Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 229/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 229/P
Ședința publică de la 17 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Judecător - D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 1341 din data de 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de:
- P. de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpata Iancuș D., fiica lui V. și F., născută la data de 20.08.1957, în C., domiciliată în C., ., ., ., CNP_, trimisă in judecata pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal;
- partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de DGRFP G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., . nr. 18, județul C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 17.03.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1341 din data de 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:
„În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 5 C. pen., condamnă inculpata IANCUȘ D. (fiica lui V. și F., născută la data de 20.08.1957, în C., domiciliată în C., ., ., ., fără antecedente penale, CNP_) la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.500 lei.
Pune în vederea inculpatei dispozițiile art. 631 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art. 25 raportat la art. 397 C.pr.penala coroborat cu art. 1357 și urm. C. civ, admite în parte pretențiile civile formulate de partea civilă Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice G. și obligă inculpata IANCUȘ D. în solidar cu partea responsabilă civilmente . C., la plata sumei de 28.844 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
Menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr._/P/2011 din data de 16.07.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C. asupra imobilului situat în C., ., ., ., înscris în cartea funciară sub nr._ – C1- U4, până la concurența valorii de 28.844 lei.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, o copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești definitive se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art. 275 Cod procedură penală obligă inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . C., la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
. C. are sediul social în mun. C., ., ., fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. sub nr. de ordine J_, CUI_, având ca principal obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine specializate cu vânzare predominantă de produse nealimentare.
Funcția de administrator este deținută de inculpata Iancuș D., la data de 22.09.2011, prin încheierea nr. 1093 în dosarul nr._/118/2011 al Tribunalului C., dispunându-se . procedura simplificată a . C..
În urma verificării fiscale efectuate de către inspectorii din cadrul DGFP C., SAF - Activitatea de Inspecție Fiscală, materializată prin procesul verbal nr. 7870/22.08.2011, s-a constatat că la data de 16.08.2011, . C., administrată de inculpată, figura cu următoarele impozite și contribuții cu reținere la sursă, aferente perioadei iunie 2008 - august 2011, în valoare totală de 39.844 lei: impozit pe salarii 17.149 lei, CAS 14.095 lei, CASS 7.730 lei, Șomaj 870 lei.
De asemenea, s-a constatat că lunar au existat solduri și rulaje ale conturilor de casă/bancă, respectiv plăți către furnizori și încasări de la clienți, fiind de asemenea efectuate plăți de salarii. Prin urmare, resursele financiare ale societății au fost direcționate către alte scopuri, rezultând astfel că inculpata Iancuș D. a avut posibilitatea efectivă de a achita impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă.
Pe latură civilă, partea vătămată Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția G. a Finanțelor Publice C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39.844 lei, reprezentând impozitul pe salarii, contribuția CAS, contribuția la fondul de șomaj și contribuția la fondul de sănătate, la care se adaugă accesoriile fiscale.
Analizând pretențiile civile formulate de partea civilă Statul Român, instanta constata ca in cauza sunt îndeplinite conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatei potrivit art. 1357 și urm. C.civil, astfel fapta acesteia este faptă ilicită, care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu bugetului de stat (existența și întinderea acestuia rezultă din mijloacele de probă redate mai sus, limitele sale fiind stabilite prin procesul verbal nr. 7870/22.08.2011 înregistrat la D.G.F.P. Constanta, S.A.F. -Activitatea de control fiscal) și există legătură de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciul cauzat, iar inculpata a acționat cu vinovăție.
In ceea ce privește întinderea acestui prejudiciu, instanța va avea în vedere că acesta a fost parțial acoperit cu suma de 11.000 lei, potrivit chitanțelor emise de Trezoreria mun. C. nr._/26.07.2012 și_.
In ceea ce privește cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata majorărilor de întârziere și penalităților aferente, instanța de fond a constat că în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuții, motiv pentru care va respinge pretențiile civile formulate cu acest titlu.
Acordarea acestor sume nu se justifica in raport de împrejurarea ca partea civila nu se afla in posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscala, care sa consfințească o creanță certa, lichida si exigibila, de natura a îndreptăți calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.
Data la care o asemenea creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil este aceea a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, intrucat in procesul penal inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie si, prin urmare, nu se poate accepta ca pana la acest moment el datoreaza vreun debit, caruia sa i se alature creante accesorii specifice raspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
Fiind reglementate de Codul de procedura fiscala, creantele accesorii nu ar putea fi solicitate decat in faza de executare silita, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, prevederile speciale in materie neputand fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natura penala.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și de către partea civilă Statul Român prin DGRFP G..
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a solicitat admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria C., desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse constând în închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, între limitele reduse cu o treime ca urmare a recunoașterii săvârșirii faptei de către inculpată.
În dezvoltarea motivelor de apel ale părții civile Statul Român prin DGRFP G. s-a solicitat admiterea apelului și acordarea majorărilor și dobânzilor de întârziere aferente debitului principal, creanțele fiscale reprezentând drepturi determinate în condițiile O.G. nr.92/2003 rep.
La termenul din data 12.03.2015, inculpata Iancuș D. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile formulate în cauză de către P. de pe lângă Judecătoria C. și de către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. sunt fondate, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatei Iancuș D. sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- proces verbal de sesizare din oficiu întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. C.-Serviciul de Investigare a Fraudelor;
- adresa nr.8379/22.07.2011 a I.P.J.C.-înaintată către D.G.F.P. C.;
- adresa nr.7500/24.08.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția G. a Finanțelor Publice C., însoțită de procesul verbal de verificare fiscală nr.7870/22.08.2011,
- declarațiile inculpatei Iancuș D. de recunoaștere a faptei.
Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 02.12.2014 din fața instanței de fond inculpata Iancuș D. a arătat că înțelege să beneficieze de dispozițiile prev. de art.396 alin.10 cod procedură penală, în sensul că a recunoscut în totalitate fapta care i s-a reținut în sarcină prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.24 verso dosar fond).
Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și de către partea civilă nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar individualizarea judiciară a naturii pedepsei aplicate inculpatei, individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, respectiv acordarea accesoriilor fiscale.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata Iancuș D. este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatei Iancuș D. care, în calitate de administrator al . C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în perioada iunie 2008-august 2011, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 39.844 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în formă continuată.
Având în vedere durata mare de timp în care s-a desfășurat această activitate infracțională, Curtea constată că pedeapsa amenzii penale nu a fost just individualizată de către instanța de fond, impunându-se aplicarea unei pedepse constând în 1 an închisoare, orientată spre minimul special (după reducerea cu 1/3 potrivit art.396 alin.10 cod procedură penală).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că raportat la natura infracțiunii comise, la atitudinea constant sinceră a inculpatei și la disponibilitatea acesteia de achitare a prejudiciului, sunt aplicabile prev. art.83 cod penal în vigoare din 01.02.2014 privind amânarea aplicării pedepsei, aceste dispoziții fiind mai favorabile (rap. la prev. art.5 cod penal) decât cele prev. de art.81 cod penal 1969 având în vedere că nu se dispune aplicarea unei soluții de condamnare iar termenul de supraveghere este mai mic (2 ani în loc de 3 ani).
Având în vedere principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile potrivit art.5 cod penal, în același sens pronunțându-se și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr.372/20.05.2014), decizie definitivă și general obligatorie, prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea va reține dispozițiile art.35 alin.1 cod penal în loc de prev. art.41 alin.2 cod penal 1969 privind infracțiunea continuată, sens în care se va dispune, potrivit art.386 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile, Curtea constată că se impune obligarea inculpatei Iancuș D., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. C., la plata către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate din momentul producerii prejudiciului până la data achitării efective a acestuia.
În acest sens, Curtea are în vedere că art.119 din O.G. nr.92/2003 rep. prevede dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere:
„(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.”
Curtea reține că aceste dispoziții nu fac distincție între cazul în care s-a întocmit un dosar penal și s-a dispus trimiterea în judecată a unei persoane fizice sau juridice și cazul în care nu s-a întocmit dosar penal, singurul element care determină obligația plății de dobânzi și penalități de întârziere este cel al neachitării la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată; o interpretare contrară ar determina o situație discriminatorie între debitorul care nu a fost trimis în judecată și cel care a fost trimis în judecată într-un dosar penal, deși ei se află în aceeași situație obiectivă constând în neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată către bugetul de stat.
Nu se poate reține că dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează doar din momentul pronunțării definitive a unei hotărâri judecătorești, atâta timp cât prin hotărârea judecătorească definitivă se constată că debitorul nu și-a achitat obligațiile de plată la termenul de scadență, termen anterior pronunțării hotărârii judecătorești.
Prin urmare, constatând că debitorul nu și-a achitat obligațiile de plată către bugetul de stat la termenul de scadență, instanța de judecată va dispune obligarea debitorului la plata de dobânzi și penalități de întârzire aferente debitului principal, fiind astfel aplicabile prev. art.119 alin.1 din O.G. nr.92/2003 rep.
În condițiile în care inculpat în dosarul penal este persoana fizică care avea calitatea de administrator a debitorului persoană juridică, se impune obligarea inculpatului în solidar cu persoana responsabilă civilmente persoană juridică, având în vedere că activitatea ilicită penală a fost desfășurată de către inculpatul persoană juridică pentru realizarea obiectului de activitate a debitorului persoană juridică, astfel comițându-se și infracțiunea care face obiectul dosarului penal în care există și constituirea de parte civilă a Statului Român pentru achitarea debitului principal și a accesoriilor fiscale.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și de către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. împotriva sentinței penale nr. 1341 din data de 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, va desființa sentința apelată și, rejudecând, în baza art.386 cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata Iancuș D. din infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 cod penal și art.5 cod penal.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 cod penal și art.5 cod penal, Curtea va stabili pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpata Iancuș D..
În baza art.396 alin.4 cod procedură penală cu referire la art. 83 cod penal, Curtea va amâna aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art.84 cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere, Curtea va impune inculpatei Iancuș D. respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 lit. a)-e) cod procedură penală, respectiv:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. 3 cod procedură penală, Curtea va atrage atenția inculpatei Iancuș D. asupra dispozițiilor art. 88 cod penal cu privire la revocarea amânării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul neîndeplinirii integrale până la expirarea termenului de supraveghere a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
Curtea va obliga pe inculpata Iancuș D., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. C., la plata către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate din momentul producerii prejudiciului până la data achitării efective a acestuia.
Se vor menține restul dispozițiilor sentințe apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelurile formulate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și de către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. împotriva sentinței penale nr. 1341 din data de 09.12.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpata Iancuș D. din infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 cod penal și art.5 cod penal.
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.1 cod penal și art.5 cod penal, stabilește pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpata Iancuș D..
În baza art.396 alin.4 cod procedură penală cu referire la art. 83 cod penal, amână aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art.84 cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere, inculpata Iancuș D. trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 al. 1 lit. a)-e) cod procedură penală, respectiv:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. 3 cod procedură penală, atrage atenția inculpatei Iancuș D. asupra dispozițiilor art. 88 cod penal cu privire la revocarea amânării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul neîndeplinirii integrale până la expirarea termenului de supraveghere a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
Obligă pe inculpata Iancuș D., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. C., la plata către partea civilă Statul Român prin DGRFP G. și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal, calculate din momentul producerii prejudiciului până la data achitării efective a acestuia.
Menține restul dispozițiilor sentințe apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. D. I. N.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: V. V.
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 02.04.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 376/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 314/2015.... → |
|---|
