Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/P/C
Ședința publică de la 23 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. C. M.
Cu participare Grefier A. B.
Procuror L. S.
S-au luat în examinare contestațiile formulate, de către inculpații
- C. D. – fiul lui I. și E., născut la data de 22.o5.1976, în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. Medgidia, ., jud. C., în prezent aflat in P. P. Albă, cetățenia română, cu antecedente penale, fără ocupație și loc de muncă, concubinaj, fără copii, posesor al cărții de identitate CI ., nr._, având C.N.P –_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor faptă prev. de art. 188 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii public, prev.de art. 371 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, distrugere prev.de art. 253 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, lovire și alte violențe prev.de art. 193 al.1 și 2 Cod penal ,și
C. I., fiul lui I. și E., născut la data de 19 septembrie 1989, în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. Medgidia, ., jud. C., în prezent aflat in P. P. Albă, cetățenia română, fără antecedente penale, CNP_ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor faptă prev. de art. 188 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii public, prev.de art. 371 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, distrugere prev.de art. 253 Cod penal cu aplic.art.77 lit.a Cod penal, lovire și alte violențe prev.de art. 193 al.1 și 2 Cod penal, tentativă la omor calificat prev.de art. 32 rap.la art. 188 Cod penal rap.la art. 189 al.1 lit.e Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea dispozițiilor art. 358 al. 1 Cod procedură penală:
- se prezintă contestatorul inculpat C. I., în stare de arest preventiv și asistat de apărătorii aleși G. A. și P. C., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
- se prezintă contestatorul inculpat C. D., în stare de arest preventiv și asistat de apărătorii aleși G. A. și P. C., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar;
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art.257 și următoarele Cod procedură penală.
În lipsa cererilor, a excepțiilor și a chestiunilor prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra contestațiilor .formulate în cauză de inculpații C. I. și C. D..
.Apărătorul ales al contestatorilor inculpați, avocat P. C., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu .
În susținerea cererii, arată că în sarcina celor doi inculpați s-a reținut o situație de fapt, nesusținută de probatoriul administrat pe parcursul procesului penal. S-a reținut în motivarea instanței de fond că, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate, ar exista suspiciunea rezonabilă că s-ar putea constitui într-un grup infracțional care să poată comite alte fapte de natură penală, cum ar fi tulburarea ordinii și liniștii publice, acte de distrugere sau violențe fizice din răzbunare împotriva părților civile sau unor martori despre care apreciază că dau declarații defavorabile lor, determinarea la mărturie mincinoasă și că măsura arestului preventiv se justifică pentru prevenirea denaturării conținutului unor mijloace de probă.
Or, se poate constata că toate probele, atât în apărare, cât și în acuzare au fost epuizate, cu excepția declarației unei martore A. G., pentru aducerea căreia instanța a acordat cinci sau șase termene, însă nu s-a prezentat,
Susține că, în urmă cu două termene instanța de fond a procedat la audierea martorului cu identitate protejată, precum și a martorei I. L., care a arătat în fața instanței faptul că martorul cu identitate protejată a afirmat că ținea ea cuțite sub fustă iar întrebată fiind de unde cunoaște acest amănunt a spus că știe și ea.
Cu privire la inculpatul C. I. susține că, la momentul la carea față de acesta a încetat de drept măsura arestării preventive, acesta s-a prezentat de bună voie, fără să fie citat, în sala de judecată, iar luarea măsurii arestării preventive s-a dispus în baza altui temei, decât cel avut în vedere inițial.
O situație similară s-a înregistrat și cu privire la inculpatului C. D., care a fost cercetat in stare de libertate o anumită perioadă de timp si, prin atitudinea pe care aceștia au avut-o nu au îngreunat cercetarea judecătorească.
Apărătorul ales al contestatorilor inculpați, avocat G. A., având cuvântul, susține că, inițial, s-a luat măsura arestării preventive față de C. I. si C. Ș., ulterior s-a apreciat de către procuror si instanță ca trebuie luată această măsură si față de C. D., iar ulterior s-a ivit acea problemă de nelegalitate, pe care a invocat-o în mod constant si, deși instanța s-a pronunțat, in continuare în sensul menținerii stării de arest preventiv, consideră ca a fost abuzivă luarea măsurii arestării preventive în luna septembrie, când încetase de drept măsura arestării preventive față de C. I. si s-a invocat de către judecător un alt temei al arestării, respectiv art.223 alin.1 lit.b Cod procedură penală in sensul ca acesta ar fi încercat să influențeze martorii, însă solicită a se avea in vedere ca nu există la dosar probe certe legate de acest aspect.
Susține că, raportat la conduita inculpaților, la împrejurarea că la dosar nu există date din care să rezulte că ar influența martorii sau părțile vătămate, la împrejurarea că cercetarea judecătorească se apropie de final, măsura preventivă a arestului la domiciliu este oportună și suficientă pentru a asigura in continuare scopul măsurilor preventive.
În raport de aceste considerente, solicită pe calea admiterii contestației și a desființării hotărârii instanței de fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu având in vedere ca inculpații provin dintr-o familie organizată, sunt susținuți de ceilalți membri ai familiei si nu vor crea nici un fel de probleme in situația arestului la domiciliu, inculpații C. Ș. si C. I. fiind in stare de arest preventiv de 1 an si 4 luni iar inculpatul C. D. de 1 an, fiind atins astfel un termen rezonabil.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor formulate de cei doi inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca legală și temeinică.
Durata arestării preventive, chiar dacă a depășit un an de zile pentru cei doi inculpați, nu nu poate fi apreciată ca fiind nerezonabilă în raport de natura și gravitatea deosebit de ridicată a acuzațiilor aduse inculpaților.
În plus, în cursul cercetării judecătorești s-a procedat inclusiv la audierea unor martori direcți care au confirmat acuzația care este adusă inculpaților prin rechizitoriu.
Toate aceste elemente, conduc la concluzia ca este necesară menținerea stării de arest și că nicio altă măsură preventivă mai blândă nu ar fi în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat C. D., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Contestatorul inculpat C. I., având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra contestației de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din data de 13.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 4, s-au dispus următoarele:
”În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin 4 Cod procedură penală:
Menține măsura arestării preventive a inculpaților: C. I., C. Ș. și C. D. pentru o perioadă de 60 de zile, de la 13 iulie 2015 până la 10 septembrie 2015 inclusiv.
În baza art. 242 alin 2 Cod procedură penală:
Respinge cererile inculpaților C. Ș., C. I. și C. D. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, prevăzută de art. 218 și urm Cod procedură penală.”
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Potrivit art.208 alin 4 Cod procedură penală, ,,În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat”.
Tribunalul constată că actele dosarului conțin probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații C. Ș. și C. D. au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de :omor, prev. de art. 188 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal și distrugere, prev de art. 253 Cod penal, toate în condițiile circumstanței agravante a săvârșirii faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, iar pentru inculpatul C. I. rezultă suspiciunea rezonabilă că a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de: omor prev. de art. 188 Cod penal, tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, distrugere prev. de art. 253 Cod penal și tentativă la omor calificat prev de art. 32 cp –art.188-189 lit e) Cod penal, primele trei în condițiile circumstanței agravante a săvârșirii faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite cu închisoare mai mare de 5 ani.
Se rețin în acest sens ca indicii temeinice, aspectele ce rezultă din materialul probator al dosarului, respectiv: actele medico –legale din care rezultă decesul victimei B. F. în condiții violente - leziuni înjunghiate cu cuțitul, fiecare din ele putând cauza decesul, și multiple lovituri cu obiecte contondente și de autoapărare, fiindu-i cauzată moartea în noaptea de 01 martie 2014 în localitatea C. V.. În acest sens, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că evenimentul s-a produs în conjunctura deplasării inculpaților la discoteca din C. V. cu scopul de a-l agresa pe B. F. . Leziunile de agresiune pe corpul inculpatului C. Ș., precum și declarația sa de recunoaștere a faptei îl plasează la locul evenimentului. De asemenea, există mijloace de probă care confirmă prezența la fața locului a inculpatului C. I..
În ce îl privește pe inculpatul C. D., probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta s-a aflat la locul și în timpul faptelor rezidă, printre altele, în procesul verbal și planșele foto privind conducerea în teren de către acest inculpat, prin care arată în esență că s-a deplasat în localitatea C. V. la momentul evenimentului și conținutul convorbirii telefonice a inculpatului cu SNUAU 112, prin care se conturează că acesta s-a aflat în apropierea imobilului cu nr. 40, în momentele altercației, loc unde rezultă că a fost agresionată și victima B. F..
Este real că în dosar au fost administrate și mijloace de probă care indică faptul că acest inculpat nu s-ar fi aflat la locul faptelor, însă existența acestor probe nu conduce la concluzia că probele contrare nu există în dosar, ci că există probe atât într-un sens cât și în celălalt, urmând ca relevanța lor să fie examinată de instanță cu ocazia deliberării. Este de precizat că la termenul din 08 07 2015 a fost audiat martorul A. I. care, în legătură cu inculpatul C. D., a declarat la UP că l-a văzut la fața locului pe C. D., afirmație pe care nu a retractat-o în declarația dată la instanță, chiar dacă, în general, a susținut că nu-și amintește acest amănunt.
- actele medico legale din care rezultă leziunile de agresiune suferite de partea civilă V. F., ce pot proveni de la impactul cu o mașină. În acest sens, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acea mașină ce a cauzat leziunile părții civile ar fi fost condusă de inculpatul C. I..
- actele de cercetare la fața locului din care rezultă că anvelopele autoturismului BMW aflat în posesia victimei B. F. au fost distruse prin tăiere în noaptea de 01 03 2014. În asociere cu probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi fost cei care au urmărit agresarea victimei, rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au avut o contribuție sub forma intenției și la distrugerea anvelopelor mașinii.
- declarațiile martorilor audiați din care rezultă că toate persoanele aflate la discotecă s-au alarmat, au ieșit afară, unele au asistat la altercațiile fizice soldate cu decesul victimei B. F. și cu vătămarea lui V. F., au luat la cunoștință despre decesul violent prin înjunghiere a unei persoane, toate acestea conturând suspiciunea rezonabilă că inculpații aflați în arest preventiv au participat la producerea tulburării ordinii și liniștii publice.
Prin urmare, este de subliniat că măsura arestării preventive a inculpaților nu este luată în considerarea strict a infracțiunii de omor consumat produs față de victima B. F., ci și în considerarea celorlalte infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
S-a apreciat că la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea anterioară a măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv sunt date că inculpații au acționat anterior în sensul intimidării sau încercării influențării declarațiilor unor persoane, în acest sens fiind datele dosarului referitoare la martorii C. V. și A. G., dar și posibilitatea influențării declarațiilor altor martori ce urmează a fi audiați, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate.
S-au constatat și pe parcursul judecății acțiuni de influențare a probelor, respectiv acțiuni pentru ca martora I. L., aflată în relații apropiate cu inculpații, să cunoască conținutul declarației martorului protejat, audiat înaintea sa.
În altă ordine de idei, există suspiciunea rezonabilă rezultată din modul de acțiune conturat în dosar că, fiind lăsați în libertate, inculpații s-ar putea constitui într-un grup care să poată comite alte fapte de natură penală, cum ar fi tulburarea ordinii și liniștii publice, acte de distrugere sau violențe fizice din răzbunare împotriva părților civile sau unor martori despre care apreciază că dau declarații defavorabile lor, determinarea la mărturie mincinoasă, etc.
Nu mai puțin, faptele din noaptea de 01 martie 2014 din localitatea C. V. au produs un puternic impact negativ în rândul cetățenilor localităților C. V. și M. K., aceștia resimțind o reală nesiguranță pentru securitatea lor și pentru liniștea publică, în cazul în care inculpații ar fi lăsați în stare de libertate, chiar sub o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă decât arestarea preventivă.
S-a apreciat că măsura arestării preventive a celor trei inculpați este necesară în continuare pentru buna desfășurare a judecății, pentru administrarea probelor cu celeritate și cu asigurarea prezenței inculpaților la judecată, precum și pentru prevenirea denaturării conținutului unor mijloace de probă, dezideratele de mai sus neputând fi asigurate, în cazul concret, printr-o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi.
Împotriva susmenționatei încheieri au formulat contestație inculpații C. I. și C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în practicaua prezentei decizii la care facem trimitere.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Potrivit dispozițiilor art.202 alin.1 Cod.proc.pen. măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;
A..3 ale aceluiași articol prevede că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Conform dispozițiilor art.223 alin.2 Cod.proc.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, constatăm că măsura arestării preventive a inculpaților C. I. și C. D. a fost luată și menținută în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente în materie.
Și la acest moment procesual, când în cauză s-au administrat probe în acuzare considerăm că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, temeiuri care justifică și în continuare menținerea acestei măsuri.
În ceea ce privește prima condiție pretinsă de legiuitor, s-a constatat că aceasta este fundamentată și subzistă și la acest moment, având în vedere că din materialul probator administrat până în prezent în cauză rezultă existența unor indicii temeinice privind comiterea de către cei doi inculpați a unor fapte penale incriminate de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În acest sens relevante sunt probele administrate în cursul procesului penal, până la acest moment, probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis o faptă de natură penală. Astfel, avem în vedere: actele medico – legale din care rezultă decesul victimei B. F. în condiții violente - leziuni înjunghiate cu cuțitul, fiecare din ele putând cauza decesul, și multiple lovituri cu obiecte contondente și de autoapărare, fiindu-i cauzată moartea în noaptea de 01 martie 2014 în localitatea C. V., proceesele verbale de cercetare la fața locului ți declarațiile maryorilor audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
În acest sens, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că evenimentul s-a produs în conjunctura deplasării inculpaților la discoteca din C. V. cu scopul de a-l agresa pe B. F., existând probe care confirmă prezența celor doi inculpați contestatori la locul faptei precum și acțiunile desfășurate de aceștia.
În procesul de administrare a probelor s-au administrat și probe în favoarea inculpaților, respectiv a contestatorului C. D., din care ar rezulta că acesta nu s-a aflat la locul faptei însă există, în același timp și probe care susțin această împrejurare, nefiind rolul instanței care se pronunță pe măsura preventivă să examineze coroborat aceste declarații, fiind suficient să se constate că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea mai multor fapte penale, inclusiv a celei de omor și aceasta în contextul în care concluzia are la bază declarațiile constante ale unor martori.
Și în acest stadiu procesul apreciem că este incidentă ipoteza prevăzută de art.223 alin.2 Cod.proc.pen. cu privire la infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați contestatori și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a antecedentelor penale și a celorlalte împrejurări privitoare la persoana inculpaților se poate constatata că privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive are caracter necesar și proporțional față de circumstanțele cauzei, pentru asigurarea desfășurării în condiții bune a procedurii judiciare conform art.202 alin.1 Cod.proc.pen.
Remarcăm că autoritățile judiciare au acționat cu celeritate s-au administrat probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpaților fiind justificată în continuare privarea inculpaților de libertate, luând în considerare natura și gravitatea faptelor imputate, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a faptelor, consecințele cauzate, constând în decesul unei persoane, datele care caracterizează persoana inculpaților.
Reținem că se presupune rezonabil că inculpații au acționat în contextul unei dorințe de răzbunare, și-au conjugat eforturile în acest scop, au comis acte repetate și grave de violență, într-un loc public ceea ce a produs atât teama cât și indignarea unui număr mare de persoane, teamă și indignare despre care se pateu afirma că sunt actuale, de vreme ce starea de vrăjmășie cu părțile civile și cu martorii ce au fost audiați în cauză se menține și în prezent urmare a consecințelor care s-au produs atât pentru unii cât și pentru ceilalți.
Este real că inculpații se află la primul conflict cu legea penală, însă nu există elemente certe de integrare socială și nici cu privire la ocupațiile pe care le au, astfel încât circumstanțele personale ce ar putea fi apreciate ca favorabile nu pot estompa acele elemente care imprimă faptelor un grad ridicat de pericol social, de natură a justifica menținerea stării de detenție, constituind un argument solid în favoarea restrângerii libertății persoanei, în acord cu exigențele art.5 din C.E.D.O
Pe de altă parte, este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași curte a decis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă, așa cum este cazul în speță.
Facem trimitere în mod deosebit la starea reală de vrăjmășie existentă între persoanele implicate în incident și care au suferit, implicit, pierderi, existând date că violențele pe plan local ar putea să se repete, prin prezența inculpaților în localitățile de domiciliu.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se poate face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, respectiv conduita organelor judiciare, comportamentul părților, specificul probațiunii, complexitatea cauzei, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Apreciem, raportat la criteriile enunțate că, în speța de față, durata privării de libertate a inculpaților nu depășește o durată excesivă, ținându-se cont de complexitatea cauzei în fapt și în drept, care a necesitat administrarea a numeroase mijloace de probă (motivat și de conduita și atitudinea necooperantă a inculpaților.
Dispozițiile art.242 alin.2 Cod.proc.pen. prevăd că măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală.
Deși în cauză cercetarea judecătorească este avansată, în raport de aspectele reliefate anterior apreciem că nu se poate susține că măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopului menționat și în primul rând avem în vedere reacția negativă ce s-ar putea produce pe plan local și care ar putea degenera în acte de violență și starea de vrăjmășie.
În condițiile în care cerințele prevăzute de art.242 alin.2 Cod.proc.pen., privind înlocuirea măsurii arestării preventive nu sunt îndeplinite, măsura cea mai adecvată stadiului procesual actual este aceea a arestării preventive, măsură ce corespunde atât cerințelor art.202 alin.1 Cod.proc.pen., cât și exigențelor jurisprudenței CEDO în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.206 alin.1 cod procedură penală coroborat cu art.425 ind.1 alin.1 și 7 pct.1 lit.b cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată contestația formulată de contestatorii inculpați C. I. și C. D. împotriva încheierii din data de 13.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._ 4.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă contestatorii inculpați C. I. și C. D. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 100 lei fiecare.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. M. A. B.
Jud. fond V T. G.
Red. dec. Jud. E.C M.
2ex/20.07.2015
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1106/2015.... → |
|---|
