Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia nr. 403/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 06-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 403/P
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.3883 din 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. _ de inculpatul:
- C. C., fiul lui G. și M., născut la data de 02.07.1988, domiciliat în com. Tortoman, ., județul C., f.f.l. la șantierul ., ., cam. 1, județul T., CNP_, cetățean român, 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 06 mai 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 3883/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art. 386 CPP,
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C. C. a fost trimis în judecată din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 CP, în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 CP raportat la art. 41 CP.
În baza art. 5 CP și art. 371 CP cu aplicarea art. 41, alin. 1 CP și art. 79, alin. 3 raportate la art. 396, alin. 1, alin. 2 și alin. 10 CPP,
Condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui G. și M., născut la data de 02.07.1988, domiciliat în com. Tortoman, ., județul C., f.f.l. la șantierul ., ., cam. 1, județul T., CNP_, cetățean român, 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 raportat la art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. h și lit. n CP,
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. f, lit. n – constând în dreptul de a comunica cu P. N., F. N., F. A. I., C. G., V. A. M., L. M. I., V. G., I. A. I., I. F., B. M. și de a se apropia de aceștia la o distanță mai mică de 20 metri - pe o perioadă de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
Face aplicarea dispozițiilor art. 65 CP / art. 66, alin. 1, lit. a, lit. b, lit. h și lit. n CP pe durata executării pedepsei.
În baza art. 60 CP,
Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenție.
În baza art. 274, alin. 1 CPP,
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 19.01.2014, în jurul orelor 18.00, inculpatul C. C., după ce a consumat băuturi alcoolice la o rudă a concubinei sale și, ulterior, în centrul comunei Tortomanu, jud. C., s-a deplasat la dispensarul din localitate unde se aflau martorii C. G., V. A. M., L. M. I., B. M., F. A. I. și alții, stând pe bancă. Ajuns în acea locație, inculpatul C. C. a început să țipe, să urle, să amenințe cu acte de violență, trăgând totodată de gardul dispensarului cu intenția de a-l rupe.
În acest context, fără un motiv anume, inculpatul l-a lovit cu palma peste față pe martorul C. G., adresându-i cuvinte și expresii jignitoare. Martorul nu a ripostat, fapt ce l-a încurajat pe inculpat să-l lovească pe martor și a doua oară cu palma peste cap. În acest moment martorul s-a ridicat de pe bancă cu intenția de a pleca, însă inculpatul l-a lovit a treia oară, de această dată cu pumnul în zona feței. Urmare acestor lovituri, martorul C. G., de frică, a plecat spre . localitate
Văzând că numitul C. G. a plecat, inculpatul a început să-i adreseze amenințări cu acte de violență martorului F. A. I.; ulterior a încercat să îl lovească și pe acesta, însă nu a reușit deoarece martorul F. A. I. s-a ridicat de pe bancă și a plecat tot pe .>
Văzând că cei doi au plecat pe . s-a luat după aceștia țipând, urlând și amenințându-i că dacă îi va prinde îi va omorî.
Mai departe, inculpatul a rupt o scândură din gardul martorei P. N. și, văzând că nu îi ajunge din urmă pe cei doi, s-a îndreptat spre . țipe, să înjure, să amenințe, să urle și să adreseze cuvinte și expresii jignitoare generic.
Ajungând pe . mers la locuința martorului F. N., unde a început să-l strige și să-l amenințe și pe acesta. Martorul F. N., auzind gălăgie, a ieșit din casă și l-a observat pe inculpatul C. C. în fața curții având în mână o scândură. Inculpatul a deschis poarta și a intrat în curtea martorului, amenințându-l că îl omoară și că îi va da foc la casă. Martorul l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat și i-a cerut acestuia să părăsească incinta imobilului său.
Inculpatul a ieșit din curtea martorului F. N., deplasându-se în continuare pe . amenințând cu acte de violență și având în mână scândura ruptă din gardul martorei P. N.. S-a întâlnit cu martora V. A. M., minoră la data faptei, pe care a lovit-o cu scândura, de asemenea, fără motiv.
Concomitent, pe aceeași stradă se aflau și martorii I. A. I. și V. G., tatăl martorei minore. Văzând că fata sa este lovită cu scândura de către inculpat, martorul V. G. l-a întrebat pe inculpat care este motivul pentru care a lovit-o, context în care nculpatul l-a amenințat pe martor cu moartea și, totodată, l-a lovit cu pumnul în zona feței, acesta căzând la pământ. Observând că martorul a căzut, inculpatul l-a lovit de mai multe ori cu scândura peste corp și cap.
Fiind de față la cele întâmplate, martorul I. A. I. a intervenit între cei doi, i-a zis inculpatului să înceteze, însă acesta l-a amenințat și pe el că îl omoară. Mai mult, inculpatul la lovit și pe acesta o dată cu scândura în cap, după care a fugit.
În continuare, inculpatul s-a deplasat spre . loc. Tortomanu țipând, să urlând și amenințând cu acte de violență, acesta fiind urmat de martorul I. A. I. care vroia să prevină agresarea și a unei alte persoane.
În acest timp, pe . apărut și fratele martorului I. A. I., numitul I. F., care se deplasa la volanul autoturismului său. Văzându-l pe acesta din urmă, inculpatul s-a întors, a încercat să-l lovească pe martorul I. A. I., însă acesta s-a ferit și i-a replicat inculpatului printr-o singură lovitură cu pumnul în zona feței.
Inculpatul a continuat să se deplaseze pe . localitate, iar martorul I. A. I. și numitul I. F. s-au urcat în autoturismul celui din urmă și au pornit în urmărirea inculpatului, însă acesta a luat o piatră de jos și a lovit autoturismul cu care aceștia se deplasau. Acest fapt a făcut ca numitul I. F. să oprească mașina pentru a constata pagubele produse, moment în care inculpatul a fugit în . drept, fapta inculpatului C. C. care, în seara zilei de 19.01.2014, prin țipete, urlete și violențe îndreptate împotriva persoanelor din comunitate și a bunurilor acestora, prin amenințări cu moartea și prin proferarea de injurii și expresii jignitoare la adresa consătenilor săi a produs tulburarea stării de calm și liniște, inducând persoanelor prezente un sentiment de teamă și nesiguranță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 CP.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea inculpatului de a profera expresii jignitoare la adresa persoanelor prezente în local, precum și de a se manifesta agresiv față de ceilalți cu consecința tulburării liniștii publice.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține ca formă a vinovăției intenția directă.
Față de cele expuse la pct. 6, alin. 3 din prezenta hotărâre, instanța va constata incidente în cauză dispozițiile privitoare la recidiva postexecutorie reglementată de art. 41, alin. 1 CP, însă, deoarece singura relevanță juridică a acestei forme a pluralității de infracțiuni este cea sancționatorie, circumstanța (starea) care caracterizează trecutul infractorului (deci, de natură personală) nu va influența încadrarea juridică a faptei conform celor ce au precedat.
Prin urmare, deși în rechizitoriul parchetului nu a fost reținută starea de recidivă, aprecierea instanței că infracțiunea judecată a fost comisă în această stare nu este de natură a atrage încadrarea faptei - așa cum aceasta a fost comisă în materialitatea ei - într-un alt text de lege decât cel inițial (art. 371 CP) și aceasta pentru că, prin reținerea recidivei sau a oricărei alte forme a pluralității de infracțiuni, elementele constitutive ale infracțiunii în discuție rămân neschimbate.
Or, fapta este încadrată într-un anumit text de lege sau altul în raport de elementele constitutive ale infracțiunii, după cum acestea sunt probate, iar nu în raport de acele situații, stări sau împrejurări care circumstanțiază de-o manieră agravantă sau atenuantă persoana infractorului sau fapta comisă.
În consecință, deși se va reține starea de recidivă, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror va fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 10 Cp din 1969, „legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea este în vigoare.”
Observând dispozițiile art. 363 CP din 1969 și ale art. 247 / art. 250 din L. nr. 187/2012, raportat la cele reținute la pct. 5 și pct. 7, instanța constată că infracțiunea în prezenta cauză judecată a fost comisă sub imperiul Codului penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), astfel încât acest act normativ o guvernează sub aspectul calificării și regimului juridice.
Potrivit art. 5, alin. 1 CP, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, iar potrivit art. 12, alin. 1 din L. nr. 187/2012 (LPACP) „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Față de dispozițiile art. 246-art. 247 din L. nr. 187/2012, instanța reține că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Noul Cod penal.
Prin urmare, infracțiunea anterior analizată va fi guvernată de Codul penal din 1969 (L. nr. 15/1968, rep.), cu excepția dispozițiilor penale din noua lege mai favorabile inculpatului pe care instanța le va găsi incidente în privința acestei fapte penale.
Pentru determinarea dispozițiilor mai favorabile, se va proceda la privirea comparativă a celor două regimuri sancționatorii ale infracțiunii, astfel încât se va identifica noul Cod penal ca fiind legea mai favorabilă inculpatului în raport de pedepsele aplicabile.
Astfel, noul Cod penal prevede pentru infracțiunea descrisă de art. 371 CP pedeapsa închisorii între 3 luni și 2 ani alternativ cu amenda, pe când vechiul Cod penal prevedea pentru aceeași faptă pedeapsa închisorii între 1 și 5 ani, respectiv de la 2 la 7 ani în forma sa agravată (art. 321 CP din 1969).
Prin urmare, prin raportare la regimul sancționator, inclusiv prin observarea dispozițiilor art. 43, alin. 5 CP, instanța va găsi aplicabilă legea nouă, urmând să mențină încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74, alin. 1 CP, astfel încât, față de gravitatea faptei și periculozitatea infractorului stabilite prin observarea, în principal, a împrejurărilor de comitere a acestora, a consecințelor infracțiunii, a stării de pericol create și produse efectiv, a circumstanțelor personale ale inculpatului – recidivist, autor al mai multor infracțiuni cu violență - va face aplicarea dispozițiilor art. 396, alin. 10 CPP, art. 43, alin. 5 CP și art. 79, alin. 3 CP, stabilind pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.
S-a avut în vedere că regimul sancționator al recidivei postexecutorii în condițiile incidenței art. 396, alin. 10 Cpp este mai favorabil inculpatului în maniera în care a fost reglementat de actualul Cod penal, limitele de pedeapsă ce ar rezulta din reducerea și creșterea succesivă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396, al. 10 CPP, art. 43, alin. 5 Cp și art. 79, alin. 3 CP fiind închisoarea de la 3 luni la 2 ani, pe când în condițiile Codului penal de la 1969 agravarea răspunderii penale ca urmare a comiterii infracțiunii în stare de recidivă mare postexecutorie ar permite aplicarea unui spor de 10 ani închisoare după majorarea pedepsei la maximul special redus în baza art. 396, alin. 10 CPP.
Instanța, în raport cu criteriile de mai sus, în considerarea faptului că anterioarele condamnări ar fi trebuit să reprezinte atenționări suficiente asupra conduitei ulterioare a inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție,
Împotriva sentinței penale nr. 3883/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul C. C., care a solicitat aplicarea pedepsei amenzii penale, suficientă în raport de fapta comisă, căreia i s-a dat o amploare mare, urmare analizei greșite a probelor administrate.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de inculpatul C. C. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. C., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de 19.01.2014, în jurul orelor 18.00, inculpatul C. C., după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat la dispensarul din localitate, unde a început să țipe, să urle, să amenințe cu acte de violență, trăgând totodată de gardul dispensarului cu intenția de a-l rupe; inculpatul l-a lovit de mai multe ori pe martorul C. G., adresându-i cuvinte și expresii jignitoare, după care a adresat amenințări cu acte de violență martorului F. A. I. și a încercat să îl lovească. Mai departe, inculpatul a rupt o scândură din gardul martorei P. N. și a continuat să țipe, să înjure, să amenințe, să urle și să adreseze cuvinte și expresii jignitoare generic. Inculpatul a intrat în curtea martorului F. N., amenințându-l că îl omoară și că îi va da foc la casă, iar după ce a ieșit s-a întâlnit cu martora V. A. M., pe care a lovit-o cu scândura. Martorul V. G., tatăl martorei V. A. M., a cerut explicații inculpatului, dar l-a lovit cu pumnul în zona feței și cu scândura peste corp și cap.
Martorul I. A. I. a intervenit între cei doi, dar inculpatul l-a lovit și pe acesta cu scândura în cap, după care a fugit, însă inculpatul a continuat să țipe, să urle și să amenințe cu acte de violență, având un conflict fizic cu martorul I. A. I..
Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesele verbale de cercetare și constatare la fața locului, declarațiile martorilor P. N., F. N., C. G., V. A., L. M. I., V. G., I. A. I. și B. M..
Cu toate că inculpatul a recunoscut în fața primei instanțe săvârșirea faptei în modalitatea în care a fost descrisă în rechizitoriu, iar ulterior a fost reținută deprima instanță, în fața instanței de apel și-a reconsiderat conduita procesuală și a susținut că fapta nu a avut amploarea descrisă în hotărârea primei instanțe, fiind a victimă a martorilor audiați în cauză. Apărarea inculpatului este vădit neîntemeiată, întrucât din examinarea de către instanța de apel a declarațiilor martorilor P. N., F. N., C. G., V. A., L. M. I., V. G., I. A. I. și B. M. rezultă că starea de fapt s-a derulat în modalitatea prezentată de prima instanță, inculpatul fiind cel care a provocat scandal public, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, agresând fizic mai multe persoane, aducând amenințări și injurii, comportamentul său conducând la tulburarea serioasă a ordinii și liniștii publice pe raza comunei Tortomanu, luând în considerarea numărul persoanelor agresate de inculpat, durata în timp a scandalului public și locațiile numeroase unde inculpatul a provocat scandal.
Curtea constată că nu există niciun mijloc de probă care să susțină varianta inculpatului, în sensul că inculpatul este persoana agresată; este real că inculpatul a prezentat leziuni traumatice, însă acestea i-au fost produse pe finalul incidentului, posibil de martorii V. G. și I. A. I., după ce inculpatul îi lovise pe martori sau intenționase să-i lovească, iar aceștia au ripostat.
Astfel, curtea constată că nu sunt motive pentru a reconsidera starea de fapt reținută de prima instanță și însușită de inculpat în primă instanță, din acest motiv a și solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375Cod procedură penală.
Ținând seama de stare de fapt descrisă mai sus și datele personale ale inculpatului, curtea constată că prima instanță a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
În procesul de individualizare a pedepsei prima instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Pedeapsa stabilită inculpatului reflectă scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la criteriile generale de individualizare, au fost examinate cumulativ atât circumstanțele reale de comitere a faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului și conduita sa procesuală.
Inculpatul a comis o multitudine de acte prin care a tulburat ordinea și liniștea publică, inițial la dispensarul din localitatea, apoi pe străzile din localitate, în curtea locuinței martorului F. N., apoi din nou pe stradă, perioadă de timp în care a lovit mai multe persoane, inclusiv o minoră, a amenințat și injuriat numeroase persoane. Din starea de fapt reținută rezultă o amploare deosebită a scandalului public creat de inculpat, finalizat doar după preluarea inculpatului de ambulanță, însă inculpatul a continuat să facă scandal și la Spitalul mun. Medgidia, refuzând internarea și fiind agresiv cu personalul medical.
Comportamentul inculpatului s-a produs pe fondul stării puternice de ebrietate, din acest motiv inculpatul nici nu și-a amintit acțiunile comise.
În antecedența inculpatului se constată existența mai multor condamnări, în general pentru ultraj și tulburarea ordinii și liniștii publice, ceea ce arată că acest tip de comportament antisocial constituie o caracteristică a persoanei inculpatului. Deși a executat pedepsele în regim privativ de libertate, acestea nu și-au atins scopul, inculpatul reluând același tip de comportament infracțional.
Inculpatul a executat anterior o pedeapsă de 2 ani închisoare, care însă s-a dovedit insuficientă pentru îndreptarea sa și conformarea la regulile de conviețuire socială, așa încât curtea nu consideră întemeiată solicitarea inculpatului de aplicarea a unei pedepse mai ușoare.
Ca atare, frecvența și perseverența infracțională a inculpatului justifică menținerea pedepsei stabilite de prima instanță, persoana inculpatului indicând o periculozitate crescută, urmare predispoziției constante la comiterea de fapte antisociale. Evaluând coroborat toate datele privind contextul în care a fost comisă fapta, frecvența ridicată a infracțiunilor în antecedența penală a inculpatului, datele personale ale inculpatului, curtea constată că pedeapsa aplicată de prima instanță, chiar dacă reprezintă maximul special, asigură un tratament sancționatoriu necesar în încercarea de a îndrepta conduita antisocială a inculpatului și de a-l conștientiza asupra necesității schimbării comportamentale.
În concluzie, curtea reține că pedeapsa stabilită de prima instanță reflectă corespunzător criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen. și este necesară pentru realizarea scopului pedepselor privative de libertate, nefiind motive pentru reducerea acesteia sau aplicarea pedepsei alternative amenzii penale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 3883/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul C. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C., fiul lui G. și M., născut la data de 02.07.1988, domiciliat în com. Tortoman, ., județul C., f.f.l. la șantierul ., ., cam. 1, județul T., CNP_, cetățean român, 4 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale împotriva sentinței penale nr. 3883/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul C. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.05.2015.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.M.U.
Red.dec.jud.M.D.M./5 ex./15.05.2015
| ← Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 407/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
