Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 3/P/C
Ședința publică din data de 06.01.2015
Completul compus din:
Președinte – V. L.
Judecător – D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. I.
Ministerului Public – prin procuror I. D.
S-a luat în examinare cauza penală având ca obiect contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 al. 1 lit. c Cod procedură penală, formulată de condamnatul S. A. – fiul lui O. și L., născut la data de 09.10.1969, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva deciziei penale nr. 49/P/4.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
În conformitate cu dispozițiile art. 358 C.p.p., la apelul nominal făcut în ședința publică, prezintă contestatorul condamnat A. S., asistat de avocat I. S., în substituire pentru avocat desemnat din oficiu A. A., în baza delegațiilor avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
S-au verificat datele de identitate ale contestatorului condamnat A. S., care a arătat că își menține contestația formulată.
Curtea a procedat la audierea contestatorului condamnat A. S. cu privire la temeiurile în baza cărora a formulat contestația la executare, cele relatate fiind menționate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Având cuvântul, avocat I. S. arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Având cuvântul, avocat I. S., pentru contestatorul condamnat A. S., învederează că prezenta contestație a fost întemeiată pe disp. art. 598 al. 1 lit. c C.p.p., cu privire nelămurirea hotărârii pronunțate de instanța de apel, celălalt motiv de contestație, prev. de art. 598 al. 1 lit. d C.p.p., fiind în judecată la Tribunalul C., competent să judece contestația cu privire la prescripție.
În ceea ce privește nelămurirea contestatorului cu privire la hotărârea pronunțată de Curtea de Apel C., arată că acesta dorește lămurirea hotărârii cu privire la acel contract de cesiune a părților sociale către T. A., în hotărârea instanței de apel nefiind făcută o mențiune dacă acesta rămâne în vigoare sau este anulat, din expozitivul hotărârii s-ar deduce că acel contract s-ar anula.
Precizează că în motivarea hotărârii se menționează că inculpatul ar urma să aibă calitatea de gestionar al firmei, cu toate că a intervenit la data de 11.05.2004 cesiunea părților sociale către T. A.. Consideră că instanța ar fi trebuit să spună dacă acel contract rămâne valabil, iar atunci condamnatul își îndeplinea in continuare atribuțiile ca si gestionar, dar nu avea mandat expres, avea doar un drept de semnătură întrucât administrator de drept era T. A..
Arată avocat I. S. că sub acest aspect a înțeles să facă apărarea contestatorului condamnat S. A., cu privire la nelămurirea hotărârii. Este de părere că instanța ar trebui sa precizeze dacă acel contract de cesiune este valabil sau contractul a fost fictiv si de fapt contestatorul a deținut in continuare funcția de administrator.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestației, apărătorul contestatorului arată că Tribunalul Constanta urmează să se pronunțe dacă a intervenit sau nu prescripția răspunderii sau a executării pedepsei.
În ceea ce privește mențiunile făcute de contestator cu privire la funcționarul public, apreciază că instanța de apel a precizat doar că acesta era gestionar, însă trebuiau avute in vedere și mențiunile de la fond cu privire la funcționarul public, mențiuni care fac trimitere tot la contractul de cesiune. Dacă acel contract de cesiune era valabil, condamantul avea doar drept de semnătură, asimilat ca si gestionar.
Consideră că există o nelămurire cu privire la acest aspect si instanța de apel ar fi trebuit să spună concret dacă acel contract de cesiune este valabil si in ce măsură T. A. l-a mandatat pe contestator ca și gestionar, ori dacă nu mai e valabil acel contract de cesiune, automat condamnatul era administrator de firmă, astfel încât nu ar fi mai avut si calitatea de funcționar.
Cu privire la celălalt temei invocat de contestator, arată că acesta se află pe rolul Tribunalului Constanta, Curtea de Apel Constanta nefiind competentă să judece. Tribunalul Constanta a disjuns cauza cu privire la disp. lit. c C.p.p., dispozițiile cu privire la prescripție fiind pe rolul Tribunalului Constanta. Apreciază că instanța este necompetentă material să soluționeze cauza cu privire la motivele de prescripție invocate.
În concluzie, avocat I. S. solicită admiterea contestației cu privire la disp. art. 598 al. 1 lit. c C.p.p., astfel cum a fost disjunsă de Tribunalul Constanta, cu consecința lămuririi hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Constanta în sensul de a se preciza dacă, contractul de cesiune a părților sociale având ca părți pe contestator si pe T. A. este valabil sau nu, și să se precizeze consecințele acestuia. În cazul valabilității contractului de cesiune, nu mai există infracțiunea de gestiune pentru care a fost condamnat contestatorul, iar in cazul nevalabilității contractului de gestiune, tot nu exista infracțiunea de gestiune, neexistând un contract intre contestator si T. A. cu privire la gestionarea firmei.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată sub aspectul cazului prev. de art. 598 al. 1 lit. c C.p.p., nelămuririle trebuie să privească dispozițiile executabile din cuprinsul hotărârii și nu considerentele acesteia. Arată că în fapt toate criticile aduse de contestator privesc fondul cauzei, judecat deja definitiv, astfel încât apreciază că prezenta contestație este vădit nefondată și solicită respingerea acesteia.
În privința cazului prev. de art. 598 al. 1 lit. d C.p.p., apreciază că instanța nu a fost sesizată cu judecarea acestui aspect. În măsura în care instanța va trece peste acest punct de vedere, solicită a se observa că inculpatul face o proprie interpretare a normelor penale, întrucât, în principiu, instanța este investită cu faptele deduse judecății și nu cu încadrarea juridică, astfel încât si din acest punct de vedere contestația apare ca nefondată.
În ultimul cuvânt, contestatorul condamnat A. S. precizează că, în ceea ce privește contractul de cesiune, după cesionarea societății nu există nicio infracțiune, societatea fiind cesionată la 2 ani după constatarea infracțiunii.
Infracțiunea a fost săvârșită în perioada aprilie-septembrie 2002, după care nu a mai avut nicio implicare și nu a mai folosit sub nicio formă societatea, nefiind săvârșită nicio infracțiune după cesionarea societății.
Solicită admiterea contestației, anularea pedepsei de 5 ani închisoare și aplicarea doar a pedepsei pentru infracțiunea de evaziune.
CURTEA
Cu privire la contestația la executare de față, retine următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ /27.11.2013 condamnatul S. A., fiul lui O. și L., născut la 9.10.1969, în prezent deținut in Penitenciarul Tulcea, a formulat contestație la executare întemeiată pe prevederile art. 598 al. 1 lit. c C.p.p. împotriva deciziei penale nr. 49/P/4.04.2013 a Curții de Apel C., motivat, în esență, de faptul că există o nelămurire cu privire la respectiva decizie, in privința reținerii calității sale de funcționar, fără ca să se fi desființat contractul de cesiune al societății comerciale pe care a deținut-o către numita T. A., împrejurare care nu îi mai conferă calitatea de funcționar public absolut necesară pentru reținerea infracțiunii de delapidare pentru care a fost condamnat.
În concluzie, contestatorul condamnat S. A. a solicitat admiterea contestației sale la executare și, urmare desființării deciziei penale nr. 49/P/4.04.2013 a Curții de Apel Constanta, să se lămurească din perspectiva contractului de cesiune încheiat intre el si numita T. A. dacă a avut calitatea de gestionar sau pe aceea de administrator și să se procedeze la judecarea cauzei în raport de lămurirea pe care o va da curtea în prezenta contestație.
Examinând decizia penală nr. 49/P/4.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ raportat la contestația la executare formulată de contestatorul condamnat S. A., în temeiul prevederilor art. 598 al. 1 lit. c C.p.p., curtea reține următoarele;
Prin decizia penală nr. 49/P/4.04.2013 pronunțată in dosarul nr._ al Curții de Apel C. problema calității pe care a avut-o contestatorul in cadrul . C. după data de 11.05.2004, când a cedat părțile sociale ale societății și calitatea de administrator unic numitei T. A., a făcut obiectul analizei instanței de control judiciar, respectiva problemă făcând obiectul intrării în divergență, determinându-se astfel soluționarea cauzei în complet de divergență.
Potrivit opiniei majoritare, care a rămas definitivă, condamnarea lui S. A. pentru infracțiunea de delapidare s-a făcut in considerarea calității sale de persoană care controla si gestiona sumele aflate in conturile . C. urmare faptului că după încheierea contractului de cesiune și-a păstrat calitatea de persoană care gestiona sumele aflate in conturile societății amintite, fiind singurul care avea semnătură pentru a extrage sume din acestea, iar potrivit propriei declarații, pentru aceste servicii încasa un comision de 3%.
În conținutul deciziei penale nr. 49/P/4.04.2013 a Curții de Apel C. s-a menționat si faptul că cesiunea societății LEXUS INTERMED SRL C. către numita T. A. a avut un caracter pur formal, fostul administrator S. A. continuând să exercite in fapt atribuțiile de administrator și după data cesionării societății concomitent cu păstrarea dreptului de a gestiona conturile societății, ceea ce îi atribuia calitatea de gestionar in sensul legii.
Reținând caracterul pur formal al contractului de cesiune al . C., dar și împrejurarea că după data încheierii respectivului contract, contestatorul condamnat S. A. și-a păstrat calitatea de administrator de fapt, deci în afara contractului de cesiune și că a gestionat conturile societății cesionate, după cedarea acesteia, instanța de control judiciar ce a pronunțat decizia contestată nu avea a se pronunța asupra valabilității contractului de cesiune câtă vreme rațiunile pentru care a reținut calitatea de funcționar în sensul legii a contestatorului condamnat nu aveau legătură directă cu respectivul contract de cesiune.
Raportat la cele ce preced, rezultă, cu evidență, că nelămurirea invocată de contestatorul condamnat S. A., în sensul nepronunțării instanței de control judiciar asupra valabilității contractului de cesiune al . C. a făcut obiectul judecății, fiind definitiv tranșată conform opiniei majoritare care a rămas definitivă și care s-a pronunțat in sensul celor arătate in precedent. D. urmare, constatându-se că nu există nicio nelămurire din perspectiva situației de fapt invocată de contestator în prezenta cauză, curtea va respinge ca nefondată contestația la executare formulată în temeiul prevederilor art. 598 al. 1 lit. c C.p.p. împotriva decizie penale nr. 49/P/4.04.2013 a Curții de Apel C. pronunțată in dosarul nr._ .
În condițiile în care potrivit noului Cod de procedură penală calea de atac a recursului a fost desființată, iar potrivit art. 552 al. 1 C.p.p., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, prezenta decizie este definitivă, motivat și de faptul că normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare.
În baza art.275 alin.2 C.p.p, va obliga pe contestatorul condamnat S. A. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu A. A. în cuantum de 100 lei va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul condamnat S. A., întemeiată pe cazul de contestație la executare prev. de art.598 alin.1 lit.c) cod procedură penală, împotriva deciziei penale nr.49/P/04.04.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat S. A. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu A. A. în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.01.2015.
Președinte, Judecător,
V. L. D. I. N.
Grefier,
M. I.
Red.dec.jud.V.L.
2ex. / 14.03.2015.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
