Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 167/P/C
Ședința publică de la 21.07.2015
Completul compus din:
Președinte - D. I. N.
Cu participarea:
Grefier – G. C.
Procuror – L. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul I. D. – fiul lui S. și Maviș, ns. la 12.05.1993 în mun. Medgidia, jud. C., CNP_ - în prezent aflat în P. P. Albă, împotriva încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată în dosarul nr. _ 15 al Tribunalului C. – Secția Penală, având ca obiect „verificarea măsurilor preventive în cursul judecății – art. 208 Cod procedură penală”
În conformitate cu dispozițiile art. 358 C.pr.pen. la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat I. D., aflat în stare de arest preventiv în cadrul Penitenciarului P. Albă, asistat de avocat substituent C. I. al avocatului substituit/ales Z. L. O., cu împuternicire avocațială aflată la dosar;
Procedura este legal îndeplinită, partea fiind citată cu respectarea dispozițiilor art. 258 - 262 C.pr.pen..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință;
În conformitate cu dispozițiile art. 372 C.pr.pen., s-a verificat identitatea contestatorului inculpat I. D., care arată că menține prezenta contestație.
La interpelarea Curții, având pe rând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului I. D., arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Având cuvântul, pentru contestatorul inculpat I. D., avocat ales C. I., arată că în fața instanței de fond s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. În prezenta cauză prezintă relevanță dispozițiile art. 202 alin. 1 și 3 C.pr.pen. din perspectiva duratei ce a trecut de la momentul luării măsurii arestării preventive, a conduitei adoptate de inculpat, și anume, de recunoaștere a faptei, aspecte ce demonstrează că inculpatul nu prezintă un real pericol din perspectiva cercetării judecătorești. Pe cale de consecință, în urma analizării rezonabilității perioadei scurse de la momentul luării măsurii arestării preventive, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu se justifică.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, procuror L. S., solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. În mod temeinic, Tribunalul C. a respins cererea de înlocuirea a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară și a menținut măsura arestării preventive. Solicită să fie avut în vedere că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune de violență. Mai mult, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, în anul 2013 acesta a mai fost condamnat tot pentru o infracțiune de violență. Inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană violentă. Nu s-a adus atingere termenului rezonabil, în condițiile în care fapta a fost comisă în martie 2015 iar urmărirea penală a fost finalizată în două luni, fiind emis rechizitoriul în mai 2015.
Singura măsură proporțională în raport de persoana inculpatului și circumstanțele faptei este măsura arestării preventive.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat I. D. este de acord cu avocatul său. În situația punerii sale în libertate, va respecta toate obligațiile impuse în sarcina sa.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea din data de 08.07.2015, pronunțată în dosarul nr. _ 15 al Tribunalului C. – Secția Penală, s-a hotărât:
„În baza art.208 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art. 362 alin. 2Cod procedură penală în referire la art.207 alin.4 Cod procedură penală,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul I. D.-fiul lui S. și Maviș,ns.la 12.05.1993 în mun.Medgidia,jud.C. ,CNP_- în prezent aflat în P. P. Albă-.
Menține măsura arestării preventive față de inculpat,pe o perioadă de 60 de zile,de la data de 08.07.2015 și până la data de 05.09.2015.
Respinge ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu /măsura controlului judiciar.
Măsura se comunică conform dispozițiilor legale. »
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul I. D., motivele de contestație fiind expuse oral cu ocazia dezbaterilor din data de 21.07.2015 și sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri, neimpunându-se reiterarea lor.
În fața Curții nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând încheierea contestată în raport de motivele de contestație invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este fondată contestația formulată, pentru următoarele:
Prin rechizitoriul nr.227/P/2015 întocmit la data de 15.05.2015 de P. de pe lângă Tribunalul C. și înregistrat la data de 18.05.2015, a fost trimis în judecată inculpatul I. D., în stare de arest preventiv,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în noaptea de 07/08.03.2015, în jurul orelor 24,00, pe fondul consumului de alcool și al unei stări conflictuale spontane, ar fi înjunghiat și lovit cu un cuțit persoana vătămată A. Șaban și i-ar fi creat leziuni de violență ce ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur și corp tăietor-înțepător, ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale ,dacă nu survin complicații, leziunea abdominală respectiv, plaga înjunghiată i-ar fi pus viața în pericol prin hemiperitoneu,complicată ulterior cu peritonită fecaloidă.
Măsura arestării preventive a fost luată în faza de urmărire penală, prin încheierea nr.55/ 09.03.2015 a JDL din cadrul Tribunalului C.(dosar nr. 1449/118/2o15),menținută prin încheierea nr. 35/P/din 11.03.2015 a JDL din cadrul Curții de Apel C., pe o durată de 30 de zile,cu începere de la data de o9.03.2o15 și până la data de 07.04.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 31/UP din 09.03.2015. .
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea nr. 88 /din data de 06.04..2o15 ,a JDL din cadrul Tribunalului C.(dosar nr. 2298/118/2o15) pe o perioadă de 3o de zile, de la data de o8.o4.2o15 până la data de o7.o5.2o15 și prin încheierea nr. 121 / 04.05.2015 pe o perioadă de 3o de zile ,de la data de o8.o5.2o15 până la data de o6.o6.2o15.
Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză față de inculpat, cu privire la infracțiunea prevăzută în rechizitoriu și menționată mai sus.
În procedura de cameră preliminară, măsura arestării preventive a fost menținută față de inculpat, prin încheierile din data de 20 mai 2015 și din data de 17.06.2015.
Curteaconstată că raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, și în prezent reiese presupunerea rezonabilă, în sensul prevederilor art.223 alin.2 Cod procedură penală,c ă inculpatul a comis fapta dedusă judecății,ce poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor și că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive iar ulterior menținerea,subzistă neintervenind modificări până la acest moment procesual.
În acest sens, Curtea are în veder următoarele mijloace de probă administrate:
- proces – verbal de consemnare a sesizării telefonice;
- plângerea și declarațiile persoanei vătămate;
- proces-verbal de cercetare la fața locului în care au fost consemnate aspectele și urmele identificate la fața locului, precum și planșa foto;
- concluziile provizorii ale medicului legist și raportul de constatare medico – legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală C.;
- raportul medico-legal a menținut concluziile provizorii, dar cu precizarea că numărul zilelor de îngrijiri medicale este mai mare -30-35 zile- iar leziunea abdominală ce i-a pus viața în primejdie prin plaga înjunghiată cu peritoneu a fost complicată ulteriorcu peritonită fecaloidă;
- depozițiile martorilor S. N., S. Rasim, Șaban Atișa, Bacî S. A. Zis „P., care au perceput în mod direct altercația produsă între victimă și inculpat;
- declarațiile inculpatului I. D., care recunoaște săvârșirea tentativei de omor dar cu precizarea că ar fi reacționat în această manieră datorită atitudinii violente a victimei.
Instanța de fond a reținut în mod corect că subzistă temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că privarea de libertate a inculpatului, este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a inculpatului I. D. la acest moment procesual (la aproximativ 4 luni de la comiterea faptei), prezintă o stare de pericol concret pentru ordinea publică, reflectată de gravitatea deosebită a infracțiunii, constând în aceea că a încercat să suprime viața unei persoane, prin acțiuni fizice violente exercitate asupra victimei,cu un cuțit,armă vulnerantă aptă să producă leziuni incompatibile cu viața,prin aplicarea unei lovituri puternice în zona abdominală ,regiune vitală a corpului-cu un cuțit care a cauzat o plagă înjunghiată penetrantă ,ce a necesitat intervenție medicală de urgență ,de atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață al oricărei persoane ,de sentimentul de insecuritate și starea de neliniște în comunitate ,generată de comiterea unei fapte de o asemenea gravitate.Pericolul social accentuat decurge și din datele existente la dosar ,din care reiese că inculpatul a încercat să împiedice aflarea adevărului ,în sensul că imediat după comiterea infracțiunii a ascuns briceagul folosit la înjunghierea persoanei vătămate ,pe acoperișul unei clădiri învecinate cu locuința sa,acesta fiind găsit de către organele de urmărire penală ,potrivit mențiunilor din procesul-verbal încheiat cu acea ocazie. Nu în ultimul rând ,trebuie avută în vedere și antecedența penală, întrucât potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat în anul 2013 pentru comiterea unor fapte de violență ,fiind cunoscut și ca o persoană violentă.
Curtea constată că măsura este proporțională cu gravitatea acuzației penale adusă inculpatului iar raportat la circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, perioada de arest preventiv nu a depășit termenului rezonabil al privării de libertate, pentru a se stabili că motivele inițiale care au determinat arestarea, și-au pierdut din relevanță.
Instanța de fond a apreciat în mod întemeiat, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că sunt îndeplinite cerințele impuse pentru prelungirea detenției preventive, în sensul că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, pentru prezervarea ordinii publice.
În consecință, Curtea constată că măsura arestării preventive este în continuare singura măsură privativă aptă, proporțională și menită să asigure buna desfășurare a procesului penal, în sensul reglementat de art.202 alin.1 Cod procedură penală,în raport de fazele procesuale parcurse, nefiind întemeiate motivele de contestație invocate de către inculpat prin care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Față de ansamblul considerentelor expuse, Curtea va respinge contestația formulată de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b) cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul I. D., fiul lui S. și Maviș, ns. la 12.05.1993 în mun. Medgidia, jud. C., CNP_ - în prezent aflat în P. P. Albă, împotriva încheierii din data de 08.07.2015, pronunțată în dosarul nr. _ 15 al Tribunalului C. – Secția Penală.
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, obligă pe inculpatul I. D. la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.07.2015.
Președinte,
D. I. N.
Grefier,
G. C.
Jud. fond: N. A.
Red. înch.. Jud. D.I. N.
2 ex./ 30.07.2015
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 606/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
