Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 349/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 349/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-04-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 349/P

Ședința publică de la 21 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Judecător C. J.

Cu participare – grefier A. B.

- procuror V. J. P.

S-a luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TULCEA și inculpatul C. N. Ș., CNP:_, fiul lui C. și M., născut la data de 05.08.1989 în Tulcea, cu domiciliul în Mun.Tulcea, ., ., județul Tulcea, fără forme legale pe ., jud.Tulcea, cu domiciliul procesual ales la Avocat M. M., Tulcea, ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 2239 din data de 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. _, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 335 alin.1 cod penal și art.337 NCP, ambele cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal si art.5 NCP.

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 05 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2015 și a amânat-o pentru datele de 23 martie 2015, 31 martie 2015, 03 aprilie 2015 și respectiv 21 aprilie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2239/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,, În temeiul art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infr. prev. de art..335 alin.1 și 337 Cod penal, ambele cu aplic. art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal din 1969, cu aplic. art.5 Cod penal și art.335 alin.1 cu aplic. art.5 Cod penal, în infracț. prev. de art.86 alin.1(două infracțiuni) și art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, toate trei cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.

I.În temeiul art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic. art.5 Cod pen. și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul C. N. Ș., CNP:_, fiul lui C. și M., născut la data de 05.08.1989 în Tulcea, cu domiciliul în Mun.Tulcea, ., ., fără forme legale pe ., jud.Tulcea, cu domiciliul procesual ales la Avocat M. M., Tulcea, ., ., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare (faptă din 14.12.2012).

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cele prevăzute la art.64 lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata pedepsei.

În temeiul art.83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.977/08.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.880/04.10.2011 a Curții de Apel C., urmând ca pedeapsa să fie adăugată la pedeapsa aplicată, rezultând în final o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare.

II.În temeiul art.87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic. art.5 Cod pen. și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul C. N. Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din 14.12.2012), la care se adaugă pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a revocării suspendării condiționate aplicată prin Sentința penală nr.977/08.07.2011, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.

III. În temeiul art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969 și cu aplic. art.5 Cod pen. și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul C. N. Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare (faptă din 17.07.2013).

În temeiul art.83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.449/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 23.04.2013.

Adiționează pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentința penală nr.449/11.04.2013 și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr.977/08.07.2011, ca urmare a revocării suspendărilor condiționate, rezultând în final o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1969 cu aplic. art.5 Cod pen., se contopesc cele trei pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art.57 Cod penal din 1969, pedeapsa se va executa în regim de detenție.

În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 cod proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.12.2014.,, .

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.6168/P/2012 din data de 20.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată inculpatul C. N. Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de: art.335 alin.1 Cod penal, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere; art.337 Cod penal, privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice – ambele cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit. a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței, la data de 23.05.2014, sub nr._ .

Prin rechizitoriul 3469/P/2013 din data de 18.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată, inculpatul C. N. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii privind conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.5 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței, la data de 01.07.2014, sub nr._ .

Având în vedere că, cele două dosare penale se aflau în același stadiu procesual și vizează același inculpat, pentru o mai bună înfăptuire a justiției – la data de 03.12.2014, instanța a dispus conexarea acestora, sub nr._

La data de 14.12.2012, în jurul orei 01¹⁰ lucrători de poliție din cadrul Poliției Mun.Tulcea-Biroul Rutier, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . mun.Tulcea au observat în apropierea intersecției cu . nr. de înmatriculare CC 0856 PB, ce se deplasa cu viteză foarte mică, apoi a oprit pentru a da prioritate de trecere autoturismelor ce rulau pe .> Agenții de poliției au efectuat regulamentar semnale de oprire a autoturismului, iar la volanul acestuia a fost identificat numitul C. N. Ș., care a declarat că nu posedă permis de conducere, iar documentele se află la proprietarul mașinii.

Având în vedere că numitul C. N. Ș. prezenta halenă alcoolică, i s-a solicitat să se supună testării alcooscopice, însă acesta a refuzat. În aceste condiții inculpatul a fost condus la Serviciul de Ambulanță Tulcea, în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. La Serviciul de ambulanță, după desigilarea trusei standard de recoltare, inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge,fără a preciza motivul. Inculpatului i-au fost adus la cunoștință de către lucrătorul poliției rutiere prevederile legale referitoare la obligația de a se supune recoltării și care sunt consecințele refuzului, respectiv incidența dispozițiilor art. 87 alin.5 din OUG 195/2002.

Conform constatărilor medicului, inculpatul prezenta halenă alcoolică și alterări ale manifestărilor neurologice.

Potrivit declarațiilor inculpatului, în noaptea de 13/14.12.2012 împreună nu prietenii săi Z. D. și C. M. s-au plimbat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CC 0856 PB, proprietatea lui Z. D.. Anterior, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv coniac și bere alcoolizată. Z. D. a oprit autoturismul pe . aproximativ 200 de metri de intersecția cu . a plecat la o cunoștință și i-a lăsat în autoturism pe C. N. Ș. si C. M. I., lăsându-le si cheile autoturismului pentru a porni motorul să se încălzească, pentru că afară era frig și știa că inculpatul este posesor de permis de conducere. Potrivit declarației inculpatului, când Z. D. a plecat a lăsat motorul pornit, iar la scurt timp de la plecarea acestuia inculpatul a urcat la volanul autoturismului, a deblocat frâna de mână și a pus în mișcare autoturismul cu intenția de a-l întoarce și a-l poziționa pe direcția de mers de unde veniseră anterior. Inculpatul a rulat la volanul autoturismului cca.200 de metri până la intersecția cu . oprit pentru a da prioritate de trecere unui autoturism ce circula pe . autoturism s-a apropiat a realizat că era o mașină a poliției; polițiștii au pornit semnalele luminoase, au coborât și i-au cerut inculpatului să prezinte documentele. Inculpatul le-a spus că nu posedă permis de conducere. Inculpatul a motivat refuzul de a se supune testării alcooscopice și recoltarea probelor biologice întrucât a considerat că nu a condus acel autoturism și nu era nici un fel de trafic auto. Inculpatul a precizat că nu a pus în mișcare autoturismul prin cuplarea treptelor de viteză, întrucât . ce permitea rularea în acest fel.

Din declarația martorului Z. D. rezultă că în momentul în care a revenit la autoturism acesta era mutat aproximativ 100 de metri, în apropierea intersecției cu . aflându-se numitul C. M. care i-a spus că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și după ce a parcurs aproximativ 100 de metri a fost oprit de un echipaj de poliție.

La data de 17.07.2013 în jurul orei 19:52 lucrători de politie din cadrul Biroului Rutier Tulcea aflați in exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați prin SNUAU 112 cu privire la faptul că pe . mun. Tulcea s-a produs un accident de circulație soldat cu victime care sunt încarcerate în autoturism.

La fața locului a fost identificat autoturismul Opel Astra cu numărul de înmatriculare_ care prezenta avarii, aflându-se în coliziune cu un gard din beton, precum și doi tineri, respectiv C. N. Ș. si D. I. care aveau leziuni multiple fiind murdari de sânge. Din declarațiile celor prezenți la fața locului a rezultat faptul că, autorul accidentului este C. N. Ș.. Pe timpul cercetării la fața locului, profitând de aglomerația creată de persoanele curioase precum și de o altercație între unele dintre acestea, inculpatul C. N. Ș. a fugit de la fața locului.

Cu ocazia cercetărilor în faza actelor premergătoare, persoanele implicate în accident, fiind audiate nu au declarat adevărul, astfel:

-inculpatul C. N. Ș. a declarat la data de 22.07.2013 (la 5 zile de la accident) faptul că un prieten pe nume M. a condus autoturismul Opel implicat în accident, el fiind doar pasager pe locul din dreapta față;

-D. I. a declarat că s-a aflat în autoturism însă nu-și aduce aminte cine s- a aflat la volanul mașinii (declarația a fost data la 17.07.2013 - în aceeași zi la o ora de la accident);

-B. M. C. a declarat că el s-a aflat la volanul autoturismului implicat în accident, declarația fiind dată la data de 22.07.2013, motiv pentru care i-a fost reținut permisul de conducere.

Ulterior, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că la data de 17.07.2013, inculpatul C. N. Ș. împreună cu un prieten având prenumele V., s-au plimbat prin oraș cu mașina proprietate a inculpatului marca Opel. La volanul mașinii s-a aflat acea persoană V., întrucât inculpatul nu deținea permis de conducere. Spre seară C. N. D. a consumat 50 ml votca într-un local de pe . mai mulți prieteni printre care și D. I.. La plecare inculpatul s-a urcat la volanul mașinii sale pe care a condus-o pe drumuri publice, iar într-o intersecție a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu un gard din beton. După accident a fost ajutat de mai mulți trecători să iasă din mașină și după sosirea organelor de poliție a părăsit zona și a plecat la domiciliu. Ulterior inculpatul și martorul B. M. C. au discutat și s-au înțeles ca la audieri să susțină că de fapt B. M. C. a condus autovehiculul și nu inculpatul întrucât acesta nu avea permis de conducere și avea și o pedeapsă cu suspendare fiind posibil să aibă probleme.

Inițial martorul B. M. C. a susținut că el ar fi condus autovehiculul iar după producerea evenimentului a părăsit zona, însă în cursul urmăririi penale realizând gravitatea faptei sale de a declara mincinos, a revenit de bună voie asupra declarației și a arătat ca nu cunoaște nimic in legătură cu accidentul din luna iulie 2013, că nu a condus el autovehiculul, că nici măcar nu s-a aflat în zonă și că inculpatul i-a povestit că a condus fără permis și a produs un accident de circulație, cerându-i totodată să declare că ar fi condus el.

Martorul C. G., care locuiește în zona producerii accidentului declară că la acel moment se afla acasă, auzind din stradă o bubuitură puternică. Ieșind afară a văzut mașina în coliziune cu gardul din beton, pe inculpatul C. N. Ș. (identificat ulterior după fotografie) încarcerat pe locul șoferului, din stânga față, precum și pe martorul D. I. (identificat ulterior după fotografie) ieșit afară din mașină și întins pe jos cu fața plină de sânge. A anunțat SNUAU 112, timp în care alte persoane, probabil rude ale inculpatului sosite la fața locului încercau cu răngi să deschidă portiera mașinii pentru a-l descarcera pe inculpat. La sosirea la fața locului a polițiștilor, martorul C. G. le-a indicat acestora că la volanul autovehiculului l-a văzut după accident pe inculpat (până la sosirea polițiștilor acesta a fost scos din autovehicul), moment în care inculpatul, cealaltă persoană care fusese în autovehicul cât și fratele inculpatului sosit la fața locului au devenit agresivi la adresa martorului, cerându-i acestuia să tacă și să plece de acolo, încercând să îi intimideze și pe polițiști. Între timp la fața locului au mai sosit și alte rude ale celor doi implicați în accident iar între acestea a izbucnit scandal de care a profitat inculpatul plecând de la fața locului. Mai declară martorul că ulterior a purtat discuții cu ”Tefi” care lucrează la magazin, identificată ulterior, în persoana numitei Mahmudi Tefide, care i-a povestit că în urmă cu o oră față de momentul producerii accidentului a mai văzut prin cartier autovehiculul marca Opel condus tot de către inculpatul C. N. Ș. care se deplasa cu viteză și într-o modalitate periculoasă pe șosea.

Martorul C. Nicușor în calitate de frate al inculpatului, a susținut faptul că imediat după momentul producerii accidentului a fost anunțat de cineva că fratele său fusese implicat în accident, motiv pentru care s-a deplasat la fața locului. Acolo a văzut mașina lovită de gardul din beton, precum și pe fratele său care ocupa locul din dreapta față, portiera din dreptul său fiind închisă; a purtat o scurtă discuție cu acesta pe timpul căreia inculpatul i-ar fi spus că nu a condus el mașina, că ar fi condus un prieten care între timp a plecat de la fața locului. Martorul mai susține că după aceste discuții fratele său, respectiv inculpatul C. N. Ș. a ieșit din mașină. Aceste declarații sunt total mincinoase, fiind contrazise de declarațiile martorilor și ale inculpatului după recunoașterea faptei, din care reiese că autovehiculul a fost condus de către C. N. Ș. care a rămas după accident încarcerat pe locul din stânga față de unde a fost scos de cei aflați la fața locului; nici o altă probă nu susține existența inculpatului pe locul din dreapta față al autovehiculului.

Mai mult din cercetarea la fața locului și planșa foto anexată reiese că mașina a fost avariată în partea din față și pe partea stângă, singura portieră blocată putând fi cea a conducătorului auto. Portiera din dreapta, nu prezintă avarii, astfel că dacă inculpatul s-ar fi aflat pe scaunul din dreapta față, nu ar mai fi fost încarcerat așa cum reiese din sesizare (procesul verbal de c.f.l.) și din declarația martorului C. G..

În urma verificărilor in bazele de date a rezultat că inculpatul nu deținea permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule la data producerii accidentului. Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Tulcea, prin adresa_ din data de 06.11.2013, comunică faptul că inculpatul C. N. Ș. nu figurează în baza de date cu permis de conducere.

Cu ocazia cercetării la fața locului, în autovehicul s-a constatat existența unei sticle de băuturi alcoolice (whiskey) din care era consumat conținutul în proporție de 75%; de altfel inculpatul a recunoscut că anterior mai consumase băuturi alcoolice și la un bar din apropiere ceea ce conferă periculozitate mărită faptei de conducere auto fără permis de conducere.

Anterior punerii în mișcare a acțiunii penale inculpatul a părăsit țara deplasându-se în Marea Britanie unde muncește de mai multă vreme; rudele sale au refuzat să primească citația, iar apărătorul inculpatului - av. M. I. a solicitat scris sesizarea instanței de judecată fără audierea inculpatului. De asemenea a depus la dosarul cauzei o declarație notarială dată de inculpat înainte de a pleca din țară prin care acesta recunoaște faptele și solicită judecarea sa în condițiile disp. art. 374 alin. 4 Cod proc.pen.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu s-a prezentat la judecată, mandatându-l pe av. M. I. de a-l reprezenta în fața instanței.

Inculpatul, a transmis instanței, prin intermediul apărătorului său, declarațiile autentificate sub nr.260 și respectiv 261 din data de 21.02.2014 la BNP P. A., potrivit cărora recunoaște în totalitate faptele reținute în actele de sesizare, nu dorește administrarea de probe noi în cauză și înțelege să se prevaleze de dispozițiile procesual penale privitoare la judecata în formă simplificată, pentru a beneficia de dispozițiile art.396 alin.10 Cod proc.pen.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.335 alin.1 Cod penal, care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pre. de art.337, care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Se impune a se preciza că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, fiind abrogate prevederile art.86 și art.87 din OUG 195/2002 (prin Legea nr.187/2012).

Cu această dată, infracțiunile la regimul circulației rutiere au fost reglementate în Codul penal – la cap.II din Titlul VII – Infracțiuni contra siguranței publice.

Prevederile art.86 alin.1 din OUG 195/2002 au fost transpuse identic la art.336 alin.1 Cod penal.

Cât privește infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002, aceasta se regăsește reglementată la art.337 Cod penal, însă cu limitele de pedeapsă reduse (de la 2 - 7 ani la 1 - 5 ani ).

Deși toate cele trei infracțiuni au fost săvârșite sub imperiul OUG 195/2002, în contextul prevederilor penale succesive, procurorul a apreciat că legea penală mai favorabilă, ca fiind Codul penal.

De aceea,

-prin Ordonanța nr.6168/P/2012 din data de 17.02.2014 s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infr. prev. de art.86 alin.1 și art.87 alin.5 din OUG 195/2002, în infracț. prev. de art.335 alin.1 Cod pen. și art.337 Cod pen., cu aplic. art.5 Cod pen. și art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod pen. din 1969, iar prin Ordonanța nr.6168/P/2012 din data de 17.02.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. N. Ș., sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.335 alin.1 Cod pen. și art.337 Cod pen., cu aplic. art.5 Cod pen. și art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod pen. din 1969

-prin Ordonanța din data de 25.02.2014 s-a dispus schimbarea de încadrare juridică din infr. prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 în infr. prev. de art.335 alin.1 Cod pen., iar prin Ordonanța nr.3469/P/2013 din data de 24.02.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. N. Ș., sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art.335 alin.1 Cod pen. cu aplic. art.5 Cod pen.

În opinia instanței, încadrarea juridică a infracțiunilor comportă discuții, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, potrivit căreia: dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea Constituțională a statuat că, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză, vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. Aplicarea legii penale mai favorabile nu înseamnă aplicarea dispozițiilor mai blânde; nu se pot combina prevederi penale anterioare cu cele din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia.

Prin urmare, nu pot fi aplicate simultan, atât prevederile Codului penal din 1969 cât și cele ale Codului penal actual.

Reanalizând legea penală mai favorabilă, se observă următoarele:

Inculpatul a fost anterior condamnat, după cum urmează:

- 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni, în baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (Sentința penală nr.977/08.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.880/04.10.2011 a Curții de Apel C.)

- 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, în baza art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal din 1969 (Sentința penală nr.449/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 23.04.2013) – fapte din 24.10.2010.

Potrivit prevederilor art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal - regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

În aceste condiții, în privința recidivei postcondamnatorii, se vor aplica regulile speciale prev. de art.83 Cod penal din 1969, privitoare la revocarea suspendării condiționate.

Cât privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni – acesta apare a fi mai favorabil, conform prevederilor Codului penal din 1969, întrucât sporul de pedeapsă este facultativ (față de cel prevăzut de art.39 alin.1 lit.b Cod penal, având în vedere și pedepsele adiționate prin revocarea suspendării).

Date fiind aceste împrejurări, urmează a fi avute în vedere în continuare, prevederile legale în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv cele prev. de OUG 195/2002 și Codul penal din 1969.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus aplicarea unor pedepse, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă ale infracțiunilor, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, persoana inculpaților, comportamentul acestora din cursul procesului penal.

De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile art.396 alin.10 Cod proc.pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă – având în vedere declarațiile autentificate potrivit cărora inculpatul recunoaște faptele, și înțelege să se prevaleze de procedura simplificată de judecată.

În opinia instanței, deși există un concurs de infracțiuni nu se mai impune sporirea pedepsei rezultante, întrucât cuantumul acesteia este suficient în raport de toată activitatea infracțională a inculpatului.

În temeiul art.57 Cod penal din 1969, pedeapsa se va executa în regim de detenție.

Împotriva sentinței penale nr. 2239/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr._, au declarat apel

P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, care în esență, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modalității de contopire a pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și inculpatul C. N. Ș., care a solicitat, aplicarea unor pedepse mai reduse în ceea ce privește cuantumul, orientate spre minimumul special conform procedurii simplificate de judecată.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de parchet, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului

C. N. Ș. ,fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 14.12.2012, în jurul orei 01¹⁰, inculpatul C. N. Ș., a condus autoturismul marca Opel Ostra cu nr. de înmatriculare CC 0856 PB, pe . până la intersecția cu . oprit pentru a acorda prioritate de trecere, moment în care un echipaj de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu i-au solicita să se supună unui control de rutină.

Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, i s-a solicitat să fie supus testării cu aparatul etilotest, însă inculpatul a refuzat.

Ulterior a fost condus la serviciul de medicină legală, în vederea prelevării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, însă și de această dată inculpatul a refuzat.

În aceste condiții, s-a încheiat procesul-verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice(pag.12-dos.UP).

La data de 17.07.2013, același inculpat a condus autoturismul Opel Astra cu nr._ pe . mun.Tulcea, provocând un accident rutier (autovehiculul a intrat în coliziune cu un gard de beton) soldat cu avarierea autovehiculului, vătămarea corporală a inculpatului și a pasagerului.

Faptele descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art.335 alin.1 Cod penal, care se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive prev. de art.337 cod penal care are același regim sancționator.

Recunoașterile inculpatului intimat, la judecătorul fondului și procuror se coroborează cu următoarele mijloace de probă:

procesul-verbal încheiat la data de 14.12.2012;

proces-verbal din data de 17.07.2013;

proces-verbal de constatare a refuzului recoltării probelor biologice;

proces-verbal de cercetare la fața locului;

planșa foto;

adresa_ din data de 06.11.2013, din care rezultă că inculpatul C. N. Ș. nu figurează în baza de date cu permis de conducere.

nota raport din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere;

declarațiile martorilor C. G., B. M. C., C. Nicușor, D. I., Mahmudi Tefide și P. A. L.

La individualizarea sancțiunii aplicate pentru infracțiunile menționate, în mod corect instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.72 C.p.,1969 cu referire, in special, la datele despre persoana inculpatului C. N. Ș., (vârsta 27 de ani, cu antecedente penale, recidivist în materie, studii 8 clase, muncitor în ANGLIA, conduita procesuala, atitudine față de fapte si urmări), dar si la datele despre împrejurările comiterii faptei, urmările produse, modul in care s-a acționat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. precum și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât și persoana inculpatului dând eficienta juridica in procesul de individualizare a pedepselor, conduitei procesuale sincere adoptate de aceasta, dar și concursului de infracțiuni prev. de art.33 alin.1 lit. a și art.34 lit. b cod penal 1969, precum și stării de recidivă postcondamnatorie în materie prev. de art. 37 lit. a cod penal 1969.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul C. N. Ș. a fost anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și 6 luni, în baza art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal din 1969 (Sentința penală nr.977/08.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._ ,rămasă definitivă prin Decizia penală nr.880/04.10.2011 a Curții de Apel C.) precum și 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, în baza art.86 alin.1 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.33 lit.a-34 lit. b Cod penal din 1969 (Sentința penală nr.449/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, definitivă prin nerecurare la 23.04.2013) – fapte din 24.10.2010.

În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul consumului de alcool și a conducerii imprudente a autoturismului.

Din perspectiva datelor personale și a conduitei procesuale a inculpatului, se observă că inculpatul C. N. Ș. ,are multiple antecedente penale în materia infracțiunilor la legea circulației, ceea ce denotă perseverență și îndrăzneală infracțională deosebită și justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea privative de libertate, așa cum a procedat judecătorul fondului.

Apelul inculpatului C. N. Ș., este nefondat în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, instanța de fond prin pedepsele pronunțate, realizând un just echilibru în tratamentul sancționatoriu al infracțiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare.

Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracțiuni, potrivit art. 52 Cod penal 1969, iar sancțiunile aplicate 1an și 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG.195/2002 și 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG.195/2002, cu executare în regim de detenție conf.art.57 cod penal 1969, sunt proporționale cu gravitatea faptei și persoana inculpatului și poate asigura eficient îndreptarea acestuia.

În consecință, curtea constată neîntemeiate criticile inculpatului apelant intimat C. N. Ș., privind individualizarea pedepsei stabilită de prima instanță.

Apelul parchetului este fondat sub aspectul tratamentului juridic al infracțiunilor comise în concurs real, în stare de recidivă postcondamnatorie, reglementate de disp. art.33 alin.1 lit. a și art.34 cod penal alin.1 lit. b cod penal 1969.

Pluralitatea de infracțiuni este situația în care o persoana savârseste doua sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni savârsite de acesta.

Pentru a fi în prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au fost definitiv judecate, dacă sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul savârsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor pluralitatii de infractiuni.

Conditiile de existenta a concursului de infractiuni:

1. Sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savârsite de aceeasi persoana; asta nu înseamna ca faptele nu pot fi comise în participatie, sau ca autorul nu-si poate schimba calitatea în care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data autor, apoi instigator, apoi complice etc.).

2. Savârsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el sa fi comis cel putin doua fapte care întrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. În acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 18¹sau cele comise în legitima aparare. Însa, poate intra în structura concursului o infractiune sanctionata de Codul Penal.

Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni.

3. Infracțiunile sa fi fost săvârsite înainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele.

În mod corect judecătorul fondului a apreciat că legea penală mai favorabilă, conform Deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, potrivit căreia dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, sunt prevederile legale în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor la data de 14.12.2012 și la data de 17.07.2013, respectiv cele prev. de OUG 195/2002 și Codul penal din 1969, comparativ cu tratamentul recidivei postcondamnatorii, unde se aplica regulile speciale prev. de art.83 Cod penal din 1969, privitoare la revocarea suspendării condiționate și regimul sancționator al concursului de infracțiuni, reglementat de disp. art.33 alin.1 lit. a și art.34 cod penal alin.1 lit. b cod penal 1969.

De asemenea potrivit prevederilor art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal - regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Față de cele de mai sus Curtea va menține pedepsele aplicate de instanța de fond respectiv de 1 an și 4 luni închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – 2 ani închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – și 2 ani închisoare – infracțiunea din 17.07.2013.

În condițiile în care faptele comise la data de 24.10.2010, sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 977/08.07.2011, suspendarea condiționată ar fi trebuit anulată conform art. 85 C. pen. 1969, iar infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, respectiv cele din 14.12.2012 și respectiv 17.07.2013 sunt comise în condițiile recidivei postcondamnatorii, astfel încât pedepsele rezultante de 2 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare se vor contopi conform regulilor de la art. 39 alin. 1 C. pen. 1969.

În final inculpatul C. N. Ș., execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57 cod penal 1969

De altfel prin Decizia ICCJ nr. 42/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 204 din 31 martie 2009, s-a stabilit că în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a doua infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior si cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din Codul penal, iar pedeapsa ce va fi executată urmează a fi determinată astfel:

se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni deduse judecății;

se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior;

se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsa;

pedeapsa rezultanta, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșita în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsa.

În consecință Curtea după menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond, va constata existența concursului mde infracțiuni pentru faptele comise la data de 14.12.2012 și 23.04.2013 și conform art.83 cod penal 1969 ,va anula

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecurare, apoi va contopi conf. 33 alin 1 lit. a C. penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b C. penal 1969, și după revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 977/ 08.07.2011 a Judecătoriei Tulcea, def. la 04.10.2011 prin Decizia penală nr. 880/04.10.2011 a Curții de Apel C., în final va contopi pedepsele rezultante de 2 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare după regulile concursului de infracțiuni prev. de codul penal din 1969.

Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 2239/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr._ .

Va desființa în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

Va menține pedepsele aplicate de 1 an și 4 luni închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – 2 ani închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – și 2 ani închisoare – infracțiunea din 17.07.2013.

Va constata că infracțiunile comise la data de 14.12.2012 – două fapte – sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 87 alin 1 din OUG nr 195/2002 rep. - infracțiunea din 24.10.2010 – față de care s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 449/11.04.201 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la data de 23.04.2013, prin nerecurare.

În baza art. 85 C. penal 1969 va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecuare.

În baza art. 33 alin 1 lit. a C. penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b C. penal 1969va contopi pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 2 ani cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecurare și aplică inculpatului C. N. Ș. pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. penal 1969 și art. 5 C. penal 1969 va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 977/ 08.07.2011 a Judecătoriei Tulcea, def. la 04.10.2011 prin Decizia penală nr. 880/04.10.2011 a Curții de Apel C. pe care o va adaugă la pedeapsa de 2 ani și aplică inculpatului C. N. Ș., pedeapsa 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. penal 1969, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 977/08.07.2011 a Judecătoriei Tulcea, def. prin Decizia penală nr. 880/04.10.2011 a Curții de Apel C. și 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecurare, pe care le adaugă la pedeapsa de 2 ani închisoare. – fapta din 17.07.2013.

În baza art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. penal va contopi pedepsele de 2 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și aplică inculpatului C. N. Ș., pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În final inculpatul C. N. Ș., va executa pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57 cod penal 1969

Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta se va s-a întocmi în 2 ex.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de apelantul inculpat C. N. Ș., împotriva sentinței penale nr. 2239/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr._, ca nefondat.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, împotriva sentinței penale nr. 2239/17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

Menține pedepsele aplicate de 1 an și 4 luni închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – 2 ani închisoare – infracțiunea din 14.12.2012 – și 2 ani închisoare – infracțiunea din 17.07.2013.

Constată că infracțiunile comise la data de 14.12.2012 – două fapte – sunt concurente cu infracțiunea prev. de art. 87 alin 1 din OUG nr 195/2002 rep. - infracțiunea din 24.10.2010 – față de care s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 449/11.04.201 a Judecătoriei Tulcea, definitivă la data de 23.04.2013, prin nerecurare.

În baza art. 85 C. penal 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecuare.

În baza art. 33 alin 1 lit. a C. penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b C. penal 1969 contopește pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 2 ani cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecurare și aplică inculpatului C. N. Ș. pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. penal 1969 și art. 5 C. penal 1969 revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 977/ 08.07.2011 a Judecătoriei Tulcea, def. la 04.10.2011 prin Decizia penală nr. 880/04.10.2011 a Curții de Apel C. pe care o adaugă la pedeapsa de 2 ani și aplică inculpatului C. N. Ș., pedeapsa 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C penal 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepselor de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 977/08.07.2011 a Judecătoriei Tulcea, def. prin Decizia penală nr. 880/04.10.2011 a Curții de Apel C. și 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr 449/11.04.2013 a Judecătoriei Tulcea, def. prin nerecurare, pe care le adaugă la pedeapsa de 2 ani închisoare. – fapta din 17.07.2013.

În baza art. 33 alin. 1 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b C. penal contopește pedepsele de 2 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și aplică inculpatului C. N. Ș., pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În final inculpatul C. N. Ș., execută pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57 cod penal 1969

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. D. C. J.

Grefier,

A. B.

Jud fond. V I.

Red. dec. Jud. C.D.

3ex/27.04.2015

← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 314/2015....		Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 1057/2015. Curtea de Apel... →

Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 349/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 349/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA