Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 205/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 205/P/C
Ședința publică din data de 01.09.2015
Completul compus din:
Președinte: V. L.
Cu participare: Grefier M. I.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin procuror L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui I. și L., născut la 24.02.1981, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 257/20.07.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., având ca obiect contestație la executare – art. 598 C.p.p.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat C. C., asistat de avocat desemnat din oficiu R. D. Ș., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5222/21.08.2015 emisă de Baroul C..
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat datele de identitate ale contestatorului inculpat C. C., acesta precizând că își menține contestația formulată.
Având cuvântul, apărătorul contestatorului condamnat C. C., avocat R. D. Ș. arată că nu are cereri de formulat.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului contestatorului condamnat și reprezentantului Ministerului Public.
Având cuvântul, avocat R. D. Ș., pentru contestatorul condamnat C. C. lasă la aprecierea instanței problema inadmisibilității cererii formulate de condamnat, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, respingându-se, în mod corect, contestația inculpatului ca inadmisibilă având în vedere că anul trecut a mai fost analizată situația juridică a acestuia, când s-a apreciat că nu se poate dispune aplicarea legii penale noi.
Precizează că formularea unei cereri noi, cu același obiect, care să vizeze aceeași parte este inadmisibilă potrivit art. 599 al. 5 C.p.p., iar pentru acest motiv, cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă. din moment ce a fost analizată anterior situația juridică a contestatorului, nu se mai poate reveni cu o cerere similară pentru a se analiza încă odată aceeași situație.
În ultimul cuvânt, contestatorul condamnat C. C. solicită reducerea pedepsei arătând că în cazuri similare condamnaților le-au fost reduse pedepsele conform legii penale noi. Precizează că are și probleme de sănătate.
CURTEA,
Cu privire la contestația de față, retine următoarele;
Pronunțând sentința penala nr. 257/20.07.2015, în dosarul penal nr._, Tribunalul C., a hotărât următoarele:
„În baza art. 595 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 6 Cod penal:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat C. C. (fiul lui I. și L., născut la 24 02 1981, deținut în P. P. Albă) privind aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal în raport cu pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a, lit b) și lit c) Cod penal 1969, aplicate condamnatului prin sentința penală nr 192 din 25 04 2012 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr 1074/28 03 2013 a ICCJ, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 422/2012 din 29 03 2013.
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 130 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu G. A..
În baza art. 275 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța in sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
„Prin contestația la executare înregistrată sub nr_ la Judecătoria Medgidia și reînregistrată la Tribunalul C. în urma declinării competenței de soluționare, contestatorul C. C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se facă aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cu efectul reducerii pedepsei pe care o are de executat.
În motivarea contestației, petentul arată că execută pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată definitiv anterior intrării în vigoare a noului cod penal, pentru infracțiunea prev. de art. 215 cod penal din vechiul Cod penal, și apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Contestatorul C. C. a fost condamnat și execută pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr 192 din 25 04 2012 a Tribunalului C., rămasă definitivă prin decizia penală nr 1074/28 03 2013 a ICCJ.
Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare se compune din pedepsele de:
-5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cd penal și art. 37 lit a) cod penal.
-1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit b) cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 37 lit a) cod penal.
S-a aplicat și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b și lit c) cod penal 1969.
Tribunalul reține, pe de o parte, că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru înșelăciune în convenții, prin emiterea de cecuri fără acoperire și cu consecințe deosebit de grave, nu depășește maximul pedepsei prevăzute de art. 244 alin. 2 Cod penal actual . De asemenea, nici pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru evaziune fiscală nu depășește pedeapsa prevăzută de lege pentru aceeași infracțiune, în forma în vigoare după 01 02 2014.
Modalitatea de contopire a pedepselor, prin cumul juridic fără spor, este mai favorabilă decât prevederile noului cod penal, în care este obligatorie aplicarea unui spor de o treime din pedeapsa contopită.
În ce privește pedepsele complementare, se constată că legea mai favorabilă –veche –în privința pedepsei principale atrage și aplicarea pedepselor complementare potrivit aceleiași legi.
Astfel, pe fondul cererii sale, contestația petentului apare ca nefondată.
Tribunalul reține însă că aplicarea prevederilor art. 6 cod penal în privința situației juridice a condamnatului C. C. a mai făcut obiectul analizei instanței de judecată, iar prin sentința penală nr 137 din 20 02 2014 a Tribunalului C. s-a stabilit că contestatorul condamnat nu beneficiază de prevederile art. 6 Cod penal, întrucât, în privința sa, legea mai favorabilă este legea veche.
Întrucât situația juridică a contestatorului a fost analizată printr-o hotărâre definitivă, cu autoritate de lucru judecat, apare ca inadmisibil a se mai relua judecata asupra aceluiași aspect asupra căreia o instanță de judecată a statuat, contestația la executare a petentului fiind, din acest punct de vedere, inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.”
Împotriva sentinței penale nr. 257/20.07.2015 a Tribunalului C. pronunțata in dosarul nr._ a declarat contestație, in termen legal, condamnatul C. C., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Critica din contestația condamnatului C. C. s-a referit la faptul că în mod greșit nu i s-a aplicat noul cod penal ca lege penală mai favorabilă și nu i s-a redus pedeapsa, așa cum s-a procedat în alte cazuri similare.
În privința excepției inadmisibilității contestației la executare, contestatorul condamnat C. C., prin apărător, a lăsat la aprecierea instanței.
Examinând sentința penala nr. 257 din 20.07.2015 a Tribunalului C. pronunțată in dosarul nr._ raportat la critica din contestația condamnatului C. C., la probatoriul administrat, cât si din oficiu, curtea constată că, este legală și temeinică, iar contestația nefondată pentru următoarele considerente;
Prin cererea ce face obiectul cauzei prezente condamnatul C. C. a formulat contestație la executarea pedepsei de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b și c C.p.1969, aplicată prin sentința penală nr. 192/25.04.2012 a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 1074/28.03.2013 a Î.C.C.J., solicitând, ca urmare aplicării prevederilor art. 6 din noul Cod penal să se constate, că legea penală mai favorabilă este aceea nouă și să se reducă pedeapsa de executat, conform limitelor legale din legea penală mai favorabilă.
Prin sentința penală nr. 137 din 20.02.2014 pronunțată în dosarul penal nr._/118/2014 a Tribunalului C., rămasă definitivă, în baza prevederilor art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p. s-a respins ca nefondată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului P. Albă privind pe condamnatul C. C..
În esență, prin hotărârea menționată s-a reținut, că nu sunt aplicabile prevederile art. 6 din noul Cod penal față de condamnatul C. C. întrucât, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1, 3, 4 și 5 Cod penal 1969, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 și a art. 37 lit. b C.p. 1969 nu depășește maximul special prevăzut de art. 244 al. 1 C.p. nou, cu aplic. art. 35 al. 1, a art. 36 al. 1 C.p. nou și a art. 41 C.p. nou de 6 ani închisoare.
De asemenea, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1969 și a art. 37 lit. a C.p. 1969 s-a reținut, că nu depășește maximul special de pedeapsă, prev. de Legea nr. 187/2012 de 8 ani închisoare.
În cauza de față, tot pe calea contestației la executare, contestatorul condamnat C. C. a solicitat aplicarea prevederilor art. 6 din noul cod penal referitor la stabilirea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a condamnării, față de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pe care o execută.
Rezultă, deci, împrejurarea, că între dosarele nr. 12._ și nr._ ale Tribunalului C. există identitate de persoană (condamnat C. C.), de temei legal (art. 595 al. 1 C.p.p. în ref. la art. 6 N.C.p.), de motive și de apărări ( se invocă aplicarea noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă pentru reducerea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare).
În art. 599 al. 5 C.p.p. se prevede, că cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Raportat la cele reținute anterior, având în vedere că între contestația la executare soluționată definitiv prin sentința penală nr. 137 din 20.02.2014, pronunțată în dosarul nr._/118/2014 al Tribunalului C. și contestația la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, curtea constatând incidența prevederilor art. 599 al. 5 C.p.p., în sensul inadmisibilității contestației la executare formulată în cauză de condamnatul C. C., va respinge contestația acestuia îndreptată împotriva sentinței penale nr. 257/20.07.2015 pronunțată de Tribunalul C. ca nefondată.
Urmare admiterii excepției de inadmisibilitate, nu se mai poate pune în discuție fondul cauzei, care a fost soluționat definitiv prin sentința penală nr. 137 din 20.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/118/2014 al Tribunalului C..
În conformitate cu prevederile art. 272 C.p.p. onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 130 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat R. D. Ș..
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul condamnat C. C. să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251alin.7 pct.1 lit.b din C.p.p., în referire la art.597 al. 7 și 8 C.p.p.
Respinge contestația formulată de contestatorul condamnat C. C., fiul lui I. și L., născut la 24.02.1981, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 257/20.07.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ al Tribunalului C., ca nefondată.
În baza prevederilor art. 272 C.p.p., onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 130 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., pentru avocat R. D. Ș..
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă pe contestatorul condamnat C. C. să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Jud.fond.T.V.G.
Red.dec.jud. V.L./11.09.2015
Thred.gref.M.I./11.09.2015.
2ex/
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Revocare control judiciar. Art.213 alin. 6 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
