Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 162/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 30-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 162/P/C
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. B.
Grefier C. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ de inculpatul
- S. C. M. fiul lui G. și A., CNP:_, deținut în Penitenciarul Tulcea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2015 consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a stabilit, în conformitate cu disp.art.391 alin.1 Cod pr.penală pronunțarea la data de 30 iunie 2015.
CURTEA ,
Asupra contestației de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr. 77 din data de 30 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
„ Respinge contestația formulată de condamnatul S. C. M. fiul lui G. și A., CNP :_, deținut în Penitenciarul Tulcea ca nefondată.
Constată că petentul a avut avocat ales.
În temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. „
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 26 ianuarie 2015, înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._, condamnatul S. C. M. a formulat contestație la executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de Tribunalul G. pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că în perioada în care dosarul se afla în faza cercetării judecătorești a formulat un denunț ce viza o infracțiune de trafic de droguri care se încadrează în prevederile art.19 din Legea protecției martorilor, denunț care însă s-a finalizat după rămânerea definitivă a soluției de condamnare, astfel că nu a putut beneficia de reducerea pedepsei.
A mai arătat contestatorul că nu i se poate imputa faptul că denunțul nu s-a confirmat atunci când dosarul în care a fost condamnat încă nu era finalizat.
În drept, contestatorul a invocat dispoz. art.598 lit.d Cod pr.penală ale art.2 lit.b și art.19 din Legea nr.682/2002.
La dosarul cauzei a fost înaintată sentința penală nr.594/2012 a Tribunalului G. și adresa nr.155/D/VIII/2015 din 15.04.2015 emisă de D.I.I.C.O.T. – Serviciul teritorial G..
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Condamnatul se află în executarea unei pedepse principale de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.594/29.11.2012 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr.2479/08.04.2014 a ÎCCJ pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat prev. de art.174 alin.1-175 alin.1 lit.i Cod penal anterior, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal.
Din adresa D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Tulcea, nr.155D/VIII/2015 a rezultat că persoana condamnată, S. C. M., a formulat un denunț împotriva unor persoane pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, denunța ce s-a materializat cu identificarea, arestarea și tragerea la răspundere penală a două persoane.
În art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor se arată că persoana care are calitatea de martor în sensul art.2 lit.a pct.1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmării penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Din actele dosarului rezultă că petentul nu a formulat acest denunț „înainte, în timpul urmării penale ori al judecății”, pentru a putea beneficia de reducerea pedepsei conf. art.19 din actul normativ amintit. Că așa stau lucrurile este evident din însuși demersul promovat de contestator, acesta invocând dispoz. art.19 nu la judecata în fond sau în căile ordinare de atac,, ci după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, în timpul executării pedepsei închisorii, pe calea contestației la executare.
Deși contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispoz. art.598 alin.1 lit.d Cod pr.penală, în opinia instanței aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 ca și cauză de reducere a pedepsei nu poate fi invocată în calea contestației la executare, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 598 alin.1 lit.a-d Cod pr.penală.
Așa fiind, urmează a respinge contestația ca nefondată.
Văzând și dispoz. art.275 alin.2 Cod pr.penală contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat contestație condamnatul S. C. M. motivele de nelegalitate și netemeinicie fiind invederate prin cererea scrisă și reliefate în practicaua prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reiterate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate de contestatorul – condamnat S. C. M. și din oficiu, Curtea constată că se impune admiterea contestației formulate.
Curtea observă că motivele invocate de contestatorul –condamnat în susținerea căii de atac formulat au vizat neaplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 relativ la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina condamnatului, cea prevăzută de art. 174 alin.1- 175 alin.1 lit. i din codul penal cu aplic. art.75 lit. a din Codul penal cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal, având drept consecință reducerea pedepsei principale aplicate condamnatului S. C. M..
Astfel, trebuie precizat că prin sentința penală cu nr.594 din data de 29.11.2012 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ S. C. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, pe o durată de 8 ani, aplicând totodată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin.1- art. 175 alin.1lit.i din Codul penal, cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal, hotărârea rămânând definitivă la data de 08.09.2014, prin respingerea apelului, prin Decizia penală nr. 285/13.11.2013 a Curții de apel G., apoi a recursului,prin Decizia penală nr.2479/08.09.2014, căi de atac formulate de condamnat.
În susținerea argumentelor invocate, în fața Tribunalului Tulcea, contestatorul-condamnat a prezentat adresa cu nr.155/D/VIII/1/2014 din data de 13.01.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT ST G., din care reiese că S. C. M. a formulat o cerere (denunț) aflată, la cel moment, pe rolul respectivei structuri specializate, având ca obiect infracțiunea de droguri de mare risc.
Ulterior, la data de 15 aprilie 2015, la solicitarea Tribunalului Tulcea, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –DIICOT ST G. a răspuns, printr-o adresă, purtând același nr. 155/D/VIII/I/2014 că S. C. M. a formulat un denunț împotriva unor persoane, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, denunț ce s-a materializat cu identificarea, arestarea și tragerea la răspundere penală a două persoane.
Cu toate acestea, în mod surprinzător, fără a efectua verificări suplimentare asupra datei denunțului formulat de contestatorul –condamnat,ori a altor împrejurări, Tribunalul Tulcea, reține că denunțul a fost formulat după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, dar și că aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca și cauză de nepedepsire nu poate fi invocat pe calea contestației la executare, fără însă a indica pe ce se bazează o astfel de opinie.
În fața Curții de Apel C., contestatorul – condamnat a prezentat adresa cu nr.155/D/VIII/1/2015 din data de 09.06.2015, din care reiese că S. C. M. formulat denunțul la data de 16.06.2014, pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, aspecte ce în opinia DIICOT – ST G., fac aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Potrivit art. 19 din Legea nr.682/2002 persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. a pct.1 și 2 din aceeași lege și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, prevăzute de lege.
Sunt îndeplinite, în speță, condițiile art. 598 lit. d din Codul de procedură penală invocându-se o cauză de micșorare a pedepsei, respectiv dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002.
Contestatorul, după cum am arătat a formulat denunțul la data de 16.06.2014, adică înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare survenită la data de 08.09.2014, mai precis între momentul respingerii apelului și cel al respingerii recursului formulat împotriva hotărârii de condamnare.
Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.19 din Legea nr. 682/2002, fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute în acesta, căci condamnatul, care are calitatea de martor în sensul art.2 lit. a pct.1 și 2 din Legea nr.182/2002, a formulat un denunț în timpul judecății, în urma căruia a avut loc tragerea la răspundere penală a unor persoane, care au săvârșit infracțiuni grave (traficul de droguri, fiind considerată de legiuitorul român o infracțiune gravă) așa încât se impune admiterea contestației formulate, iar contestatorul condamnat să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală în referire la art.597 alin.7 din Codul de procedură penală va admite contestația formulată de contestatorul-condamnat S. C. M. împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.107 /88/2015.
Va desființa încheierea atacată și soluționând cauza, în baza art. 598 alin.1 lit. d din Codul de procedură penală va admite contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat S. C. M. și va dispune aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina acestuia, cea prevăzută de art. 174 alin.1- 175 alin. 1 lit. i din Codul penal, cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei principale aplicate condamnatului S. C. M., prin sentința penală nr.594 din data de 29 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., de la 18 ani închisoare la 10 ani închisoare și a celei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Va deduce din pedeapsa stabilită, durata executată, de la 09.05.2011 la zi.
Va dispune anularea M.E.P.Î., nr.746/2012/09.09.2014 emis de Tribunalul G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza dispozițiilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală în referire la art.597 alin.7 din Codul de procedură penală admite contestația formulată de contestatorul-condamnat S. C. M. împotriva sentinței penale nr. 77 din data de 30.04.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.107 /88/2015.
Desființează încheierea atacată și soluționând cauza, în baza art. 598 alin.1 lit. d din Codul de procedură penală admite contestația la executare formulată de contestatorul - condamnat S. C. M. fiul lui G. și A., CNP:_, deținut în Penitenciarul Tulcea și dispune aplicarea dispozițiilor art.19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina acestuia, cea prevăzută de art. 174 alin.1- 175 alin. 1 lit. i din Codul penal, cu aplic. art. 75 lit. a din Codul penal, cu consecința reducerii pedepsei principale aplicate condamnatului S. C. M., prin sentința penală nr.594 din data de 29 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., de la 18 ani închisoare la 10 ani închisoare și a celei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa stabilită, durata executată, de la 09.05.2011 la zi.
Dispune anularea M.E.P.Î., nr.746/2012/09.09.2014 emis de Tribunalul G. și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
Președinte,Grefier,
V. B. C. C.
Jud.fond - M.P.
Tehnored.dec.jud. – V.B.
2 ex./17.09.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 666/2015.... → |
|---|
