucât în mod obiectiv cercetările au necesitat o perioadă mai mare de timp, de aceea durata arestării preventive nu poate constituie o justificare suficientă pentru schimbarea temeiurilor care au determinat până în prezent menținerea arestării preventive.
Modul și mijloacele în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, gradul ridicat de pericol social concret al acestora, necesitatea protejării intereselor minorilor, a căror dezvoltarea ulterioară poate fi grav afectată de asemenea conduite la care sunt supuse de adulți sunt elemente de natură a crea convingerea că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive. Este adevărat că libertatea individuală trebuie să fie protejată, dar acest lucru nu trebuie să stânjenească eforturile autorităților în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal. Nu trebuie neglijată împrejurarea că apărarea eficientă a valorilor constituționale presupune, în unele cazuri grave, restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale chiar și pentru o perioadă mai lungă de timp. Totodată, profilul psihologic al inculpatului, cu referire la tendințele sale sexuale, nu oferă garanții suficiente că o măsura preventivă alternativă arestării preventive ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurilor preventive, potrivit art. 136 alin. 1 C. Pr. P..
În concluzie, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului P. S..
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P. S. împotriva încheierii de ședință din data de 24.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C. Pr. P.. inculpatul P. S. va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul P. S.- fiul lui N. și R., născut la data de .03.05.1979, împotriva Încheierii de ședință din data de 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
În baza art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă inculpatul P. S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. MiteaEleni C. .MarcuMaria U.
Grefier,
A. B.
Jud fond M.V.
Red dec jud M.D.M.
2ex/30.04.2013
| ← Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 443/2013. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 640/2013. Curtea de... → |
|---|
