Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 287/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.287/P/C
Ședința publică de la 15 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15 de inculpatul
- M. O. – fiul lui I. și E., născut la data de 02.05.1960 în mun. C., domiciliat în oraș Năvodari, ., . D, ., stare civilă - necăsătorit, stagiul militar – nesatisfăcut, șomer, studii - 10 clase, cu antecedente penale, CNP:_, în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev.și ped.de disp.art.188 al.1 cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 358 cod pr. penală la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat M. O., în stare de arest și asistat de avocat ales C. L., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Potrivit disp.art.372 cod pr.penală, Curtea verifică identitatea inculpatului M. O., care având cuvântul, menționează, că își menține contestația formulată în cauză.
In conformitate cu disp.art.365 alin.2 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, judecătorul de drepturi și libertăți constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat C. L. având cuvântul pentru contestatorul inculpat M. O., solicită admiterea contestației, desființarea soluției pronunțată de instanța de fond, în opinia sa, în mod greșit fiind menținută măsura arestării preventive.
În mod evident, de la termen la termen, situația cea a fost avută în vedere la luarea măsurii se schimbă. In cursul urmăririi penale s-a susținut, prin rechizitoriu, o oarecare situație de fapt, respectiv că inculpatul ar fi înjunghiat victima în toaleta barului cu un cuțit, fără a se dovedi exact care este acel obiect vulnerant și fără alte precizări în legătură cu prezența unor alte persoane în bar înainte de acest incident, fără a fi analizate cele 6 telefoane ce au fost găsite lângă corpul victimei, fără a fi interogată în mod corect și firesc singura martoră oculară, respectiv cea care a sunat la 112.
În cursul cercetării judecătorești, din declarația persoanei care a apelat Serviciul 112 a reieșit că victima ar fi fost observată atunci când a ieșit din bar de mama acesteia, încă nu a putut fi audiată pentru că este plecată în Italia, dar este o împrejurare nouă care tinde să schimbe ceea ce s-a reținut în legătură cu ceea ce s-a întâmplat după ieșirea din bar a victimei.
Martorul audiat la ultimul termen de judecată a indicat prezența în bar a două persoane, care urmează să fie identificate, unde dintre ele se pare că a identificat-o inculpatul și se încearcă audierea lor în legătură cu ceea ce a susținut inculpatul, respectiv că nu a agresat victima că, însuși el a fost victima unei tentative de tâlhărie din partea unor alte persoane și că este posibil ca victima să fi fost ucisă de acestea.
Din înscrisurile depuse chiar de însăși partea civilă care susține că a transcris niște mesaje din telefoanele fiului dumneaei și din alte telefoane care au fost ridicate de lângă victimă reiese că, în fapt, victima s-ar fi deplasat în acel bar cu scopul de a-l tâlhări pe inculpat, telefoanele au fost trimise la ITA pentru a se verifica dacă mesajele acelea există și dacă există se va discuta în legătură cu conținutul lor la momentul potrivit și de abia acum la 9 luni de la arestare se vor verifica presupusele obiecte vulnerante, cele două cuțite, dacă au sau nu urme de sânge. La 9 luni de la data presupusei fapte nu se știe cu ce armă se presupune că ar fi înjunghiat inculpatul victima, ceea ce este total nefiresc în condițiile în care acesta este ținut în arest preventiv pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de omor și în mod constant de către reprezentantul Ministerului Public se arată că ar avea probe certe despre arma crimei, pe de o parte. Pe de altă parte, succesiunea evenimentelor despre care a vorbit reprezentantul Ministerului Public, presupusa înjunghiere în toaleta barului nu se confirmă, dimpotrivă se infirmă pentru că martorul audiat la termenul trecut a arătat că în bar nu au existat pete de sânge, a arătat și modalitatea în care era barul la momentul la care dumnealui a ajuns acolo și starea în care era inculpatul, respectiv nu se ținea pe picioare, nu era echilibrat, de abia se putea ridica de pe canapea, era într-o stare avansată de ebrietate. Este pentru prima dată când se arată acest lucru, apare ca fiind puțin probabil ca inculpatul să se fi putut să se lupte cu victima și să o și doboare având în vedere diferența de statură între ei, diferența de vârstă, ori diferența de forță, faptul că inculpatul era în stare avansată de ebrietate. Susținerile reprezentantului Ministerului Public de la momentul luării măsurii arestării preventive, din punctul său de vedere, încet - încet sunt contrazise de probele administrate și susținerile inculpatului para fi mai credibile. P. de sânge nu sunt decât în afara barului, la 20 de metri de bar, victima înjunghiată în acea zonă vitală este greu de crezut că ar fi putut să meargă din toaleta barului, să se ridice de acolo, să nu picure sânge nicăieri, să ajungă afară, sunt la acest moment raționamente, presupuneri, îndoieli, dubii în legătură cu situația de fapt reținută în rechizitoriu de către Ministerul Public.
Împrejurarea nouă este declarația martorului de la termenul trecut, care la urmărire penală nu a descris în mod detaliat starea în care se afla inculpatul, respectiv o ebrietate avansată la câteva minute de presupusul moment în care se presupune că ar fi înjunghiat victima. Această chestiune întărește argumentele aduse de apărare de-a lungul timpului și dubiile pe care le-a invocat în legătură cu corectitudinea situației de fapt reținută de către instanță la momentul când s-a luat măsura.
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv sau în cel mai rău caz să fie înlocuită cu una mai ușoară, însă nu crede în înlocuire în această cauză, crede în revocare în această cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, formulează concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată și de menținere a încheierii pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică. Judecătorul fondului analizând aceleași probatorii la care s-a făcut referire de către apărătorul inculpatului a ajuns la concluzia corectă că se mențin în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestului preventiv. Chiar apărarea a recunoscut explicit că se bazează doar pe presupuneri la acest moment, că încearcă să demonstreze anumite apărări, astfel încât aceste presupuneri nu pot conduce la modificarea temeiurilor.
Contestatorul inculpat M. O. în ultimul cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin încheierea din 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 15 s-au dispus următoarele:
„ În baza art. 362 al. 2 C.pr.pen rap. la art. 208 al 4 C.pr.pen;
Menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul M. O., măsura urmând a fi verificată în termen de 60 de zile de la data pronunțării prezentei încheieri ( până la data de 04 .02.2016.inclusiv).
Respinge cererea privind înlocuirea masurii arestului preventiv cu masura arestului la domiciliu, ca nefondată. „
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. cu nr.226/P/2015, din data de 28.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. O. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art.188 alin.1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 05.03.2015, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei Șolcănea N. o lovitură cu un cuțit în zona inimii, provocându-i decesul.
Din Raportul medico-legal de necropsie nr. 984/142/A3/2o15 din data de 2o.o5.2o15 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C. rezultă că moartea numitului Șolcănea N. a fost violentă, datorându-se insuficienței cardiace acute, consecutivă hemopericardului masiv, urmare a unei plăgi înțepat-tăiate, toraco-pericarde arteriale, leziunea traumatică putând fi produsă de un corp tăietor înțepător, lățimea maximă 2 cm, putând data cu puțin timp înainte de deces și având legătură directă cu cauzele acestuia.
Instanta mai retine că există martori nemijlociți care susțin că l-au văzut pe inculpat personal afirmând că el este cel care l-a ucis în baie pe Șolcănea N., arătând și cuțitul respectiv, iar potrivit procesului verbal din 05 03 2015 inculpatul M. O. a afirmat că el l-a înjunghiat victima deoarece acesta a încercat să-i fure banii.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile art.208 alin.2 C.proc.pen., instanța constată ca si la acest moment procesual că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive, privarea de libertate a inculpatului fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art.223 alin.2 C.proc.pen., respectiv evaluarea gravității faptelor și a circumstanțelor în care există suspiciunea că s-au petrecut, ținând cont și de reacția publică față infracțiuni care aduc atingere relațiilor sociale privind patrimoniul.
Vazand si jurisprudența C.E.D.O.si raportand la situatia de fapt retinuta a se poate aprecia că unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, ca in situatia de fata. Asfel rezultă că privarea de libertate nu poate fi întemeiată numai pe gradul de pericol social abstract al faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, insă, gravitatea concretă și reacția societății pot justifica, prin ele însele, detenția provizorie.
Plecând de la aceste principii, stabilite în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, instanța constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut la art.223 alin.2 C.proc.pen. – respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, nu a încetat și nici nu s-a schimbat, privarea de libertate a acestuia fiind în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care nu s-a estompat la acest moment procesual.
Si la acest moment procesual, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar crea temerea că împotriva unor fapte de o gravitate deosebită, organele statului nu acționează suficient.
În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, instanța reține că în conformitate cu art.239 alin.1 C.proc.pen., în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil.
Vazand si jurisprudența CEDO,potrivit cu care durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi analizată în abstract, ci trebuie să fie considerată din perspectiva fiecărei cauze în partea, având în vedere particularitățile acesteia, instanța constată că în prezenta cauză, arestarea preventivă a fost dispusă incepand cu data de 07.03.2015 iar măsura arestului a fost menținută succesiv pana in prezent .
Asfel se retine că de la luarea măsurii arestării preventive au trecut 9 luni, termen ce nu poate fi apreciat ca nerezonabilă prin raportare la gravitatea faptei ce se reține în sarcină inculpatului, în lumina criteriilor prevăzute de art.223 alin.2 C.proc.pen. Cerința proporționalității presupune existența unui just echilibru între măsura preventivă și scopul urmărit prin luarea acesteia, potrivit art.202 alin.1 Cod proc.pen., în vederea evitării oricărui arbitrariu în luarea măsurii preventive.
Instanța consideră că pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin asigurarea prezentei inculpatului în fața instanței, prevenirea săvârșirii de alte infracțiuni, orice altă măsura preventivă mai blândă apare ca insuficientă -pentru înlăturarea riscului pe care inculpatul îl reprezintă pentru membrii societății.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație inculpatul M. O., motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor invocate de către contestatorul-inculpat M. O., cât și din oficiu, Curtea constată că se impune respingerea ca nefondată a contestației formulate.
Curtea observă că la data de 06.03.2015 prin încheierea nr.53 a Tribunalului C. a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, față de inculpatul M. O., cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor, prev. de art.188 alin.1 din Codul penal, sub acuzația că la data de 05.03.2015, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei Șolcănea N. o lovitură cu un cuțit în zona inimii, provocându-i decesul.
Remarcăm faptul că inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu invocând că îndeplinirea cerințelor legale pentru ca instanța de control să poată dispune înlocuirea măsurii preventive.
Analiza probatoriului administrat până în acest moment procesual în cauză, reliefează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care e acuzat, fiind de netăgăduit existența unor fapte sau informații în măsură să convingă un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite infracțiunea pentru care este cercetat. În acest sens relevante sunt: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal privind constatarea preliminară efectuată de către Serviciul Județean de Medicină Legală C. fișă de observație emisă de către Serviciul de Ambulanță Județean C.; declarațiile martorilor B. S. A., P. G., P. I., Vanatoru D. J., V. I., Paine G., declaratia inculpatului de nerecunoastere a faptei.
Totodată observăm că infracțiunea ce se impută inculpatului este una dintre cele de prevăzute de legiuitor în art.223 alin.2 din Codul de procedură penală, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Ordinea publică presupune climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Opinăm că și în actualul moment procesual măsura arestării preventivă a inculpatului este necesară pentru protejarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, având în vedere reacția publică, evident negativă, în situația în care o persoană cercetată pentru o infracțiune, având gravitatea celei comise de inculpat ar fi lăsată în libertate, după o anumită perioadă de detenție preventivă, chiar în limitele unei alte măsuri preventive mai blânde.
Subliniem că gravitatea acuzației aduse inculpatului e marcată atât de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, pentru comiterea infracțiunii de omor, dar și de modul și mijloacele de săvârșire – prin înjunghiere, lovitura fiind aplicată în zona inimii, cu deosebită violență, în cursul unui conflict spontan, urmat de o luptă între inculpat și victima sa, de urmările produse - pierderea vieții unei persoane tinere, de valorile sociale, pretins lezate referitoare la ocrotirea vieții persoanei, ca bun suprem al ființei umane.
Evidențiem, din nou, subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, dar și că nu au apărut elemente noi, din care să reiasă nelegalitatea măsurii arestării preventive, astfel că nu se poate discuta despre revocarea măsurii arestării preventive.
Și în acest moment procesual, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, ca cea a arestului domiciliar ar genera un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, care respectă legea și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a autorităților statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze săvârșirea infracțiunilor contra vieții.
Referindu-ne la jurisprudența în materie a C.E.D.O, în accepțiunea acesteia, pentru ca o ingerință să fie proporțională cu scopul urmărit trebuie apreciate natura și gravitatea sancțiunii aplicate, contextul producerii faptei, precum și interesul public vizat, evaluarea acestora conducând în opinia Curții la concluzia proporționalității măsurii arestării preventive cu gravitatea acuzației penale aduse inculpatului.
Curtea identifică existența riscului concret de reiterare a faptei penale grave ce i se impută inculpatului, în ipoteza în care acesta ar fi lăsat în libertate, chiar în limitele unei alte măsuri preventive, din perspectiva în care inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a acționat cu deosebită violență în suprimarea vieții victimei sale, care a sângerat până la moarte, ceea ce denotă un comportament deosebit de agresiv, susținut, de ingerarea alcoolului în organism.
Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsura preventivă mai blândă, nu poate fi admisă, nefiind satisfăcute exigențele legiuitorului reglementate în art. 242 alin.2 din Codul de procedură penală.
Evaluarea situației particulare a inculpatului, implicând reflecția asupra gravității faptei de care este acuzat acesta (gravitate analizată anterior ) dar și a conduitei procesuale, adoptate de inculpat, manifestată prin declarații de nerecunoaștere a faptei ce i se impută, conduce către aprecierea necesității respingerii cererii formulate de apărare de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsura preventivă mai ușoară, mai cu seamă că circumstanțele personale favorabile (lipsa antecedentelor penale) ale inculpatului nu pot fi precumpănitoare în raport de severitatea însemnată a faptei.
Arătăm că relativ la susținerile apărării, potrivit cu care victima a urmărit să îl tâlhărească pe inculpatul, aflat într-o stare avansată de ebrietate,acestea nu pot fi valorificate cu prilejul judecării prezentei contestații. Chiar în ipoteza în care așa s-ar fi derulat evenimentele, nu înseamnă că inculpatul nu poate fi autorul faptei grave, pentru care este trimis în judecată, probele administrate în cauză neputând fi răsturnate într-o astfel de modalitate.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art.206 alin.1din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - inculpat M. O. împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 de lei vor fi suportate de contestatorul - inculpat M. O..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit. b din Codul de procedură penală în referire la art.206 alin.1din Codul de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - inculpat M. O. – fiul lui I. și E., născut la data de 02.05.1960 în mun. C., domiciliat în oraș Năvodari, ., . D, ., jud. C., stare civilă - necăsătorit, stagiul militar – nesatisfăcut, șomer, studii - 10 clase, cu antecedente penale, CNP:_, în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2015 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 de lei sunt suportate de contestatorul -inculpat M. O..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Grefier,
V. B. C. C.
Jud. fond – C.D.
Tehnored.înch.jud. – V.B.
2 ex./08.01.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 69/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1230/2015.... → |
|---|
