Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 11-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 764/P
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. M.
Judecător - C. C.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale formulate împotriva sentinței penale nr.17 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin, jud. Tulcea, în dosarul penal nr._ de părțile civile:
- T. N. - prin S.C.P.A. JGV și Asociații, cu sediul în G., ..141, .> - T. E. - prin S.C.P.A. JGV și Asociații, cu sediul în G., ..141, .;
- T. I. - prin S.C.P.A. JGV și Asociații, cu sediul în G., ..141, ., de asigurătorul:
- S.C. C. A. S.A, cu sediul în Sibiu, ..5, .. 3-6, jud. Sibiu, privind pe inculpatul C. Ș., CNP:_, fiul lui V. și V., născut la data de 25.12.1988 în mun. Tulcea, jud. Tulcea, domiciliat în or. Isaccea, ., ., pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped. de art. 192 alin.2 cod penal și art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin. 1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 septembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
P. sentința penală nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ s-au hotărât următoarele:
În baza art.192 alin.2 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal și art. 396 alin.10 cod procedură penală condamnă pe inculpatul C. Ș. - CNP:_, fiul lui V. și V., născut la data de 25.12.1988 în mun. Tulcea, jud.Tulcea, domiciliat în or. Isaccea, ., ., ., cetățenia română, necăsătorit, fără copii, studii medii, marinar la SCA Maritime Solutions, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale - la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art.45 cod penal raporta la art. 66 alin.1cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 4 ani ce se execută în condițiile art. 68 cod penal, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. „a”, „b”, „i” și „k” cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicul precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În temeiul art. 65 alin.1 cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi interzise ca și pedeapsă complementară, prevăzute de art. 66 alin.1 lit. „a”, „b”, „i” și „k” cod penal, respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce orice categorie de vehicul precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
În baza art. 336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal și art. 396 alin.10 cod procedură penală condamnă pe același inculpat la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În temeiul dispozițiilor art. 38 alin.1 și 39 alin.1 lit. „b” cod penal, contopește pedepsele principale stabilite și aplică inculpatului C. Ș. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 8 luni închisoare la care adaugă sporul de 4 luni ( o treime din cealaltă pedeapsă principală stabilită), în total 3(trei) ani închisoare pedeapsă rezultantă, iar în temeiul dispozițiilor art. 45 cod penal, aplică alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 91 cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare prevăzut de art.92 cod penal, adică 4 ani.
În baza art. 93 alin.1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul are obligația să respecte următoarele măsuri:
-să se prezinte la Serviciul de Probațiune Tulcea la datele fixate de acesta;
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, potrivit art. 93 alin.2 și 3 cod pr.penală, pe durata termenului de supraveghere impune condamnatului și următoarele obligații:
-să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Tulcea sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
-să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței;
-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile, . două instituții din comunitate, respectiv: Primăria Isaccea, județul Tulcea și Inspectoratul Școlar Județean Tulcea (unitățile școlare din orașul Isaccea).
În temeiul dispozițiilor art. 96 cod penal atenționează inculpatul că dacă pe parcursul termenului de supraveghe cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, ori va mai comite infracțiuni, se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.
Admite în parte acțiunile civile formulate de părțile civile T. N., CNP:_, T. E. și T. I., cu domiciliul în or. Isaccea, ., ., . și domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați „JGV &Asociații” – mun. G., .. 141, ..4, ..
Obligă asiguratorul - parte responsabilă civilmente S.C. C. A.. S.A., cu sediul în mun. Sibiu, ..5, . A, Centrul de Afaceri Sibiu, în solidar cu inculpatul, la plata către părțile civile a următoarelor sume:
- 12 200,55 lei reprezentând daune materiale, către părțile civile T. N. și T. E..
- 120 000 lei reprezentând daune –morale, către partea civilă T. N..
- 120 000 lei reprezentând daune –morale, către partea civilă T. E.
- 100 000 lei reprezentând daune –morale, către partea civilă T. I..
Respinge restul pretențiilor solicitate de părțile civile.
Obligă inculpatul la plata sumei de 3.310 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către părțile civile T. N., T. E. și T. I..
În temeiul dispozițiilor art. 398 cod procedură penală în referire la art. 274 alin.1 cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 16.01.2013, în jurul orelor 01:00, lucrătorii operativi de poliție judiciară din cadrul IPJ Tulcea – S.P.R. au fost sesizați cu privire la faptul că pe . public corespondent DN22-E87 din orașul Isaccea jud. Tulcea, a avut loc un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a trei persoane, dintre care una a decedat la puțin timp la S.J.U. Tulcea.
Cercetările ulterioare au condus la identificarea celor implicați în persoana inculpatului C. Ș., aflat sub influența băuturilor alcoolice la volanul autoturismului marca Opel înmatriculat sub nr._, martorul D. O. V., ocupantului locului din dreapta față și victima T. G. A., aflat pe locul din dreapta spate al autovehiculului.
În cursul primelor cercetări efectuate la fața locului la data de 16.01.2013, ora 01;39 a.m, inculpatul C. Ș. a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind de 0,88 mg./l. alcoolpur în aerul expirat. Același test a fost reluat în aceeași noapte la aora 02:42, rezultatul fiind de 0,83 mg./l. La cca. 1 h. după aceea, 02:45 a.m, sus-numitului i s-a recoltat o primă probă biologică de sânge care așa cum s-a consemnat în buletinul de analiză nr.50-51/C din 16.01.2013, a relevat o alcoolemie de 1,45 gr.%0. Următoarea probă biologică de sânge, recoltată la aceeași dată, ora 03:45 a.m, a confirmat o concentrație de 1,35 gr.%0 alcool în sânge.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 97/M/2013 din 16.01.2013 al S.M.L. Tulcea, reiese că moartea victimei T. G.-A., în vârstă de 26 ani, s-a produs la data de 16.01.2013 și a fost violentă datorându-se șocului traumatic și hemoragic,pe fondul poli-traumatismului cu multiple fracturi și leziuni ale organelor interne în condițiile accidentului rutier mai sus-descris. Din același act mai reiese că la data decesului, sângele victimei avea o concentrație de alcool pur de 1,30 gr.%.
Din actele de urmărire penală a rezultat că faptele penale cercetate în speța pendinte au fost săvârșite în următoarele împrejurări:
Inculpatul C. Ș., martorul D. O.-V. și viitoarea victimă T. G.-A., de vârste apropiate, vecini și prieteni domiciliați în or. Isaccea, jud. Tulcea, s-au întâlnit la data de 15.02.2013 inițial în mun. Tulcea, de unde au revenit acasă în aceeași seară în jurul orei 18:00 cu autoturismul proprietatea inculpatului marca Opel, de culoare albă, înmatriculat sub nr._, condus de către acesta, convenind să se revadă maia târziu în centrul localității lor de domiciliu, ceea ce s-a și întâmplat.
După ce s-au reîntâlnit, cei trei prieteni au consumat vin într-o magazie a părinților inculpatului, acesta consumând cca. 500 – 700 ml.
Apoi, cu același autoturism condus tot de către inculpat, sus-numiții au ajuns la barul S.C. J. Noviodunum SRL Isaccea, jud. Tulcea(la „Măgarul tăvălit”) locație unde până în jurul orei 24:00 au consumat bere alcoolizată Timișoreana, așa cum reiese din declarațiile martorilor P. M.(vânzătorbar și D. O.-V.).
Acesta din urmă, l-a apelat telefonic pe martorul L. A.-F.,prieten comun al celor trei, persoană pe care a întrebat-o dacă este deschis la un anumit bar din localitatea N., jud. Tulcea, unde dorește să ajungă cu prietenii săi. Acest ultim martor i-a spus interlocutorului său că barul respectiv este închis și că el se află într-o baracă pe care o posedă în zona „Capaclia” situată la cca. 6 km. de or. Isaccea, între această localitate și .. unde martorul D. O.-V. i-a spus că va veni în scurt timp cu cei doi însoțitori.
După ora 24:00 din noaptea de 15/16.01.2013, cei trei prieteni, circulând numai pe drumurile publice s-au deplasat cu același autoturism, condus tot de către inculpat, labarul S.C. Best Cafe Lav din orașul Isaccea, situat la cca. 1 km. de celălalt local unde, conform declarației martorului G. G. – barman,au comandat și consumat votcă „Absolut”,fiind incert care dintre ei și cantitatea băută.
Ulterior, circulând în același mod ca și până atunci pe DN22E87,ocupanții autoturismului_ au ajuns la baraca unde îi aștepta martorul L. A.-F.. Acesta le-a oferit musafirilor săi vin și la cca. 10 – 15 min. inculpatul și însoțitorii săi au plecat spre localitatea de domiciliu cu același autoturism condus de către el, fără ca vreunul dintre ei să-și cupleze centura de siguranță. La întoarcere, rulând pe același traseu, la cca. 1 km. de la ., jud. Tulcea, după parcurgerea unei distanțe de aproximativ 700 m. în pantă, la baza acesteia,într-o curbă la stânga, pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, al oboselii și a marii viteze de deplasare, neadecvată la condițiile de drum –cu carosabil umed și alunecos, inculpatul C. Ș. a pierdut controlul autoturismului care s-a izbit inițial cu partea dreaptă spate, în dreptul locului ocupat de victima T. G.-A., de un stâlp de susținere al firelor electrice situat în acea zonă. Din impact, victima a fost catapultată în afara autoturismului, pe carosabil, suferind numeroase și grave traumatisme în aceste împrejurări. Totodată, și inculpatul ca și martorul D. O.-V. au fost răniți în diferite grade în cursul acestui accident.
Impactul a dus la avarierea stâlpului de electricitate al părții vătămate S.C. Enel Distribuție Dobrogea S.A. iar zgomotul produs i-a atras la fața locului unde a ajuns între timp și pe numitul L. A.-F., pe martorii I. S., M. G.-C., P. D., P. A.-M. și S. D.. P. declarațiile lor, deoarece inculpatul C. Ș. a negat inițial acest lucru, aceștia au confirmat că el se afla la volanul autoturismului și totodată faptul că se afla vădit sub influența băuturilor alcoolice,asistând la testarea sa în vederea stabilirii acestui fapt, cu rezultatele mai sus-arătate.
Cei trei ocupanți ai autoturismului implicat în accident au fost transportați deopotrivă la S.J.U. Tulcea unde în pofida sprijinului medical de specialitate, numitul T. G.-A. a decedat în aceeași noapte, ora 03:40 a.m. pe fondul gravelor traumatisme suferite.
Întrucât, cu privire la tipurile, cantitățile și intervalele orare de consum de băuturi alcoolice au existat contradicții atât între declarațiile inculpatului cât și între ale acestuia și ale martorilor audiați în cauză, admiterea probei de estimare retroactivă a alcoolemiei s-a făcut în două variante de consum,astfel: 1) după prima variantă de consum, raportul de expertiză medico-legală nr. 2417/i/2013 din data de 9.12.2013 al I.N.M.L. M. Minovici București, a concluzionat că la data și ora producerii accidentului inculpatul ar fi putut prezenta o alcoolemie de cca. 1,60 gr.%0 și 2) în a doua variantă, același act a estimat o alcoolemie de creștere de cca. 0,65 gr.%0 concentrație de alcool pur în sânge.
În cauză a fost dispusă și efectuată și o expertiză tehnico-judiciară auto care a concluzionat că viteza de rulare a autoturismului condus de către inculpat la momentul producerii accidentului a fost de 72,3 km/h, mult superioară limitei maxime legale a vitezei de circulație în interiorul localităților pentru vehicule de același tip, respectiv, de 50 km/h. În aceiași expertiză se precizează că accidentul s-a produs în zona BK140, la ieșirea din curba periculoasă la stânga pe direcția Tulcea – G., constând în derapajul spre acostamentul din dreapta al căii de rulare și acroșarea pe aceiași parte a stâlpului de electricitate de pe marginea șanțului pluvial, urmată de răsucirea autoturismului până la oprirea pe carosabil a acestuia, timp în care victima a fost proiectată prin cadrul ușii dreapta spate, smulsă la impact. În aceeași expertiză se stabilește expres culpa directă, exclusivă și nemijlocită a conducătorului auto care putea evita accidentul dacă nu ar fi condus sub influența băuturilor alcoolice și ar fi respectat normele legale privitoare în primul rând la viteza de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice.
Numitul D. O. V. nu a dorit să fie examinat medico-legal și nu a depus plângere pentru leziunile suferite împotriva inculpatului față de care a arătat că nu are pretenții, consimțind să depună declarație doar în calitate de martor.
Situația de fapt așa cum a fost mai sus reținută este dovedită cu: actele de sesizare, de investire, de începere a urmăririi penale, de schimbare a încadrării juridice și de delegare, procesul-verbal de constatare și de cercetare la fața locului, planșele foto, actele medicale și medico-legale, înscrisurile de stabilirea și recalcularea alcoolemiei, actele de dispunere, efectuare și concluziile expertizei tehnico-judiciare auto, rapoartele de serviciu din 16.01.2013 ale lucrătorilor operativi P. I. și Ș. Pachel – ambii din cadrul I.P.J.Tulcea – Poliția or. Isaccea, adrese și înscrisurile doveditoare de stabilirea prejudiciului părții civile . S.A. C., declarațiile părții vătămate-părți civile T. N., declarațiile martorilor D. V. O., G. G., I. S., L. A.-F., M. G.-C., P. I., P. M., S. D. și U. I., toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere și înregistrările audio ale depozițiilor inculpatului.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art.396 alin.10 cod pr.penală întrucât inculpatul a recunoscut fapta și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu 1/3.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că deși faptele săvârșite de inculpat au un grad de pericol ridicat, scopul preventiv educativ pe care trebuie să-l atingă sancțiunea penală și finalitatea acesteia care trebuie să reprezinte o resocializare a inculpatului, pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, în cauză s-au constituit părți civile:
T. N. – tatăl victimei, cu:
- daune materiale: 15.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești pentru înmormântare cât și a pomenirilor ulterioare;
- daune morale: 1.000.000 lei.
T. E. – mama victimei, cu:
- daune materiale: 15.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești pentru înmormântare cât și a pomenirilor ulterioare;
- daune morale: 1.000.000 lei.
T. I. – fratele victimei, cu:
- daune morale: 300.000 lei.
Întrucât la momentul producerii accidentului autoturismul condus de către inculpat era asigurat în baza răspunderii civile obligatorii la . aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de asigurator de răspundere civilă și având în vedere noul cod de procedură penală, în calitate de parte responsabilă civilmente conform articolului 86.
De asemenea, a fost introdusă în cauză în calitate de asigurator și S.C. Alico Asigurări România S.A, societatea la care victima avea asigurare în baza contractului nr._.
Pe latura civilă au fost administrate probele cu înscrisuri și proba testimonială. Au fost astfel audiați în cauză martorii V. M. C. și B. E. (martori comuni ai părților civile).
În declarația dată în ședința publică din 13 ianuarie 2015 inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile civile cu suma de 15.000 lei pentru fiecare.
În privința despăgubirilor materiale instanța a reținut că acestea nu au fost dovedite în totalitate de nici una din părțile civile T. N. și T. E..
Astfel, instanța a avut în vedere că aceste părți civile au solicitat cu titlu de daune materiale suma totală de 30.000 lei (câte 15.000 lei fiecare) reprezentând cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești pentru înmormântare cât și a pomenirilor ulterioare.
Cu martorii audiați s-a dovedit împrejurarea că victimei i-au fost organizate toate rânduielile creștinești legate de înmormântare și celelalte pomeniri ulterioare, fără ca martorii să poată preciza detalii de sumele cheltuite cu aceste ritualuri, astfel că instant va avea în vedere înscrisurile depuse în dovedire la dosar de către părțile civile ( filele 75 -109).
Instanța a avut în vedere că au fost depuse înscrisuri (facturi și bonuri fiscale pentru produse alimentare și nealimentare inclusiv cele legate de costul monumentului funerar) în sumă totală de 16.256,19 lei. Cu toate acestea instanța nu a avut în vedere această sumă, ci suma rezultată prin scăderea sumei de 4.055,64 lei (_,19 – 4055,64 =_,55 ) reprezentând cheltuieli spitalizare ale tatălui victimei, apreciind că acestea nu se justifică, întrucât:
Această sumă rezultă dintr-un decont de cheltuieli aflat la fila nr. 109 dosare emis de către Spitalul Județean C., care însă nu este însoțit și de chitanța doveditoare plății acestor cheltuieli de către tatăl victimei, ele putând fi fost achitate și de către Casa de Asigurări de Sănătate. Mai mult, nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și internarea tatălui cu diagnosticul „plagă deschisă a altor părți și nespecificate ale abdomenului” la mai mult de un an de la momentul accidentului rutier soldat cu moartea victimei din cauză.
Cum pe bonurile fiscale depuse la dosar nu este specificat în mod firesc, numele cumpărătorului, instanța urmează ca suma de 12.200,55 lei reprezentând daune materiale să nu fie defalcată pentru tatăl și respectiv mama victimei, ea urmând a fi acordată părinților victimei.
În privința daunelor morale solicitate de părțile civile în cuantum de: 1.000.000 lei – partea civilă T. N., 1.000.000 lei – partea civilă T. E. și 300.000 lei – partea civilă T. I., sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 19 alin.5 cod pr.penală și art. 1357 Noul Cod Civil(aplicabile în speță potrivit dispozițiilor art.3 din Lg.71/2011) care folosește termenul general de „prejudiciu” fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte – mama, tatăl și fratele decedatului T. G. - prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar cu titlu de daune morale, au scopul de a alina suferința pricinuită membrilor familiei prin moartea victimei de care erau legați afectiv.
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat – moartea fiului/fratelui - astfel că daunele morale, în principiu sunt justificate. Raportat însă la criteriile impuse de practica judiciară care stau la baza acordării acestora, instanța reține că sumele solicitate de câte 1.000.000 lei și 300.000 lei sunt exagerate. Astfel, un cuantum de 100.000 lei pentru partea civilă T. I. și câte 120.000 lei fiecare pentru părțile civile T. N. și T. E. a fost considerat de instanță întemeiat și reprezentând o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acestora, de care victimele erau legate printr-o relație afectivă de natură familială.
P. stabilirea daunelor morale la sumele menționate, instanța a apreciat că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene(P.Tercier, Op.cit.p.268.)
În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile, instanța apreciază că admiterea daunelor morale în cuantumul menționat este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern (art.19, 25 cod proc. pen. raportat la art.1357 cod civil) cât și exigențelor art.3. din Protocolul nr. 7. la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Având în vedere că la data producerii accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat la S.C. C. A.. S.A. conform Deciziei nr. 1/28.03.2005 pronunțată de Î.C.C.J. în recursul în interesul legii, coroborat cu prevederile art. 86 cod pr.penală și art. 49.alin.1. din Lg. nr. 136/1995 conform cărora asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații răspund în baza legii față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, instanța reține că asiguratorul- parte responsabilă civilmente va fi obligat în solidar cu inculpatul, în limita contractului de asigurare.
Împotriva sentinței penale nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ au declarat apel părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E., Târhoagă I. și asigurătorul S.C. C. A. S.A.
Părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I. au solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului și stabilirea unui regim privativ de libertate; prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului biologic în S,N.D.G.J., conform art. 3,4 și 7 din Legea nr. 76/2008; majorarea daunelor materiale și morale acordate părților civile; acordarea integrală a cheltuielilor judiciare.
Asigurătorul S.C. C. A. S.A. a susținut că nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile, această obligație revenind inculpatului, care urmează a fi despăgubit ulterior de asigurător, în măsura în care dovedește achitarea despăgubirilor către părțile civile; s-a invocat existența unei cauze de înlăturare a caracterul ilicit al faptei - respectiv consimțământul victimei, care a acceptat să se deplaseze cu autoturismul condus de inculpat, deși cunoștea că acesta se află sub influența băuturilor alcoolice; în subsidiar, s-a solicitat să se constate culpa concurentă a victimei, care nu purta centura de siguranță, cu consecința diminuării despăgubirilor civile; s-a mai solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale, considerat excesiv.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. Ș., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că în data de data de 16.01.2013, în jurul orei 01:00, pe fondul conducerii pe drumurile publice a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ cu o viteză peste limita legală și având o alcoolemie peste limitele legale, a produs un accident rutier, soldat cu decesul numitului T. G., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art.192 alin. 2 Cod penal și art.336 alin. 1 Cod penal.
Prima instanță a stabilit în mod corect culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier și al decesului victimei T. G., nepurtarea centurii de siguranță de către victimă neputând fi considerată ca o cauză concurentă la producerea decesului.
Conform expertizei tehnice efectuată în cauză, referitor la dinamica accidentului rutier, rezultă că la ieșirea dintr-o curbă periculoasă la stânga, din cauza vitezei și a carosabilului ud, inculpatul a pierdut controlul autoturismului, a intrat pe acostament, unde a lovit un stâlp cu partea lateral dreapta a autoturismului. În timpul impactului, victima aflată pe bancheta din spate a fost proiectată violent spre dreapta, smulgând mânerul de viraj din partea stângă, de care se ținea și s-a lovit la cap; mânerul de viraj din partea stângă a fost găsit pe carosabil, lângă victimă, ceea ce denotă că în momentul impactului acesta se afla pe centrul banchetei; ulterior victima a fost proiectată din mașină prin cadrul portierei dreapta ce a fost smulsă la impactul cu stâlpul. S-a stabilit că viteza de limită de derapare a autoturismului a fost de 72,3 Km/h, însă viteza de deplasare a avut o valoarea mai mare, mult superioară limitei maxime admisă în localitate.
Se constată că autoturismul se deplasa cu o viteză mare, mai ales într-o curbă deosebit de periculoasă, iar forța impactului cu stâlpul a fost una deosebită, ce a determinat smulgerea portierei dreapta spate, precum și a mânerul de viraj din partea stângă, de care se ținea victima. Impactul cu stâlpul s-a produs în zona banchetei din spate a autoturismului, astfel că victima a resimțit brutal forța impactului, așa încât nepurtarea centurii de siguranță nu se poate considera că a contribuit la amplificarea traumatismelor suferite de victimă și care au condus la decesul acesteia.
S-ar putea reține o culpă a victimei ca urmare a nepurtării centurii de siguranță dacă circumstanțele cauzei ar arată că centura de siguranță ar fi putut salva viața victimei, însă viteza mare de deplasare, impactul cu stâlpul în zona unde se afla victima, starea de inconștiență a victimei după impactul cu stâlpul, ce a favorizat proiectarea în afara autoturismului arată că rezultatul se putea produce și dacă victima ar fi purtat centura de siguranță.
În mod evident accidentul rutier nu a fost cauzat de nepurtarea centurii de siguranță, după cum nu se poate aprecia că centura de siguranță ar fi putut salva viața victimei, în raport de modul concret în care s-a produs accidentul rutier. De altfel, nici în raportul de expertiză tehnică auto nu se reține că nepurtarea centurii de siguranță ar fi influențat urmările accidentului rutier.
Totodată, este neîntemeiată și susținerea asigurătorului S.C. C. A. S.A. privind incidența cauzei justificate prev. de art. 22 Cod penal.
Conform art. 22 Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
Împrejurarea că victima T. G. a acceptat să se deplaseze cu autoturismul condus de inculpat, cunoscând că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu constituie o acceptare a suprimării vieții sale în cursul unui accident rutier produs de inculpat, o astfel de variantă fiind evident nereală.
Pentru a se reține incidența art. 22 Cod penal este necesar să existe un consimțământ valabil exprimat al persoanei vătămate, care să fie neechivoc, ori în cauză un astfel de consimțământ lipsește ci desăvârșire, nicidecum victima nedorind să-i fie suprimată viața. O altă condiție este ca respectivul consimțământ să privească valori sociale al căror titular este persoana vătămată și de care acesta poate dispune în mod legal. În art. 22 alin. 2 Cod penal, se prevede că nu produce efecte consimțământul persoanei vătămate în cazul infracțiunilor contra vieții. Așadar, chiar dacă ar fi existat consimțământul victimei, oricum nu ar putut produce efecte juridice, din perspectiva incidenței cauzei justificate prev. de art. 22 Cod penal.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, criticată de părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I., curtea constată că prima instanță a aplicat inculpatului C. Ș. pedepse corect individualizate, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal. De altfel, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă a fost aplicată o pedeapsă apropiată de media dintre minimul și maximul special, care reflectă corespunzător gravitatea faptei. În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului s-a aplicat o pedeapsă apropiată de minim, însă după aplicarea regulilor concursului de infracțiuni a rezultat o pedeapsă finală care reflectă gradul de pericol al faptei, dar și persoana inculpatului și conduita sa procesuală.
Curtea constată că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul pe drumurile publice, deși avea o îmbibație alcoolică peste limita legală care combinată cu viteza mare de deplasare au condus la producerea accidentului rutier soldat cu decesul victimei T. G., persoană tânără, în vârstă de doar 26 de ani.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, în considerarea urmării produse, dar pe de altă parte se constată că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră, este tânăr, nu are antecedente penale, este integrat social, astfel că pedepsele aplicate asigură un just echilibru în tratamentul sancționator al inculpatului, reflectând pe de o parte gravitatea faptei, iar pe de altă parte datele personale favorabile ale inculpatului, așa încât nu se impune majorarea pedepselor stabilite inculpatului C. Ș..
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, de asemenea criticată de părțile civile, prima instanță a apreciat suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. Ș..
În cauză sunt realizate condițiile prev. de art. 91 alin. 1 lit. a-c Cod penal, întrucât pedeapsa rezultantă nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și și-a exprimat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
Condiția prev. de art. 91 alin. 1 lit. d Cod penal implică aprecierea instanței că inculpatul nu va mai comite infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei, în raport de persoana infractorului, conduita avută anterior, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare.
În dezacord cu aprecierea primei instanțe, curtea consideră necesar ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim privativ de libertate.
Prima instanță a pus accent pe persoana inculpatului C. Ș., însă la stabilirea regimului de executare trebuie să țină seama și de infracțiunile comise și gradul lor de pericol social. Este real că inculpatul C. Ș. nu are antecedente penale, este tânăr, a avut o conduită procesuală sinceră, provine dintr-o familie organizată, însă nu pot fi ignorate consecințele acțiunilor sale care au condus la decesul unei persoane la fel de tinere, a cărei viață a fost suprimată în mod brutal, urmare unei conduite nu doar imprudente a inculpatului.
Inculpatul C. Ș. a consumat băuturi alcoolice în imobilul părinților săi, după care a mers cu autoturismul într-un bar din localitatea Isaccea, a continuat să consume băuturi alcoolice, iar de aici a plecat tot la volanul autoturismului într-un alt bar, unde de asemenea a consumat băuturi alcoolice, pentru ca în final să meargă la martorul L. A. F.. În drumul de întoarcere, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al vitezei mari, s-a produs accidentul rutier. Din buletinul de analiză nr.50-51/C din 16.01.2013 a rezultat că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,45 gr.%0 la prima probă, recoltată la ora 02.45, respectiv 1,35 gr.%0 alcool în sânge la a doua probă, recoltată la ora 03.45.
Se constată că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în mai multe locații, în tot acest timp s-a deplasat cu autoturismul, demonstrând încălcarea cu mare ușurință a valorilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, fiind interzisă conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul nu a avut nicio motivație obiectivă pentru deplasarea cu autoturismul, fiind evident că a acționat pentru a se distra împreună cu prietenii săi. dar într-un mod periculos pentru siguranța circulației pe drumurile publice, așa cum rezultă din accidentul rutier produs pe drumul de întoarcere către loc Isaccea.
Inculpatul a comis infracțiunea de ucidere din culpă și nu a urmărit sau acceptat producerea acestei urmări, dar trebuie observat că nu suntem doar în prezența comiterii unei fapte din culpă, ci și a unei fapte intenționate - conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, care a favorizat producerea accidentului rutier în urma cărui a survenit decesul victimei T. G..
Inculpatul ar fi trebuit să conștientizeze că prin conducerea autoturismul cu o alcoolemie peste limita legală îi sunt alterate aptitudinile psiho-fizice necesare pentru conducerea autoturismului în siguranță, dar a ignorat cu mare ușurință posibilele urmări grave ce se puteau produce. Afectarea comportamentului inculpatului prin consumul de alcool este demonstrat prin faptul că a circulat cu o viteză crescută la . deosebit de periculoasă, nu a mai putut anticipa corect manevrele pe care trebuie să le facă, nu a redus viteza, nu a frânat, ceea ce condus la pierderea controlului autoturismului.
Curtea reține că modul în care a acționat inculpatul, gravitatea faptelor comise, a urmărilor produse, ușurința cu care a încălcat norme elementare privind circulația pe drumurile publice, chiar pe fondul unor date personale favorabile, impun executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate. Datele personale ale inculpatului nu constituie o garanție suficientă a prevenirii pe viitor a săvârșirii de infracțiuni, dat fiind că în contextul acelorași date personale inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.
Curtea mai are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere cu urmări grave, care în multe situații se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice. Totodată, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
D. urmare, curtea apreciază că pentru a se asigura prevenirea săvârșirii de infracțiuni, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale, este necesar ca pedeapsa de 3 ani închisoare să se execute în regim de detenție, urmând a se înlătura dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește acțiunea civilă, curtea constată că prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul daunelor materiale și al daunelor morale acordate părților civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I..
Nu se constată motive pentru a majora cuantumul daunelor materiale acordate părților civile, întrucât din probele administrate nu se desprinde concluzia certă a efectuării unor cheltuieli mai mari cu pomenirea victimei. Martorii V. M. C. și baciu E. fac referire la participarea unui număr mare de persoane la înmormântarea victimei, precum și la ritualurile religioase ulterioare pentru pomenirea victimei, însă nu oferă date privind sumele cheltuite de părțile civile Târhoagă N. și Târhoagă E.. Una din condițiile răspunderii civile delictuale este ca prejudiciul să fie cert sub aspectul existenței și al întinderii sale. Deși părțile civile Târhoagă N. și Târhoagă E. invocă un prejudiciu material de 30.000 lei, acesta nu este dovedit de probele administrate în cauză și nu poate fi acordat pe baza unei simple estimări a instanței, lipsind elementul de certitudine.
Daunele morale acordate de prima instanță sunt suficiente pentru repararea prejudiciului moral cauzat părților civile prin decesul victimei T. G..
În Codul civil legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului patrimonial, revenind instanței dreptul și obligația de a identifica în concret criteriile de individualizare a prejudiciului nepatrimonial, plecând de la conținutul textului de lege care permite acoperirea durerii încercate prin moartea victimei, iar nu o compensare a vieții pierdute.
Curtea, în baza propriului examen, consideră că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o . criterii, și anume consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, iar celui care le pretinde îi revine sarcina să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial.
Pe de altă parte, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echității care exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate și nu o îmbogățire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial. În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudicial moral suferit.
În aceste condiții, în aprecierea rezonabilității sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al comunității, întrucât doar prin raportare la percepția generală privind importanța unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparație echitabilă.
Având în vedere toate aceste aspecte privind cuantificarea prejudiciului nepatrimonial, curtea apreciază că suma ce trebuie stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale trebuie să aibă are un caracter rezonabil, proporțional și adecvat scopului reparator al răspunderii civile delictuale.
Părțile civile Târhoagă N. și Târhoagă E., părinții victimei, precum și partea civilă Târhoagă I., fratele victimei au suferit ca urmare a decesului brusc al fiului, respectiv fratelui, sunt lipsite în continuare de suportul moral, afectiv al acestuia; pierderea copilului constituie pentru părinți o traumă deosebită, mai ales dacă decesul survine la o vârstă tânără, iar această traumă psihică importantă se impune a fi compensată corespunzător, prin acordarea de daune morale, la un nivel acceptabil, care să nu reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, dar nici să aibă un caracter derizoriu.
C. apreciază că sumele stabilite de prima instanță cu titlu de daune morale pentru părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I. pot compensa prejudiciul nepatrimonial pricinuit prin decesul victimei T. G., corespunde practicii judiciare a instanței, ținând cont și de circumstanțele particulare ale cauzei.
D. urmare, suma de 120.000 lei, acordată cu titlu de daune morale fiecăruia dintre părinți, precum și suma de 100.000 lei acordată cu titlu de daune morale fratelui victimei, sunt de natură a compensa prejudiciul nepatrimonial cauzat și nu se impune majorarea cuantumului acestor despăgubiri, așa cum au solicitat părțile civile, după cum nu este justificată nici reducerea acestor sume, potrivit solicitării asigurătorului.
Inculpatul este singurul culpabil de producerea decesului victimei T. G., astfel că inculpatul și asigurătorul trebuie să suporte integral prejudiciul material și moral pricinuit părților civile.
Curtea constată întemeiată și obligarea asigurătorului S.C. C. A. S.A. în solidar cu inculpat la plata despăgubirilor civile, contrara susținerilor asigurătorului S.C. C. A. S.A.
Potrivit art. 49,50 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 se mai prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 este instituită explicit răspunderea directă a asigurătorului pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, astfel că nu poate fi primită apărarea asigurătorului în sensul că obligația de plata a despăgubirilor revine inculpatului, care urmează a fi despăgubit ulterior de asigurător, în măsura în care dovedește achitarea despăgubirilor către părțile civile. O astfel de interpretarea a dispozițiilor Legii nr. 136/1995 este vădit contrară art. 54 alin. 2 din lege și ar lipsi de conținut răspunderea civilă contractuală a asigurătorului, care ar despăgubi numai pe inculpat pentru sume plătite părților civile. În cazul în care inculpatul ar fi insolvabil și nu ar putea despăgubi părțile civile, acestea din urmă nu și-ar putea realiza dreptul, dat fiind că nu s-ar putea îndrepta direct împotriva asigurătorului, ori nu aceasta este rațiunea instituirii răspunderii asigurătorului prin Legea nr. 136/1995.
Prima instanță a acordat integral cheltuielile judiciare solicitate de părțile civile, respectiv suma de 3.310 lei, astfel că nu se constată motive de netemeinicie a hotărârii primei instanțe. Motivul invocat în scris privitor la suportarea cheltuielilor judiciare și de asigurător se constată că nu a mai fost susținut de părțile civile în cursul dezbaterilor.
Curtea concluzionează astfel că criticile formulate de asigurător sunt integral neîntemeiate, urmând a fi respins apelul acestuia. Cu privire la apelurile părților civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I., curtea constată întemeiată doar critica referitoare la greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei rezultante, sub acest aspect urmând a fi admise apelurile.
Pentru aceste considerente,în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de asigurătorul S.C. C. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I. împotriva sentinței penale nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va înlătura din sentința penală apelată aplicarea dispozițiilor art. 91, 93, 96 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. Ș. și se va dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. Ș. să se execute în regim de detenție, conform art. 60 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părților civile vor rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat asigurătorul S.C. C. A. S.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de asigurătorul S.C. C. A. S.A, cu sediul în Sibiu, ..5, .. 3-6, jud. Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de părțile civile Târhoagă N., Târhoagă E. și Târhoagă I., toți cu domiciliul procesual ales la S.C.P.A. JGV și Asociații, cu sediul în G., ..141, . împotriva sentinței penale nr. 17/11.03.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr._ .
În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură din sentința penală apelată aplicarea dispozițiilor art. 91, 93, 96 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. Ș..
Dispune ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. Ș. să se execute în regim de detenție, conform art. 60 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părților civile rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă asigurătorul S.C. C. A. S.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.09.2015.
Președinte,Judecător,
M. D. M. C. C.
Grefier,
C. A.
Jud.fond M.F.G.
Red.dec.jud.M.D.M./8 ex./21.09.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
