Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1144/P
Ședința publică de la 03 decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul S. I., fiul lui S. și C. născut la data de 01.02.1963, în mun. C., domiciliat în C. . jud. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.211 al.2 lit. c, l.21 lit. a Cod penal,art.240 cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 116 din data de 06.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 386 alin. 1 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu și dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S. I., din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a C.pen (două fapte) și uzurpare de calități oficiale, prev. de art.240 C.pen. cu aplic. art.33 lit.a C.pen, în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin.1C.pen. (persoană vătămată B. R. F. A. M.), tentativă la furt, prev. de art.32 C.pen. rap la art.228 alin.1 C.pen. (persoană vătămată B. E. E.) și uzurpare de calități oficiale prev. de art.258 C.pen.
În baza art.228 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. condamnă inculpatul S. I. (fiul lui S. și C. născut la data de 01.02.1963, în mun.C., domiciliat în C. . jud.C.) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art.32 C.pen rap. la art.228 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. condamnă inculpatul S. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt.
În baza art.258 C.pen., cu aplic. art.5 C.pen. condamnă inculpatul S. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
În baza art. 38 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., contopește pedepsele stabilite prin prezenta și aplică inculpatului S. I. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 4 luni închisoare, în final inculpatului aplicându-i-se pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice C. sau Direcției de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei orașului C., pe o perioadă de 60 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen..
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. 1 C.penal, deduce din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului I. S., perioada reținerii și a arestului preventiv, de la data de 10.10.2013 la data de 06.12.2013.
Potrivit art.241 alin.1 C.pr.pen. încetează de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpatul S. I. prin încheierea din data de 06.03.2014 a Judecătoriei C..
Ia act că persoanele vătămate B. E. E. și B. R. F. A. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 2 C. proc. pen., obligă inculpatul S. I. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10.10.2013, organele de Poliție din cadrul Secției 3 Poliție au fost solicitate să se deplaseze în zona portului Tomis, în dreptul restaurantului Breezer întrucât doi cetățeni străini au declarat că au fost deposedați de bunuri. O dată ajunse la fața locului, organele de poliție au luat legătura cu martora Malezian C. E., angajată la restaurantul Breezer, care a declarat verbal că, în timp ce se afla pe terasa restaurantului a auzit țipete în spatele restaurantului și a observat o femeie și un bărbat încercau să rețină o persoană de sex bărbătesc, ce se zbătea în ăncercarea de a scăpa. Fiind audiate, în cursul urmăririi penale, persoanele vătămate B. Emst E. și B. R. au precizat că sunt cetățeni germani sosiți în România în portul Constanta ,iar în data de 10.10.2013, în timp ce se aflau în portulTomis Turistic Tomis, în dreptul Restaurantului Breezer, au fost acostați de o persoană necunoscută care i-a întrebat de unde sunt încercând în acest mod să intre de vorbă cu aceștia. La scurt timp, spun persoanele vătămate, au fost acostate de alte două persoane, dintre care una a fost identificată ulterior de lucrătorii de poliție în persoana inculpatului S. I., persoane care s-au legitimat ca fiind polițiști, arătând niște embleme în interiorul gecilor, embleme care le-au lăsat părților vătămate impresia că ar fi reale. În aceste condiții, inculpatul le-a precizat că persoana de sex masculin ce anterior le-a interpelat este infractor, solicitându-le pașapoartele și efectuându-le un control corporal, luând de la persoana vătămată B. E. E. de două portofele si de pașaport iar pe B. R. Friederike A. M. de pașaport, sub pretextul căutării de droguri sau de alte substanțe interzise. Din cauza faptului că nu aveau asupra lor decât sume modice, 5 euro și 7 USD, inculpatul împreună cu celelalte două persoane neidentificate i-au întrebat unde sunt ,,banii mai mari”. În acel moment, partea vătămată B. R. Friederike A. M. și-a dat seama că ceva nu este în regulă si a început să strige după ajutor, moment în care cei trei, au încercat să plece de la locul faptei, persoanele vătămate reușind imobilizarea inculpatului S. I. până la sosirea echipajului de poliție. Aspectele declarate de către cele două persoane vătămate se coroborează cu declarațiile martorei Malezian C. E., conform cărora este angajată a Restaurantului Breezer iar la data de 10.10.2013, auzind țipetele persoanei vătămate B. R. Friederike A. M. s-a deplasat către locul faptei și a observat cum persoana vătămată B. E. E. a blocat încercarea inculpatului S. I. de a se urca într-un autoturism marca Dacia Duster, de culoare argintie, împiedicându-1 astfel să fugă până la venirea organelor de poliție. La fața locului, a fost identificat și martorul Z. Ș., care se afla pe terasa restaurantului Breezer. Acesta a declarat, faptul că a observat un autoturism marca Dacia Duster, de culoare gri, în care inculpatul S. I. a încercat sa urce, dar a fost împiedicat de persoanele vătămate, aspecte ce se coroborează cu declarațiile persoanelor vătămate. Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S. I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că, la data de 10.10.2013 se afla în portul Tomis și a observat două persoane străine care strigau „pașaport", persoane care l-au imobilizat până la venirea organelor de poliție, în cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul S. I..
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a criticat greșita schimbare a încadrării juridice, arătându-se că, corect ar fi trebuit să se rețină o infracțiune de tâlhărie în formă consumată, o tentativă la tâlhărie și infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, având în vedere că de la persoana cetățean german de sex feminin inculpatul a sustras pașaportul; s-a mai solicitat a se avea în vedere maniera în care a fost comisă această din urmă faptă, în sensul că inculpatul, folosindu-se în mod nelegal de calitatea de polițist, a percheziționat corporal cele două persoane vătămate, punându-le în imposibilitatea de a se apăra împotriva sustragerii de bunuri, astfel că asupra faptei de uzurpare de calități oficiale nu există dubiu; în măsura în care se va aprecia că nu se poate reține infracțiunea de tâlhărie, ci cea de furt, respectiv tentativa de furt, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate, chiar dacă valoarea bunurilor sustrase nu este foarte mare, în raport de întreaga conduită a inculpatului, păstrând ca manieră de individualizare suspendarea sub supraveghere stabilită de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului S. I. s-a susținut că rechizitoriul este greșit atât în fapt cât și în drept, de asemenea, sentința pronunțată în primă instanță este eronată în ceea ce privește interpretarea probelor administrate; astfel, s-a arătat că s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, însă nu există nicio probă în acest sens, apreciindu-se că nu se poate reține această infracțiune atât în sine cât și ca infracțiune mijloc pentru fapta de tâlhărie; ca urmare, fapta inculpatului poate fi analizată sub încadrarea de furt, în forma tentativei și continuată, continuată pentru că furtul privește patrimoniul, nu persoane iar tâlhăria se consumă atunci când s-a consumat furtul, rezultând că tentativa la tâlhărie echivalează cu tentativa la furt în ce privește infracțiunea scop; s-a mai arătat că la poliție nu s-a constatat existența vreunei embleme pe interiorul gecii inculpatului care să pară de poliție și nici nu s-a realizat recunoașterea acestuia de persoanele vătămate iar părțile vătămate au declarat că au fost controlate prin buzunare de două persoane în jur de 35 ani - inculpatul având 50 de ani - fără a li se sustrage valori; în concluzie, s-a solicitat instanței să valorifice probele și contraprobele apte să conducă la aflarea adevărului, să stabilească situația de fapt în raport de întregul material probator administrat, să aplice dispozițiile legii penale vechi, lege apreciată mai favorabilă în prezenta cauză, să se dispună achitarea inculpatul pentru fapta de uzurpare de calități oficiale întrucât nu există probe; de asemenea, solicită schimbarea încadrării juridice din două fapte de tentativă la tâlhărie într-o faptă de tentativă la furt simplu în formă continuată și achitarea inculpatului pentru tentativă la furt simplu în formă continuată avânt în vedere că fapta nu există din probe; s-a mai arătat că suspendarea sub supraveghere este contrară posibilităților medicale ale inculpatului de a presta muncă fizică în folosul comunității și nu îi permite acestuia să se deplaseze în Turcia pentru a efectua activități de comerț, ocupație cu care își întreține familia; s-a mai făcut trimitere la art. 7 din Convenția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care prevede că nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.
La termenul din data 26.11.2015, inculpatul S. I. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul S. I. nu este fondat, fiind fondat doar apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C., pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- declarațiile persoanelor vătămate B. E. E. și Bregel R. Friederike A.-M., care au precizat că inculpatul este cel care împreună cu alte persoane rămase neidentificate prezentându-le persoanelor vătămate o legitimație de polițist, le-au legitimat și le-au percheziționat, solicitându-le să predea sumele de bani ,,mari” pe care le posedă, luându-le portofelele și pașapoartele, ulterior returnându-le doar pașaportul persoanei vătămate B. E. E., fără a-și însuși banii, iar la momentul în care persoana vătămată B. R. Friederike A.-M. a sesizat că nu i-a fost returnat pașaportul strigând după ajutor, inculpatul, împreună cu celelalte persoane rămase neidentificate, au intrat în panică și au încercat să fugă, îndreptându-se către un autoturism, gri, aflat în apropiere, persoanele vătămate reușind imobilizarea inculpatului S. I., exact în momentul în care acesta încerca să urce în respectivul autoturism,
- procesul verbal de constatare a infracțiunii, în cuprinsul căruia sunt redate declarațiile martorului Z. Ș. C., declarații ce se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate și ale martorei Malezian C. E..
Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că s-ar fi aflat întâmplător în apropierea persoanelor vătămate, fiind de fapt confundat de către acestea, intenția sa fiind acela de a le ajuta, susținând că însuși a sesizat organele de poliție.
În acest sens, Curtea constată că instanța de fond areținut în mod corect că această apărarea a inculpatului este contrazisă de declarațiile martorei Malezian C. E. care a precizat că a sesizat organele de poliție în momentul în care a văzut că persoanele ce strigau după ajutor îl imobilizaseră pe inculpat care încerca să fugă; în același sens sunt și declarațiile martorului Z. Ș. C., care a precizat că l-a observat pe inculpatul S. I., care în încercarea de a fugi de la locul faptei, a fost prins și imobilizat de către persoanele vătămate.
De asemenea, Curtea constată că din înregistrarea efectuată de camera video de la restaurantul Breezer se vede în mod cert și fără dubiu cum la un moment dat inculpatul fuge încercând să se urce într-un autovehicul de culoare deschisă însă este imobilizat de cele 2 persoane vătămate și ținut la fața locului până la venirea organelor de poliție.
Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului în sensul că nu există probe privind folosirea de către inculpat a unei legitimații false de polițist.
În acest sens, Curtea constată că ambele persoane vătămate au declarat că inculpatul le-a prezentat o legitimație de polițist, Curtea apreciind că aceste declarații ale persoanelor vătămate nu sunt contrazise de alte mijloace de probă obiective; în aceslași sens, Curtea apreciază că nu există nici un argument credibil și justificat care să determine reținerea faptului că cele 2 persoane vătămate (persoane în vârstă, cetățeni străini) să fi avut vreun motiv să declare acest aspect în mod nereal.
Prin urmare, nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului prin care s-a solicitat achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului S. I., din infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 C.pen rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a C.pen (două fapte) și uzurpare de calități oficiale, prev. de art.240 C.pen. cu aplic. art.33 lit.a C.pen, în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin.1C.pen. (persoană vătămată B. R. F. A. M.), tentativă la furt, prev. de art.32 C.pen. rap la art.228 alin.1 C.pen. (persoană vătămată B. E. E.) și uzurpare de calități oficiale prev. de art.258 C.pen., cu mențiunea pentru infracțiunea de uzurpare de calități oficiale că urmează ca în apel să se precizeze și alineatele incidente în cauză, pentru argumentele expuse mai jos.
Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră 2 activități strâns legate intre ele ,dintre care una- furtul -activitatea principala iar a doua folosirea actelor de violenta, fiind o legătură mijloc scop între cele două acțiuni iar nerealizarea uneia dintre cele două activități determină rămânerea faptei în faza tentativei.
Din materialul probator administrat în cauză (raportat în principal la declarațiile persoanelor vătămate B. E. E. și B. R. Friederike A.-M. astfel cum au fost expuse mai sus), prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni de furt (una în forma tentativei în raport de persoana vătămată B. E. E., iar cealaltă în formă consumată, în raport de persoana vătămată B. R. Friederike A.-M., căreia i s-a luat pașaportul și nu i s-a returnat împreună cu celelalte bunuri, persoana vătămată precizând că pașaportul a fost probabil aruncat de unul din participanți în momentul când partea vătămată a început să strige după ajutor) atât timp cât elementul material al faptei, în niciuna din variantele alternative, nu include amenințări sau violențe fizice astfel încât să atragă imposibilitatea victimei de a se apăra.
Prin urmare, nu sunt întemeiate motivele de apel ale Ministerului Public prin care s-a criticat greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor într-o singură faptă de tentativă la furt simplu în formă continuată, susținerea inculpatului în sensul că furtul privește patrimoniul, nu persoane, nefiind în totalitate corectă având în vedere că patrimoniul aparține unei persoane sau mai multor persoane; în prezenta cauză, atâta timp cât pașapoartele intrau în patrimoniul fiecărei persoane vătămate în parte, faptele inculpatului vizau patrimoniile ambelor persoane vătămate, nefiind îndeplinite cerințele art.41 alin.2 cod penal 1969 privind forma continuată a infracțiunii raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului prin care s-a solicitat achitarea inculpatului pentru tentativă la furt simplu în formă continuată, din starea de fapt reținută reieșind în mod cert că inculpatul S. I. a sustras pașaportul persoanei vătămate B. R. Friederike A.-M..
Având în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 publicată în Monitorul oficial nr. 372 la data de 20.05.2014, prin care s-a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., se va realiza potrivit criteriului aprecierii globale, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de aceasta, reduse semnificativ pentru infracțiunea de furt în formă simplă reținută în sarcina inculpatului; de asemenea, Curtea va mai avea în vedere și regimul sancționator mai blând al pluralității de infracțiuni prevăzut de codul penal 1969 care nu prevede aplicarea în mod obligatoriu a unui spor de pedeapsă, spre deosebire de noul cod penal în vigoare din 01.02.2014.
În ceea ce privește infracțiunea de uzurpare de calități oficiale, Curtea constată că instanța a omis a face referire și la alineatele art.258 cod penal incidente în cauză față de starea de fapt reținută în prezentul dosar.
Curtea constată că se impune reținerea alineatelor 1 și 3 ale art.258 cod penal, având în vedere, raportat la starea de fapt expusă mai sus, că inculpatul s-a folosit la comiterea faptelor de o legitimație falsă de polițist, impunându-se astfel va schimbarea încadrării juridice a faptei de uzurpare de calități oficiale din art.240 cod penal 1969 în art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal., apelul Ministerului Public fiind fondat sub acest aspect.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, va desființa sentința apelată și, rejudecând, în baza art.386 alin.1 cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei de uzurpare de calități oficiale din art.240 cod penal 1969 în art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale din art.240 cod penal 1969 în art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea are în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret a infracțiunii raportat la circumstanțele reale de comitere a faptelor și urmările acestora precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În consecință, în baza art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul S. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
Curtea va menține condamnările la pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.228 alin.1 cod penal și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prev. de art.32 cod penal rap. la art.228 alin.1 cod penal, raportat la criteriile prev. de art.74 cod penal aceste pedepse fiind just individualizate de către instanța de fond.
În consecință, în baza art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b) cod penal, Curtea va contopi aceste pedepse cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.258 alin.1,3 cod penal și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse), în final inculpatul S. I. urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se impune executarea în regim de detenție a pedepsei finale aplicate inculpatului S. I., scopul educativ preventiv al pedepsei realizându-se și prin siuspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.91 cod penal raportat la cuantumul pedepsei finale aplicate, la vârsta inculpatului și la faptul că nu are antecedente penale.
În consecință, Curtea va menține modalitatea de executare a pedepsei constând în suspendare sub supraveghere potrivit art.91 cod penal, însă va majora termenul de supraveghere prev. de art.92 cod penal de la 3 ani la 4 ani, apreciind că pentru realizarea scopului educativ preventiv al pedepsei este necesară supravegherea inculpatului pe o perioadă mai mare de timp, raportat la natura infarcțiunilor comise și la modalitatea concretă de comitere a acestora.
Curtea constată că nu este întemeiat nici motivel de apel al inculpatului S. I. prin care s-a susținut că starea de sănătate a inculpatului nu îi permite să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, având în vedere că la dosar nu au fost depuse acte medicale din care să reiasă o stare gravă a sănătății inculpatului care l-ar pune în imposibilitatea de a presta orice fel de muncă neremunerată în folosul comunității; de altfel, Curtea constată că în susținerea acestui motiv de apel inculpatul se contrazice, chiar acesta precizând că se deplasează în Turcia pentru a desfășura activități de comerț.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpatul S. I. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.386 alin.1 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei de uzurpare de calități oficiale din art.240 cod penal 1969 în art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
În baza art.258 alin.1,3 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal, condamnă pe inculpatul S. I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale.
Menținând condamnările la pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art.228 alin.1 cod penal și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt prev. de art.32 cod penal rap. la art.228 alin.1 cod penal, în baza art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b) cod penal, contopește aceste pedepse cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.258 alin.1,3 cod penal și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse), în final inculpatul S. I. executând pedeapsa de 2 ani închisoare.
Menținând modalitatea de executare a pedepsei constând în suspendare sub supraveghere potrivit art.91 cod penal, majorează termenul de supraveghere prev. de art.92 cod penal de la 3 ani la 4 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.2,3 cod procedură penală, obligă pe inculpatul S. I. la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: Ș. P.
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 23.12.2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Uzurparea de calităţi oficiale. Art.258 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
