Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 184/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 184/P
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.2234/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ de inculpatul:
- T. G., CNP_, fiul lui G. și A., născut la data de 31.08.1974 în Tulcea, cu domiciliul în Tulcea, ., ., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 02 martie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2234/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.386 Cod proc.pen., schimbă încadrarea juridică din infr. prev. de art.336 alin.1 Cod pen. în infr. prev. de art.336 alin.1 Cod pen. cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal.
În temeiul art. 336 alin.1 Cod pen. cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul T. G., CNP:_, fiul lui G. și A., născut la data de 31.08.1974 în Tulcea, cu domiciliul în Mun.Tulcea, ., ., . la o pedeapsă de 1 an și 7 luni închisoare (faptă din 21.03.2014).
În baza art.43 alin.1 Cod penal, se adaugă la pedeapsa stabilită, restul rămas neexecutat de 110 zile, din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.1482/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.103/31.02.2012 a Curții de Apel C., rezultând în final o pedeapsă de 1 an, 7 luni și 110 zile închisoare.
În temeiul art.60 Cod penal, dispune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În temeiul art.67 alin.2 Cod pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și a dreptului de a conduce vehicule din categoria „B”, prev. de art.66 lit.a, b, k și i Cod pen., pe o durată de 3 ani, în condițiile art.68 Cod pen.
În temeiul art.65 alin.1 Cod pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și a dreptului de a conduce vehicule din categoria „B”, în condițiile art.65 alin.3 Cod penal.
În temeiul art.398 raportat la art.274 alin.1 cod proc.pen., obligă pe inculpatul T. G., la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 21.03.2014,in jurul orelor 02.25, lucrători ai Politiei Rutiere aflați in exercitarea atribuțiilor de serviciu pe .. Tulcea, au oprit pentru control autoturismul marca VW Golf cu numerele de înmatriculare_ ,care se deplasa din direcția . orașului.
Conducătorul autoturismului a fost identificat in persoana suspectului T. G. care prezenta halena alcoolica, a fost testat alcoolscopic rezultând o concentrație de 0,88 mg/l alcool pur in aerul expirat,motiv pentru care a fost condus la Serviciul de Ambulanta Tulcea ,unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei.
La Ambulanta, in timpul examinarii clinice de către medicul specialist, inculpatul a declarat acestuia ca anterior, intre orele 20.30-02.15 a consumat 500 ml bere, dar si vin si coniac, fără sa precizeze cantitatea.
Din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 168 din 27.03.2014 SML Tulcea,rezulta ca inculpatul a avut o alcoolemie de l,70g %0 si 0,80 g %0.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod proc.pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va stabili o pedeapsă, ținând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din conținutul cazierului judiciar, rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală.
Prin sentința penală nr.1482/10.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr._, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.103/31.02.2012 a Curții de Apel C. – inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art.87 alin.1 și art.89 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și art.184 alin.1 și 3 Cod penal, toate cu aplic. art.33-art.34 Cod penal. A fost arestat la 06.02.2012 și eliberat condiționat la 17.04.2013, cu un rest de pedeapsă de 110 zile.
Se observă astfel că, deși a fost condamnat pentru o infracțiune similară, inculpatul perseverează sub aspect infracțional, dând dovadă de inconștiență asupra pericolului social pe care îl prezintă pentru traficul rutier.
Nu se poate însă ignora, comportamentul cooperant al inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, și regretul manifestat față de infracțiunea comisă.
Împotriva sentinței penale nr. 2234/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ a declarat apel inculpatul T. G., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a Cod penal, întrucât a fost sincer, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar modalitatea de comitere a faptei nu justifica aplicarea pedepsie stabilită de prima instanță.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de inculpatul T. G. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului T. G., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 21.03.2014 inculpatul a condus autoturismul marca VW înmatriculat sub nr._, pe drumurile publice din mun. Tulcea, fiind oprit de un echipaj de poliție pe . prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatului i s-a recoltat probe biologice de sânge, iar din buletinul de analiză toxicologică nr.168 emis de SJML Tulcea a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,70 g ‰ - prima probă, respectiv 1,80 g ‰ - a doua probă.
Stare de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de depistare din data de 21.03.2014, buletinul de examinare clinică a inculpatului, buletinul de analiză toxicologică nr.168 emis de SJML Tulcea, declarația martorului M. M. G., declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Prima instanță a reținut că inculpatul T. G. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie și a făcut aplicarea art. 43 alin. 1 Cod penal, însă din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului se constată că acesta se fală în stare de recidivă postexecutorie.
Deși legiuitorul nu a mai determinat în mod explicit existența mai multor categorii de recidivă în cuprinsul art. 41 Cod penal, unde sunt stabilite condițiile de existența a recidivei, totuși la stabilirea tratamentului sancționatoriu s-a făcut în continuare o diferențiere între recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie.
În cazul recidivei postccondamnatorii, se prevede în art. 43 alin. 1 Cod penal că, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
În cazul recidivei postexecutorii, se prevede în art. 43 alin. 5 Cod penal că, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Pentru a reține starea de recidivă postcondamnatorie și a aplica tratamentul sancționatoriu prev. de art. 43 alin. 1 Cod penal, este necesar ca pedeapsa anterioară să nu fi fost executată sau considerată ca executată.
Inculpatul T. G. a fost condamnat la mai multe pedepse privative de libertate, ultima pedeapsă fiind de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1482/10.11.2011 a Judecătorie Tulcea; inculpatul a început executarea pedepsei la data de 06.02.2012 și a fost liberat condiționat la data de 17.04.2013, cu un rest rămas de executat de 110 zile. Astfel, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului s-a considerat executată la data de 05.08.2013.
Inculpatul T. G. a comis infracțiunea din prezenta cauză la data de 21.03.2014, după data la care pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a fost considerată executată, de aceea în mod greșit prima instanță a aplicat regulile privind tratamentul sancționatoriu al recidivei postcondamnatorii prev. de art. 43 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul T. G. a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, iar tratamentul sancționatoriu este cel prevăzut de art. 43 alin. 5 Cod penal, care impune majorarea cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă.
Pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, comisă de inculpatul T. G., limitele speciale de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare sau amenda. Inculpatul a recunoscut învinuirea, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Luând în considerare cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, precum și cauza de agravare prev. de art. 43 alin. 5 Cod penal, rezultă că limitele finale de pedeapsă sunt închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.
Întrucât prima instanță a aplicat greșit dispozițiile privind tratamentul sancționatoriu al recidivei postcondamnatorii, urmează ca instanța de apel să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 Cod penal, sub acest aspect, luat în considerare din oficiu, apelul inculpatului fiind întemeiat.
Relativ la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, curtea constată că nu sunt motive pentru reducerea acesteia și reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor trebuie să se țină seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Fapta comisă, urmarea ce se putea produce, persoana inculpatului conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice, ceea ce justifică menținerea pedepsei aplicată de prima instanță.
Inculpatul s-a deplasat în interiorul mun. Tulcea, a avut o îmbibație alcoolică ridicată, ceea ce a creat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament deosebit periculos prin conducerea autoturismului cu o valoarea a alcoolemiei de 1,70 g 0/00 alcool pur în sânge, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice. În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Conducerea unui autoturism pe drumurile publice în circumstanțele în care a făcut-o inculpat demonstrează afectarea siguranței circulației pe drumurile publice. Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacționa în parametrii optimi la situațiile care pot apărea în trafic, în așa fel încât traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță. În condițiile în care consumul de alcool diminuează posibilitățile conducătorului auto de a reacționa prompt în trafic, la o valoare a alcoolemiei de 1,70 g %o siguranța traficului rutier a fost semnificativ perturbată prin fapta inculpatului, dovadă fiind mențiunile din examinarea clinică a inculpatului.
Inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, a suferit anterior cinci condamnări la pedepse privative de libertate, două dintre acestea tot pentru conducerea unui autoturism cu o îmbibație alcoolică peste limită legală, ceea ce arată perseverența inculpatului în încălcarea normelor rutiere.
Perseverența sa infracțională justifică menținerea pedepsei, în încercarea de a determina o schimbare comportamentală a inculpatului și o reconsiderare a atitudinii față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și muncă, dar și pentru a asigura funcția represivă a pedepsei.
Curtea nu identifică împrejurări care ar putea constitui circumstanțe atenuante, deși inculpatul a invocat incidența circumstanțelor atenuante prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a Cod penal; dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal au în vedere săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, dar inculpatul nu a indicat motivele care ar atrage starea de provocare și nici curtea nu identifică circumstanțe care să sugereze existența stării de provocare; aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal presupune constatarea eforturilor depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, însă inculpatul a comis o infracțiune de pericol, astfel că în mod obiectiv nu putea să înlăture sau să diminueze consecințele infracțiunii, deoarece urmarea produsă nu are o existență materială
Atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptei a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 375 C. pr. pen. și a cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă. Conduita procesuală sinceră a fost valorificată suficient de instanță în condițiile art. 396 alin. 10C. pr. pen., dat fiind că s-a aplicat o pedeapsă aproape de minimul care ar fi fost aplicabil în ipoteza în care nu se aplica procedura recunoașterii învinuirii ( minimul neredus ar fi fost de 1 an și 6 luni închisoare ); fără cauza de reducere a limitelor speciale de pedeapsă nu s-ar fi justificat aplicarea unei pedepse de doar 1 an și 7 luni închisoare.
D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea pedepsei cu închisoarea de 1 an și 7 luni închisoare, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
În consecință, curtea constată neîntemeiate criticile inculpatului T. G. privind individualizarea pedepsei stabilită de prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr. 2234/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființaîn parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 Cod penal privind adăugarea la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare a restului de 110 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioara de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1482/10.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.
În final, inculpatul T. G. va executa pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, în regim privativ de libertate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr. 2234/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 Cod penal privind adăugarea la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare a restului de 110 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioara de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penala nr. 1482/10.11.2011 a Judecătoriei Tulcea.
În final, inculpatul T. G. execută pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, în regim privativ de libertate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.03.2015.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.I.
Red.dec.jud.M.D.M./4 ex./05.03.2015
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 203/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
