Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1230/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1230/P
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul S. G. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.335 al.1 Cod penal și art.323 Cod penal cu aplicarea art.38 al.1 Cod penal, împotriva sentinței penale nr.665 din 19.05.2015 pronunțată de judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 15 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
C U R T EA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 665/19.05.2015, a Judecătoriei C. s-a hotărât.
„În baza art. 386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. G., din cea prev. de art. 335 alin. 1 C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în cea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 291 C.pen. 1969 cu aplic. art. 33 lit a și art. 5 C.pen.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă inculpatul S. G. (fiul lui D. și M., născut la data de 26.05.1986, în C., cu domiciliul în C., ., nr. 12, ffl în C., .. 4B, jud. C., fără antecedente penale, CNP_) pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a deține permis de conducere, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. condamnă inculpatul S. G. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b C.pen. 1969 contopește pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată inculpatului se va executa în regim de detenție potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal 1969 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art. 118 alin. 1 lit. f C.pen. 1969 confiscă de la inculpatul S. G. sabie cu lama de 40 cm depusă în camera de corpuri delicte a IPJ C..
In baza art. 404 alin. 4 lit. i C.p.p. anulează ca fiind fals documentul cu denumirea „International Translation of Driver*s License” . – NLO (f 43).
In baza art. 272 C.p.p. acordă onorariul avocatului din oficiu S. G. în cuantum de 200 lei, potrivit delegației nr. 4458/01.08.2014, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art 274 alin. 1 C.pr.pen obligă inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpat și procuror”.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul S. G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 335 al. 1 Cod penal și art. 323 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 01.11.2012, orele 11.45, inculpatul S. G. a condus pe drumurile publice, respectiv pe . mun. C., autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare TC-6392-XC, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar la momentul opririi sale în trafic de către organele de poliție, a prezentat un permis de conducere fals, emis aparent de autoritățile S.U.A.
În susținerea actului de sesizare au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, adresa nr._/21.02.2013 emisă de I.P.J. C. - Serviciul Rutier; declarațiile martorilor B. I. S. și B. D., declarațiile inculpatului.
În faza cercetării judecătorești inculpatul nu a dorit să dea declarație.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 01.11.2012 în jurul orelor 11,45, inculpatul S. G., deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, a urcat la volanul autoturismului său marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare TX- 6392-XC, cu care a circulat pe mai multe drumuri publice din Municipiul C., iar în momentul în care circula pe ., dinspre . către bulevardul I.C. B., a fost oprit de organele de poliție.
Inculpatul S. G. a afirmat că posedă permis de conducere, prezentându-le un permis de conducere emis de autoritățile S.U.A., care a creat îndoieli cu privire la autenticitatea lui și a fost ridicat, întrucât inculpatul nu figura ca fiind posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. (procesul-verbal de constatare întocmit la data de 01.11.2012, declarații martorii B. I.-S. și B. D.)
Din adresa nr._/05.12.2012, emisă de I.P.J. C. - Serviciul
Rutier - rezultă că la data comiterii faptei, inculpatul S. G. nu
figura în evidența electronică a acestei instituții ca fiind posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Permisul de conducere pe care inculpatul S. G. l-a
prezentat lucrătorilor de poliție s-a dovedit ulterior a fi fals, așa cum reiese din
adresa nr._/PNF/UA/12.11.2012, emisă de Centrul de Cooperare
Polițienească Internațională „Interpol".
Inculpatul S. G. a arătat că ar fi obținut permisul de conducere în timp ce se afla în Irlanda de Nord, contra sumei de 1200 euro, dând examenul in limba engleză, pe care nu o cunoaște de altfel foarte bine.
Analizând declarațiile acestui inculpat, instanța urmează a le înlătura din ansamblul probator, având în vedere împrejurările neverosimile susținute de inculpat în care ar fi obținut permisul de conducere, și în același timp adresa nr._/PNF/UA/12.11.2012, emisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională „Interpol", din care rezultă că inculpatul nu figurează în bazele de date ale autorităților americane ca fiind posesor al vreunui permis de conducere.
Instanța are în vedere și principiul nemo consetur legem ignorare potrivit căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale (a normelor cu implicații penale) nu înlătură vinovăția, deci nici caracterul penal al faptei. Astfel există o prezumție că toata lumea cunoaște legea si nimeni nu poate fi apărat de răspundere invocând necunoașterea prevederilor ei; eroarea de drept nu exonerează de răspundere.
Mai mult decât atât, în afară de această prezumție legală, instanța are în vedere că în raport de experiența de viață, vârsta inculpatului, de faptul că acesta urmase efectiv cursurile unei școli de șoferi, acesta nu poate invoca faptul că nu avea cunoștință de caracterul ilicit al permisului obținut, neputând invoca propria culpă în apărarea sa.
Față de aceste considerente, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpatul S. G..
Având în vedere regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța constată că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, astfel că, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. G., din cea prev. de art. 335 alin. 1 C. pen. și art. 323 C. pen. cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în cea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 291 C.pen. 1969 cu aplic. art. 33 lit a și art. 5 C.pen.”
Împotriva Sentinței penale nr. 665/19.05.2015 a Judecătoriei C. a formulat apel inculpatul S. G. care a solicitat, în esență, reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 408 C. pr. pen., Curtea constată că apelul formulat de către inculpatul S. G. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului S. G., fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 396 alin. 2 C. pr. pen. pentru pronunțarea soluției de condamnare.
Sub aspectul stării de fapt, se constată că inculpatul S. G., în data 01.11.2012, orele 11.45 a condus pe drumurile publice, respectiv pe . municipiul C., autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare TC-6392-XC, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar la momentul opririi sale în trafic de către organele de poliție, a prezentat un permis de conducere fals, emis aparent de autoritățile S.U.A.
Pentru corecta stabilire a stării de fapt s-au administrat ca mijloace de probă: procesul verbal de constatare, adresa nr._/21.02.2013 emisă de I.P.J. C. - Serviciul Rutier; declarațiile martorilor B. I. S. și B. D., declarațiile inculpatului.
În procesul de individualizare a pedepsei, Curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflicțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflictiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflictivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidate ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptelor, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpaților.
La individualizarea sancțiunii aplicate, în mod temeinic, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.72 C.penal 1969 cu referire la circumstanțele reale ale infracțiunilor dar și circumstanțele personale ale inculpatului S. G., dar si la datele despre contribuția efectiva la comiterea faptelor, urmările produse, modul în care s-a acționat.
În acest sens, se are în vedere că inculpatul S. G. a utilizat documente ce figurau a fi emise de un alt stat, pentru a crea o aparență de legitimitate cu privire la dreptul de a conduce autovehicule pe drumuri publice, deși nu avea abilitățile necesare teoretice și practice pentru a conduce autoturisme pe drumurile publice, punând în pericol siguranța pietonilor și traficul rutier.
Se are în vedere și faptul că, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul S. G. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și uz de fals, în pofida administrării unor probe directe de vinovăție
Față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse de 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C.pen. 1969.
Curtea, apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială reală a inculpatului S. G. poate fi atins prin privare de libertate a acestuia, iar, cuantumul pedepselor stabilite de către instanța de fond, sunt apreciate de Curte ca suficiente pentru reeducarea acestora și conștientizarea necesitații respectării valorilor sociale protejate de lege si de legea penala în special.
Instanța de fond a stabilit o pedeapsa în cuantumul prevăzut de lege fără reținerea de circumstanțe atenuante, dar a avut în vedere și împrejurările comiterii faptelor, natura acestora și urmările lor în rândul comunității și poziția inculpatului în fața autorității judiciare.
Pedepsele principale aplicate sunt proporționale cu ansamblul circumstanțelor cauzei și persoana inculpatului S. G., neconstatându-se niciun motiv rezonabil pentru reducerea acestora sau schimbarea modalităților de executare a pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul S. G., împotriva sentinței penale nr. 665/19.05.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
Conf. art. 275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat
S. G., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud. fond V V.
Red. dec. Jud. C. J.
2ex/28.12.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
