Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 373/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 373/P
Ședința publică de la 4 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpatul F. B. – domiciliat în C., ., împotriva sentinței penale nr. 1214/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect lovirea sau alte delapidarea (art. 2151 C.p.)
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1214/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 386 c.p.p. rap. la art. 5 cod penal, respinge cererea, pusă în discuție din oficiu de către instanța de judecată, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului F. B., din infracțiunile prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 din codul penal 1969 și art. 290 alin. 1 cod penal 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal 1969, în infracțiunile prev. de art. 295 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 308 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 c.p.
În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p. rap. la art. 121 alin. 1 c.p. 1969, art. 122 alin. 1 lit. d cod penal 1969, art. 124 c.p. 1969, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F. B. (fiul lui G. și V. M., născut la data de 20.11.1983 în mun. C., județul C., domiciliat în mun. C., ., județul C., CNP_, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale), privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 cod penal 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 din codul penal 1969, condamnă pe inculpatul F. B. (fiul lui G. și V. M., născut la data de 20.11.1983 în mun. C., județul C., domiciliat în mun. C., ., județul C., CNP_, fără ocupație, căsătorit, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 57 cod penal 1969.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ. obligă inculpatul F. B. la plata către partea civilă S.C. R. L. S.R.L. București a sumei de 96.490,07 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ. obligă inculpatul F. B. la plata către partea civilă S.C. T. E. S.R.L. București a sumei de 71.728,49 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 25 alin. 3 c.p.p., art. 404 alin. 4 lit. i) c.p.p., dispune desființarea totală a următoarelor facturi fiscale: nr._/12.10.2006, nr._/24.10.2006, nr._/11.10.2006, nr._/20.10.2006, nr._/09.10.2006, nr._/17.10.2006, nr._/21.09.2006, toate emise de S.C. R. L. S.R.L. București, precum și a facturilor fiscale nr._/05.10.2006, nr._/23.08.2006, nr._/24.08.2006, nr._/09.09.2006, nr._/16.09.2006, nr._/21.09.2006, nr._.09.2006, nr._/29.09.2006, nr._/05.10.2006, nr._/17.10.2006, nr._/22.08.2006, nr._/29.08.2006, nr._/08.09.2006, nr._/28.09.2006, nr._/20.10.2006, nr._/29.09.2006, nr._/15.08.2006, nr._/30.08.2006, nr._/04.09.2006, nr._/21.09.2006, nr._/10.10.2006, nr._/31.08.2006, nr._/21.09.2006 și nr._/26.09.2006, toate emise de S.C. T. E. S.R.L. București.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr. penala obligă pe inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
În baza art. 272 c.p.p., dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat R. M. C., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„La data de 01.11.2012 prin rechizitoriul nr._/P/2006, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată pe inculpatul F. B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de delapidare, faptă prev. de art. 2151 alin. 1 din Cp 1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 din Cp 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din Cp. 1969.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, în perioada august - octombrie 2006, în calitate de gestionar la . și ., și-a însușit suma de 168.218,56 lei, prin falsificare de înscrisuri sub semnătură privată.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarațiile reprezentantului legal al . și ., N. I. E.; contract individual de muncă încheiat între . și învinuit F. B. nr. 563/31.07.2006; proces-verbal de ridicare facturi fiscale de la reprezentant legal N. I. E.; adrese de constituire parte civilă de către . și .; proces-verbal de predare-primire de înscrisuri între . și organele de poliție privitor la învinuiții V. N. și B. C. V.; raport de constatare tehnico - științifică nr._ din 03.07.2007; raport de constatare tehnico-științifică nr. 610.209 din 31.03.2009; procese-verbale încheiate de organele de poliție de căutare în baza de date privind evidența persoanelor a următoarelor persoane: A. M., E. C., C. L., M. Ș. A. Vicar și C. Vicar; procese-verbale încheiate de organele de poliție de căutare în baza privind evidența societăților comerciale, respectiv RECOM ONLINE a următoarelor societăți: . C. și a numărului de înmatriculare J_ ; declarație martor T. V.; declarați martor B. L.- S.; declarații martor M. C. I.; declarații martor F. D.; declarații martor B. C.; declarații martor T. L. I.; declarații martor Tacciu I.; declarații martor G. V.; declarații martor Carapit D.; declarații martor C. L.; declarații martor A. M.; declarații martor C. R.; declarații martor Beldica D.; raport de expertiză contabilă judiciară; declarații învinuiți.
În cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 15.02.2013, instanța a adus la cunoștința inculpatului faptele pentru care a fost trimis în judecată și încadrarea juridică a acestora, precum și împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declarație, atrăgându-i-se, totodată, atenția că, dacă va da o declarație, tot ceea ce va spune va putea fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul, fiind interpelat dacă dorește să dea o declarație amănunțită, s-a prevalat de dreptul la tăcere (fila nr. 16).
La același termen, în baza art. 67 c.p.p. 1968, instanța a încuviințat proba cu audierea martorilor audiați în cursul urmăririi penale, dispunând audierea nemijlocită a acestora, în condiții de contradictorialitate.
La termenul de judecată din 29.03.2013, instanța a procedat la audierea martorilor V. N. (f. 25), B. C. V. (fila nr. 26) și T. V. (fila nr. 27).
La termenul de judecată din 10.06.2013 a fost ascultat martorul B. L. S. (fila 44) și, în raport de solicitarea apărătorului inculpatului, de efectuare în cauză a unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, dar și de conținutul unora dintre concluziile acestui raport, instanța, din oficiu, a dispus emiterea unei adrese către ., pentru a răspunde la mai multe întrebări, conform mențiunilor din încheierea de ședință.
La termenul de judecată din 09.09.2013 a fost ascultat martorul T. L. I. (fila 57), la cel din data de 21.10.2013 au fost ascultați martorii F. D. (fila nr. 81) și M. C. I. (fila nr. 82). La termenul din 29.11.2013 au fost ascultați martorii G. V. (fila nr. 102), C. L. (fila nr. 103) și A. M. (fila nr. 104).
La termenul din 17.01.2014 au fost depuse de către . relațiile solicitate de instanță (fila 125), au fost ascultați martorii Carapit D. (fila nr. 127) și C. R. (fila nr. 128).
La data de 28.02.2014 a fost audiată martora Tacciu I. (fila nr. 142), iar la data de 09.04.2014, instanța făcut aplicarea disp. art. 383 alin. 4 c.p.p. cu privire la martorul B. C..
La termenul din 25.06.2014 a fost audiată martora F. V. M. (fila nr. 176) și a fost respinsă proba solicitată de inculpat, privind efectuarea unui supliment la expertiza contabilă realizată în cursul urmăririi penale, ca nefiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
La termenul de judecată din 17.09.2014, cauza a fost amânată pentru data de 15.10.2014, în raport de solicitarea apărătorului inculpatului de a pregăti concluzii pe cererea, pusă în discuție de instanță din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 27.11.2006 . București și . București au formulat plângere penală împotriva învinuitului Ful B., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 208, 215 alin.l, 2, art. 288, 291 din Cp precum și împotriva numiților F. G. și F. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, fals uz de fals. Ulterior aceste societăți au revenit solicitând cercetarea și față de învinuita B. C. V. (fostă H.) pentru complicitate la înșelăciune.
In cuprinsul plângerii și din declarația administratorului N. I. E. se arată că învinuitul F. B. a fost angajat al . de la data de 01.08.2006, în baza contractului de muncă nr 563/31.07.2006, în calitate de agent de vânzări. Având în vedere că . este unicul asociat al ., activitățile învinuitului se refereau atât la mărfurile ., cât și la cele ale .. De la data de 25.10.2006, învinuitul nu s-a mai prezentat la serviciu, reprezentanții societăților descoperind cu această ocazie că acesta a emis facturi de vânzare de mărfuri pentru societăți care nu există, a ridicat mărfuri din depozitul societății și a emis facturi pe numele unor societăți la care nu a dus niciodată mărfurile respective, susținând că nu a încasat contravaloarea mărfurilor vândute și a luat marfa de la furnizori în numele societății, semnând facturi, fără ca mărfurile să ajungă în posesia societății.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și raportului de expertiză contabilă judiciară a rezultat următoarea situație de fapt:
În perioada 01.08._06 învinuitul F. B. a fost angajat al . conform contractului de muncă nr. 563/31.07.2006, în calitate de agent de vânzări, iar relațiile acestuia cu . s-au bazat pe un contract individual de muncă, însă acesta a desfășurat activități și pentru această societate, în funcție de solicitările reprezentanților săi, care erau aceeași ca și în cazul ..
În perioada de referință, ., în calitate de societate furnizoare a emis un număr de 7 facturi fiscale, cu total de 66,437.31 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul creat prin nepredarea mărfii de către învinuitul F. B.. Astfel, exemplarul roșu care rămâne la furnizor, nu are completat numele delegatului și nici nu poartă semnătura unui delegat. Semnătura este necesară pentru a demonstra că marfa a fost cu adevărat predată clientului, fiind astfel descărcat de gestiune agentul de vânzări. Totodată din exemplarul verde al facturilor fiscale nu rezultă dovada predării mărfii către societatea client, atâta timp cât semnătura persoanei care a preluat marfa din gestiunea firmei furnizoare, are rolul de a atesta faptul că gestionarul a predat marfa către agentul de vânzare, descărcându-1 de gestiune. Astfel, pe o factură fiscală apare C. Vicar ca delegat, cu o semnătură indescifrabilă, neexistând nicio persoană în baza de date a serviciului de evidență a populației cu acest nume, în altă factură apare C. L., . numărul cărții de identitate sunt diferite de cele ale acestuia, societatea client declarând că nu a avut relații comerciale cu .. De asemenea, în altă factură apare numele lui M. Ș., semnătură indescifrabilă, datele din CI aparțin altei persoane iar societatea client nu recunoaște factura fiscală, neavând niciun angajat cu numele de M. Ș..
In ceea ce privește facturile emise de ., în perioada 01.08._06, a rezultat că acestea sunt în număr de 25, în valoare totală de 74,072.49 lei, din cuprinsul exemplarelor verzi ale facturilor fiscale rezultând că marfa nu a fost predată către societatea client, dat fiind faptul că societățile client au declarat că nu au avut relații comerciale cu ., iar la numele și persoana delegatului apar următoarele persoane: E. C., A. M., A. Vicar, persoane care nu există în serviciul de evidență a persoanelor, C. L., F. M. V. ( mama învinuitului F. B. ).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul G. V. a declarat că este administrator în cadrul . C., iar societatea pe care o administrează nu a avut relații comerciale cu . sau cu .. De asemenea, referitor la martorul C. L. acesta a precizat că lucrează în cadrul respectivei societăți dar acesta nu a fost împuternicit niciodată să achiziționeze anvelope pentru societate. Totodată, acesta a precizat că semnătura de la rubrica „semnătura de primire" nu îi aparține.
În cursul judecății, la termenul din 29.11.2013, martorul G. V. a declarat că își menține declarațiile făcute în cursul urmăririi penale, în sensul că că este administrator în cadrul . C., iar societatea pe care o administrează nu a avut relații comerciale cu . sau cu .. De asemenea, martorul a negat faptul că semnătura de la rubrica „semnătura de primire" de pe facturile ce i-au fost prezentate cu ocazia cercetărilor îi aparține (fila nr. 102).
Martorul C. L. a declarat în cursul urmăririi penale că nu achiziționat niciodată anvelope de la cele două societăți iar semnătura de pe facturile fiscale nu îi aparține. Totodată a precizat că îl cunoaște din vedere pe F. B., dat fiind faptul că sunt vecini.
În cursul judecății, tot la termenul din 29.11.2013, și acest martor și-a menținut declarația dată anterior în cauză, precizând că nici nu știa că inculpatul se ocupă de livrarea unor anvelope, el știindu-l ca având ocupația de jurnalist. (fila nr. 103).
Martorul Carapit D. a declarat în cursul urmăririi penale că îl cunoaște din vedere pe învinuitul F. B., dat fiind faptul că acesta locuiește la câteva case distanță de martor. In continuare martorul a precizat că nu a cumpărat niciodată anvelope auto sau alte mărfuri de la învinuit iar cu privire la factura fiscală . nr._ emisă de . pe numele acestuia, martorul a declarat că este un fals, dat fiind faptul că nu există datele sale de identificare dar nici semnătura de primire.
La termenul de judecată din 17.01.2014, fiind audiat, și acest martor și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale. Și acest martor indică faptul că, deși îl cunoștea pe inculpat, dat fiind că era vecin cu el, nici măcar nu știa că acesta se ocupă cu vânzarea de anvelope (fila nr. 127).
În cursul urmăririi penale, martorul A. M. a declarat că este administrator la . C. iar de la înființare nu a desfășurat nicio relație comercială cu . și nu îl cunoaște pe învinuitul F. B.. Referitor la facturile fiscale emise de . în beneficiul societății pe care o administrează, acesta a declarat că nu achiziționat niciodată marfa de la respectiva societate iar semnătura de pe facturi nu îi aparține. Totodată, martorul a precizat referitor la numele delegatului M. Ș. că nu are niciun angajat cu acest nume și nici nu cunoaște niciun angajat cu acest nume.
La termenul din 29.11.2013, fiind audiat, martorul A. M. și-a menținut declarația dată anterior (fila nr. 104).
In cauză a fost audiată și mama învinuitului F. B., respectiv F. V. M., care, în cursul urmăririi penale, a declarat că este angajată în cadrul . funcție de inginer, dar nu a recepționat niciodată marfa de la ., dat fiind faptul că nu are calitatea de a recepționa mărfuri în numele societății în cadrul căreia aceasta lucrează.
La termenul din 25.06.2014, fiind audiată, martora F. V. M. a relevat aceleași aspecte ca și în cursul urmăririi penale (fila nr. 176).
Referitor la facturile fiscale emise de . C., în calitate de societate furnizoare, a rezultat că au fost emise un număr de 13 facturi fiscale de Tacciu I., iar pe exemplarul verde al facturilor fiscale la numele delegatului apare învinuitul F. B., dar nu poartă semnătura gestionarului, pentru a face dovada că marfa ar fi intrat în gestiunea .. Prejudiciul creat . este în cuantum de_,75 lei.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 03.07.2007 a rezultat că semnăturile depuse la rubricile semnătura de primire a celor 13 facturi fiscale având ca furnizor pe . C. au fost executate de învinuitul F. B..
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora Tacciu I. a declarat că din anul 1997 este angajată în cadrul . C. ca vânzătoare, iar între această societate și . a existat și există o relație de colaborare, în sensul că în situația în care reprezentanții . nu dețineau pe stoc anumite tipuri de anvelope, le achiziționau de la societatea la care martora lucra. În ceea ce îl privește pe învinuitul F. B., martora își aduce aminte că în cursul anului 2006 învinuitul F. B. a sunat-o pentru a face comandă de anvelope, ulterior prezentându-se pentru a le ridica.
La termenul de judecată din 28.02.2014, martora a relevat aceleași aspecte precum cele relatate în cursul urmăririi penale.
La obiectivul nr. 11 al raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, respectiv dacă a fost cauzat vreun prejudiciu . București și, respectiv . București, în ce modalitate, care este cuantumului prejudiciului și care sunt persoanele vinovate, s-au constatat următoarele:
- prejudiciul total creat . este în cuantum total de 96.490,06 lei reprezentat de suma de 66,437.31 lei ( prejudiciu care reprezintă lipsa din gestiune prin preluarea de marfă din gestiunea ., marfa care nu a fost predată către firmele client) și de suma de 30,052.75 lei ( prejudiciu care reprezintă lipsa din gestiune, marfa aprovizionată de învinuitul F. B. de la . și care nu a ajuns în gestiunea .)
- prejudiciul total creat . este în sumă de 71,717.95 lei (prejudiciu creat prin lipsa din gestiune și a fost creat prin preluarea, de marfa din gestiunea societății, marfa care nu a ajuns la clienți)
În cursul urmăririi penale, martorul L. T. a declarat că, în perioada iunie - 19.09.2006, a fost angajat ca șef al punctului de lucru din mun. C., respectiv . București iar pe învinuitul F. B. 1-a cunoscut în momentul în care acesta era angajat în funcție de agent de vânzări la .. Comenzile de produse erau luate de acesta, produsele fiind luate din magazinul de la punctul de lucru sau din depozitul .., acesta fiind uneori însoțit de învinuita B. C. V.. În perioada în care acesta a lucrat în cadrul . București, această societate a avut relații comerciale și cu . C., modalitatea de lucru fiind următoarea: în situația în care existau clienți care solicitau produse ce nu se găseau în magazinul ., învinuitul F. B. sau învinuita B. C. V. făceau o comandă către . C., învinuitul F. B. fiind cel care ridica produsele și venea cu facturile emise de furnizor.
La termenul de judecată din 09.09.2013 fiind audiat, martorul T. L. I. a evidențiat aceleași aspecte (fila 57).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, iar în cursul judecății s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Prin rechizitoriu s-au dispus soluții de netrimitere în judecată cu privire la celelalte fapte și persoane ce au făcut obiectul cercetărilor, conform celor mai sus menționate.
Instanța reține că aspectele relevate de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, nu au fost defel infirmate cu ocazia readministrării probatoriului în condiții de nemijlocire, contradictorialitate și publicitate în cursul cercetării judecătorești.
În baza art. 386 c.p.p. rap. la art. 5 cod penal, instanța va respinge cererea, pusă în discuție din oficiu de către instanța de judecată, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului F. B., din infracțiunile prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 din codul penal 1969 și art. 290 alin. 1 cod penal 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal 1969, în infracțiunile prev. de art. 295 alin. 1 c.p., cu aplic. art. 308 c.p. și art. 322 alin. 1 c.p., ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 c.p.
Instanța reține, că, în raport cu modul în care se va realiza individualizarea răspunderii penale, înspre minimul special prevăzut de lege, vechea reglementare, care prevede un minim mai mic decât noul cod penal (1 an închisoare, față de 1 an și 4 luni închisoare, cât prevede actualul cod, inclusiv prin prisma art. 308 alin. 2 c.p.), constituie lege penală mai favorabilă.
În baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p. rap. la art. 121 alin. 1 c.p. 1969, art. 122 alin. 1 lit. d cod penal 1969, art. 124 c.p. 1969, instanța va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului F. B., privind comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 cod penal 1969, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Astfel, ultima, în ordine cronologică, dintre facturile falsificate de inculpat, nr._/2006, emisă de . către . data de 24.10.2006.
În raport de dispozițiile legale mai sus-enunțate, inclusiv prin aplicarea prescripției speciale, se observă că pentru fapta comisă la 24.10.2006, termenul de prescripție s-a împlinit la 23.04.2014.
Sub aspect obiectiv, faptele inculpatului F. B., care, în perioada august - octombrie 2006, în calitate de gestionar la . și ., și-a însușit suma de 168.218,56 lei prin falsificare de înscrisuri sub semnătură privată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. 1 din codul penal 1969.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen., si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal 1969 privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute în legea speciala, de la 1 la 15 ani, persoana și conduita inculpatului – de 30 ani, are 12 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este căsătorit, în cursul procesului penal nu a recunoscut săvârșirea faptei.
În aceste condiții, instanța apreciază ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța reține că, în raport cu gravitatea faptei, cu urmările acesteia, cu conduita manifestată de inculpat pe parcursul procesului, pedeapsa se impune a fi executată în regim de detenție, conform art. 57 cod penal 1969, întrucât numai în acest mod se pot realiza scopul și funcțiile sancțiunii penale.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
Referitor la pretențiile civile formulate de către părțile civile S.C. R. L. S.R.L. București și S.C. T. E. S.R.L. București, cu titlu de daune materiale, instanța constată că acestea au fost dovedite, în condițiile în care sumele pretinse reprezintă, în fapt, așa cum s-a evidențiat în cele ce au precedat, contravaloarea anvelopelor însușite de inculpat, fie prin nepredarea lor către beneficiarii (fictivi) înscriși în facturile emise de cele două societăți, fie prin neaducerea celor achiziționate de la . în patrimoniul ..
Probațiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului.
În aceste condiții, instanța va admite acțiunile civile formulate de cele două părți civile.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul F. B. la plata către partea civilă S.C. R. L. S.R.L. București a sumei de 96.490,07 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 998 și urm. din C. civ., va obliga inculpatul F. B. la plata către partea civilă S.C. T. E. S.R.L. București a sumei de 71.728,49 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 25 alin. 3 c.p.p., art. 404 alin. 4 lit. i) c.p.p., instanța va dispune desființarea totală a următoarelor facturi fiscale: nr._/12.10.2006, nr._/24.10.2006, nr._/11.10.2006, nr._/20.10.2006, nr._/09.10.2006, nr._/17.10.2006, nr._/21.09.2006, toate emise de S.C. R. L. S.R.L. București, precum și a facturilor fiscale nr._/05.10.2006, nr._/23.08.2006, nr._/24.08.2006, nr._/09.09.2006, nr._/16.09.2006, nr._/21.09.2006, nr._.09.2006, nr._/29.09.2006, nr._/05.10.2006, nr._/17.10.2006, nr._/22.08.2006, nr._/29.08.2006, nr._/08.09.2006, nr._/28.09.2006, nr._/20.10.2006, nr._/29.09.2006, nr._/15.08.2006, nr._/30.08.2006, nr._/04.09.2006, nr._/21.09.2006, nr._/10.10.2006, nr._/31.08.2006, nr._/21.09.2006 și nr._/26.09.2006, toate emise de S.C. T. E. S.R.L. București.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr. penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
În baza art. 272 c.p.p., va dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat R. M. C., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul F. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 1214/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ . prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
Printr-o analiză completă și judicioasă a probatoriului administrat, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului sub forma intenției directe, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică legală, confirmând rechizitoriul.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului potrivit cărei fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa prin hotărârea supusă controlului judiciar de față nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni întrucât inculpatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 c.p. din 1969, câtă vreme nu era administrator sau gestionar, fiind angajat cu contract de muncă ca vânzător.
Contrar susținerilor apelantului inculpat probatoriul cauzei dovedește că acesta a fost angajat la . în perioada 1.08.2006 - 25.10.2006 în baza contractului de muncă nr. 563/31.07.2006 în funcția de agent de vânzări cu atribuții de primire, păstrare și eliberare de bunuri din depozitele societății, întocmind facturi de livrare către clienți, având obligația încasării contravalorii produselor vândute și predării sumelor obținute la casieria societății.
De subliniat că . București este unic asociat al ., astfel că activitatea inculpatului privea mărfurile celor două societăți, respectiv anvelopele și prestare servicii aferente acestora.
Într-o atare situație curtea reține că inculpatul este funcționar (care nu este funcționar public), aflat în raport de muncă pe baza unui contract individual cu o persoană juridică privată pentru care primește, păstrează și eliberează bunuri și valori, întrunind cerințele legii pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare.
Conform art. 215/1 al. 1 cod penal din 1969 – constituie infracțiune de delapidare însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar în interesul său sau pentru altul de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
În cazul infracțiunii prev. de art. 215/1 cod penal curtea evidențiază că probațiunea nu se rezumă doar la dovedirea existenței unei lipse în gestiune a inculpatului, pe lângă acest aspect, se impune a se proba că lipsa din gestiune este rezultatul unei acțiuni de însușire, traficare sau folosire a valorilor din gestiune.
În cauză, probele administrate relevă că inculpatul și-a însușit sumele de bani din gestiunea celor două societăți reprezentând bunuri livrate din gestiune, prin falsificarea de înscrisuri sub semnătură privată și bunuri primite în gestiune ca efect al aprovizionării de la o societate furnizoare, cauzând părților civile din speța de față prejudicii însemnate astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, respectiv:
- 96.490,06 lei pentru . reprezentând lipsă în gestiune prin preluare de marfă din gestiune și nepredare către societățile client prin emiterea unui număr de 7 facturi fiscale în valoarea de 66.437,31 lei și lipsă în gestiune de marfă în valoare de 30.052,75 lei achiziționată de inculpat de la . care a intrat în gestiunea societății și pentru care există în evidențele . un număr de 13 facturi emise de furnizor pe numele beneficiarului;
- 71.717,95 lei prejudiciu creat . București prin același „modus operandi” ca și la societatea anterioară, respectiv prin lipsă din gestiune, prin preluare de marfă nepredată clienților, emițând un număr de 25 de facturi fiscale pentru societățile client.
Societățile client au declarat în cursul procesului penal, prin reprezentanții acestora, că nu au avut relații comerciale cu cele două societăți . și ., iar persoanele înscrise pe exemplarul verde al facturilor fiscale ca „delegat al societății beneficiare” nu sunt angajații acestora sau nu există ca persoane fizice.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorului G. V. administrator în cadrul . C., care atât în cursul urmăririi penalre cât și al cercetării judecătorești a relatat că societatea pe care o administrează nu a avut relații comerciale cu . nici cu ., iar semnătura de la rubrica „semnătura de primire” de pe facturile ce i-au fost prezentate, nu îi aparține.
De asemenea, martorul A. M. administrator la . C. a declarat că de la înființare nu a avut raporturi comerciale cu ., iar facturile fiscale emise de aceasta în beneficiul societății pe care o administrează, nu sunt reale întrucât nu a achiziționat niciodată marfă de la respectiva societate furnizoare. Același martor mai susține că nu îl cunoaște pe inculpatul F. B. și nici pe persoana care a fost trecută ca delegat al societății pe care o reprezintă, respectiv M. Ș., menționând că nu există nici un angajat cu acest nume la firma pe care o conduce.
Prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și menținute în fața instanței, martorii C. L. și Carapit D. au arătat că nu au cumpărat niciodată anvelope de la cele două societăți, iar semnăturile de pe facturile fiscale prezentate nu le aparțin. Mai arată că îl cunosc pe inculpatul F. B. întrucât sunt vecini.
Martorul L. T., șeful punctului de lucru din mun. C. aparținând . București, a declarat în cursul urmăririi penale că în perioada iunie – 19-09-2006 în calitate de șef al punctului de lucru respectiv l-a cunoscut pe inculpat ca angajat în funcție de agent de vânzări la ., lucrând cu acesta în sensul că comenzile de produse erau luate de acesta, după care prelua produsele din magazinul punctului de lucru sau din depozitul Comat SA, însoțit fiind uneori de învinuita Bend C. V..
Același martor susține că . a avut relații comerciale și cu . C. constând în aceea că, în situația în care existau clienți care solicitau produse care nu se regăseau în magazinul . F. B. sau învinuita Bend C. comandau produsul respectiv către . C., și se deplasau pentru preluarea produsului însoțit de facturile emise de furnizor.
Audiat în fața instanței martorul T. L. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală.
Curtea observă că inculpatul a fost audiat în cursul urmării penale și a negat săvârșirea faptelor de care este acuzat prin rechizitoriu, iar în fața instanței a uzat de dreptul la tăcere.
În privința celor 13 facturi fiscale emise de . C. în calitate de societate furnizoare, din cuprinsul raportului de constatare tehnico -științifică nr._ din 3.07.2007 rezultă că semnăturile depuse la rubricile semnătura de primire a celor 13 facturi fiscale având ca furnizor pe . C. au fost executate de învinuitul F. B..
Constatând incidența disp.art. 396 al. 2 c.p.p. în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, întemeiat instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 cod penal din 1969.
Cu privire la cea de-a doua faptă de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a constată în mod corect că a intervenit prescripția răspunderii penale, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 23.04.2014, pentru fapta comisă la data de 24.10.2006.
Cum acuzarea a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul potrivit legii, în cauză nu se justifică pronunțarea unei hotărâri de achitare, astfel cum a solicitat inculpatul prin motivele de apel invocate, ținând seama că acesta întrunește cerințele legii pentru a fi subiect activ al infracțiunii de delapidare, astfel cum am dezvoltat în precedent și s-a dovedit cu certitudine vinovăția acestuia.
În referire la individualizarea judiciară a pedepsei, curtea constată că, prima instanță a făcut o justă interpretare și o aplicare a criteriilor prev. de art. 72 cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială pentru infracțiunea consumată de la 1 la 15 ani pentru delapidare și de 3 luni la 2 ani sau amendă pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; gradul social de pericol concret al faptei comise apreciat de curte ca fiind ridicat din perspectiva circumstanțelor reale –inculpatul în calitate de agent de vânzări și-a însușit, printr-un număr mare de acte materiale în perioada 1.08.2006 – 25.10.2006, bunuri pe care le avea în gestiune întocmind în fals facturi fiscale, provocând celor două părți civile prejudicii însemnate, nerecuperate.
Totodată, s-a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, tânăr în vârsta de 30 ani, studii 12 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, căsătorit, cu o atitudine contradictorie în cursul procesului penal.
Pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție conform art. 57 cod penal din 1969 este atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, aptă să îndeplinească cerințele impuse de art. 52 cod penal din 1969 privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducarea inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.
Curtea constată că nici subsidiarul criticii formulate de apelantul inculpat nu poate fi primit. În mod corect a apreciat prima instanță că în cauză, legea penală mai favorabilă este codul penal vechi, raportat la limita minimă de pedeapsă mai redusă pentru infracțiunea de delapidare, și la limitele reduse pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în raport de prevederile noului cod penal.
De asemenea, având în vedere că în cauză au fost comise două infracțiuni, instituția concursului de infracțiuni este mult mai aspru sancționată de legea nouă față de legea veche, situație similară și la modalitățile de executare a pedepselor principale, precum și a celor accesorii sau complementare.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderi civile delictuale prev. de art. 998 și urm. din codul civil din 1968, respectiv existența faptei ilicite (însușirea de către inculpat a bunurilor aparținând părților civile); producerea unui prejudiciu constând în sumele care reprezintă contravaloarea bunurilor însușite; existența raportului de cauzalitate – prejudiciul nu s-ar fi creat în lipsa faptelor ilicite ale inculpatului, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.
Cum bine a apreciat instanța fondului părțile civile și-au dovedit pretențiile civile formulate având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale coroborat cu ansamblul probator administrat, astfel că întemeiat prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumelor de 96.490,07 lei către partea civilă S.C. R. L. S.R.L. București și a sumei de 71.728,49 lei către partea civilă S.C. T. E. S.R.L. București, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru toate aceste considerente,curtea constată că hotărârea atacata este legală și temeinică neexistând motive de reformare a acesteia câtă vreme nu au fost reliefate elemente care să convingă instanța în sensul criticilor aduse de apelantul inculpat și în absența motivelor care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpatului.
D. urmare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat F. B. împotriva sentinței penale nr.1215/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 70 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat B. F. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat F. B. împotriva sentinței penale nr.1215/13.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 70 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat B. F. D..
Definitiva,
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2015.
PREȘEDINTE, ptr. JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
Aflată în CO, în baza art. 406 cpp
Semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET,
M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond.M.N.
Red.jud.M.U.
6 ex./4.09.2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
