Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 543/P
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. și inculpatul MĂRCUCEAC C. (fiul lui N. și M., născut la data de 12.10.1963, în mun. Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cu domiciliul în satul Ilaia, .. 4, ., ., CNP_,, arestat în altă cauză), împotriva sentinței penale nr. 1356 din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ ,, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 04 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 09 iunie 2015, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1356/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,,În baza art. 386 c.p.p. rap. la art. 5 cod penal, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului MĂRCUCEAC C., din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) cod penal 1969.
În baza art. art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) cod penal 1969, art. 396 alin. 10 c.p.p., condamnă pe inculpatul MĂRCUCEAC C. (fiul lui N. și M., născut la data de 12.10.1963, în mun. Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cu domiciliul în satul Ilaia, .. 4, ., ., CNP_, cetățenie română, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, arestat în altă cauză), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 57 cod penal 1969.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr. penala obligă pe inculpatul MĂRCUCEAC C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
În baza art. 272 c.p.p., dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, avocat D. E., în cuantum de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2014,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
La data de 23.06.2014 prin rechizitoriul nr._/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată pe inculpatul MĂRCUCEAC C., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul, la data de 21.12.2011, a condus autoturismul marca Renault, nr. AB- 531ZL, pe ., având permis de conducere valabil doar pentru categoria F (Tr).
În ședința de judecată din data de 12.11.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, adresa nr. 488/26.02.2013, emisă de SPCRPCÎV Hunedoara, declarații martori, declarațiile inculpatului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța retine următoarea situație de fapt:
La data de 21.12.2011, lucrătorii din cadrul Serviciului de Poliție I Transporturi Maritime, aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu în Portul C., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona containerelor de depozitare a gunoiului menajer a blocurilor ANL se afla un autoturism în care două persoane de sex bărbătesc încărcau mai mulți saci din polipropilenă.
Față de acestea, polițiștii s-au deplasat pe . Liceului Navrom, oprind în trafic, pe ., autoturismul observat - Renault cu nr. de înmatriculare AB-531ZL, constatând că în interiorul acestuia, în partea din spate, se aflau mai mulți saci din polipropilenă încărcați cu îngrășământ chimic.
În interiorul autoturismului se aflau două persoane, stabilindu-se identitatea lor ca fiind M. C. - conducător auto și D. N. - pasager pe locul din dreapta-față.
Fiind întrebați cu privire la proveniența bunurilor descoperite, numiții D. N. și M. C. au declarat, fiecare în parte, declarații pe care și le-au menținut pe tot parcursul urmăririi penale:
- D. N. a arătat că în data de 21.12.2011 a intrat în Portul C. având asupra sa mai mulți saci din rafie. S-a deplasat în triaj, unde a observat o grămadă de îngrășământ chimic, din care a încărcat 15 saci, pe care i-a transportat unul câte unul în afara portului, în zona rampei de gunoi a blocurilor ANL. După aceasta, 1-a sunat pe numitul M. C., pe care 1-a rugat să vină cu o mașină, spunându-i că are de transportat ceva, fără să-i spună ce. După ce M. C. a venit cu autoturismul în care au încărcat sacii, la scurt timp după ce au plecat de pe loc, au fost opriți și legitimați de lucrătorii de poliție.
Inculpatul M. C. a arătat că, la data de 21.12.2011, a fost contactat telefonic de numitul D. N., care i-a solicitat să se deplaseze în zona rampei de gunoi pentru a încărca niște bagaje. Odată ajuns, D. N. i-a spus că nu are bagaje ci îngrășăminte chimice, pe, care le găsise în triajul CFR. După ce au încărcat sacii, au plecat cu autoturismul și, în zona ., au fost opriți de lucrătorii de poliție.
Ulterior, așa cum rezultă din adresa nr. 488 din 26.02.2013 emisă de Instituția Prefectului Hunedoara - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și înmatriculare Vehicule, s-a constatat că inculpatul M. C. posedă permis de conducere doar pentru categoria F (Tr) și nu și pentru autoturisme.
Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul însușirii de către inculpat și de către numitul D. N. a bunurilor identificate de poliție asupra lor.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul M. C..
În baza art. 386 c.p.p. rap. la art. 5 cod penal, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului MĂRCUCEAC C., din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 41 cod penal, în infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) cod penal 1969.
În raport cu situația concretă a inculpatului, regimul sancționator este mai favorabil așa cum el este reglementat de codul penal anterior, iar pentru aplicarea globală a unei singure legi, se impune ca starea de recidivă să fie reținută în condițiile art. 37 alin. 1 lit. b) cod penal 1969.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului MĂRCUCEAC C., care, la data de 21.12.2011, a condus autoturismul marca Renault, nr. AB- 531ZL, pe ., având permis de conducere valabil doar pentru categoria F (Tr)întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) cod penal 1969.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte.
La alegerea pedepsei aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de judecată a avut în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. 1969: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă (art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002), reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptei, care este unul relativ ridicat, forma de vinovăție – intenția indirectă, persoana și conduita inculpatului – acesta este recidivist, a recunoscut săvârșirea faptei.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român in art. 52 C.pen. 1969 poate fi atins prin stabilirea unei pedepse cu închisoare, având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. Astfel, scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății poate fi atins prin stabilirea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 57 cod penal 1969, o altă modalitate de individualizare a executării nefiind de altfel permisă în raport cu starea de recidivă a inculpatului.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 187/2012, art. 71 Cod penal 1969, instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a și de art. 64 alin. 1 lit. b Cod penal 1969.
Împotriva sentinței penale nr. 1356/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ , au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul M. C., care au criticat sentința penală apelată pentru neaplicarea disp. art. 36 cod penal 1969 și pentru greșita individualizare a pedepsei..
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelurile sunt fondate:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului M. C., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul M. C., la data de 21.12.2011, a condus autoturismul marca Renault, nr. AB- 531ZL, pe ., având permis de conducere valabil doar pentru categoria F (Tr) iar fapta constituie infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002 rep.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea precizează:
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul M. C., la data de 21.12.2011, a condus autoturismul marca Renault, nr. AB- 531ZL, pe ., având permis de conducere valabil doar pentru categoria F (Tr).
În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament deosebit de periculos prin conducerea în trafic a unui autoturism fără a poseda permis de conducere
În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul lipsei cunoștințelor de a conduce un autoturism.
Curtea apreciază ca este necesara aplicarea unei pedepse aspre, care sa-si atingă scopul de reeducare, pedeapsă care sa asigure si siguranța cetățenilor, pe drumurile publice dar si siguranța traficului rutier
Conduita procesuală sinceră a fost suficient valorificată de instanța de fond în condițiile art. 396 alin. 10C. pr. pen., prin aplicarea unei pedepse în limitele legi, cu închisoarea orientată spre minimum special
Circumstanțele personale ale inculpatului M. C., recidivist post executoriu, a fost condamnat anterior la pedepse pentru infracțiuni de furt calificat și la regimul frontierei de stat, nu relevă aspecte pozitive deosebite care să justifice un tratament sancționator blând, cum ar fi o pedeapsă în cuantum minim prev. de lege.
La individualizarea sancțiunii aplicate pentru infracțiunile menționate, în mod corect instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.72 C.p.,1969 cu referire, in special, la datele despre persoana inculpatului M. C., (vârsta 52 de ani, cu antecedente penale, recidivist studii 12 clase, necăsătorit, conduita procesuala, atitudine față de fapte si urmări), dar si la datele despre împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al faptei,( care rezulta din lipsa cunoștințelor de a conduce un autoturism, pe drumuri publice cu trafic intens ) urmările produse, modul in care s-a acționat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime atât minimul cât și maximul prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. precum și toate celelalte date care particularizează atât fapta comisă cât și persoana inculpatului dând eficienta juridica in procesul de individualizare a pedepselor, conduitei procesuale sincere adoptate de aceasta, dar și stării de recidivă prev. de art. 37 alin.1 lit. b cod penal 1969.
D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată pentru inculpat de prima instanță dat fiind că o sancționare mai ușoară a inculpatului ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unei pedepse cu închisoarea de 1 ani și 6 luni închisoare, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, privativă de libertate, este de natură să determine în conștiința inculpatului apelant, respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
Referitor la individualizarea pedepsei criticată de către inculpat, s-a constatat în primul rând că acesta a suferit până în prezent mai multe condamnări, ceea ce denotă o perseverență infracțională și o atitudine refractară față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal 1969, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, conf. art. 52 cod penal 1969, neimpunându - se reducerea cuantumului pedepsei.
Referitor la motivul de apel, invocat de procuror,
Curtea, constată că în conformitate cu art.104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală.
Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art.5 C.pen.), se constată că prin decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.4771 din C.proc.pen.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, Curtea constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării.
Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă.
Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, Curtea apreciază, că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul M. C., este codul penal din 1969, în raport de starea de recidivă postexecutorie și de regimul concursului de infracțiuni prev. de disp. art. 33 art. 34 și art. 36 cod penal 1969 , în condițiile în care prin sentința penalănr.1522/10.12.2013 a Tribunalului C., definitivă prin Decizia penală nr. 81/P/04.03.2014, a Curții de Apel C., a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b cod penal 1969, pentru o infracțiune de furt calificat, concurentă cu infracțiunea prezentă, comisă, la data de 21.12.2011.
Cu toate că menține sistemul contopirii juridice pentru sancționarea concursului de infracțiuni, noul Cod penal prevede obligativitatea aplicării la pedeapsa cea mai grea a unui spor fix de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracțiunile concurente.
Prevederea în cuprinsul legii a cuantumului sporului de pedeapsă nu mai permite instanței de judecată să aprecieze, de la caz la caz, în funcție de numărul și gravitatea infracțiunilor concurente și de datele care îl caracterizează pe inculpat asupra necesității și, mai ales, cuantumului sporului de pedeapsă.
În aceste condiții este evident că legea penală în vigoare până la data de 01.02.2014, este mai favorabilă, instanța fiind abilitată în condițiile legii să aprecieze asupra unui eventual spor de pedeapsă.
Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și apelantul inculpat M. C., împotriva sentinței penale nr. 1356/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Va desființa în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Va constata că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea apelantului inculpat M. C. prin Sentința penală nr. 1522/10.12.2013 a Tribunalului C., def. prin Decizia penală nr. 81/P/04.03.2014 a Curții de Apel C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 C. penal 1969, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a C. penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b C. penal 1969 va contopi pedepsele de 2 ani închisoare și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și aplică inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, conform art. 57 C. penal 1969.
În baza art. 36 alin. 3 C. penal 1969, art. 72 C. penal 1969 deduce din pedeapsa rezultantă aplicată de 2 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 04.11.2013 și în continuare la zi.
Va anula vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 272 C.proc.penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei – av. Lutu M. – se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria C. și apelantul inculpat M. C., împotriva sentinței penale nr. 1356/11.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
Constată că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea apelantului inculpat M. C. prin Sentința penală nr. 1522/10.12.2013 a Tribunalului C., def. prin Decizia penală nr. 81/P/04.03.2014 a Curții de Apel C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 C. penal 1969, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a C. penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b C. penal 1969 contopește pedepsele de 2 ani închisoare și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și aplică inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 57 C. penal 1969.
În baza art. 36 alin. 3 C. penal 1969, art. 72 C. penal 1969 deduce din pedeapsa rezultantă aplicată de 2 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 04.11.2013 și în continuare la zi.
Anulează vechile forme de executare și dispune emiterea unor noi forme de executare a pedepsei închisorii.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 272 C.proc.penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei – av. Lutu M. – se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
Conform art.400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud. fond M V.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/16.06.2015
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
