Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 476/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 25-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 476/P
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de H. M., CNP:_, fiul lui V. și S., născut la 01.01.1958 în localitatea S. Cercheză, jud.Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., jud.Tulcea, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.32 rap. la art.188 alin.1-189 alin.1 lit.e cu referire la art.199 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 și 43 alin.5 Cod penal acesta și de partea civilă S. A., împotriva sentinței penale nr. 8 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data 25 mai 2015, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 08/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În temeiul art. 32 – art. 188, alin. 1 – art. 189, alin. 1, lit. e c.pen., cu referire la art. 199, alin. 1 c.pen., cu aplic. art. 41, alin. 1 c.pen. și art. 43, alin. 5 c.pen.;
Condamnă pe inculpatul H. M., zis ,,B.”, CNP:_, fiul lui V. și S., născut la 01.01.1958 în localitatea S. Cercheză, jud.Tulcea, domiciliat în Tulcea, ., jud.Tulcea, recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea la o pedeapsă de 14 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. 2 c.pen., cu referire la art. 189, alin. 1 c.pen.;
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a, b și h c.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65, alin. 1 c.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a, b și h c.pen.
În temeiul art. 399 c.pr.pen.;
Menține arestarea preventivă a inculpatului H. M..
În temeiul art. 72 c.pen.;
Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la data de 14 august 2014 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Admite acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență Tulcea.
Obligă inculpatul la plata sumei de 2106,19 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare către partea civilă S. Județean de Urgență Tulcea.
Admite în parte acțiunea civilă a părții civile S. A..
Obligă inculpatul la plata sumei de_ lei cu titlul de despăgubiri morale către partea civilă S. A..
În temeiul art. 112, alin. 1, lit. b c.pen.;
Dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea infracțiunii, descris în procesul-verbal nr. 203/REVCD/C-11/3 septembrie 2014.
În temeiul art. 7 din legea nr. 76/2008;
Dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274, alin. 1 c.pr.pen.;
Obligă inculpatul H. M. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu în faza de urmărire penală și de judecată, în valoare de 400 lei, se vor vira din fondul MJ către BA Tulcea pentru av. T. C. și av. L. R., câte 200 lei pentru fiecare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2015.,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 874/P/5 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului H. M. pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 – 188, alin. 1 – art. 189, alin. 1, lit. e c.pen., cu referire la art. 199, alin. 1 c.pen., cu aplic. art. 41, alin. 1 c.pen. și art. 43, alin. 5 c.pen.
Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 13 august 2014, în jurul orei 22,30, înarmat cu un cuțit, corp contondent idoneu producerii unor leziuni letale, inculpatul H. M., care a mai săvârșit și a fost condamnat definitiv pentru o altă infracțiune de omor, l-a înjunghiat cu intenție și în mod repetat, în gât și torace, zone eminamente vitale, pe fratele său S. A., care a necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Prezent în fața instanței, în stare de arest preventiv, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei, declarând că a fost provocat de către partea vătămată.
Partea vătămată S. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei cu titlul de despăgubiri morale.
De asemenea, S. Județean de Urgență Tulcea s-a constituit parte civilă cu suma de 2106,19 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
Prin încheierea nr. 66/20 octombrie 2014, rămasă definitivă, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Tulcea a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Inculpatul H. M. și fratele său S. A., domiciliați deopotrivă în mun. Tulcea, pe ., având intrări separate, ocupă același imobil, casă de locuit, moștenit de la mama lor. Pe fondul neînțelegerilor dintre ei, curtea locuinței comune a fost separată de către partea vătămată S. A. printr-un panou din placaj ce are, spre stradă, pe o lungime de 3-4 m. înălțimea de aprox. 1,50m., iar în partea opusă, spre casă, pe restul lungimii de până la 5 m., cca.2 m. înălțime.
Fire violentă, după ce consuma băuturi alcoolice, inculpatul obișnuia să poarte cuțit asupra sa pentru a impresiona și amenința pe cei cu care intra în conflict. Relațiile cu fratele său pot fi definite ca tensionate, liniștea familiei S. fiind deseori tulburată pe fondul certurilor părților după liberarea condiționată a inculpatului în anul 2008.
La data de 13 august 2014, victima S. A. s-a întâlnit cu martorul C. I., prietenul de pahar al inculpatului H. M., atenționându-l să nu-l mai deranjeze când îl vizitează la domiciliu pe acesta din urmă. În după-amiaza aceleiași zile, în jurul orei 17,00, martorul i-a relatat inculpatului discuția cu victima, în replică autorul chemându-și fratele la gardul despărțitor și reproșându-i intervenția asupra martorului. În acest context, victima și-a lovit fratele cu pumnul în față, aspect obiectivat medico-legal. Ulterior, inculpatul a plecat pentru a-și cumpăra vin și, cu intenții agresive, a încercat să intre pe poarta fratelui său, fiind împins de către acesta. Intervenția soției victimei, martora S. L., a împiedicat agravarea conflictului dintre părți. Până la revenirea la domiciliu a inculpatului, martorul C. I., care declară că nu a asistat la primele violențe, auzind doar cearta celor 2 frați, a părăsit locuința autorului.
În continuare, până în jurul orei 22,00, inculpatul și-a consumat cei 2 l de vin cumpărați și, amintindu-și de incidentul anterior, ca și în alte dăți, a început să lovească cu pumnii în pereți și a dat televizorul la maxim în mod vădit pentru a-și deranja fratele. În replică, victima l-a debranșat de la tabloul electric. Imediat după aceea, inculpatul a ieșit în curte, unde a început să țipe la fratele său. Acesta a ieșit din casă pentru a merge la toaletă, cum avea să declare ulterior, fiind atras la gard de către inculpat, care avea pregătit un cuțit de bucătărie pe o măsuță de lângă panoul despărțitor. La apropierea victimei, în timpul reproșurilor ce au urmat, inculpatul a luat cuțitul și și-a lovit în mod repetat fratele în gât și în spate. Acesta nu a realizat inițial gravitatea loviturilor primite și a luat o bucată de tub de pexal cu care și-a lovit fratele peste mână până când inculpatul a scăpat cuțitul în zona curții victimei sale. La nivelul mâinii stângi victima a mai prezentat o plagă tăiată, ceea ce atestă lupta părților pentru dezarmarea inculpatului. O altă . leziuni ale mâinii inculpatului relevă că acesta a fost lovit la același nivel, fie cu țeava de pexal, așa cum a și declarat, fie că s-a rănit în placajul rupt în zona agresiunii părților. Conflictul părților a încetat la momentul intervenției soției victimei, martora S. L., care i-a acordat primul ajutor persoanei vătămate și a sesizat prin „112” necesitatea intervenției organelor medicale și a celor de poliție. Tot aceasta a găsit și a pus pe o chiuvetă cuțitul inculpatului cu o parte a mânerului ruptă, după lovirea corpului delict cu bucata de pexal.
În primele sale declarații inculpatul H. M. a încercat să inducă în eroare organele judiciare susținând că el a fost cel atacat cu cuțitul de către fratele său. Pus în fața probelor administrate, autorul a revenit asupra acestui aspect. Din aceleași declarații reiese că autorul a realizat faptul că leziunile create fratelui său îi puteau fi fatale acestuia. În cauză nu poate fi primită apărarea inculpatului, în sensul provocării de către victimă, care l-a lovit cu cca. 5 ore înainte. De asemenea, debranșarea locuinței inculpatului de la energia electrică nu poate constitui o provocare pentru inculpat în condițiile în care el a început acțiunea provocatorie prin folosirea cu sonorul la maximum a televizorului.
Totodată, la fața locului au fost găsite numeroase urme și mari cantități de sânge ce atestă prin ele însele gravitatea plăgilor înjunghiate create victimei de către inculpat.
De asemenea, victima S. A., susținută și de celelalte probe, a confirmat incidentul minor din după-amiaza zilei de 13 august 2014, oprirea curentului electric pentru a se putea odihni și faptul că, după aceea, acesta îl aștepta în curte, unde a început să tragă de gardul despărțitor, pentru a-l rupe, spre a-și atrage fratele în zona unde acesta a fost atacat și înjunghiat cu cuțitul.
Corpul delict, propriu uciderii unei persoane și comun în majoritatea spețelor cu infracțiuni contra vieții, pluralitatea leziunilor și intensitatea mare cu care inculpatul a acționat cu intenție directă atunci când și-a înjunghiat victima cu cuțitul în gât și în spate, zone eminamente vitale, chiar dacă în concluziile medico-legale se atestă că viața victimei nu a fost pusă în primejdie, sunt toate apte materializării intenției inculpatului de a curma viața fratelui său. Din starea de fapt mai reiese și că rezultatul letal nu s-a produs nu pentru că inculpatul nu a pregătit și nu a urmărit acest deznodământ de care s-a dezinteresat, ci pentru că victima a beneficiat de un tratament medical adecvat realizat în regim de urgență și, așa cum atestă și urmele de autoapărare obiectivate medico-legal, s-a retras probabil la timp din zona de acțiune a cuțitului mânuit de către fratele său.
Prin Raportul de constatare medico-legală nr.308/14 august 2014 al S.M.L. Tulcea s-a concluzionat definitiv faptul că victima S. A., a prezentat plăgi tăiate-înjunghiate produse prin lovirea sa într-o succesiune rapidă cu un corp dur, cel mai probabil cuțit cu un singur tăiș, manevrat din spate și din lateral. Despre plaga toracică s-a stabilit că aceasta nu a penetrat în cavitatea toracică, însă plaga tăiată a gâtului s-a concluzionat a fi fost profundă, asociată elementului de înjunghiere cu lezarea lobului tiroidian, cu ligaturare hemostatică și suturarea glandei endocrine tăiată la același nivel. Din punct de vedere anatomo-topografic s-a specificat și faptul că leziunea traumatică de la nivelul gâtului se situează în imediata vecinătate a ariei triunghiului carotidian, zonă eminamente vitală. Din același act medico-legal mai reiese faptul că victima, a cărui internarea a fost prelungită până la data de 20 august 2014 la Secția chirurgie a S.J.U., a mai prezentat și alte leziuni și că plaga tăiată de la nivelul gâtului a avut o lungime de 11 cm., fiind suturată cu 6 fire, iar cea toracică cu 3, protocolul operator indicând efectuarea hemostazei și a drenajului subcutanat ale ambelor plăgi la un pacient hemodializat, cu afecțiuni renale cronice.
Din Raportul de constatare medico-legală nr.307/14 august 2014 al S.M.L. Tulcea reiese că și inculpatul H. M. a prezentat pe corpul său – în special la nivelul mâinii drepte -, anumite leziuni superficiale, gen escoriații și echimoze, produse la aceeași dată de 13 august 2014, pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții.
Atât prin concluziile depuse în faza camerei preliminare, cât și prin concluziile din timpul judecării cauzei, inculpatul a invocat faptul că el este stângaci, iar prin actul de sesizare s-a reținut că a lovit cu cuțitul aflat în mâna dreaptă.
Tribunalul a constatat însă că afirmațiile inculpatului nu sunt reale.
Astfel, prin actul de sesizare a instanței nu s-a reținut niciun moment că inculpatul ar fi lovit cu mâna dreaptă, iar conform concluziilor raportului medico-legal, față de leziunile de pe corpul victimei, obiectul vulnerant putea fi manevrat din spate, din lateral dreapta sau din lateral stânga, în funcție de dexteritatea atacatorului.
Este adevărat că pe mâna dreaptă a inculpatului au fost obiectivate mai multe leziuni, însă aceasta nu presupune că inculpatul ar fi acționat cu mâna dreaptă, ci că victima, în încercarea disperată de a se apăra, a lovit cu țeava de pexal pe inculpat unde a apucat.
Prin urmare, apărarea inculpatului nu poate fi reținută ca întemeiată.
Din extrasul de cazier judiciar al inculpatului H. M. reiese faptul că acesta a fost condamnat la 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea unor drepturi pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută în art.174 din c.pen. anterior prin sentința penală nr.23/13.03.1997 a Tribunalului Tulcea, pedeapsă în executarea căreia a fost arestat la data de 14 iunie 1996 și liberat condiționat la data de 05 noiembrie 2008, cu un rest de executat de 2046 zile de închisoare, ce sunt considerate ca executate la data săvârșirii infracțiunii din speța pendinte. În raport de situația sa juridico-penală în cauză se constată că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentului dosar atât în forma sa calificată prevăzută în art.189, alin.1, lit.e c.pen., cât și în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută în art. 41, alin.1 c.pen.
În drept, fapta inculpatului H. M., care a mai săvârșit și a fost condamnat definitiv pentru o altă infracțiune de omor și care, la data de 13 august 2014, în jurul orei 22,30, înarmat cu un cuțit, corp contondent idoneu producerii unor leziuni letale, l-a înjunghiat cu intenție și în mod repetat, în gât și torace, zone eminamente vitale, pe fratele său S. A., care a necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat săvârșită în stare de recidivă postexecutorie și asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 c.pen. raportat la art. 188, alin.1-189, alin. 1, lit.e c.pen., cu referire la art. 199, alin.1 c.pen. și aplic. art.41 alin.1 și 43 alin.5 c.pen.
Având în vedere pericolul social foarte ridicat al faptei comise, (pericol rezultat din atentarea la viața unei persoane, valoare socială supremă ocrotită de normele juridice, dar și din faptul că victima era chiar fratele inculpatului), modul și împrejurările comiterii faptei (cu ajutorul unui cuțit cu lama de aproximativ 20 cm, prin lovituri repetate în zona gâtului), persoana inculpatului, care se află în stare de recidivă specială postexecutorie (anterior săvârșind o altă infracțiune de omor) și care nu a recunoscut în totalitate fapta comisă, ba chiar încercând să inducă în eroare inițial organele judiciare, Tribunalul în temeiul art. 32 c.pen. raportat la art. 188, alin.1-189, alin. 1, lit.e c.pen., cu referire la art. 199, alin.1 c.pen. și aplic. art.41 alin.1 și 43 alin.5 c.pen. condamnat pe inculpatul H. M. la o pedeapsă de 14 ani și 6 luni închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, instanța a pornit de la limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 c.pen. (15 – 25 ani închisoare), pe care le-a redus la jumătate, conform art. 33, alin. 2, teza I c.pen., rezultatul (7 ani și 6 luni – 12 ani și 6 luni închisoare) l-a majorat cu jumătate, conform art. 43, alin. 5 c.pen., iar la maximul rezultat (11 ani și 3 luni – 18 ani și 9 luni închisoare) a adăugat o pătrime conform art. 199, alin. 1 c.pen., limitele finale fiind de 11 ani și 3 luni închisoare minimul și 23 ani, 5 luni și 7 zile închisoare.
În baza art. 67, alin. 2 c.pen., cu referire la art. 189, alin. 1 c.pen., Tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a, b și h c.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, în baza art. 65, alin. 1 c.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a, b și h c.pen. pe durata executării pedepsei.
În ce privește măsura arestării preventive, Tribunalul a reținut că prin Ordonanța nr.874/P/2014, la data de 14 august 2014, față de inculpatul H. M. s-a luat măsura preventivă a reținerii, prin încheierea nr.19/14 august 2014 admițându-se propunerea de arestare a sa pe o durată de 30 zile.
Ulterior măsura arestării preventive a fost menținută succesiv până în prezent.
Având în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea și apoi la menținerea arestării preventive subzistă, indiciile că inculpatul a comis infracțiunea confirmându-se în cauză, având în vedere și pedeapsa pronunțată, Tribunalul a considerat că măsura preventivă nu poate fi revocată sau înlocuită, motiv pentru care, în temeiul art. 399 c.pr.pen., va menține arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 72 c.pen., din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 14 august 2014 și până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În ce privește latura civilă, Tribunalul a constatat că în cauză s-au constituit parte civilă S. Județean de Urgență Tulcea cu suma de 2106,19 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare și partea vătămată S. A. cu suma de_ lei cu titlul de despăgubiri morale.
Referitor la acțiunea civilă a Spitalului Județean de urgență Tulcea, Tribunalul a reținut că potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Prin urmare, acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență Tulcea este întemeiată, a fost admisă și a obligat inculpatul la plata sumei de 2106,19 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare.
În dovedirea acțiunii sale civile, partea civilă S. A. a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea unui martor.
Aceste probe, ca și celelalte probe administrate în cauze au dovedit faptul că prin infracțiunea comisă, inculpatul H. M. a comis părții civile S. A. un prejudiciu moral, rezultat din suferințele fizice și psihice suportate, având în vedere și agravarea stării sale precare de sănătate avută anterior comiterii infracțiunii.
Aceste suferințe neputând fi cuantificate după diverse criterii de către instanță, ele nu pot fi stabilite decât prin apreciere.
Apreciind asupra acestui prejudiciu moral suferit de partea civilă, Tribunalul a considerat că suma de_ lei este suficientă pentru acoperirea lui, motiv pentru care inculpatul H. M. va fi obligat la plata către partea civilă S. A. a sumei de_ lei cu titlul de despăgubiri morale.
Conform art. 112, alin. 1, lit. b c.pen., Tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea infracțiunii, descris în procesul-verbal nr. 203/REVCD/C-11/3 septembrie 2014.
De asemenea, în temeiul art. 7 din legea nr. 76/2008, Tribunalul a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 08/22.01.2015, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._, au declarat apel partea civilă S. A., care a solicitat reexaminarea sentinței penale apelate, din punct de vedere a modalității de soluționarea a laturii civile sub aspectul pretențiilor cu titlu de daune morale în sumă de_ lei și inculpatul H. M., care a solicitat aplicarea disp. privind legitima apărare sau starea de provocare, reindividualizarea pedepsei și reducerea cuantumului daunelor morale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de parchet, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelurile formulate sunt nefondate:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului
H. M. , fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul H. M., la data de 13 august 2014, în jurul orei 22,30, înarmat cu un cuțit, armă edonee, l-a înjunghiat cu intenție și în mod repetat, în gât și torace, pe fratele său S. A., care a necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale, iar fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat săvârșită în stare de recidivă postexecutorie și asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 c. pen. raportat la art. 188, alin.1-189 alin. 1, lit. e c. pen., cu referire la art. 199 alin.1 c. pen. și aplic. art.41 alin.1 și 43 alin.5 c. pen.
Starea de fapt reținută prin rechizitoriu ,este dovedită cu următoarele mijloace de probă:
proces verbal de cercetare la fața locului, filele 8-11 d.u.p.;
planșa foto privind cercetarea la fața locului, filele 8-17 d.u.p.;
proces verbal de extindere a cercetării la fața locului, filele 18-19 d.u.p.;
planșa foto privind extinderea cercetării la fața locului, filele 21-28 d.u.p.;
planșa foto privind examinarea criminalistică a cuțitului, corp delict, cu urme de sânge de natură umană filele 30-34 d.u.p.;
proces verbal de examinare fizică medico-legală a părții vătămate S. A., fila 36 d.u.p.;
proces verbal de examinare fizică medico-legală a inculpatului H. M., fila 39 d.u.p.;
raportul de constatare medico-legală nr.308/14 august 2014 al S.M.L. Tulcea din care rezultă că partea vătămată S. A., a prezentat plăgi tăiate-înjunghiate, leziuni letale, în gât și torace, zone vitale produse prin lovire repetată într-o succesiune rapidă cu un corp dur, probabil un cuțit cu un singur tăiș, manevrat din spate și din lateral, filele 40-45 d.u.p.;
raportul de constatare medico-legală nr.307/14 august 2014 al S.M.L. Tulcea reiese că și inculpatul H. M., a prezentat pe corpul său – în special la nivelul mâinii drepte - anumite leziuni superficiale, gen escoriații și echimoze, produse la aceeași dată de 13 august 2014, pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții, filele 46-47 d.u.p.;
declarațiile martorilor I. Ș., C. I., S. L., care se coroborează cu declarațiile părții vătămate S. A. și ale inculpatului H. M., filele 58-78 d.u.p.;
Din modul și împrejurările concrete în care a fost comisă acțiunea infracțională de violență, metoda obiectului vulnerant, regiunile corporale vitale vizate și lezate, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, respectiv consecințele produse efectiv - punerea în pericol a vieții părții vătămate, Curtea concluzionează că inculpatul H. M., a prevăzut rezultatul acțiunii sale de violență, pe care în mod evident 1-a urmărit, astfel că a săvârșit fapta repetată de înjunghiere în zone vitale, gât și torace, cu intenția directă de a ucide.
Prin coroborarea constatărilor medico-legale cu rezultatul cercetării la fața locului și fotografiile executate, Curtea reține, că după prima lovitură aplicată cu cuțitul în gât, partea vătămată S. A., a fost lovită în continuare, cu același cuțit cu un singur tăiș, manevrat din spate și din lateral, în zona toracică, iar inculpatul a suferit leziunile superficiale constatate la nivelul mâinii drepte, escoriații și echimoze, produse la aceeași dată de 13 august 2014, pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, fără punerea în primejdie a vieții, când partea vătămată S. A., a folosit o țeavă de tip pexal în scop de apărare cu ultimele sale forțe.
Apărarea inculpatului H. M., în sensul că partea vătămată, fratele său S. A., l-ar fi lovit anterior în jurul orelor 17,00 cu pumnul în față, nu poate fi primită, în condițiile în care . s-a produs circa 4-5 ore înainte, pe fondul unor neînțelegeri anterioare.
De altfel rezultă că, din momentul în care s-a înarmat cu cuțitul inculpatul luase rezoluția infracțională de a o ucide pe partea vătămată, așa încât acțiunea sa violentă a fost în mod evident încă de la început orientată spre suprimarea vieții victimei și deci la limita unei infracțiuni premeditate.
Curtea, constată că nu doar obiectul vătămător folosit - un cuțit de bucătărie apt a acide, dar și zona vizată-cea a gâtului și toracelui ca și intensitatea și numărul loviturilor de cuțit-două, aplicate și în acele zone vitale dovedesc intenția de a ucide .
Chiar dacă inițial ar fi aplicat o singură lovitură, reacția de autoapărare a părții vătămate, lupta acesteia cu inculpatul, au intensificat și determinat continuarea aplicării de lovituri cu cuțitul de către inculpat asupra moment în care intenția directă de ucidere a victimei nu mai comportă nici o îndoială.
Se remarcă gravitatea deosebită a infracțiunii tentativă de omor asupra unui membru de familie, comisă cu intensitatea unor lovituri cu un cuțit, apte de a ucide, așa cum s-a și întâmplat, însă, în egală măsură se va avea în vedere și contextul în care a avut loc acest atac, tensiunea relațiilor dintre inculpat și partea vătămată, fratele său în condițiile în care locuiau în același imobil, moștenit de la părinți.
Conform art. 19 alin.2cod penal, este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
În reglementarea anterioară, consacrată de art. 44 alin.2cod penal 1969, era în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
Așa cum se poate observă din simplă comparare a celor două texte, noul Cod penal a renunțat la condiția pericolului grav produs de atac, gravitatea atacului urmând ai fi luată în calcul pentru aprecierea condiției proporționalității.
În acest fel, se extinde posibilitatea invocării cauzei justificative a legitimei apărări și cu privire la fapte care sub reglementarea anterioară erau excluse de plano datorită faptului că atacul nu produceau un pericol grav.
În condițiile în care partea vătămată, fratele său S. A., ar fi lovit anterior în jurul orelor 17,00 cu pumnul în față pe inculpatul apelant H. M., iar acesta după peste 4 ore, a aplicat lovituri în zone vitale, cu un cuțit armă edonee, fapta inculpatului nu poate fi analizată pe terenul legitimei apărări sau a provocării, deoarece atacul trebuia să fie iminent sau în curs de desfășurare iar apărarea trebuia să fie proporțională cu gravitatea atacului și să pună în pericol grav persoana.
Dar, ceea ce este important în cauza de fata, este natura si intensitatea ripostei inculpatului H. M., care, în contextul amintit, a înteles sa actioneze după peste 4 ore, în mod violent, dar într-o maniera vadit disproportionat de grava în raport cu gravitatea pericolului creat prin atacul anterior al partii vatamate care doar l-a lovit pe inculpat cu pumnul.
Pentru existența circumstanței atenuante a provocării trebuie realizate mai multe condiții, respectiv, existența unei activități de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoție persoanei provocatului, infractorul să fi săvârșit infracțiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoții și, respectiv, infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.
Provocarea trebuie să fie determinată prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Săvârșirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existența provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoție făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influențeze factorii subiectivi (volitiv și intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obișnuit comiterea unei fapte și al pierderii parțiale a controlului activității.
Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reține circumstanța atenuantă a provocării, nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare; pentru incidența art. 75 lit. a c. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.
Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificație.”
În condițiile în care riposta inculpatului H. M., a avut loc la peste 4 ore de la aplicarea loviturii de către partea vătămată, este evident că circumstanța atenuantă a provocării nu poate fi reținută.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Potrivit art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Pentru a acționa ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forțeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influențeze rațiunea, sentimentul, voința acestuia, spre a-l determina să-și modifice statornic comportamentul.
Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conștiința individului pedepsit, care să-l determine să-și modifice conduita ilicită (prevențiune specială), ca și în conștiința publicului larg care află despre fapta ilicită și despre pedeapsa aplicată, determinând-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevențiunea generală).
Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca aceasta să aibă acea forță care să-i arate că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă.
Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunității pentru că s-a abătut de la normele legale și de conviețuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societății, pedeapsa putând fi coercitivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Pentru aceste considerente pedeapsa principală de 14 ani și 6 luni închisoare aplicată de prima instanță este suficientă pentru realizarea scopului acesteia.
Raportat la natura și gravitatea faptei, valoarea socială lezată, care este una fundamentală, respectiv viața persoanei, se apreciază că pedeapsa de 14 ani și 6 luni închisoare, este în măsură să sigure scopul educativ și preventiv al pedepsei în condițiile în care inculpatul este recidivist în materie, a fost condamnat la 18 ani închisoare și 9 ani interzicerea unor drepturi pentru comiterea infracțiunii de omor, prevăzută în art.174 din c.pen. anterior prin sentința penală nr.23/13.03.1997 a Tribunalului Tulcea, pedeapsă în executarea căreia a fost arestat la data de 14 iunie 1996 și liberat condiționat la data de 05 noiembrie 2008.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod temeinic instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, în sensul că există fapta ilicită săvârșită de inculpatul H. M., care a avut ca urmare producerea unui prejudiciu părților civile și există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a acestuia și prejudiciul cauzat.
Leziunile părți civile sunt dovedite cu Raportul de constatare medico-legală nr.308/14 august 2014 al S.M.L. Tulcea
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă S. A., Curtea reține ca orice pretenție dedusă judecății trebuie dovedită, repararea sa prin compensare bănească urmând regulile răspunderii civile delictuale, iar autoritatea judiciară îl apreciază în raport de gravitatea și importanța lui.
În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de autoritatea judiciară în raport de consecințele negative suferite de victimele directe sau indirecte ale accidentului, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, consecințele pe plan familial, social și profesional.
În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, astfel cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celor îndreptățiți să le pretindă, dar nici să nu fie derizorii.
Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justa cauza si a nu solicita sume care nu au corespondent în realitate, trebuie ca susținerile părții civile să se coroboreze cu alte mijloace de proba. Toate acestea trebuie raportate si la principiul echitații.
La acordarea daunelor morale, Curtea are în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare 10-12 zile de îngrijiri medicale, natura leziunilor cauzate dar și contextul în care au fost produse leziunile.
Referitor la cuantumul daunelor morale, într-adevăr, raportat la toate aspectele expuse anterior, respectiv la suferințele fizica cauzate prin agresiune, la întinderea numărului zilelor de îngrijiri medicale acordate părți vătămate, se releva necesitatea de a le compensa, suferințele fizice si psihice fiind provocate ca urmare a acțiunii directe a inculpatului, cu toate consecințele mai-sus expuse, pe fondul unor suferințe preexistente.
Din acest punct de vedere, Curtea, constată că suma de 15.000 lei cu titlul de despăgubiri morale către partea civilă S. A., este una corespunzătoare, putând fi considerata o compensație justa si echitabila pentru aceasta, cu atât mai mult cu cât, practic, nici o suma de bani nu poate compensa pe deplin aceste suferințe fizice si psihice cărora aceasta parte a fost nevoita sa le facă fata.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelurile declarate de către apelantul inculpat H. M. și apelantul parte civilă S. A., împotriva sentinței penale nr. 08/22.01.2015, a Tribunalului Tulcea, ca nefondate.
În baza art. 424 alin.3 C. proc. pen. rap. la art.72 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată și perioada arestului preventiv de la data de 22.01.2015, la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga apelantul inculpat H. M. și apelantul parte civilă S. A., la plata sumei de câte 500 de lei ,fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală, onorariu avocat oficiu - av. G. A., în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelurile declarate de către apelantul inculpat H. M. și apelantul parte civilă S. A., împotriva sentinței penale nr. 08/22.01.2015, a Tribunalului Tulcea, ca nefondate.
În baza art. 424 alin.3 C. proc. pen. rap. la art.72 cod penal, deduce din pedeapsa aplicată și perioada arestului preventiv de la data de 22.01.2015, la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelantul inculpat H. M. și apelantul parte civilă S. A., la plata sumei de câte 500 de lei ,fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală, onorariu avocat oficiu - av. G. A., în cuantum de 200 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.05.2015.
Președinte, Judecător,
C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
Jud fond A.I.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/30.06.2015
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 655/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 162/2015.... → |
|---|
