Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 315/P
Ședința publică de la 17 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. I.
Judecător - D. I. N.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 19.01.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul T. G. - fiul lui N. și Anicuța, născut la data de 10.04.1996, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 17.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.51/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
În baza art. 228 al.1-229 al.1 lit. b,d și al. 2 lit. b Cod penal, art. 396 alin. 10 c.p.p., condamnă pe inculpatul T. G. (fiul lui N. și Anicuța, născut la data de 10.04.1996, cu domiciliul în com Lumina, ., jud. C., ffl în oraș Năvodari, ., ., jud. C., CNP_), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care, prin s.p. nr. 364/12.02.2014 a Judecătoriei B., inculpatului T. G. i-a fost înlocuită pedeapsa rezultantă principală de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 902/2013 a Judecătoriei C., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 1 an și 8 luni.
Constată că, prin sentința penală nr. 1761/02.06.2014 a Judecătoriei B., inculpatul a fost eliberat la 11.06.2014, anticipat, din executarea măsurii educative sus-menționate, cu un rest de 216 zile rămas neexecutat.
În baza art. 129 alin. 2 lit. b) teza finală cod penal, aplică inculpatului T. G. pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin prezenta, pe care o majorează cu 2 luni, reprezentând cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat de 216 zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție, conform art. 60 cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 c.p.p., menține măsura arestării preventive a inculpatului T. G..
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27.09.2014 la zi.
În baza art. 404 alin. 6 c.p.p., dispune ca V. L., reprezentant al persoanei vătămate (cu domiciliul în orașul Năvodari, ., 1p. 56, jud. C.) să fie înștiințată despre eliberarea, în orice mod, a inculpatului.
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 23 alin. 3 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 1349, art. 1357 și urm. din C. civ., obligă pe inculpatul T. G. la plata către partea civilă . a sumei de 1500 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul T. G. la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 272 c.p.p., dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, av. A. E. V., în cuantum de 300 lei, din fondurile M.J. în favoarea Baroului C..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 08.10.2014 prin rechizitoriul nr._/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată pe inculpatul T. G., sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al.1-229 al.1 lit. b,d și al. 2 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că, în seara de 26.09.2014, orele 23.00, prin spargerea geamului de la ușa de acces, inculpatul a pătruns în incinta magazinului aparținând S.C. G. F. S.R.L., din Năvodari, de unde a sustras 30 de sticle băuturi alcoolice de diferite mărci și 5 pachete de cafea Lavazza.
În ședința de judecată din data de 17.12.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarația reprezentantului legal al persoanei vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații martori, înscrisuri, declarație suspect, declarația inculpatului.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța retine următoarea situație de fapt:
În seara de 26.09.2014, orele 23.00, inculpatul T. G., cunoscut cu antecedente penale, a pătruns, prin spargerea geamului de la ușa de acces, în incinta magazinului aparținând S.C. G. F. S.R.L., din Năvodari, de unde a sustras 30 de sticle băuturi alcoolice de diferite mărci și 5 pachete de cafea Lavazza.
Inculpatul a dat o parte din bunurile sustrase unei persoane necunoscute, care se afla prezentă în afara magazinului, la momentul sustragerii bunurilor, despre care a declarat că o cunoștea doar din vedere.
Ca urmare a spargerii magazinului a fost declanșată alarma și la fața locului s-au prezentat agenții de pază care asigurau intervenția în caz de evenimente, fără însă să-1 mai găsească pe inculpat.
Ulterior, în urma vizionării imaginilor video înregistrate de camerele de supraveghere, a fost identificată persoana care a sustras bunurile, în persoana inculpatului T. G..
In urma vizionării imaginilor video se observă că o parte din sticlele cu băuturi alcoolice au fost înmânate unei alte persoane, ce stătea în afara magazinului și nu a putut fi identificată, aspect ce se coroborează cu declarația inculpatului care susține că o parte din bunurile i le-a dat unei persoane care era în zonă.
Ulterior, au fost identificate 19 din sticle cu băuturi alcoolice sustrase și au fost restituite persoanei vătămate.
Acestea fuseseră predate de către inculpat martorei M. L., o cunoștință a sa, pentru a i le ține până a doua zi.
Bunurile au fost identificate de către organele de poliție la locuința martorei menționate mai sus.
Audiat fiind, inculpatul T. G. a recunoscut săvârșirea faptei ce i se rețin în sarcină.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat în urma coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
Având în vedere faptul că atât din declarația inculpatului cât și din procesul-verbal de vizionare a imaginilor video, rezultă că la săvârșirea infracțiunii a mai participat și o altă persoană a cărei identitate nu s-a stabilit, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei necunoscute
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul T. G..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului T. G., care, în seara de 26.09.2014, orele 23.00, prin spargerea geamului de la ușa de acces, a pătruns în incinta magazinului aparținând S.C. G. F. S.R.L., din Năvodari, de unde a sustras 30 de sticle băuturi alcoolice de diferite mărci și 5 pachete de cafea Lavazza, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 al.1-229 al.1 lit. b, d și al. 2 lit. b Cod penal.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe.
La alegerea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, închisoare de la 2 la 7 ani, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptei, care este unul relativ ridicat, în raport cu cele mai sus expuse, forma de vinovăție - intenția directă, persoana și conduita inculpatului – are vârsta de 18 ani, este cunoscut cu antecedente penale, este școlarizat și nu are ocupație.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
Instanța constată că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care, prin s.p. nr. 364/12.02.2014 a Judecătoriei B., inculpatului T. G. i-a fost înlocuită pedeapsa rezultantă principală de 1 an și 8 luni închisoare, aplicată prin s.p. nr. 902/2013 a Judecătoriei C., cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 1 an și 8 luni.
Totodată, constată că, prin sentința penală nr. 1761/02.06.2014 a Judecătoriei B., inculpatul a fost eliberat la 11.06.2014, anticipat, din executarea măsurii educative sus-menționate, cu un rest de 216 zile rămas neexecutat.
În raport cu cele de mai sus, în baza art. 129 alin. 2 lit. b) teza finală cod penal, instanța va aplica inculpatului T. G. pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin prezenta, pe care o va majora cu 2 luni, reprezentând cel puțin o pătrime din restul rămas neexecutat de 216 zile, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa rezultantă se va executa în regim de detenție, conform art. 60 cod penal, întrucât doar în acest fel pot fi satisfăcute scopul și funcțiile pedepsei, raportat la situația personală a inculpatului.
În baza art. 399 alin. 1 c.p.p., va menține măsura arestării preventive a inculpatului T. G., aceasta impunându-se față de modalitatea de individualizare a executării sancțiunii penale aplicate.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27.09.2014 la zi.
În baza art. 404 alin. 6 c.p.p., va dispune ca V. L., reprezentant al persoanei vătămate, să fie înștiințată despre eliberarea, în orice mod, a inculpatului.
Cu privire la pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă ., cu titlu de daune materiale, instanța constată că acestea au fost dovedite, în condițiile în care evaluarea făcută de partea civilă apare ca rezonabilă, prin prisma naturii bunurilor sustrase.
Probațiunea dosarului a dovedit, de asemenea, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului.
În aceste condiții, instanța va admite pretențiile civile formulate în cauză de partea civilă ..
În baza art. 19 c.p.p. raportat la art. 25 c.p.p., art. 23 alin. 3 c.p.p., art. 397 C.pr.penala rap. la art. 1349, art. 1357 și urm. din C. civ., va obliga pe inculpatul T. G. la plata către partea civilă . a sumei de 1500 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva sentinței penale nr.51/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C.. În apelul declarat în scris se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile reținute prin sentința penală nr.364/12.02.2014 a Judecătoriei B.. Totodată, în susținerea orală a motivelor de apel se solicită majorarea cuantumului pedepsei stabilite de către prima instanță.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat sub aspectul primului motiv de apel invocat, ce vizează nelegalitatea hotărârii primei instanțe.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că în seara de 26.09.2014, în jurul orei 2300, inculpatul T. G. a pătruns, prin spargerea geamului de la ușa de acces, în incinta magazinului aparținând S.C. G. F. S.R.L. din localitatea Năvodari, de unde a sustras 30 de sticle băuturi alcoolice de diferite mărci și 5 pachete de cafea Lavazza.
Inculpatul a dat o parte din bunurile sustrase unei persoane necunoscute, care se afla prezentă în afara magazinului, la momentul sustragerii bunurilor, despre care a declarat că o cunoștea doar din vedere.
Ulterior, au fost identificate 19 din sticle cu băuturi alcoolice sustrase și au fost restituite persoanei vătămate. Acestea fuseseră predate de către inculpat martorei M. L., o cunoștință a sa, pentru a i le ține până a doua zi.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptei.
Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal se constată că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Analizând motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C., Curtea constată că nu pot fi primite susținerile ce vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și persoana inculpatului, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată de către prima instanță, ce a fost orientată peste minimul special prevăzut de norma de incriminare, a fost just dozată și poate contribui la realizarea scopului preventiv și educativ al pedepsei, în vederea realizării unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Chiar dacă în speță este vorba despre o infracțiune de furt calificat, fapta nu trebuie privită în mod abstract, ci trebuie examinat contextul în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Nu trebuie omis astfel modul simplist de concepere și săvârșire a faptei, natura bunurilor sustrase, precum și valoarea redusă a acestora. Totodată, trebuie precizat că inculpatul a manifestat a atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, ce a fost valorificată de către organele judiciare, prin recuperarea bunurilor sustrase. Mai trebuie subliniat că antecedența penală a inculpatului indică săvârșirea unor fapte anterioare de furt calificat fără o gravitate deosebită, pentru care s-a dispus aplicarea unor amenzi administrative.
Prin urmare, aceste elemente referitoare la contextul infracțional, urmările produse și persoana inculpatului determină aprecierea Curții în sensul că fapta dedusă judecății prezintă un grad relativ redus de pericol social, astfel că nu se impune majorarea pedepsei stabilite de către prima instanță.
Sub aspectul legalității hotărârii primei instanțe, se constată că în mod greșit s-a constatat concurența infracțiunii deduse judecății cu infracțiunile reținute prin sentința penală nr.364/12.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 26.02.2014, având în vedere că infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna . a fost comisă ulterior rămânerii definitive a hotărârii Judecătoriei B., respectiv la data de 26.09.2014. Cu toate acestea, prima instanță a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art.129 alin.2 lit.b Cod penal, întrucât fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în perioada liberării din centrul de detenție, până la împlinirea duratei internării (inculpatul fiind liberat anticipat la data de 11.06.2014, cu un rest neexecutat de 216 zile).
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.51/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, se va înlătură dispoziția prin care s-a constatat concurența infracțiunii deduse judecății (fapta din data de 26.09.2014) cu infracțiunile reținute prin sentința penală nr.364/12.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 26.02.2014.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului T. G., dispusă prin încheierea de ședință nr.514 din data de 27.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014.
Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului T. G. perioada arestării preventive de la data de 19.01.2015 la zi.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat T. D. C., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.51/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:
Înlătură dispoziția prin care s-a constatat concurența infracțiunii deduse judecății (fapta din data de 26.09.2014) cu infracțiunile reținute prin sentința penală nr.364/12.02.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 26.02.2014.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului T. G., dispusă prin încheierea de ședință nr.514 din data de 27.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014.
Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului T. G. perioada arestării preventive de la data de 19.01.2015 la zi.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat T. D. C., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. D. I. N.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: M. N.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 22.04.2015
| ← Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 318/2015. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 386/2015. Curtea de... → |
|---|
