Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 16-04-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 314/P

Ședința publică de la 16 aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – A. I.

Judecător - D. I. N.

Cu participare: Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 180 din data de 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de inculpatul L. G., fiul lui V. și E., născut la data de 22.05.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen., distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat L. G., aflat în stare de arest și asistat de avocat N. I., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu N. V. I., conform delegației de substituire depusă la dosar.

Se constată lipsa intimatei părți civile C. G. C..

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea în baza art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, verifică identitatea apelantului inculpat L. G., care întrebat fiind menționează că își menține apelul promovat în cauză, după care îi aduce la cunoștință drepturile prevăzute de art. 83 Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, apelantul inculpat precizând că uzează de dreptul la tăcere, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.

Curtea, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul pentru apelantul inculpat L. G., avocat N. I. solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, reindividualizarea pedepsei, sub aspectul reducerii cuantumului acesteia.

Urmează a se ține cont de vârsta tânără a inculpatului, care într-adevăr, nu se află la primul conflict cu legea penală, însă apreciază că i se poate acorda o șansă acestuia.

Această experiență constituie o lecție dură pentru inculpat, care îl poate îndrepta pe calea cea bună.

Evidențiază faptul că familia inculpatului îl va sprijini și îl va ajuta să se reintegreze în societate.

Având cuvântul procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale pronunțate de instanța de fond.

Chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, solicită a se avea în vedere maniera concretă de comitere a infracțiunilor, perseverența în săvârșirea de fapte penale, suferind o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie și două sancțiuni administrative în condițiile Codului penal anterior pentru furt calificat.

Apreciază că instanța de fond a dozat pedepsele în mod just, într-un cuantum nu cu mult peste limita minimă redusă cu o treime ca urmare a recunoașterii faptei, dar și ca urmare a celorlalte cauze de atenuare a răspunderii penale, respectiv furtul de folosință al autoturismului. Arată că rezultanta este mai aspră în condițiile concursului de infracțiuni efectuat potrivit Codului penal în vigoare.

Având ultimul cuvânt, apelantul inculpat L. G. apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare.

Învederează că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor cu toate că faptele nu s-au petrecut întocmai cum se reține în actul de sesizare al instanței.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.180/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen. în furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 230 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen.

În baza art. 230 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul L. G. (cetățean român, fiul lui V. și E., născut la data de 22.05.1987 în municipiul C., jud. C., cu domiciliul în municipiul C., .. 8, județul C., cu antecedente penale, CNP_), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în scop de folosință.

În baza art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul L. G., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani, calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c C.pen.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege pe durata executării pedepsei de 4 ani închisoare, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare, inculpatul L. G. urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 104 alin. 2 C.pen., revocă liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 781/28.02.2014 a Judecătoriei Medgidia, cu un rest rămas de executat de 420 zile.

În baza art. 43 alin. 2 C.pen. adaugă restul rămas neexecutat de 420 zile la pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul L. G. urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 60 C.pen.

În baza art. 67 alin. 2 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani, calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c C.pen.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege pe durata executării pedepsei de 6 ani și 2 luni închisoare, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului L. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data 20.10.2014 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului L. G., aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 127/UP/20.10.2014 emis de Judecătoria C..

În baza art. 19 si art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 alin. 1 și 2 C.Civ., art. 1357 C.Civ., art. 1381 și art. 1382 C.civ. admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. G. C., cu domiciliul în municipiul B., bulevardul Dorobanților nr. 76, ., . pe inculpatul L. G. la plata către aceasta a sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale.

Constată disjunsă cauza în privința coinculpatului A. C..

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul L. G. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 3000 lei (1500 lei aferenți urmăririi penale și 1500 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.

În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea: sumei de 400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr. 6427/14.11.2014 și a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu – faza urmăririi penale conform delegației . nr. 5490/30.09.2014, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul numărul_/P/2014 din data de 10.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2014 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen., distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen. și conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen.

Potrivit rechizitoriului, în fapt, s-a reținut că la data de 29.07.2014, inculpații L. G. și A. C. au sustras de pe plaja Acapulco – Eforie Nord, un telefon mobil marca Nokia, un set de chei auto pentru autoturismul Volskwagen Golf cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate C. G. C., iar de pe bulevardul T. V. din Eforie Nord au sustras cu ajutorul cheilor autoturismul în cauză, pe care inculpatul L. G. l-a condus pe drumurile publice din Eforie Nord fără a poseda permis de conducere, după care l-a abandonat pe . Nord, după ce în prealabil inculpații au incendiat scaunele din față ale autoturismului, prejudiciul cauzat fiind de 3500 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen., distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen. și conducere fără permis prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., toate trei cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele probe/mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângere parte civilă, proces verbal de CFL din data de 29.07.2014, proces verbal de CFL din data de 31.07.2014, declarație parte civilă, adresă ridicare CD imagini de la Primăria Eforie, proces verbal de vizualizare imagini de pe CD, acte căutare deținător auto Daewoo Matiz nr._, proces verbal prezentare imagini video către I. C., proces verbal identificare inculpat L. G., declarații martor C. M., I. G., M. F., T. I., adresă răspuns SPCRPCIV C., declarații inculpat L. G..

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.01.2015, rămasă definitivă la data de 14.01.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Prin aceeași încheiere, pentru asigurarea soluționării acțiunii penale exercitate împotriva inculpatului L. G. într-un termen rezonabil dar și pentru evitarea prelungirii detenției preventive și provizorii până la pronunțarea unei soluții în privința sa, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la coinculpatul A. C., absent și arestat preventiv în lipsă, localizat ulterior pe teritoriul Germaniei, față de care s-au inițiat demersuri pentru asigurarea prezenței sale la procedurile în curs.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, după citirea actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.proc.pen..

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 29.07.2014, inculpatul L. G., împreună cu o a doua persoană a sustras de pe plaja Acapulco – Eforie Nord un set de chei auto pentru autoturismul Volskwagen Golf cu numărul de înmatriculare_, iar de pe bulevardul T. V. din Eforie Nord a sustras cu ajutorul cheilor autoturismul în cauză, pe care inculpatul L. G. l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, după care l-a abandonat pe . Nord, după ce, în prealabil, a incendiat scaunele din față ale autoturismului.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):

- declarație martor I. C. (f.78-81.dup.) care a arătat că la sfârșitul lunii iulie 2014 s-a deplasat, împreună cu numiții T. I., M. F., L. G. și A. C. însoțit de fiica acestuia, în stațiunea Eforie Nord. Deplasarea s-a realizat cu auto Matiz cu numărul de înmatriculare_, condus de către martor. În stațiunea Eforie Nord, aceștia s-au așezat la o terasă în zona plajei Acapulco. Pe durata șederii la terasă inculpatul L. G. și A. C. s-au ridicat de la terasă îndreptându-se către mare, fiica inculpatului A. rămânând în compania fiicei lui T. I.. Într-un final, grupul s-a reunit în autoturismul condus de I. C., împrejurare în care martorul a luat la cunoștință că L. G. și A. C. au sustras de pe plaja Acapulco un telefon mobil și cheia unui autovehicul marca VW pe care L. G. l-a condus pe drumurile publice din stațiune înainte de a-l abandona.

- declarație martor M. F. (f.85-87.dup.) care confirmă cele relatate de martorul I. C., arătând că, pe traseul de înapoiere către C., întrebându-i pe inculpații L. G. și A. C. unde s-au deplasat după ce au plecat de la terasă, aceștia au precizat că au furat o mașină și s-au plimbat prin stațiunea.

- declarație martor T. I. (f.89.dup.) care a arătat că după reîntâlnirea cu A. C. și L. G. aceștia i-au oferit să conducă un autoturism pe care tocmai ce îl sustrăseseră. Martorul nu a dat curs ofertei celor doi și nici nu a vizualizat autoturismul cu pricina. Pe durata deplasării către C., martorul a luat la cunoștință din relatările celor doi inculpați în sensul că aceștia au sustras un bagaj al unui turist, de pe plajă, în care au găsit un telefon mobil și cheia unui autoturism Volkswagen, iar după ce au identificat vehiculul, inculpatul L. G. a condus vehiculul, iar înainte de a-l abandona, au incendiat scaunele pentru a șterge amprentele.

- declarație persoană vătămată (f.26.dup.) proprietar al autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, care a relatat că în jurul orei 18.00, revenind din apă, împreună cu soția și fiica sa, a constatat că din bagajul lăsat pe plajă îi lipsește cheia autoturismului, telefonul mobil și cheia camerei de hotel; persoana vătămată a sesizat organele de poliție prin sistemul SNUAU 112, iar în jurul orei 20.00 a fost încunoștințat că autoturismul a fost identificat pe bulevardul Republicii. La fața locului a constatat că autoturismul era încuiat, iar după ce s-a reușit deschiderea portierei, persoana vătămată, în prezența organelor de poliție a constatat că interiorul era acoperit cu funingine produs în urma incendierii scaunului din față-partea dreaptă, persistând mirosul de fum.

- proces verbal de cercetare la fața locului de sustragere a cheii auto și autoturismului; proces verbal de cercetare la fața locului identificării autoturismului (f.31-47.dup.) care confirmă cele declarate de persoana vătămată.

- declarație martor C. M. (f.76.dup.) care confirmă cele declarate de persoana vătămată.

- procese verbale de investigații și verificări (f.69-75.dup.) prin care au fost identificați martorul I. C. și coinculpații A. C. și L. G.. Identificat fiind cu ocazia prezenței sale în fața organului de cercetare într-o altă cauză penală, inculpatul L. G. a recunoscut verbal că la data de 29.07.2014 a condus și incendiat autoturismul marca VW Golf cu numărul_, rezervându-și dreptul de a formula declarații la momentul audierii sale în cadrul dosarului penal respectiv.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța nu a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):

- declarație inculpat L. G. (f.105-109.dup.) în care a precizat că a condus autoturismul VW la solicitarea unui bărbat necunoscut care l-a abordat pe durata șederii sale la terasă, cu rugămintea de a conduce respectivul vehicul. Inculpatul a mai arătat că a constatat că persoana respectivă nu avea niciun drept asupra vehicului în cauză pe durata rulării cu acesta pe raza stațiunii Eforie Nord, motiv pentru care a oprit vehiculul, refuzând să îl mai conducă; inculpatul a mai arătat că personal a folosit șervețele umede pentru a șterge urmele prezenței sale în vehicul, însă bărbatul a aprins mai multe cârpe sub scaune. Inculpatul a arătat că la momentul la care a revenit în vehicul pentru a șterge urmele papilare lăsate pe volan și schimbător, cârpele aprinse de către bărbat nu produceau flacără sau fum. Inculpatul a mai precizat că, în aceste împrejurări, a dat curs solicitării bărbatului respectiv de a-l transporta, cu autoturismul Matiz, condus de I. C., până în localitatea L.. Declarație nu este reținută întrucât relatarea este total neverosimilă și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

În drept

Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. instanța reține că elementul material constă în acțiunea de deposedare a unei persoane de un bun aflat în posesia sau detenția sa, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate. Acțiunea inculpatului, care la data de 29.07.2014 a sustras autoturismul Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, parcat pe bulevardul T. V. din Eforie Nord, utilizând cheia adevărată a vehiculului și, în continuare, a condus acest autovehicul pe drumurile publice din stațiunea Eforie Nord, abandonându-l pe . Nord, realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 230 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității patrimoniale a individului, care implică exercitarea neîngrădită a atributelor dreptului de proprietate, valoare socială ocrotită penalmente și în concret, urmarea imediată constând în sustragerea din posesia persoanei vătămate C. gabriel a autovehiculului Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_ pentru a-l conduce pe drumurile publice, ulterior abandonându-l. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Față de conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat reținut prin rechizitoriu, raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța, în baza art. 386 C.proc.pen., va schimba încadrarea juridică a faptei de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 C.pen. în furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 230 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen.

Infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen..

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen. instanța reține că elementul material constă în acțiunea de degradare prin incendiere a unui bun aparținând altei persoane. Acțiunea inculpatului, care la data de 29.07.2014, a incendiat scaunele din față ale autoturismului Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_ , realizează elementul material al infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității patrimoniale a individului, valoare socială ocrotită penalmente și în concret, urmarea imediată constând în degradarea prin incendierea a vehicululuiVolkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, aparținând persoanei vătămate C. G.. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Infracțiunea de conducere unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea de a conduce un autovehicul fără a poseda un permis de conducere valabil emis. Acțiunea inculpatului, care la data de 29.07.2014, a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, autoturismul Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_, abandonându-l pe . Nord, realizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen., urmarea imediată – starea de pericol creată pentru circulația pe drumurile publice și zonele pietonale adiacente acestora, constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul condițiilor de siguranță în care trebuie să se deruleze circulația pe drumurile publice, întreținută de participanți la trafic care au deprinderile necesare, atestate, prin permis de conducere, de a conduce vehicule pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, respectiv starea de pericol abstract, este prezumată și rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale iar acest rezultat, crearea unei stări de pericol pentru circulația rutieră și pietonală, era inevitabil având în vedere lipsa calificării necesare de a conduce autovehicule, atestată printr-un permis de conducere emis în condițiile legii, de către autoritățile competente.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul L. G..

Individualizarea pedepsei/modalității de executare

La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială/incidența circumstanțelor atenuante sau agravante, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite

Acțiunile infracționale ale inculpatului au debutat, cu totul oportunist, prin sustragerea bagajului unui turist aflat pe litoral, bagaj în care a fost identificată cheia autovehiculului persoanei vătămate, pe care inculpatul a decis să îl conducă pe drumurile publice - fără a poseda permis de conducere – iar înainte de abandonarea vehiculului a decis, cu ușurință, să incendieze interiorul vehiculului, pentru a șterge urmele prezenței sale.

Natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii. Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

Prin acțiunile sale, inculpatul a contestat în mod evident valoarea socială reprezentată de securitatea patrimonială a individului în spațiu public. Prin incendierea interiorului vehiculului inculpatul a provocat un prejudiciu semnificativ în patrimoniul persoanei vătămate - turist aflat în concediu pe litoral, urmările potențiale având aptitudinea, obiectivă, de a se constitui într-o gravă stare de pericol pentru securitatea persoanei și bunurilor. Lipsa pregătirii teoretice și practice necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice este potențată de atitudinea subiectivă ușuratică, de desconsiderare flagrantă, a membrilor comunității și valorilor inerente unei societăți civilizate: securitatea persoanei, securitatea patrimoniului.

Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit

Infracțiunea de furt calificat și conducere pe drumurile publice fără permis de conducere a fost săvârșită pentru amuzament, iar infracțiunea de distrugere a avut la bază intenția inculpatului de a șterge urmele infracțiunii și sustragere de la cercetări, aspecte ce denotă o periculozitate socială ridicată a inculpatului, ce reclamă excluderea sa din comunitate, pe o perioadă de timp.

Natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale inculpatului

Inculpatul L. G., în vârstă de 28 de ani a mai suferit două condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în spațiu public și pe timp de noapte, fiind cercetat pentru o altă faptă de furt calificat, beneficiind și de o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din legea nr. 39/2003, art. 323 C.pen., art. 27 alin. 2 din legea nr. 365/2002art. 1 pct 11 din Legea nr. 365/2002.

Analizând fișa de cazier judiciar, se constată că infracțiunea constată prin prezenta hotărâre a fost săvârșită în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 41 alin. 1 C.pen., în raport cu condamnările anterioare, ale căror pedepse au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1679/29.06.2012 a Judecătoriei Medgidia, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 04.03.2014 rest rămas de executat 420 zile.

Conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul fazei judecătorești. În cursul urmăririi penale, aducându-i-se la cunoștință acuzațiile și calitatea procesuală, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, evocând împrejurări neverosimile și erori de fapt.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, iar la termenul de judecată s-a prevalat de dispozițiile art. 374 alin. 4 - art. 396 alin. 10 C.proc.pen..

Se reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei exclusiv pentru a beneficia de limite de pedeapsă reduse, iar conduita anterioară a acestuia este proba elocventă a desconsiderării ordinii juridice, din partea sa.

Nivelul de educație, vârstă, starea de sănătate, situația familială și socială

Inculpatul nu are ocupație, nu are loc de muncă.

Incidența circumstanțelor atenuante sau agravante

Nu se constată.

Față de cele reținute, în baza art. 230 raportat la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul L. G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în scop de folosință. În baza art. 253 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. va condamna pe inculpatul L. G., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În baza art. 67 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen. va interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani, calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c C.pen, instanța reținând că se impune restricționarea accesului inculpatului la afacerile sociale ale comunității, ca sancțiune față de conduita total disonantă în raport cu valorile reprezentative unei societăți civilizate dar și ca măsură menită să corecteze modul în care inculpatul se raportează la comunitatea din care pretinde a face parte. În baza art. 65 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., va interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege pe durata executării pedepsei de 4 ani închisoare, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

În baza art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul L. G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 an închisoare, inculpatul L. G. urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 104 alin. 2 C.pen., va revoca liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 781/28.02.2014 a Judecătoriei Medgidia, cu un rest rămas de executat de 420 zile. În baza art. 43 alin. 2 C.pen. va adăuga restul rămas neexecutat de 420 zile la pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul L. G. urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare. Pedeapsa se va executa în regim de detenție, conform art. 60 C.pen.

În baza art. 67 alin. 2 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., va interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege, pe o perioadă de 5 ani, calculată de la data executării pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c C.pen. În baza art. 65 alin. 1 C.pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. d C.pen., va interzice inculpatului L. G. dreptul de a alege pe durata executării pedepsei de 6 ani și 2 luni închisoare, conform art. 65 alin. 3 C.pen.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen. va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului L. G. perioada reținerii și arestării preventive de la data 20.10.2014 la zi.

Măsuri preventive

Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv de la momentul luării acesteia (20.10.2014) și până la acest termen.

Apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive în privința inculpatului se mențin, instanța, în baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen., va menține măsura arestării preventive a inculpatului L. G., aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 127/UP/20.10.2014 emis de Judecătoria C..

Astfel, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al prevenirii săvârșirii unor alte infracțiuni, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului.

Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, reținută în precedent, măsura arestării preventive fiind apreciată ca singura aptă, la acest moment, să înlăture starea de pericol creată, fapt ce concură la asigurarea normalei desfășurări a procedurilor penale, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În privința termenului rezonabil al măsurii, acesta este apreciat ca nefiind depășit la acest moment, în raport de momentul sesizării faptelor (29.07.2014) și luării măsurii arestării preventive (20.11.2014), reținând celeritatea procedurilor. Astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C.proc.pen.

Pe latură civilă, se reține că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3500 lei, prejudiciu material reprezentând contravaloarea telefonului mobil, cheile autoturismului și ochelarilor de soare sustrase și distrugerea prin incendiere a scaunelor din față ale autoturismului.

Instanța constată că există o faptă ilicită constând într-o infracțiune, infracțiunea a produs un prejudiciu material, există legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs – degradarea prin incendiere a scaunelor din față ale autoturismului, există vinovăția inculpatului în producerea prejudiciului, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cadrul procesului penal.

În evaluarea pretențiilor civile, instanța nu va reține și contravaloarea telefonului mobil, a cheilor autoturismului și a ochelarilor de soare sustrase întrucât instanța nu a fost sesizată cu judecarea faptelor de sustragere a telefonului mobil, cheilor autoturismului și ochelarilor de soare.

Astfel, conform dispozitivului rechizitoriului, inculpatul L. G. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat având ca obiect material autoturismul a cărui sustragere a realizat-o prin folosirea fără drept a cheii adevărate (art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen.). Precizarea - în secțiunea “Încadrarea Juridică” a rechizitoriului – a faptului că inculpatul a sustras de pe plaja Acapulco – Eforie Nord, un telefon mobil marca Nokia, un set de chei auto pentru autoturismul Volskwagen Golf cu numărul de înmatriculare_ nu este de natură și suficientă pentru a sesiza instanța cu judecarea acestor fapte întrucât acestora nu li s-a dat expresie printr-o încadrare juridică, nici în secțiunea “Încadrarea Juridică” și nici în dispozitivul rechizitoriului. Aceleași concluzii se mențin valabile și în privința ochelarilor de soare a căror sustragere a fost reclamată de partea civilă și este semnalată prin actele de cercetare penală. Pentru aceste considerente, va admite în parte pretențiile civile formulate de către partea civilă C. G. C., numai sub aspectul distrugerilor aduse vehiculului, dovedite cu planșele fotografice și declarațiile persoanei vătămate și martorului C. M..

În acest sens se rețin concluziile deciziei nr. 74/2001 a Curții Supreme de Justiție, completul de 9 judecători, conform cărora: prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a învesti instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul în care fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă. Astfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanțiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca, în final, pe calea exercitării apelului de către procuror, să se ceară condamnarea și pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul de apărare al celui judecată. În speță, din moment ce prin rechizitoriu nu s-a făcut nicio referire la încadrarea juridică a faptei de trecere frauduloasă a frontierei, menționată în partea sa descriptivă, și nici nu s-a precizat, prin dispoziția de trimitere în judecată, că aceasta privește și infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, nu se poate considera că procurorul și-a manifestat voința de a trimite în judecată pe inculpat și pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Astfel, în baza art. 19 si art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 alin. 1 și 2 C.Civ., art. 1357 C.Civ., art. 1381 și art. 1382 C.civ. va admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. G. C., cu domiciliul în municipiul B., bulevardul Dorobanților nr. 76, ., . pe inculpatul L. G. la plata către aceasta a sumei de 3000 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva sentinței penale nr.180/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, a declarat apel, în termen legal, inculpatul L. G., solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului L. G. este nefondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că la data de 29.07.2014, inculpatul L. G., împreună cu o altă persoană, a sustras de pe plaja Acapulco din localitatea Eforie Nord un set de chei auto pentru autoturismul Volskwagen Golf cu numărul de înmatriculare_, iar de pe bulevardul T. V. din Eforie Nord a sustras cu ajutorul cheilor autoturismul menționat, pe care inculpatul L. G. l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, după care l-a abandonat pe . Nord, după ce, în prealabil, a incendiat scaunele din față ale autoturismului.

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptei.

Curtea constată că prima instanță a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Nu pot fi reținute susținerile apărării în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum redus, întrucât faptele săvârșite de către inculpat prezintă un grad sporit de pericol social, având în vedere împrejurările concrete în care au fost comise (prin acțiuni conjugate, împreună cu o altă persoană, inculpatul a sustras bagajul unui turist, iar ulterior autoturismul acestuia, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a avea permis de conducere; înainte de a abandona autoturismul, inculpatul a incendiat scaunele din față, în scopul ascunderii urmelor infracțiunii), relațiile sociale lezate, scopul urmărit, urmările produse și urmările grave ce s-ar fi putut produce, ca urmare a conducerii unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda cunoștințele și abilitățile necesare și incendierii acestuia într-un loc public, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a perseverat în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.

Totodată, datele personale nu sunt favorabile inculpatului, acesta fiind anterior condamnat pentru săvârșirea a șase infracțiuni de tâlhărie și sancționat administrativ sub aspectul săvârșirii unor fapte prevăzute de Legea nr.365/2002. Se constată astfel că inculpatul L. G. nu și-a corectat conduita în sensul respectării normelor de drept și nu a conștientizat consecințele faptelor penale comise, perseverând în a manifesta un comportament infracțional.

Pentru aceste considerente, raportat la datele ce caracterizează faptele penale și persoana inculpatului, având în vedere gravitatea faptelor comise, consecințele acestora precum și urmările grave care s-ar fi putut produce, reacția în comunitate și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor astfel de infracțiuni, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă stabilită de către prima instanță, cu executare în regim privativ de libertate, poate contribui la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, în vederea realizării unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Prin urmare, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale apelate care să fie luate în considerare din oficiu, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr.180/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului L. G., dispusă prin încheierea de ședință nr.608 din data de 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014.

Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L. G. perioada arestării preventive de la data de 18.02.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat N. V. I., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr.180/18.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

În temeiul art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului L. G., dispusă prin încheierea de ședință nr.608 din data de 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014.

Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului L. G. perioada arestării preventive de la data de 18.02.2015 la zi.

Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat N. V. I., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. I. D. I. N.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: C. L.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 20.04.2015

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 229/2015. Curtea...		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 349/2015.... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA