Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 351/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 642/P
Camera de Consiliu de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C. C. A., CNP:_, fiul lui R. și Antușa, născut la 29.09.1979 în oraș Isaccea, jud. Tulcea domiciliat în or. Isaccea, ., jud. Tulcea, împotriva deciziei penale nr.390/P/05.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 iunie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 12.05.2015, contestatorul condamnat C. C. A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.390/P/05.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, în temeiul art.426 lit. f și g Cod procedură penală, cu referire la art.10 alin.1 Cod procedură penală, art.24 din Constituție și art.6 paragraf 3 lit. c din CEDO.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut că judecarea cauzei de către instanța de apel s-a realizat cu încălcarea dreptului său la apărare, datorită respingerii cererii de amânare în vederea angajării unui apărător și respingerii cererii de repunere a cauzei pe rol, în vederea schimbării încadrării juridice a faptei și sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu dezlegarea unei chestiuni de drept.
La termenul de judecată din 25.06.2015, după atașarea dosarului de fond, Curtea a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, fără citarea părților, respingând ca nefondată cererea de sesizare a Curții Constituționale, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art.426 lit. f Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.12/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria MĂCIN în dosarul penal nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului C. C. A., în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, raportat la art.83 Cod penal 1969, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.917/30.06.2011 a Judecătoriei Tulcea, dispunându-se executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată prin noua sentință, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal 1969, raportat la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, s-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei, exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.398, în referire la art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
Apelul declarat în cauză de către inculpat a fost admis prin decizia penală nr.390/P/05.05.2015 a Curții de Apel C., înlăturându-se din cuprinsul sentinței atacate dispozițiile art.64 alin.1 lit. a teza a doua Cod penal 1968, privind interzicerea ca pedeapsă accesorie a dreptului de a alege, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Potrivit art.426 lit. f și g Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii și atunci când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel.
Modalitatea instanței de apel de a-i cenzura inculpatului cererea de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător, nu poate forma obiect al contestației în anulare, tot astfel cum motiv al contestației în anulare nu îl poate reprezenta nici modalitatea efectivă în care instanța de apel a înțeles să soluționeze cererea de repunere a cauzei pe rol, pe care, de altfel, a respins-o motivat.
În raport de reglementarea dată celor două cazuri de contestație în anulare, este evident că în situația de față cererea condamnatului apare ca inadmisibilă, întrucât judecarea cauzei de către instanța de apel nu a avut loc în absența apărătorului, a cărui prezență era obligatorie, potrivit legii, iar această judecată a avut loc în ședință publică, așa legea o prevede.
Astfel, inculpatul C. C. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 335 alin.1 Cod penal, pedepsită de legea nouă cu închisoarea de la 1 la 5 ani și, cu toate că acesta a fost condamnat în temeiul legii vechi, apreciată mai favorabilă, asistența juridică în cauză nu era obligatorie, potrivit art.90 lit. c Cod de procedură penală, legea penală veche neinstituind o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani.
De asemenea, cazul de contestație în anulare prevăzut de art.426 lit. g Cod procedură penală nu poate fi extins asupra altor situații, neputându-se aprecia că principiul publicității ședinței de judecată ar fi fost în vreun fel încălcat, doar pentru că, în opinia contestatorului, instanța de apel ar fi avut obligația repunerii cauza pe rol, în vederea discutării cererilor formulate prin concluziile scrise, în condiții de contradictorialitate și publicitate.
De altfel, dincolo de motivarea instanței de apel, Curtea remarcă, la rândul său, că potrivit art.395 alin.1 Cod procedură penală, repunerea cauzei pe rol nu reprezintă o obligație pentru instanță, de vreme ce dispozițiile legale enunțate lasă la aprecierea instanței această posibilitate, în scopul lămuririi acelor împrejurări de care depinde deliberarea.
Mai mult, cererea de repunere a cauzei pe rol nu a fost respinsă pe cale separată, în cadrul unei ședințe desfășurate în camera de consiliu, așa cum susține contestatorul, ci, în cadrul deliberării date apelului, instanța s-a pronunțat și asupra acestei chestiuni de care depindea justa soluționare a cauzei, potrivit art.422 Cod procedură penală. Prin urmare, făcând aplicarea dispozițiilor privitoare la reluarea dezbaterilor, laolaltă cu apelul, instanța a deliberat și asupra cererii de repunere a cauzei pe rol, neexistând obligația legală de acordare a unui nou termen, în ședință publică, în scopul discutării pe cale separată a cererii de repunere cauzei pe rol, de schimbare a încadrării juridice a faptei și de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum contestatorul pretinde.
Pentru considerentele arătate, apreciind, așadar, că motivele invocate nu se susțin prin actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, în baza art.431 Cod procedură penală, urmând a-l obliga pe contestator la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.431, raportat la art.426 lit. f și g Cod procedură penală, respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. C. A., CNP:_, fiul lui R. și Antușa, născut la 29.09.1979 în oraș Isaccea, jud. Tulcea domiciliat în or. Isaccea, ., jud. Tulcea, împotriva deciziei penale nr.390/P/05.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
Președinte,Judecător,
C. C. M. D. M.
Grefier,
C. A.
Red.dec.jud C.C.
4 ex./17.08..2015
| ← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 528/2015. Curtea de Apel... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 632/2015. Curtea de... → |
|---|
