Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 696/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 8295/118/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 696/P
Ședința publică de la 20 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte – V. L.
Judecător – E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier – C. S.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul L. P.– deținut în Arestul I.P.J. C., împotriva încheierii de ședință din 19 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 13, având ca obiect, menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat L. P., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu P. (N.) A. - G. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5437/2013, emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 318 cod pr. penală, președintele completului de judecată, verifică identitatea recurentului inculpat L. P..
Recurentul inculpat L. P. având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513 cod procedură penală.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat L. P., avocat P. (N.) A. - G. arată că, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând să se dispună nemenținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea în libertate a acestuia. Apreciază că, nu există probe certe din care să rezulte că, lăsarea in libertate a inculpatului, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se avea in vedere vârsta înaintată a inculpatului, faptul că nu are antecedente penale și că a acționat fiind in legitimă apărare. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului C. ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Existența temeiurilor luării măsurii arestării preventive a inculpatului recurent nu permite luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 cod procedură penală, iar măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor și are un caracter rezonabil. În această situație solicită respingerea ca nefondată a cererii formulate în acest sens de recurentul inculpat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat L. P. arată că, până la această vârstă nu a avut nici măcar o amendă, a fost un om cinstit. Solicită judecarea sa in libertate, are doi copii minori, in casă nu mai stă nimeni și, când va ieși din pușcărie nu va mai avea un acoperiș deasupra capului.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului C., în temeiul art. 3001 al. 1 cod pr. penală rap. la art. 160 cod pr. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul L. P. – fiul lui M. și M., născut la 27.09.1962, iar în baza art. 3001 al. 3 cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul amintit.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul C.- nr. 1346/P/2013 din 17.09.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev.de art. 20 c.pen.rap.la art. 174 -175 lit.i) c.pen.
În fapt s-a reținut în sarcina acestui inculpat că în ziua de 22 august 2013, în jurul orelor 17,20, pe fondul unei stări conflictuale spontane, ce a avut loc la intersecția străzilor Pescărușului cu Nucilor din orașul Năvodari, ar fi aplicat victimei P. Ș.-V., un număr de două lovituri cu o sticlă ,cauzându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie prin anemie acută consecutivă hemoragiei interne intense prin plagă înțepată-tăiată sub maxilar stânga.
Se reține că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpatul L. P. prin încheierea de ședință nr.86/din 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul C.(dosar nr._ )în baza art.143 c.pr.pen. și art.148 al.1 lit. f) c.pr.pen.,pe o durată de 29 zile cu începere de la data de 24.08.2013 și până la data de 21.09.2013 inclusiv. Această încheiere a fost menținută de către Curtea de Apel C. prin încheierea de ședință nr.72/P/29.08..2013, când a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art.3001 al.1 c.pr.pen. în referire la art.160 c.pr.pen. după înregistrarea dosarului la instanță ,in cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,instanța este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu,legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Din examinarea materialului probator de la dosar,se constată că măsura arestării preventive s-a dispus față de inculpatul L. P. în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond ,prin examinarea actelor aflate la dosar,în realizarea și a scopului prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen. și anume de a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art.3001 al.3 c.pr.pen. rap. la art.160 c.pr.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate ,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În acest stadiu procesual,când doar a fost sesizată în mod formal instanța de judecată prin rechizitoriu iar cercetarea judecătorească nu a început,nu a fost ascultat în mod nemijlocit inculpatul,nu s-au administrat probe,se constată că temeiurile primare care au fost avute în vedere inițial la momentul luării măsurii de excepție a arestării preventive se mențin,și impun în continuare privarea de libertate a acestuia,fiind satisfăcute cerințele prevăzute de acest text de lege.
La dosar continuă să existe indicii temeinice concludente ale comiterii infracțiunii pentru care inculpatul L. P. a fost trimis în judecată și este cercetat ,în sensul disp.art.143 al.1 c.pr.pen. în referire la art.68 ind.1 c.pr.pen. și art.5 par.1 lit.c) C.E.D.O. și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis respectiva faptă ,mai ales că acesta a manifestat pe parcursul fazei de urmărire penală o conduită sinceră.
Aceste indicii temeinice se constată că sunt obiective,multiple,concomitente și convergente, mai ales că s-au conturat chiar probe ale comiterii respectivei fapte, și pe baza cărora s-a și realizat trimiterea în judecată a inculpatului L. P.,reținându-se în mod punctual: proces - verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, - se observă că la locul producerii incidentului s-a găsit partea superioară a unei sticle pe care s-au identificat pete de substanță brun roșcat, precum și mai multe pete de substanță brun roșcată, cioburi de sticlă, o dâră de pete brun roșcat pe o distanță de cca. 10 metrii; proces-verbal de concluzii provizorii medico – legale - s-a consemnat că victima P. Ș.-V. prezintă leziuni traumatice, respectiv un hematom epicranian stâng prin lovire cu corp dur, o plagă înțepată-tăiată profundă sub-maxilară stânga, prin lovire cu corp dur cu margini și vârfuri ascuțite, ciob, sticlă, recipient; leziunile traumatice necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații,i-a fost pusă în primejdie viața prin anemie acută consecutivă hemoragiei externe intense, prin plagă înțepată tăiată sub-maxilar stânga și plaga sub-maxilară stânga are direcția de lovire de jos în sus și de la dreapta la stânga în raport cu agresorul, cei doi fiind față în față; raport de constatare medico-legală nr.361/A1 agresiuni /2013/09.09.2013 întocmit de Serviciul Județean de Medicină-legală C. care a concluzionat că leziunile cauzate victimei necesită 16-18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații,i-a fost pusă în primejdie viața prin anemie acută consecința hemoragiei externe importante prin plagă înțepată-tăiată profundă submandibulară stânga; declarațiile martorilor M. M., N. S. D., T. M.-F., S. M. C., L. M.; declarațiile părții vătămate P. Ș.-V.; declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta.
Referitor la cazul de arestare preventivă prevăzut de art..148 al.1 lit.f)c.pr.pen cele două condiții continuă să fie îndeplinite cumulativ și în prezent,deoarece inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani,date fiind limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator (fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.136 al.6 c.pr.pen) și totodată la dosar există date că prin lăsarea în libertate a acestuia s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Riscurile vizând punerea în prezent în libertate a inculpatului,se concretizează în pericolul concret pentru ordinea publică, și care sunt exprimate de natura și gravitatea deosebită a faptei,vizând încercarea de a suprima viața victimei, ,împrejurările concrete în care se reține în actul de inculpare că s-ar fi acționat, într-un loc public, într-o zonă intens circulată - la intersecția străzilor Pescărușului cu Nucilor din orașul Năvodari, prin exercitarea de violențe respectiv prin aplicarea a două lovituri cu o sticlă, cauzându-i victimei leziuni traumatice care au vizat organe vitale acesteia și care i-au pus viața în primejdie prin „anemie acută consecința hemoragiei externe importante prin plagă înțepată-tăiată profundă submandibulară stânga”, urmările grave produse și anume vătămarea sănătății și integrității corporale și chiar punerea în pericol a vieții părții vătămate–sau care se mai puteau produce, valorile sociale însemnate lezate și ocrotite de normele penale, referitoare la viața,sănătatea și integritatea fizică a persoanei, ,rezonanța socială intens negativă a unei astfel de fapte ,persoana și conduita inculpatului, ,sentimentul de insecuritate care s-ar putea crea în rândul colectivității prin cercetarea inculpatului,trimis în judecată pentru asemenea faptă gravă, în stare de libertate,chiar la scurt timp de săvârșirea acesteia..
Soluția este de altfel în acord și cu exigențele art.52 c.pr.pen.și art.6 par..2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO ,inculpatul beneficiind într-adevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate,dar anumite împrejurări particulare au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul individual.
Față de considerentele arătate,în baza art.300 ind.1 al 1 c.pr.pen rap.la art.160 c.pr.pen se va constata legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul L. P..
Pentru realizarea și a scopului pentru care s-a dispus această măsură preventivă de excepție,impunându-se și în prezent restricționarea dreptului fundamental,la libertate, iar durata arestului preventiv nu a depășit o durată rezonabilă,datând de cca 27 zile..(neexpirând nici durata inițială),în baza art.300 ind.1 al.3 c.pr.pen.rap.art.160 c.pr.pen se va menține măsura arestării preventive față de inculpatul L. P. dispusă prin încheierea de ședință nr. 86/din 23.08.2013 pronunțată de Tribunalului C.(dosar nr._ ).
Împotriva încheierii din 19.09.2013 a Tribunalului C. a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, recurentul inculpat L. P. a susținut, că nu se impune menținerea măsurii arestării sale preventive, în condițiile în care nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, a acționat în legitimă apărare, are o vârstă înaintată și se află la primul conflict cu legea penală.
Într-o teză subsidiară recurentul inculpat L. P. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Examinând încheierea recurată raportat la actele și lucrările dosarului, la criticile din recursul inculpatului L. P., la probatoriul administrat până în prezent, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856 al. 3 cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 1346/P/2013 din 17.09.2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului L. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i cod penal.
Conform situației de fapt reținută prin rechizitoriu, în ziua de 22.08.2013, aproximativ în jurul orelor 17.20, pe fondul unei stări conflictuale spontane, ce a avut loc la intersecția străzilor Pescărușului cu Nucilor din orașul Năvodari, inculpatul ar fi aplicat victimei P. Ș. V., două lovituri cu o sticlă, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în primejdie, prin anemie acută consecutivă hemoragiei interne intense, prin plagă înțepată tăiată sub maxilar stânga.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul recurent L. P. prin încheierea nr. 86 din 23.08.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._, în temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală și a art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 72/P/29.08.2013 a Curții de Apel C., prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului.
Raportat la cele ce preced, curtea reține că prima instanță a constatat în mod corect că măsura arestării preventive a inculpatului recurent L. P. a fost luată in condiții de legalitate și temeinicie.
În condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată prin întocmirea rechizitoriului de trimitere în judecată a inculpatului recurent L. P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art. 20 cod penal rap. la art. 174 – 175 lit. i cod penal, curtea constată, că subzistă nemodificate temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a recurentului inculpat.
Din perspectiva prevederilor art. 143 cod pr. penală, indiciile temeinice, în sensul prevăzut de art. 681 cod pr. penală, există, iar probele administrate la urmărirea penală și pe baza cărora s-a întocmit rechizitoriul, susțin temeinic presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat L. P. a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, astfel că subzistența temeiului de arestare preventivă amintit este evidentă.
Potrivit probelor administrate la urmărirea penală, respectiv procesul – verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico – legală nr. 361/A1 agresiuni/2013/09.09.2013, coroborate cu declarațiile părții vătămate P. Ș. – V., ale martorilor M. M., N. S. D., T. M.-F., S. M. C., L. M., precum și ale inculpatului L. P. care a recunoscut fapta, se prezumă rezonabil că, la data de 22.08.2013, în loc public, într-un conflict spontan, inculpatul a aplicat victimei P. Ș. V., cu o sticlă, două lovituri în zona capului, producându-i leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie prin anemie acută consecutivă unei hemoragii interne, prin plagă înțepată – tăiată sub maxilar stânga.
Raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate la urmărirea penală, se constată că fapta ce se prezumă a fi săvârșită de inculpatul recurent L. P. este susceptibilă de a întruni elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art. 20 cod penal rap. la art. 174 cod penal și la art. 175 lit. i cod penal.
În condițiile în care infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul recurent L. P. este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani ( 15 – 25 de ani închisoare ) se constată îndeplinirea primei cerințe a art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală, referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
În privința pericolului concret pentru ordinea publică se reține, că este actual, în raport de natura faptei, valoarea socială lezată, modul și mijloacele concrete în care se prezumă că a fost săvârșită fapta, violența extremă și imprevizibilitatea comportamentului inculpatului, aspecte de natură a induce membrilor societății o stare de temere întemeiată, ceea ce impune protejarea prioritară a ordinii publice în detrimentul drepturilor și libertăților personale.
D. urmare, constatând îndeplinirea cerințelor art. 148 al. 1 lit. f cod pr. penală și în prezent, curtea reține subzistența nemodificată a temeiului menționat.
Raportat la cele ce preced, se constată subzistența temeiurilor avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului recurent L. P., astfel că în mod temeinic și legal prima instanță a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În condițiile în care cercetarea judecătorească în fond nu a început, invocarea unei stări de legitimă apărare de către inculpat nu poate face obiectul analizei de față, întrucât presupune examinarea probatoriului în cursul judecății, ceea ce ține de judecata pe fondul cauzei, care cade în competența tribunalului.
Din perspectiva termenului rezonabil al măsurii arestării preventive, curtea reține că durata acesteia, de aproximativ 2 luni, nu este excesivă și nici de natură să diminueze semnificativ pericolul concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurentului inculpat L. P. și că nu au intervenit, până în prezent, elemente noi de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile respectivei măsuri, nefiind incidente prevederile art. 139 cod pr. penală, este nefondată cererea de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței.
Așa cum s-a arătat în precedent, față de subzistența temeiurilor arestării preventive, impunându-se în continuare protejarea prioritară a ordinii publice, chiar dacă nu există probe certe că inculpatul recurent va încerca să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal, în actualul stadiu procesual se impune menținerea acestuia în stare de arest preventiv, numai astfel fiind îndeplinit scopul aplicării măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 al. 1 cod pr. penală.
Datele personale favorabile persoanei inculpatului recurent, nu sunt de natură să justifice, prin ele însele, o eventuală revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate, ele urmând să fie avute în vedere, conform prevederilor art. 72 cod penal, la individualizarea pedepsei în eventualitatea intervenirii condamnării.
Criticile din recursul inculpatului dovedindu-se neîntemeiate, iar din oficiu nefiind identificate alte motive pentru o eventuală reformare a încheierii din 19.09.2013 a Tribunalului C., în baza art.38515 pct.1 lit. b cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului L. P., menținându-se respectiva încheiere ca legală și temeinică.
În baza prevederilor art. 192 al. 2 cod pr. penală va fi obligat recurentul inculpat L. P. să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat P. A. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat L. P.– deținut în Arestul I.P.J. C. împotriva încheierii din 19.09.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 13 .
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat L. P. la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat P. A. G..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.09.2013.
Președinte, Judecător, Pt. jud. M. U.
V. L. E. C. M. aflată în C.O., cf. art.
312 c.p.p. semnează
Președinte complet,
Judecător V. L.
Grefier,
C. S.
Jud. fond: E. G.
Red. Dec. Jud. V. L./10.10.2013
Tehnodact. Gref. C. S.
2 ex./10.10.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1097/2013.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 479/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
