Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 60/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 60/P/C
Ședința publică din 12.03.2015
Completul compus din:
Președinte – V. L.
Cu participare: Grefier – M. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. prin procuror L. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul L. I., fiul lui A. și A., născut la 27.09.1966, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 39 din 03.02.2015, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect art. 598 C.p.p..
În conformitate cu dispozițiile art. 358 C.p.p., la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat L. I., asistat de avocat desemnat din D. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 258-262 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea a verificat datele de identitate ale condamnatului L. I., acesta precizând faptul că își menține contestația formulată.
Avocat D. A., pentru contestatorul condamnat L. I., solicită încuviințarea depunerii la dosarul cauzei a unui memoriu formulat de acesta, ce cuprinde motive de contestație.
Totodată, arată faptul că persoana condamnată L. I. dorește să-și facă singură apărarea, punând concluzii.
Întrebat fiind de instanță, contestatorul condamnat L. I. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu, însă solicită să-și facă apărarea prin propria persoană.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită primirea la dosar a memoriului formulat de condamnat.
Curtea încuviințează depunerea unui memoriu formulat de către contestatorul condamnat L. I..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în dezbateri, pe fondul contestației.
Având cuvântul, apărătorul condamnatului L. I., avocat D. A., arată că având în vedere poziția procesuală a condamnatului, solicită admiterea contestației formulată de către acesta cu consecința reanalizării în fond a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei aplicate acestuia.
Arată că apărările cu privire la acest aspect le va face condamnatul, acesta insistând că există un precedent referitor la aplicarea legii penale mai favorabile astfel încât solicită a fi ascultat condamnatul în apărările pe care și le-a formulat singur.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare ca fiind inadmisibilă.
Situația condamnatului a mai fost o dată analizată sub aspectul legii penale mai favorabile, la sesizarea comisiei de evaluare din cadrul penitenciarului, când instanța a ajuns la concluzia că legea penală mai favorabilă este legea veche. Cu toate acestea, condamnatul a mai formulat ulterior o contestație la executare, fiind analizată din nou cererea acestuia, instanța respingând respectiva cerere ca inadmisibilă întrucât s-a mai pronunțat o hotărâre cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, cauza de față reprezintă analizarea pentru a treia oară a situația condamnatului referitor la aplicarea legii penale mai favorabile.
Pentru aceste motive, procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată întrucât în mod corect instanța a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului.
Având cuvântul, condamnatul L. I. arată că sesizarea penitenciarului privind aplicarea legii penale mai favorabile a fost soluționată în dosarul nr._, însă nu s-a luat în calcul că acesta a fost judecat în mod definitiv, astfel încât nu putea fi condamnat a doua oară, pentru recidivă și concurs de infracțiuni. Nu s-a luat în calcul art. 10 din Legea nr. 187 care prevede că acesta poate fi sancționat numai în momentul în care a făcut o infracțiune conform codului nou.
Învederează că în practică au hotărâri prin care s-au redus pedepse de la 18 ani la 12 ani închisoare, unde nu s-a luat în calcul nici concursul de infracțiuni și nici starea de recidivă.
Arată că a doua contestație a fost întemeiată pe disp. art. 597 C.p.p., care i-a fost respinsă în baza art. 599 C.p.p., deși nu este vinovat cu absolut nimic, însă există precedente în care s-au admis astfel de cereri.
În art. 16 din Constituție se reține că toți cetățenii României au aceleași drepturi în fața autorităților publice, fără privilegii sau discriminări. Precizează că în prezent se simte discriminat, arătând că unui coleg de-al său i-a fost redusă pedeapsa de la 18 ani la 12 ani închisoare, iar altuia i s-a redus pedeapsa de la 25 ani la 17 ani închisoare.
În plus, arată că într-o sentință penală a Tribunalului Bihor s-a reținut faptul că este admisibilă o a doua cerere.
Curtea, față de susținerile contestatorului condamnat L. I., învederează acestuia că obiectul dosarului îl constituie contestația pe care a formulat-o împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, în baza art. 599 al. 5 C.p.p., ca inadmisibilă cererea prin care solicita aplicarea legii penale cu privire la pedeapsa pe care o execută. Astfel, pune în vedere acestuia să precizeze motivele pentru care nu consideră că cererea sa formulată privind aplicarea legii penale mai favorabile nu este inadmisibilă .
Având cuvântul, în continuare, condamnatul L. I. consideră că potrivit art. 599 C.p.p. nu mai are dreptul, deși susține că are dreptate. Arată că există precedent, astfel potrivit unei sentințe penală pronunțată de Tribunalul Bihor s-a considerat admisibilă formularea unei noi cereri ce aplicare a legii penale mai favorabile pe calea contestației la executate întemeiată pe disp. art. 598 al. 1 lit. d C.p.p.
În concluzie, consideră că este întemeiată contestația formulată întrucât are dreptate și solicită reducerea pedepsei aplicate de la 15 ani la 12 ani, întrucât depășește cu 3 ani limita maximă de pedeapsă.
CURTEA:
Asupra contestației de față, reține următoarele;
Pronunțând sentința penală nr. 39 din 03.02.2015, în dosarul penal nr._, Tribunalul C., în temeiul art.595, alin.5, C.p.p, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul L. I., fiul lui A. și A., născut la data de 27.09.1966, în prezent aflat în Penitenciarul Poarta Albă.
Totodată, în temeiul art.275 alin.2 C.p.p., a fost obligat contestatorul L. I. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în fond către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;
„Prin cererea adresata acestei instanțe si înregistrate sub nr._ la data de 23 decembrie 2014, petentul condamnat a solicitat aplicarea legii mai favorabile in raport de pedeapsa rezultanta de 15 ani închisoare, in executarea careia se găsește. Se invoca și o sentința a Tribunalului Ialomița prin care i-a fost aplicata legea mai favorabila, sentința însă care a fost modificată in calea de atac prin respingerea sesizării aplicării legii mai favorabile .
Din actele si lucrările cauzei rezulta ca petentul condamnat L. I., se afla în executarea unei pedepse de rezultante de 15 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, in dosar nr. 1304/2006, ramasa definitivă prin Decizia penală nr.5.395/20.IX.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală,pentru art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din Cod penal de la 1969 si art.203 din vechiul Cod penal de la 1969.
S-au depus copiile sentinței penale nr.244/F din 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar penal nr._ însoțită de referat întocmit de compartimentul executări penale și a deciziei penale nr.481/c din 18.07.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală.
Analizând situația inculpatului instanța constata următoarele:
Prin Sentința penală nr.30/5.II.2014 a Tribunalului Ialomița, din Dosarul nr._, care a rămas definitivă prin Decizia penală nr.15/C/L.P.M.F./20.II.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ (394/2014), intrată în puterea de lucru judecat, a fost respinsă sesizarea comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul L. I., aflat în executarea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, stabilite prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, Dosarul nr.1304/2006, definitivă prin Decizia penală nr.5.395/20.IX.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, cu motivarea că noul Cod penal, pentru infracțiunea de viol, reglementată de art.218, alin.1 și alin.3, lit.c din noul Cod penal, fostul art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 5 ani închisoare și 12 ani închisoare, însă, potrivit art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva postexecutorie, aceste limite speciale se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, ceea ce înseamnă un maximum special de 18 ani închisoare, depășind pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în baza vechii legi penale, iar, pentru infracțiunea de incest, reglementată de art.377 din noul Cod penal, fostul art.203 din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, limite speciale care, conform aceluiași art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva după executare, se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, astfel că maximul special este de 7 ani și 6 luni închisoare, depășind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza legii penale vechi, în timp ce pedeapsa rezultantă, potrivit art.39, alin.1, litera b din noul Cod penal, este de 15 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare, în total 16 ani și 8 luni închisoare, care nu trebuie redusă, precizând că nici în varianta absorbției infracțiunii de incest în infracțiunea de viol, susținută de comisia de evaluare din penitenciar, pedeapsa închisorii de 15 ani aplicată nu depășește pedeapsa de 18 ani închisoare prevăzută de noua lege penală pentru infracțiunea de viol, în stare de recidivă postexecutorie.
Deși la acel moment nu exista dezlegarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra modalității de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, în situația condamnării definitive înainte de . noii legi penale, instanța penală anterioară a avut în vedere același raționament juridic, în două etape, confirmat, ulterior, de instanța supremă, prin Decizia nr.1/14.IV.2014.
Ca atare, nu se putea înlătura existența unei hotărâri judecătorești definitive, pentru simplul motiv că instanța supremă a dezlegat chestiunea de drept mai târziu, cu toate că suspendarea până la dezlegarea chestiunii de drept este facultativă, iar instanța penală anterioară a interpretat și aplicat dispozițiile art.6 din noul Cod penal întocmai după cum s-a pronunțat ulterior instanța supremă.
Vazand si disp art.599, alin.5 din noul Cod penal, potrivit cu care contestațiile la executare ulterioare-sunt inadmisibile atunci când există identitate de persoană, de temei legal si de motive si apărări.
Ori, in speța dedusa judecații se constata că privind același condamnat și la aplicarea legii penale mai favorabile, există o hotărâre judecătorească definitivă, prin care, în urma unei analize juridice concrete, în raport de toate împrejurările,de starea de recidivă după executare, s-a stabilit că dispozițiile legii penale noi nu-i sunt mai favorabile condamnatului.
Această nouă solicitare, întemeiata pe același argument, nu este admisibilă, asfel încât va fi respinsă”.
Împotriva sentinței penale nr. 39/03.02.015 a Tribunalului C. a declarat contestație, în termen legal, condamnatul L. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, referitor la menținerea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată acestuia pentru infr. de viol prev. de art. 197 al. 1 și 3 teza I-a C.p. 1969 și infr. de incest, prev. de art. 203 C.p. 1969.
În esență, contestatorul L. I. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare, în baza prevederilor noului Cod penal
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 39/03.02.2015 a Tribunalului C. din perspectiva criticii contestatorului L. I., a actelor din dosarul cauzei, cât și din oficiu, curtea constată, că nu există temei pentru modificarea ei.
Prin sentința penală nr. 30/5.02.2014 a Tribunalului Ialomița, din dosarul nr._, care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 15/C/L.P.M.F. din 20.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din dosarul nr._ (394/2014), intrată în puterea de lucru judecat, a fost respinsă sesizarea comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul L. I., aflat în executarea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare, cu pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64, lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, stabilite prin Sentința penală nr.253/7.VI.2006 a Tribunalului Ialomița, Dosarul nr.1304/2006, definitivă prin Decizia penală nr.5.395/20.IX.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, cu motivarea că noul Cod penal, pentru infracțiunea de viol, reglementată de art.218, alin.1 și alin.3, lit.c din noul Cod penal, fostul art.197, alin.1 și alin.3, teza I-a din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 5 ani închisoare și 12 ani închisoare, însă, potrivit art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva postexecutorie, aceste limite speciale se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, ceea ce înseamnă un maximum special de 18 ani închisoare, depășind pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată în baza vechii legi penale, iar, pentru infracțiunea de incest, reglementată de art.377 din noul Cod penal, fostul art.203 din vechiul Cod penal, prevede pedeapsa cuprinsă între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, limite speciale care, conform aceluiași art.43, alin.5 din noul Cod penal, privind recidiva după executare, se majorează, în mod obligatoriu, cu jumătate, astfel că maximul special este de 7 ani și 6 luni închisoare, depășind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza legii penale vechi, în timp ce pedeapsa rezultantă, potrivit art.39, alin.1, litera b din noul Cod penal, este de 15 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare, în total 16 ani și 8 luni închisoare, care nu trebuie redusă, precizând că nici în varianta absorbției infracțiunii de incest în infracțiunea de viol, susținută de comisia de evaluare din penitenciar, pedeapsa închisorii de 15 ani aplicată nu depășește pedeapsa de 18 ani închisoare prevăzută de noua lege penală pentru infracțiunea de viol, în stare de recidivă postexecutorie.
Prin prezenta cerere condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în sensul recalculării pedepsei ce i-a fost aplicată și aplicarea unei pedepse mai ușoare.
În consecință, având în vedere că prin sentința penală nr. 30/5.02.2014 a Tribunalului Ialomița pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 15/C/L.P.M.F. din 20.02.2014 a Curții de Apel București s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din noul Cod penal în raport de pedeapsa principală aplicată condamnatului L. I., în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă solicitarea ce face obiectul cauzei.
În condițiile în care se constată, că în prezenta cauză, pe calea contestației la executare, prev. art. 598 al. 1 lit. d C.p.p., Condamnatul L. I. solicită reducerea cuantumului pedepsei de 15 ani închisoare, pe care o execută, invocând aplicabilitatea prev. art. 6 din noul Cod penal, care prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunile de viol și incest pentru care a fost condamnat definitiv iar o cerere similară i-a fost respinsă prin sentința penală nr. 30/5.02.2014 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 15/C/L.P.M.F. din 20.02.2014 a Curții de Apel București, este evident, că între cele două cauze există identitate de persoană, de temei legal (art. 6 din N.C.P), de motive și de apărări (legea penală nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse), fiind incidente dispozițiile art. 599 al. 5 C.p.p.
Susținerile contestatorului condamnat potrivit cărora fiind condamnat definitiv sub imperiul vechiului Cod penal la aplicarea legii penale mai favorabile, care este noul Cod penal, nu se mai pot reanaliza starea de recidivă și regulile concursului de infracțiuni, nu pot fi primite, în condițiile în care conform deciziei nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale legea penală stabilită ca fiind mai favorabilă se aplică global, la calculul pedepsei trebuind să se țină seama de starea de recidivă și de concursul de infracțiuni potrivit noilor reglementări.
Potrivit art.599 alin.5 Cod procedură penală cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Raportat la cele ce preced, curtea,
În temeiul prevederilor art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 599 C.p.p. va respinge contestația formulată de contestatorul condamnat L. I., fiul lui A. și A., născut la 27.09.1966, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 39/3.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., ca nefondată.
În baza art. 272 C.p.p., onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați C., pentru avocat D. A..
În baza art. 275 al.2 C.p.p. va obliga contestatorul condamnat L. I. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 4251alin.7 pct.1 lit. b C.p.p., în referire la art. 599 C.p.p.
Respinge contestația formulată de contestatorul condamnat L. I., fiul lui A. și A., născut la 27.09.1966, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 39/3.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., ca nefondată.
În baza art. 272 C.p.p., onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de avocați C., pentru avocat D. A..
În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat L. I. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
Președinte, Grefier,
V. L. M. I.
Jud.fond. C.D.
Red.dec.jud. V.L./12.11.2015
Thred.gref.M.I.
2ex/12.11.2015.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 259/2015. Curtea... → |
|---|
