Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 59/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.59/P/C
Ședința publică de la 11.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. L.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public- P. de pe lângă Curtea de Apel C.
prin procuror L. S.
S-au luat în examinare contestațiile formulate de inculpații C. I., C. Ș. și C. D. – toți deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 3.03.2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 14, având ca obiect verificare măsură preventivă art.206 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii inculpați C. I., C. Ș. și C. D., asistați de av.aleși G. A. și P. C., în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat datele de identitate ale contestatorilor inculpați C. I., C. Ș. și C. D., aceștia arătând faptul că își mențin contestațiile formulate.
Întrebate, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Având cuvântul avocat G. A., pentru contestatorii inculpați C. I., C. Ș. și C. D., solicită, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 2 lit. a C.p.p., desființarea încheierii contestate și, în rejudecare, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Arată că instanța, verificând legalitatea și temeinicia, va trebui să examineze din perspectiva temeiurilor inițiale. Consideră că niciun judecător nu s-a aplecat să examineze care au fost temeiurile de la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive și dacă au apărut noi temeiuri. Inițial, s-au reținut disp. art. 223 al. 1 si al. 2 C.p.p. ca temei al măsurii arestării preventive, însă în considerentele încheierii s-au reținut doar disp. art. 223 al. 2 teza a II-a C.p.p. întrucât nu s-a făcut trimitere la niciuna dintre condițiile art. 223 al. 1 lit. a-d C.p.p.
Pornind de la această hibă prin care s-a luat măsura arestării preventive, judecătorii au examinat totuși superficial măsura arestării preventive. Și în încheierea contestată ce formează obiectul prezentei cauze se arată că nu au apărut noi temeiuri, dar că subzistă cele anterioare. Ori, întreaga motivare a încheierii contestate este că inculpații, ca temei al menținerii în continuare a arestului preventiv, este că vor încerca să influențeze martorii, existând date la dosar că un martor a susținut că o altă martoră nu se poate prezenta întrucât îi este frică. Acest aspect este o simplă susținere, însă judecătorul a acceptat-o ca atare și a considerat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv întrucât există un pericol că inculpații vor influența martorii.
Consideră că nu trebuie omis faptul că nu au apărut noi temeiuri și nici că inculpații nu au încercat să influențeze martorii la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive, astfel încât situația trebuie raportată la disp. art. 223 al. 2 teza a II-a C.p.p.
Inculpații C. D. și C. I. au o particularitate deosebită, având aceeași situație ca cel de-al patrulea inculpat, C. D., pentru care s-a respins propunerea de arestare preventivă motivat de faptul că acesta s-a aflat la locul faptei, dar nu a avut acțiune de agresare fizică a victimei. Arată că inculpatul C. D. nici măcar nu a fost la locul faptei, iar inculpatul C. I. a plecat de la locul faptei și nu a fost implicat deloc în incident.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că este probabil să se fi aplicat loviturile cu două cuțite, insă nu mai sunt alte probe în acest sens, astfel încât se poate accepta ideea inculpatului C. Ș. că acesta a aplicat lovitura cu cuțitul pentru că și victima i-a aplicat o lovitură de cuțit. Se poate justifica existența leziunilor cu două cuțite pentru că este posibil ca în acea încăierare între cei doi să-și fi produs leziuni și cu cuțitul pe care îl avea victima sau să fi fost omorâtă victima numai cu cuțitul său. Aceste aspecte cu privire la inculpatul C. Ș. urmează a fi lămurite pe deplin cu ocazia soluționării cauzei.
Referitor la inculpatul C. D., urmează a se observa că față de acesta, timp de 4 luni și jumătate, nu s-a luat nicio măsură, iar după această perioadă, se constată că inculpatul reprezintă un pericol, fiind arestat preventiv în baza aceluiași temei, art. 223 al. 2 C.p.p. Chiar dacă in dispozitivul încheierii se reține și art. 223 al. 1 C.p.p., nu poate fi avut în vedere acest temei atât timp cât în considerentele încheierii nu s-a avut în vedere această normă.
În intervalul de timp de 4 luni și jumătate inculpatul C. D. nu a întreprins nicio acțiune, iar dacă ar fi vrut să influențeze ancheta sau martorii, ar fi existat probe la dosar. Datorită presiunii părților vătămate s-a apreciat că inculpatul trebuie arestat preventiv.
Cu privire la inculpatul C. I., arată că la un moment dat s-a încetat măsura arestării preventive, însă ulterior, în baza art. 238 C.p.p., inculpatul a fost arestat din nou. Fiind încetată de drept măsura arestării preventive față de inculpat, nu există o dispoziție legală care să permită instanței să ia din nou măsura arestării preventive decât dacă au apărut noi temeiuri. În baza acelorași temeiuri, nu se poate lua din nou măsura arestării preventive, însă judecătorul a reținut că se poate lua din nou măsura arestării preventive întrucât a fost o eroare și instanța nu s-a pronunțat asupra existenței acelorași temeiuri.
Susține că nu se poate lua o asemenea măsură preventivă pentru că se încearcă a se acoperi o greșeală și nu este normal ca cineva să stea în arest preventiv pentru acest motiv.
Judecătorul, după ce s-a constatat că a încetat măsura arestării preventive, la următorul termen de judecată a pus în discuție, din oficiu, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. I., invocând ca temei în motivarea încheierea art. 223 al. 1 lit. b C.p.p., că a influențat martorii, ori nu acesta a fost temeiul inițial care a dus la luarea măsurii arestării preventive, ci art. 223 al. 2 teza a II-a C.p.p.
Dacă ar fi existat indicii că inculpatul C. I., în cele 3 zile cât a stat în libertate, după ce s-a constatat încetată măsura arestării preventive, ar fi încercat să influențeze martorii, ar fi existat o dovadă la dosar, însă nu există o asemenea dovadă. Astfel, temeiul invocat nu își găsește justificarea cauza de față.
Din punctul de vedere al apărării, luarea măsurii arestării preventive și verificarea acelei măsuri s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale. În acest moment nu se poate vorbi nici de existența vreunui pericol pentru ordinea publică întrucât cercetarea judecătorească a început de mult timp și au fost audiați o parte din martori.
La acest moment, la un an de la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă temeiurile inițial avute în vedere și chiar dacă acesta ar subzista, disp. art. 242 C.p.p. permit înlocuirea măsurii arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere persoana inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală, provocarea din partea părții vătămate ce nu trebuie ignorată nici la momentul când se verifică măsura arestării preventive, că inculpații au avut locuri de muncă la momentul săvârșirii faptei și că aceștia sunt cunoscuți în comunitate ca o familie bună și muncitoare.
Apreciază că inculpatul C. Ș. nu are cum să prezinte un pericol pentru ordinea publică când acesta, de la primul termen de judecată, și-a recunoscut fapta, neputând astfel să influențeze martorii pentru a declara în favoarea acestuia, așa cum s-a argumentat de către judecător.
Consideră că încheierea atacată este nelegală întrucât temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut noi temeiuri care să justifice menținerea acestei măsuri preventive, iar măsura arestului la domiciliu prin obligațiile impuse poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Avocat P. C., pentru inculpații C. I., C. Ș. și C. D., în completare, arată că s-a reținut în faza inițială, la momentul dispunerii măsurii arestului preventiv, faptul că toți frații C. ar fi participat la săvârșirea acestei fapte. Urmează a se observa că părțile vătămate indică în mod special alți frați ca fiind autorii acestei fapte.
Precizează că inculpatul C. Ș. și-a recunoscut fapta și că inculpatul C. D. nu a prezentat inițial pericol social, fiind lăsat în libertate timp de 4 luni și jumătate, iar singura probă care se menține în prezent în stare de arest preventiv este că ar fi sunat la SNU 112 și ar fi indicat cu precizie locația în care s-ar fi desfășurat acel conflict.
Față de inculpatul C. I. a încetat de drept măsura arestului preventiv dintr-o situație care nu îi era imputabilă acestuia, sens în care apreciază că starea acestuia de detenție este una nelegală.
În concluzie, apreciază că față de inculpați poate fi luată măsura arestului la domiciliu, urmând a fi stabilite obligațiile pe care aceștia trebuie să le respecte, sens în care solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a contestațiilor ca nefondate și de menținerea a încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța de fond a constatat, în mod corect, că de la momentul luării măsurii arestării preventive nu au intervenit elemente noi care să conducă la reținerea unor situații favorabile inculpaților pentru a se justifica revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea cu alte măsuri preventive mai blânde.
Chiar dacă măsura arestării preventive a fost luată în temeiul art. 223 al. 2 C.p.p., acesta reprezintă un temei legal. Măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite cele patru condiții prev. art. 223 al. 1 C.p.p., însă art. 223 al. 2 C.p.p. prevede că măsura arestului preventiv poate fi luată și dacă s-a comis o infracțiune contra vieții și se dovedește că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
În timpul cercetării judecătorești, a intervenit o împrejurare nouă, respectiv sunt date că s-a încercat influențarea unor declarații, astfel încât apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive, fiind incidente si disp. art. 223 al. 1 lit. b C.p.p.
Astfel, pe lângă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, există temeiul prev. de art. 223 al. 1 lit. b C.p.p. care este nefavorabil inculpaților și care astfel justifică menținerea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pe cale de consecință, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor ca nefondate.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. I. arată că este de acord cu apărătorii săi.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. Ș. arată că este de acord cu apărătorii săi.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat C. D. arată că este de acord cu apărătorii săi.
- CURTEA –
Cu privire la contestațiile de față reține urmatoarele;
Pronunțând incheierea de sedinta din 3.03.2015, in dosarul penal nr._ 14 Tribunalul Constanta a dispus, in temeiul prevederilor art. 362 alineat 2 C.p.p. raportat la art. 208 al. 4 C.p.p. mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatilor C. I., fiul lui I. și E., născut la 19.09.1989, CNP_, C. Ș., fiul lui I. și E., născut la 08.05.1984, CNP_ și C. D., fiul lui I. și E., născut la 22.05.1976, CNP_, respingand, totodată, in baza prevederilor art. 242 alineat 2 C.p.p. cererile inculpatilor de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura arestului la domiciliu prev de articolul 218 si următ. Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța in sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele;
„Potrivit art.208 alin 4 Cod procedură penală, ,,În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat”.
Tribunalul constată că actele dosarului conțin probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații C. Ș. și C. D. au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de:
-omor, prev de art. 188 Cod penal
-tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal
-distrugere, prev de art. 253 Cod penal
toate în condițiile circumstanței agravante a săvârșirii faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, iar pentru inculpatul C. I. rezultă suspiciunea rezonabilă că a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de:
-omor, prev de art. 188 Cod penal
-tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal
-distrugere, prev de art. 253 Cod penal
-tentativă la omor calificat prev de art. 32 cp –art.188-189 lit e) Cod penal,
primele trei în condițiile circumstanței agravante a săvârșirii faptei de 3 sau mai multe persoane împreună, infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, pedepsite cu închisoare mai mare de 5 ani.
Se rețin în acest sens ca indicii temeinice, aspectele ce rezultă din materialul probator al dosarului, respectiv:
-actele medico –legale din care rezultă decesul victitmei B. F. în condiții violente -2 leziuni înjunghiate cu cuțitul, fiecare din ele putând cauza decesul, și multiple lovituri cu obiecte contondente și de autoapărare, rezultând că acesta a fost atacat și lovit cu unul sau mai multe cuțite, precum și cu alte obiecte, fiindu-i cauzată moartea în noaptea de 01 martie 2014 în localitatea C. V..
-actele medico legale din care rezultă leziunile de agresiune suferite de partea civilă V. F., ce pot proveni de la impactul cu o mașină
-actele medico-legale din care rezultă leziuni de agresiune pe corpul inculpaților C. Ș. și C. D., ce-i plasează astfel la locul evenimentului
-actele de cercetare la fața locului, declarațiile unor martori, declarația inculpatului C. Ș., din care rezultă că B. F. a fost înconjurat și atacat de mai multe persoane printre care au fost indicați inculpații C. Ș., C. D. și C. I., în împrejurările decesului acestuia, precum și că în eveniment a fost folosit un autoturism VW alb șofat în acele momente de C. I., care ar fi manevrat astfel încât să-i accidenteze pe V. F. și pe C. C., reușind să-l lovească cu mașina pe V. F.. Faptul că inculpatul Crsitea I. se afla la volan este indicat inclusiv de un martor prieten ce se afla în mașină, și anume C. M.-A..
-actele de cercetare la fața locului din care rezultă că anvelopele autoturismului BMW aflat în posesia victimei B. F. au fost distruse prin tăiere în noaptea de 01 03 2014, conturându-se în mod rezonabil că persoanele care ar fi avut această rezoluție infracțională sunt inculpații.
-declarațiile martorilor audiați din care rezultă că toate persoanele aflate la discotecă s-au alarmat, au ieșit afară, unele au asistat la altercațiile fizice soldate cu decesul victimei B. F. și cu vătămarea lui V. F., au luat la cunoștință despre decesul violent prin înjunghiere a unei persoane, toate acestea coroborat cu faptul că prin declarațiile mai multor martori, prin faptul găsirii la fața locului a unui autoturism aparținând membrilor din familia C., se conturează bănuiala rezonabilă că inculpații aflați în arest preventiv au participat la producerea tulburării ordinii și liniștii publice.
-declarațiile din care rezultă existența unei stări conflictuale între B. F., pe de o parte, și C. Ș., pe de altă parte, și declarațiile din care rezultă că și ceilalți frați C. s-au alăturat acțiunii primului.
În ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev de art. 193 alin. 1 și 2 Cod penal reținută în sarcina inculpaților, în raport de plângerea formulată de V. F. pentru leziunile produse prin tăiere cu un obiect cu 2 muchii tăioase, urmează a se stabili prin administrarea probelor dacă și cine dintre inculpați l-ar fi lezionat astfel, la acest moment probele dosarului neconducând la concluzii de probabilitate care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul apreciază că la acest moment procesual se mențin temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea anterioară a măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv sunt date că inculpații au acționat anterior, și efectele se mențin și în prezent, în sensul intimidării sau încercării influențării declarațiilor unor persoane, în acest sens fiind datele dosarului referitoare la martorii C. V. și A. G., dar și posibilitatea influențării declarațiilor ulterioare în cauză, în calitate de martori, a numiților C. O., C. N., I. L., alte persoane aflate în raporturi apropiate cu inculpații și care ar putea fi determinate în declarații în favoarea acestora, dacă inculpații ar fi lăsați în libertate.
În altă ordine de idei, există suspiciunea rezonabilă rezultată din modul de acțiune conturat în dosar că, fiind lăsați în libertate, inculpații s-ar putea constitui într-un grup care să poată comite alte fapte de natură penală, cum ar fi tulburarea ordinii și liniștii publice, acte de distrugere din răzbunare împotriva părților civile sau unor martori despre care apreciază că dau declarații defavorabile lor (,,îi apasă”), determinarea la mărturie mincinoasă, etc.
Nu mai puțin, faptele din noaptea de 01 martie 2014 din localitatea C. V. au produs un puternic impact negativ în rândul cetățenilor localităților C. V. și M. K., aceștia resimțind o reală nesiguranță pentru securitatea lor și pentru liniștea publică, în cazul în care inculpații ar fi lăsați în stare de libertate, chiar sub o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă decât arestarea preventivă.
Tribunalul apreciază că măsura arestării preventive a celor trei inculpați este necesară în continuare pentru buna desfășurare a judecății, pentru administrarea probelor cu celeritate și cu asigurarea prezenței inculpaților la judecată, precum și pentru prevenirea denaturării conținutului unor mijloace de probă .
Apărarea inculpatului potrivit căreia după ce măsura arestării preventive a încetat de drept nu au exista temeiuri noi pentru a se dispune din nou arestarea preventivă, este nefondată din două perspective:
-măsura arestării preventive nou luate a fost constatată ca fiind legală și temeinică în calea de atac, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție în prezentul moment procesual, întrucât obiectul analizei prezente îl constituie evaluarea necesității menținerii arestării preventive pentru viitor, și nu analizarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestării preventive în trecut.
-Art. 238 alin. 3 Cod procedură penală se referă la situația în care măsura arestării preventive inițiale a încetat datorită constatării inexistenței sau înlăturării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, dacă o instanță a apreciat că acele temeiuri inițiale nu mai subzistă, o instanță ulterioară nu mai poate reveni asupra acestei decizii stabilind că temeiurile inițiale există în continuate. Nu este și cazul de față, întrucât măsura arestării preventive a încetat de drept ca urmare a unei erori de calcul al perioadei arestării preventive, și nu ca urmare a stabilirii de către judecător că au încetat temeiurile inițiale. Prin urmare, temeiurile inițiale pot fi avute în vedere, într-o astfel de situație, pentru a justifica o nouă măsură preventivă.
Pentru considerentele expuse, va menține măsura arestării preventive a inculpaților C. I., C. Ș. și C. D., și va respinge, ca nefondate, cererile inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.”
Impotriva încheierii de ședință din 3.03.2015 a Tribunalului Constanta, pronuuntată in dosarul penal nr_ 14 au declarat contestație, in termen legal, inculpatii C. I., C. Ș. și C. D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In esență, criticile inculpaților contestatori s-au referit la greșita reținere a temeiuluiprev. de art. 223 al. 1 C.p.p. la luarea măsurii arestării preventive în condițiile în care nu s-a dovedit existența niciunuia din cazurile prevăzute de articolul 223 alineat 1 lit a-d C.p.p., că implicarea inculpaților C. D. și C. I. în incidentul violent nu există, pentru că primul nu a fost la locul faptei, iar cel de-al doilea a plecat din locul respectiv fără a participa la incident, că in cele patru luni cât a fost cercetat în stare de libertate inculpatul C. D. nu a încercat sa denatureze probele prin influențarea martorilor, astfel că nici din această perspectivă nu se justifică menținerea arestării lui preventive iar in condițiile în care față de inculpatul C. I. s-a constatat încetarea măsurii preventive a arestării, ulterior, fără a apărea temeiuri noi, nu se mai putea lua din nou măsura arestării preventive, care este astfel nelegală.
In privința inculpatului intimat C. Ș. s-a criticat menținerea măsurii arestului preventiv, în situația în care a recunoscut de la primul termen de judecată în instanța fapta, nu a încercat să influențeze martorii, astfel că nu prezintă pericol pentru ordinea publica si nu au apărut temeiuri noi, pentru a se dispune arestarea preventiva a acestuia.
In concluzie, s-a solicitat, înlocuirea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați contestatori cu măsura preventiva a arestului la domiciliu, care prin obligațiile impuse poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Examinând încheierea de ședința din 3.03.2015 a Tribunalului Constanta raportat la criticile din contestațiile inculpaților C. I., C. Ș. și C. D., la probatoriului administrat, cât și din oficiu, curtea reține următoarele:
Probatoriul administrat la urmărirea penala si care a stat la baza întocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata a inculpaților contestatori C. D., C. Ș. si C. I. susține și în prezent suspiciunea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați in cauza si care sunt de violenta extremă, prezentând o periculozitate sociala pe măsură.
Așa cum temeinic a reținut si prima instanța probele care conturează rezonabil posibila săvârșire a infracțiunilor de omor, prev. de articolul 188 C.p., de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C.p. si de distrugere, prevăzută de art. 253 Cod penal, toate cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii faptelor de 3 sau mai multe persoane împreună, iar pentru inculpatul C. I. și a infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 C.p.-art. 188-189 litera e C.p., toate pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani, constau in actele medicale privind decesul victimei B. F. și leziunile de agresiune suferite de partea civilă V. F. dar și leziunile de agresiune suferite de inculpatii C. Ș. și C. D., actele de cercetare la fața locului coroborate cu declarațiile martorilor și in parte cu declarațiile inculpaților contestatori.
Existând pericolul ca inculpatii contestatori sa încerce influențarea declarațiilor martorilor ce urmează a fi audiați între care se află și persoane apropiate lor așa cum au procedat față de martorii C. V. și A. G., precum si posibilitatea ca odată lăsați în libertate să se constituie . sa comită alte infracțiuni de violență din răzbunare si pentru determinarea la mărturie mincinoasă, rezultă că măsura arestării preventive a acestora este singura proporțională cu acuzațiile și suficientă, atât pentru buna desfășurare a procesului penal, cat si pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publica, fiind evidentă incidența prevederilor art. 202 alineat 1 si 3 C.p.p. si ale art. 223 al. 2 C.p.p..
Critica inculpaților contestatori privind greșita reținere ca temei al arestării preventive si ulterior a menținerii acesteia a prevederilor art. 223 al. 1 C.p.p. este neîntemeiată in condițiile existentei datelor privind încercarea intimidării si influențării martorilor C. V. și A. G., astfel că și respectivul temei rămâne aplicabil.
Împrejurarea că, inițial, față de C. D., nu s-a luat nicio măsură preventivă, timp de aproximativ 4 luni, justificat de aceea că nu existau probe care să susțină presupunerea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune, probe care au fost ulterior administrate, nu poate constitui un motiv temeinic care să împiedice luarea unei măsuri preventive, dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru aceasta.
Prezența la locul incidentului din 1.03.2014 și implicarea inculpaților C. I. și C. D. rezultă din actele de cercetare la fața locului, coroborate cu declarațiile martorilor oculari, dar și cu declarațiile inculpatului C. Ș., care îi nominalizează pe cei doi între persoanele care au atacat-o pe victima B. F. dar și cu declarațiile martorului C. M.-A., aflat în autoturismul VW alb, șofat de inculpatul C. I., care l-a manevrat astfel încât să-i accidenteze pe V. F. și C. C..
Astfel, chiar dacă în ansamblul probator există și probe în sens contrar celor menționate anterior, până la înlăturarea probelor ce susțin presupunerea rezonabilă că inculpații C. I. și C. D. au fost implicați nemijlocit în incidentul din 1.03.2014, subzistă temeiul prev. de art. 202 al. 1 C.p.p.
În condițiile în care măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. I. a fost încetată de drept, urmare calculării eronate a termenului până la care trebuia verificată sub aspectul temeiniciei și legalității iar nu pentru dispariția sau încetarea temeiurilor care au determinat luarea ei și pentru subzistența temeiurilor inițiale este pe deplin justificată luarea respectivei măsuri preventive din nou față de actualitatea cerințelor legale care o fundamentează.
În privința inculpatului C. Ș. se reține, că recunoașterea faptelor nu estompează suficient de mult pericolul concret al faptelor săvârșite pentru a se aprecia justificat, că nu mai există necesitatea protejării prioritare a ordinii publice, în vederea înlăturării riscului real de reluare a comportamentului violent și săvârșirii de noi infracțiuni.
Potrivit prevederilor art. 242 al. 2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește cu o alta mai ușoară dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al. 1 C.p.p.
Așa cum s-a arătat în precedent subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților contestatori C. I., C. Ș. și C. D. justifică menținerea respectivei măsuri preventive, pentru protejarea prioritară a ordinii publice, în primul rând,de pericolul real al reluării comportamentului violent al inculpatului, și în al doilea rând, de posibila încercare a influențării declarațiilor martorilor și implicit de împiedicare a aflării adevărului, ca deziderat major al procesului penal..
Din perspectiva scopului urmărit prin luarea măsurii preventive a arestării față de inculpații contestatori C. I., C. Ș. și C. D., măsura arestului la domiciliu, solicitată a o înlocui pe prima măsură preventivă, este insuficientă, motivat de aceea că nu asigură o verificare eficientă a tuturor persoanelor cu care inculpații ar veni în contact la domiciliile lor și nicio supraveghere permanentă a activităților desfășurate de aceștia, putându-se ajunge chiar la părăsirea temporară a domiciliilor, în vederea săvârșirii de noi infracțiuni
Pentru considerentele din precedent, constatându-se netemeinicia criticilor din contestația inculpaților C. I., C. Ș. și C. D., dar și faptul că nu s-au identificat alte cauze ce ar putea fi invocate din oficiu pentru reformarea încheierii atacate, în temeiul prevederilor art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 206 C.p.p., se vor respinge contestațiile formulate de inculpați împotriva încheierii din 3.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului C., ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 275 al.2 C.p.p. vor fi obligați contestatorii inculpați C. I., C. Ș. și C. D. să plătească statului suma de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în contestații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul prevederilor art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 206 C.p.p.
Respinge contestațiile formulate de inculpații C. I., fiul lui I. și E., născut la 19.09.1989, CNP_, C. Ș., fiul lui I. și E., născut la 08.05.1984, CNP_ și C. D., fiul lui I. și E., născut la 22.05.1976, CNP_, împotriva încheierii din 3.03.2015, pronunțată în dosarul nr._ 14 al Tribunalului C., ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 275 al.2 C.p.p. obligă pe contestatorii inculpați C. I., C. Ș. și C. D. să plătească statului suma de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în contestații.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Jud.fond.T.V.G
Red.contest.jud. V.L./13.01.2016
Thred.gref.M.I./14.01.2016
2ex.
| ← Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 376/2015.... → |
|---|
