Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 158/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 1379/254/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 158/P
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Judecător M. U.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de P. DE PE LÎNGĂ JUDECĂTORIA M. împotriva sentinței penale nr. 133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 5.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2015 și 24.02.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
„În temeiul art. 180 alin. (2) Cod penal anterior, raportat la art. 63 alin. (2) teza a II-a Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, condamnă inculpatul M. A. CNP:_, fiul lui P. și N., născut la data de 15.09.1985, în mun. Tulcea, cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., apt. 21, jud. Tulcea, cetățean român, studii medii, conducător auto, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, sub aspectul săvârșirii, la data de 01.05.2010, a infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea credință a amenzii.
În temeiul art. 19 NCPP, art. 397 NCPP și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 998-999 cod civil anterior, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA și obligă inculpatul M. A. la plata către aceasta a sumei de 463,60 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 19 NCPP și art. 397 NCPP, raportat la art. 998-999 Cod civil anterior, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă STAVRE N. și obligă inculpatul M. A. la plata către aceasta a sumei de 813,20 lei cu titlu de daune materiale, respectiv a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale
În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 600 lei.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 2210/P/2010 din data de 09.01.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal anterior.
Prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:
La data de 04.05.2010, a fost înregistrată plângerea numitului Stavre
N., din mun. Tulcea, care a sesizat faptul că la data de 01.05.2010, în jurul
orei 03.30 -04.00, în timp ce se afla la un majorat în Clubul Matino situat în Tulcea, a fost agresat fizic de un tânăr necunoscut, care a venit până în fața clubului cu autoturismul marca Volkswagen cu nr._ ., iar în urma loviturilor primite a necesitat îngrijiri medicale timp de 17 - 18 zile.
Fiind audiat, numitul Stavre N. a declarat că în noaptea de
30.04/01.05.2010, în jurul orei 03.00 - 03.30 se afla în Clubul Matino situat în zona stației de autobuz de lângă Liceul Agricol, fiind invitat la majoratul fiicei unui coleg de serviciu.
La un moment dat, în parcarea din fața clubului a oprit autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare_ din care a coborât o persoană necunoscută, care ulterior a fost identificată ca fiind M. A., căruia Stavre N. l-a spus că localul este închiriat pentru un majorat și pentru acest fapt nu are voie să intre.
Învinuitul a adresat câteva cuvinte celorlalți pasageri din autoturismul cu care venise, apoi l-a lovit puternic cu pumnul în față pe numitul Stavre N..
Partea vătămată a mai declarat că urmare a loviturii primite s-a dezechilibrat și a căzut, pierzându-și cunoștința, până la sosirea ambulanței . După acordarea îngrijirilor medicale, Stavre N. a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Tulcea unde a fost internat 4-5 zile deoarece avea leziuni la față și la ochiul stâng.
Stavre N. s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legala unde i s-a
eliberat un certificat medico – legal din care rezultă că acesta a necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor Certificatului medico - legal nr. 317 din 03.05.2010 eliberat de Serviciul Medico - Legal Tulcea, numitul Stavre N. prezintă leziuni traumatice contuze, preponderent faciale în contextul unui traumatism cranio – facial cu traumă forte a ambilor ochi în asociere cu . oaselor proprii nazale cu înfundarea fragmentelor, pentru care a beneficiat de asistență medicală de urgență și de specialitate la spital.
Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu și/sau de corpuri contondente / suprafețe dure.
Necesită îngrijiri medicale timp de aproximativ 17-18 zile de la data producerii, dacă nu survin complicații.
Partea vătămată a mai declarat că urmare a loviturii primite, în cădere, și-a spart ochelarii de soare pe care îi avea la gât, în valoare de aproximativ 100 euro.
Stavre N. a solicitat tragerea la răspundere penală a învinuitului M. A. pentru vătămarea suferită și pentru distrugea ochelarilor, precizând că se constituie parte civilă în proces cu învinuitul cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale și morale.
În cauză a fost audiată martora P. T. – A., care a declarat că la data de 30.04.2010 a fost invitată la petrecerea numitei B. G. organizat la clubul situat lângă Liceul Agricol iar în jurul orei 03.00 se afla în parcarea din fața clubului și a perceput momentul în care a oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din care a coborât un bărbat despre care a aflat ulterior că se numește M. A..
În scurt timp a auzit un țipăt și când s-a întors l-a văzut pe învinuitul
M. A. cum l-a lovit pe Stavre N. de trei ori cu pumnul in față până ce victima a căzut la pământ. Apoi M. A. a urcat în autoturism și a plecat, iar un alt invitat a anunțat ambulanța, care l-a transportat pa Stavre N. la spital.
Fiind audiat, învinuitul M. A., acesta a recunoscut că în dimineața zilei de 01.05.2013, în jurul orei 03.00 s-a deplasat cu autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ în loc. Somova, apoi a revenit în mun. Tulcea și a oprit în stația de autobuz de lângă Liceul Agricol, unde se aflau mai multe persoane.
A coborât și a vrut să intre în bar dar un tânăr despre care ulterior a aflat că se numește Stavre N. i-a vorbit urât, spunându-i că nu are ce căuta acolo. Apoi l-a tras de tricou cu intenția de a-i împiedica accesul în local iar în această împrejurare, l-a lovit cu pumnul în zona feței, o singură dată, iar victima s-a dezechilibrat și a căzut, după care a urcat în autoturismul său și a plecat.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din data de 05.08.2014, ocazie cu care inițial a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. (4) NCPP, însă cu ocazia audierii potrivit art. 375 alin. (1) NCPP, inculpatul a revenit asupra poziției sale procesuale, invocând aspecte în circumstanțiere și solicitând amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător.
Deși cererea sa a fost încuviințată de instanță, inculpatul nu s-a mai prezentat în vederea exprimării poziției procesuale față de învinuirea adusă prin actul de sesizare și nici nu și-a angajat un apărător care să-l reprezinte în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în noaptea de 30.04/01.05.2010, în jurul orelor 03:00 – 03.30, persoana vătămată Stavre N. se afla în fața clubului Matino din mun. Tulcea, locație unde se serba majoratul fiicei unui coleg de serviciu al acesteia.
La un moment dat, inculpatul M. A. a parcat autovehiculul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ în fața clubului, intenționând să pătrundă în respectivul local.
Întrucât persoana vătămată i-a comunicat faptul că locația în cauză este închiriată, în incinta acesteia serbându-se un majorat, iar inculpatul nu are voie să intre, cel din urmă l-a lovit puternic cu pumnul în față pe Stavre N., victima s-a dezechilibrat, a căzut, pierzându-și cunoștința.
Imediat după altercație, inculpatul s-a urcat în autovehicul și a plecat de la fața locului.
Urmare intervenției unui echipaj de ambulanță, persoana vătămată a fost transportată la Spitalul Județean Tulcea unde i-au fost acordate îngirjiri medicale, fiind de asemenea internată 4-5 zile urmare leziunilor la față și ochiul stâng suferite.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 317/03.05.2010 emis de Serviciul Medico-Legal Tulcea, victima prezenta leziuni traumatice contuze preponderent faciale în contextul unui traumatism cranio-facial cu trauma forte a ambilor ochi în asociere cu . oaselor proprii nazale cu înfundarea fragmentelor, pentru care a beneficat de asistență medicală de urgență și de specialitate la spital, unde s-a practicat redresarea piramidei nazale.
Concluziile înscrisului medical de referință arată că numitul Stavre N. necesită îngrijiri medicale timp de 17-18 zile de la data producerii leziunilor traumatice, dacă nu survin complicații
Situația de fapt descrisă rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorilor P. T.-A., B. G., declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și certificatul medico-legal nr. 317/03.05.2010.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă inculpatului, se reține că potrivit Codului penal anterior limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe sunt inferioare celor stabilite potrivit Noului Cod penal; în context, raportat la dispozițiile art. 5 NCP, instanța reține că dintre legile penale succesive intervenite, inculpatului îi este mai favorabil Codul penal anterior.
În drept, fapta inculpatului M. A., care la data de 01.05.2010 în jurul orelor 03:30 a exercitat violențe fizice asupra persoanei vătămate Stavre N., cauzându-i acesteia vătămări care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 17-18 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) Cod penal anterior.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) NCP rezidă din exercitarea actelor de violență asupra părții vătămate de către inculpat, urmarea imediată a faptei constând în suferința fizică produsă părții vătămate.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) Cod penal anterior, având reprezentarea faptei și a pericolului social, urmărind producerea rezultatului.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 Noul Cod de procedură penală (NCPP), în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța va ține cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă ale infracțiunii, gradul de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, persoana inculpatului și comportamentul din tot cursul procesului penal.
Totodată, se reține și atitudinea inculpatului față de organele judiciare și anume faptul că, deși a fost citat în numeroase rânduri, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de învinuirea care i se aduce.
Din cuprinsul certificatului de cazier judiciar, rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiindu-i aplicată în anul 2012 o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 20 Cod penal anterior raportat la art. 215 alin. (1) – (3) Cod penal anterior și art. 292 Cod penal anterior.
În considerarea aspectelor sus-menționate, în temeiul art. 180 alin. (2) Cod penal anterior, raportat la art. 63 alin. (2) teza a II-a Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, instanța urmează să dispună condamnarea inculpatului M. A. la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală, sub aspectul săvârșirii, la data de 01.05.2010, a infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Instanța urmează să atragă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 NCP, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea credință a amenzii.
Sub aspectul acțiunii civile, se va avea în vedere faptul că, deși ne aflam în cadrul unui proces penal, în soluționarea laturii civile trebuie urmărite, mutatis mutandis și în măsura în care legea procesual penală nu conține dispoziții contrare, regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate, sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 Cod civil anterior conform cărora „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să-l repare”, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, prin existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, implicarea în comiterea acesteia precum și legătura de cauzalitate dintre elementele subscrise.
Partea civilă Spitalul Județean de Urgență Tulcea și-a precizat pretențiile în cuantum de 463,60 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate Stavre N. în perioada 05.05.2010 – 07.05.2010, în dovedirea sumei pretinse fiind depus și decontul de cheltuieli (fila 29).
Instanța reține că potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr.95/2006 - persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 19 NCPP, art. 397 NCPP și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 998-999 Cod Civil anterior va fi admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, urmând a fi obligat inculpatul M. A. la plata către acesta a sumei de 463,60 lei cu titlu de daune materiale.
Partea civilă, STAVRE N. și-a precizat pretențiile la suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și morale.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța reține că potrivit înscrisurilor depuse la dosar în dovedirea pretențiilor solicitate (filele 8-13 din dosarul de urmărire penală) cheltuielile efectuate de către partea civilă se ridică la suma de 813,20 lei.
Referitor la cuantumul daunelor morale, atât în doctrină cât și în practica majoritară a instanțelor judecătorești s-a decis că atingerea adusă integrității corporale a unei persoane, potențează existența unui prejudiciu care trebuie să fie reparat chiar dacă nu întotdeauna poate fi evaluat, pentru ca astfel să se poată asigura o ocrotire deplină a drepturilor subiective ale celui vătămat.
Ca atare, fără a avea ca și consecință constituirea unei surse de dobândire a unor venituri suplimentare, repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesității de a înlătura integral efectele faptei ilicite.
Stavre N. a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințe fizice și psihice cauzate de leziunile traumatice suferite.
Încălcarea acestor valori generează dreptul si obligația la repararea consecințelor și, chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, însă s-a statuat că, atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret, permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și de consecințe.
Așadar, dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice și fizice suferite de partea civilă, dar și a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora și de atitudinea manifestată de inculpat după producerea faptei. Repararea trebuie sa fie justă și nu este un prilej de îmbogățire pentru persoana lezată.
Pentru considerentele expuse, ținând seama și de circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, instanța urmează să admită în parte cererea de acordare a daunelor morale, pentru suma de 3.000 lei.
D. urmare, în temeiul art. 19 NCPP și art. 397 NCPP, raportat la art. 998-999 Cod civil anterior, instanța va obliga inculpatul M. A. la plata sumei de 813,20 lei cu titlu de daune materiale, respectiv a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă STAVRE N..
În temeiul art. 274 alin.(1) NCPP va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum total de 600 lei din care: 300 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 300 lei cheltuieli judiciare în fața instanței de judecată.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria M., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, sub aspectul cuantumului, în raport de gravitatea faptei determinat de gradul ridicat de alcoolemie cu care inculpatul a condus autoturismul producând și un accident de circulație.
La Curtea de Apel C. cauza a fost înregistrată sub același nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr.133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._, prin prisma criticilor aduse de apelat, cât și sub toate aspectele prev. de disp.art.417 alin.1 și 2 Cod pr.penală curtea constată, că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria M. este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpatului, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor existente la dosar.
Sub aspectul stării de fapt curtea constată, că instanța de fond a reținut în mod corect, că la data de 28.09.2013, inculpatul D. D. a condus autoturismul marca VW GOLF, cu nr. de înmatriculate_, pe drumurile publice, respectiv DN 39 în localitatea 23 August, implicat într-un accident rutier soldat cu avarierea a 3 autovehicule, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 g%0.
Apelantul nu a contestat situația de fapt și încadrarea juridică a faptei dedusă judecății, judecata cauzei realizându-se conform procedurii prev. de art.374 alin.4 Cod pr.penală rap. la art.396 alin.10 Cod pr.penală, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, se mai constată, că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a disp,art.5 Cod penal, stabilind că legea penală mai favorabilă, în cauză, este vechiul Cod penal, fapta dedusă judecății fiind încadrată juridic în disp.art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Reținând incidența disp.art.396 alin.2 Cod pr.penală în sensul, că fapta există, constituie infracțiune și a fost stabilită de inculpat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, întemeiat prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege.
Critica apelului greșita individualizare judiciară a pedepsei.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, curtea apreciază, că prima instanță nu a făcut o aplicare judicioasă a criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1968.
Nu s-a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei, determinat de circumstanțele comiterii, conducerea pe drumurile publice a unui autoturism după ce în prealabil inculpatul a consumat mai multe pahare de vin în . zilei de 28.09.2013 în jurul orelor 23,00, a decis să se deplaseze cu autoturismul proprietate personală în localitatea 23 August, deși, se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În această stare inculpatul, în timp ce conducea autovehiculul la . August, a acroșat un autovehicul ce staționa pe bana 1 a drumului, respectiv DN 39, acesta intrând apoi în coliziune cu un alt autovehicul care staționa în fața sa.
De subliniat este faptul, că inculpatul D. D. a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 2, 20 g.%0 care i-au redus abilitățile de conducere cu consecința producerii accidentului rutier, punând în pericol siguranța participanților la traficul rutier și pietonal.
Pedeapsa de 8 luni închisoare nu corespunde sub aspectul cuantumului, gradului de pericol social al faptei.
Față de gradul ridicat de pericol social al faptei curtea apreciază, că în cauză, se justifică majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului de instanța fondului, astfel încât, acesta să fie apt să îndeplinească cerințele impuse de art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei, acela de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv buna inserție socială, familie organizată, lipsa antecedenței penale, sunt aspecte care au convins instanța în sensul menținerii modalității stabilite de instanța de fond, respectiv, suspendarea condiționată prev. de art.81 Cod penal din 1969, cu majorarea corespunzătoare a termenului de încercare.
D. urmare, curtea reține, că în mod judicios apelantul a criticat soluția primei instanțe în privința individualizării pedepsei aplicată inculpatului pentru infracțiunea imputată, solicitarea agravării răspunderii penale prin majorarea cuantumului pedepsei fiind întemeiată.
Ca atare, curtea va reforma hotărârea supusă controlului judiciare de față cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei.
Față de cele de preced, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria M. împotriva sentinței penale nr.133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ ,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ și rejudecând va majora cuantumul pedepsei aplicată inculpatului D. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 Cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală de la 8 luni închisoare la 1 ani și 8 luni închisoare.
Va majora termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal 1969 de la 2 ani și 8 luni la 3 ani și 8 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria M. împotriva sentinței penale nr.133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ ,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează în parte sentința penală nr.133/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
Majorează cuantumul pedepsei aplicată inculpatului D. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 Cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală de la 8 luni închisoare la 1 ani și 8 luni închisoare.
Majorează termenul de încercare stabilit conform art.82 cod penal 1969 de la 2 ani și 8 luni la 3 ani și 8 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. L.J.
Red.jud.dec. M.U.
4 ex./26.03.2015
| ← Sustragerea de sub sechestru (art. 244 C.p.). Decizia nr.... | Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
