Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Sentința nr. 111/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 111/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 111/P
Ședința din camera de consiliu de la de la 26 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. J.
Cu participarea: Grefier – M. V.
Procuror – V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare cererea de transfer a executării pedepsei formulată de autoritățile judiciare din Spania, în cauza privind pe condamnatul D. I., fiul lui N. și P., născut la 20 iulie 1978 în Cernavodă, CNP_, în prezent deținut în cadrul Penitenciarului Burgos, Spania.
Dezbaterile au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 25.08.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 26.08.2015, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
La data de 05.08.2015, Curtea de Apel C. a fost sesizată de P. de pe lângă Curtea de Apel C. pentru transferarea condamnatului D. I., într-un penitenciar din România.
În motivarea cererii formulate s-a învederat faptul că, prin cererea de transfer a persoanei condamnate D. I., autoritățile judiciare spaniole au solicitat Ministerului de Justiție din România transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
Din verificările efectuate a rezultat că persoana condamnată D. I. nu figurează ca fiind cercetat în vreo cauză penală pe teritoriul României, și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, autoritățile spaniole și-au exprimat acordul cu privire la transferarea acestuia, iar în prezent se află încarcerat în penitenciarul Burgos, Spania.
La cerere au fost anexate: adresa Ministerului Justiției nr_/2014/13c/CoE83, referat privind stadiul executării pedepsei, copia sentinței de condamnare, declarația numitului D. I. cu privire la transferul în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, certificat de legislație român, aplicabil în cauză, proces verbal privind verificarea referitoare la cercetarea persoanei condamnate pe teritoriul României, cazierul persoanei condamnate D. I..
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, cererea de transfer formulată este fondată.
Potrivit art 155 din Legea nr 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
Prin hotărârea nr. 13/2009 din data de 09.03.2009, Audencia Provincial Secția 1 Burgos, Spania 1-a condamnat pe numitul D. I. la pedeapsa de 16 ani și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de: 2 delicte de furt cu folosirea forței asupra lucrurilor, prev. de art. 237,238.2,240 Cod penal spaniol; 2 delicte de furt cu violență asupra persoanelor, prev. de art. 237 și 242.1 Cod penal spaniol; 1 delict de vătămare, prev. de art. 147.1 și 148.1 și 2 Cod penal spaniol și 1 delict de omor, prev. de art. 138 Cod penal spaniol.
Sub aspectul stării de fapt se constată că, în perioada 17-18 septembrie 2006, între orele 19:00 și orele 10:30 dimineața, cetățenii români I. P. și M. Brahnea, majori, după ce au efectuat o gaură în peretele despărțitor cu curtea unor case vechi de pe șoseaua Poza, au intrat în localul comercial „Discovolo", unde se vindea îmbrăcăminte sportivă, situat în . din Burgos, proprietate a lui Isidoro Gonzalez Alonso, însușindu-și 350 EUR aflați în casa de marcat și diverse haine sportive care au fost evaluate prin expertiză la 4718 EUR.
La data de 21 septembrie 2006, în jurul orei 1:40, când M. del Rosario Gomez Fernandez, care conducea magazinul „La Buhardilla" situat în . nr.2 din Burgos, se îndrepta spre ascensorul de la locuința sa pentru a urca de la garajul comun la domiciliul său, situat în ..lÎ7, 6°, C, a fost surprinsă de prezența a două persoane care, ieșind din ascensor, își ascundeau fețele cu niște cagule. Primul din ei a lovit-o cu putere în față, căzând la pământ și așezându-se peste ea, ceea ce îi împiedica orice mișcare. în această poziție a continuat să o lovească, în timp ce încerca să-i bage ceva în gură și să-i pună căluș cu bandă izolantă sau ca să o împiedice să ceară ajutor și în același mod a încercat să-i lege mâinile cu același timp de bandă, fără să reușească nici una, nici alta datorită rezistenței pe care a opus-o femeia.
În acest timp, celălalt agresor o lovea cu picioarele pe M. del Rosario. Ambii agresori, înainte de sosirea unui automobil în garaj, au fugit de la locul faptei, nu înainte de a-și însuși bunuri aparținând victimei și geanta acesteia: un ceas de aur marca Cima, un inel de aur care avea în partea superioară niște cordoane și mai multe pietre de culoare roșie și galbenă; o geantă ce conținea documentul său de identitate, permisul de conducere, cârdul de sănătate, cârdul de credit de la Caja Rural, precum și diverse bunuri de mai mică importanță; un portmoneu care conținea 100 EUR pentru a-i schimba la bar (bancnote de 5 EUR și 10 EUR); două portcheiuri unite, unul cu imaginea lui San M. de Porres și celălalt în formă de potcoavă care are agravat numele „Charo", care conținea patru chei; telefonul mobil de culoare neagră, marca Motorola V3, cu nr. de abonat_ și cu nr. de IMEI_ și, din buzunarul pantalonilor o sumă de aproximativ 400 EUR care corespunde unei încasări de la bar din acea zi, fiindu-i luat și un lănțișor de aur pe care îl purta la gât.
Ca urmare a agresiunii, M. del Rosario Gomez Fernandez a suferit leziuni constând în policontuzii, traumatism facial și fractură orbitală dreapta, cu hematoame subperiostice, raportul medico-legal stabilind că aceste leziuni au necesitat „tratament chirurgical al fracturii orbitare constândi în reducția și amplasarea plăcii PDS, cu închidere pe planuri, controale oftalmologice ale diplopiei și evaluări medico-legale ulterioare", necesitând pentru vindecare 83 de zile, toate cu incapacitatea de a-și desfășura activitățile cotidiene iar primele 12 zile fiind spitalizare, rămânând cu sechelă „materială de osteosinteză în placa periorbitară a ochiului drept".
Deși în momentul comiterii faptelor M. del Rosario nu a putut vedea fața agresorilor, a declarat că aceștia erau de naționalitate română, cunoscând limba și accentul, întrucât conducea un bar, unde era angajată o ospătăriță româncă și avea angajată tot o româncă pentru activități domestice.
În noaptea de 17 septembrie 2006, F. T., I. P. și Arian Brahnea, împreună cu alte persoane tot de naționalitate română, s-au dus |a vadă un meci de fotbal la barul Deportivo TT, condus de Teodoro Tejedor sArranz, după cum declară nepoata sa, M. Angeles Cuesta Tejedor, care era și ea în acel bar la data și ora meciului.
Între orele 0:00 și 2:30 din data de 23 septembrie 2006, profitând de momentul în care Teodoro Tejedor Arranz închidea barul, au intrat în interiorul acestuia I. P. și M. Brahnea, l-au lovit și trântit la podea pe numitul Teodoro Tejedor Arranz, i-au pus căluș și l-au legat de mâini și de picioare.
Pentru aceasta, i-au introdus în gură una din șosetele sustrase de la magazinul Discovolo, acoperindu-i apoi gura cu bandă adezivă transparentă, bandă pe care au utilizat-o și pentru a-i lega mâinile și picioarele. După ce iau pus căluș și l-au legat pe proprietarul barului, au forțat mașinile de joc, acestea fiind proprietate a lui Mariano Cabrerizo Sanz și și-au însușit încasările din acestea, suma fiind de 800 EUR. Și-au mai însușit un mobil, un ceas de aur, lanț de aur și două inele tip ghiul pe care le purta Teodoro Tejedor Arranz în momentul asaltului.
Ca urmare a faptelor indicate, în . din Barul Deportivo TT s-a produs moartea lui Teodoro Tejedor Arranz, medici legiști menționând cauză a morții o aritmie cardiacă secundară cardiopatiei ischiemice, provocată de starea de stres și panică (leziunile, călușul etc), care cresc nevoia de oxigen, fiind o absență importantă de oxigen ceea ce s-a produs; și prin obturarea completă a canalelor respiratorii care împiedica . obturată . nasul conținând lichid. Teodoro Tejedor Arranz, de 73 de ani, suferea de arteroscleroză coronariană care, legată de anoxie (lipsa de oxigen) produsă prin introducerea în gură a șosetei și fixarea acesteia cu bandă adezivă a provocat aritmia cardiacă și . care au cauzat moartea
Hotărârea nr. 13/2009 din data de 09.03.2009, pronunțată de Audencia Provincial Secția 1 Burgos, a rămas definitivă în data de 13.07.2010.
Este îndeplinită și condiția dublei incriminări, infracțiunile fiind incriminate în omor calificat, prev. de art. 189 alin.l lit.a Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal; tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin.3 Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal ; furt calificat, prev. de art.229 alin.l lit.b și d Cod penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod penal, toate aflate în concurs real, prev. de art. 38 alin. 1 din Codul penal, pedepsite cu închisoare de până la 25 ani, cu aplicarea regulilor de stabilire a pedepsei prev. de art. 39 din Codul penal.
Din înscrisurile atașate la dosarul cauzei rezultă că persoana condamnată D. I. nu figurează ca fiind cercetată în vreo cauză penală pe teritoriul României.
În cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2).( respectiv persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale; persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:
(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege)
Constatând că toate condițiile impuse de textele de lege mai sus menționate, sunt îndeplinite și în consecință cererea de transferare va fi admisă și se va dispune transferarea condamnatului D. I. într-un penitenciar în România pentru continuarea executării pedepsei de 16 ani și 5 luni închisoare.
Cheltuielile rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 153, art. 154 din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările și completările ulterioare, admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Recunoaște pe cale incidentalăHotărârea nr. 13/2009 din data de 09.03.2009, pronunțată de Audencia Provincial Secția 1 Burgos, definitivă în data de 13.07.2010 privind pe numitul D. I., condamnat la pedeapsa de 16 ani și 5 luni închisoare.
În baza art 154 alin 6 lit a din Legea nr 302/2004 admite cererea de transfer a persoanei condamnate D. I., născut în data de 20.07.1978, în localitatea Babadag, județul Tulcea, CNP_, în prezent aflat în stare de detenție pe teritoriul Spaniei și dispune transferarea condamnatului D. I. într-un penitenciar pe teritoriul României.
Dispune executarea în România a pedepsei de 16 ani și 5 luni închisoare aplicată condamnatului D. I., potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.
Deduce din pedeapsa aplicată condamnatului D. I., de 16 ani și 5 luni închisoare, detenția preventivă de la 17.11.2006 până la 12.07.2010 (1334 zile) și perioada executată de la 13.07.2010 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei 16 ani și 5 luni închisoare aplicată condamnatului D. I. la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Soluția se comunică autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art 272 alin 1 C.proc.pen onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 400 lei (av. N. E. N., delegație . nr 4836) se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru condamnatul D. I..
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.08.2015.
Președinte,Grefier,
C. J. M. V.
Red. hot. Jud. C. J.
2 ex./26.08.2015
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 373/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
