Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 778/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 778/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 778/P
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. J.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror L. S.
S-a luat în examinare, apelul penal declarat de inculpatul M. A., fiul lui A. și N., născut la 12.08.1968 în mun. C., jud. C., domiciliat în ., .. jud. C., f.f.l. în mun. C., .. jud. C., posesor CI . nr._, CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de: furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d) C.p. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p, împotriva sentinței penale nr.644 din data de 15.05.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 358 Cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat M. A., în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu .T. O. C. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.4134/2015 emisă de Baroul C..
A lipsit intimatul parte vătămată C. A..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 258 - 262 cod pr. penală.
Având cuvântul, apelantul inculpat M. A., susține că nu este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și solicită amânarea cauzei pentru ca fratele său, care urmează să vină din Spania la sfârșitul lunii noiembrie pentru a –i angaja un apărător ales.
Curtea pune în discuție solicitarea formulată de apelantul inculpat M. A..
Reprezentantul Ministerului Public, se opune acordării unui alt termen, întrucât instanța, în trei rânduri, a verificat măsura arestării preventive, iar la un termen anterior inculpatul a mai formulat o cerere de amânare, tot pentru angajare apărător, câtă vreme legea prevede ca o astfel de cerere să fie formulată o singură dată.
În concluzie, apreciază că nu se mai impune amânarea cauzei, cu atât mai mult cu cânt inculpatul beneficiază de asistență judiciară din oficiu.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulată de apelantul inculpat M. A., având în vedere că la termenul anterior inculpatul a formulat cerere de amânare pe același motiv, respectiv că dorește să-și angajeze un apărător ales și, în plus, în apel s-a verificat de trei ori măsura arestării preventive, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.06.2015.
În conformitate cu dispozițiile art.363-366 Cod procedură penală, părțile arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nemaifiind cereri și excepții de formulat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.420 alin.(6) Cod procedură penală.
Având cuvântul pentru apelantul inculpat M. A., avocat .T. O. C. M., solicită admiterea apelului, motivul de apel vizând reindividualizarea pedepsei, al cărei cuantum este mult prea ridicat în raport de justificarea oferită de inculpat, cum că nu a intenționat să sustragă bunuri, ci doar să se odihnească în casa părții vătămate, întrucât acesta nu avea un domiciliu la acel moment.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelantul inculpat M. A. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, care a individualizat corect pedeapsa ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei; inculpatul, prin escaladarea gardului, a pătruns în imobilul din mun. C., .. 46, aparținând persoanei vătămate C. A., de unde a sustras mai multe bunuri, fiind surprins de persoana vătămată în interiorul imobilului, precum și de cele personale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale (recidivist), în cursul urmăririi penale nu a recunoscut comiterea faptei.
În ultimul cuvânt, apelantul inculpat M. A. este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 644/15.05.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d) Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1C.p, art. 396 alin. 10 c.p.p., condamnă inculpatul M. A. (fiul lui A. si N., născut la data de 12.08.1968 în mun. C., CNP_, cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație sau loc de muncă stabil, recidivist) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, conform art. 60 cod penal.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) c.p.p., din pedeapsa principală rezultantă aplicată, deduce perioada reținerii și arestării preventive, de la 02.02.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 c.p.p., menține măsura arestării preventive a inculpatului M. A..
Ia act că persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 272 c.p.p., dispune acordarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, av. Tarabih Amel, în cuantum de 300 lei, conform împuternicirii avocațiale . nr. 1312/18.02.2015, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
La data de 16.02.2015, prin rechizitoriul nr. 1378/P/20I5, P. de pe lângă Judecătoria C. l-a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul M. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1Cp.
S-a reținut că, la data de 02.02.2015. în jurul orei 08.00, inculpatul, prin escaladarea gardului, a pătruns în imobilul din mun. C., .. 46, aparținând persoanei vătămate C. A., de unde a sustras mai multe bunuri, fiind surprins de persoana vătămată în interiorul imobilului.
În ședința de judecată din data de 22.04.2015, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, întrucât acesta a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarații persoană vătămată C. A.; declarații martor T. E.; proces - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate acestuia din 02.02.2015: proces verbal de depistare din 02.02.2015; declarații inculpat M. A..
La data de 02.02.2015 persoana vătămată C. A. a sesizat organelor de cercetare penală faptul că în perioada 30.01.2015, ora 12.00 - 02.02.2015. ora 11.30, persoane necunoscute au spart casa situată pe .. 46, proprietatea sa, și din interior au sustras mai multe bunuri din inox, pe care le-a găsit în curte, în apropierea porții de acces. Persoana vătămată C. A. a precizat că în acea casă nu locuiește nimeni și o folosește ca spațiu de depozitare pentru bunurile personale și ale societății pe care o administrează. La 02.02.2015, persoana vătămată C. A. a venit la imobilul din .. 46 și l-a găsit pe inculpatul M. A. dormind într-una din camere și a observat că acesta își amenajase un loc de dormit dintr-o saltea de pat și se încălzea cu un calorifer electric.
Cu ocazia audierii în calitate de persoană vătămată, numitul C. A. a menținut cele sesizate prin plângerea depusă, arătând că la 02.02.2015, în jurul orei 11.30, a fost contactat telefonic de un vecin, care i-a spus că poarta pentru autoturism este larg deschisă, iar un obiect de inox se afla in fața porții, pe trotuar. Persoana vătămată a mers la imobilul din mun. C. .. 46 și a constatat că lângă poarta de acces se aflau două chiuvete din inox, mai multe rame metalice pentru vitrine de sticlă, mai multe profile metalice pentru ghips carton, un separator din inox cale acces magazin și o coasă. Persoana vătămată a observat că ochiul de geam de la casă era spart și ușa era descuiată. Persoana vătămată C. A. a observat că într-una din camere imobilului bunurile erau răvășite, iar în altă cameră l-a găsit pe inculpatul M. A. dormind.
Din procesul - verbal de sesizare, rezultă că la 02.02.2015, în jurul orei 11.40, organele de poliție s-au deplasat la imobilul din .. 46, mun. C., unde persoana vătămată Cazacii A. a sesizat faptul că a găsit o persoană de sex bărbătesc în imobilul pe care îl lăsase încuiat și asigurat. În imobil a fost găsit inculpatul M. A., care a declarat că a observat că imobilul este nelocuit, ușile deschise și a intrat să se odihnească deoarece nu are domiciliu.
Din procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate acestuia din 02.02.2015, rezultă că la imobilul din .. 46 din mun. C., curtea este prevăzută cu gard și ușă de acces din scândură de lemn, cu încuietoare tip yală, găsită deschisă, fără urme de forțare și poarta de acces tip auto din metal, găsită în poziția închis, proptită pe interior cu un obiect metalic. Ușa de acces în casă este de lemn, prevăzută cu ochiuri de sticlă, găsită în poziția închis. În casă și în curte s-au găsit mai multe bunuri răvășite, într-una din camere s-au găsit bunuri și un pat improvizat, iar lângă una dintre porțile de acces au fost găsite bunuri abandonate în curtea locuinței.
Aceste aspecte se coroborează cu declarația martorei T. E., care a declarat că la 02.02.2015, în jurul orei 09.00 - 10.00 a condus o cunoștință care venise la ea în vizită și a văzut că poarta de acces în curtea imobilului de la nr. 46 era deschisă. Martora T. Hiena știa că nu locuiește nimeni în imobil și l-a anunțat pe proprietarul acestuia, persoana vătămată C. A..
Fiind audiat în calitate de suspect și de inculpat în cauză, M. A. a declarat că la 02.02.2015, în jurul orei 08.00, în timp ce trecea pe . Constanta, a observat că pe poarta de acces pietonal din imobilul cu nr. 46 exista un lanț care o asigura, știa că fostul proprietar a vândut imobilul iar în prezent este nelocuit, motiv pentru care a sărit gardul și a deschis poarta de acces auto. În curte a observat lângă gard, pe sol, două chiuvete confecționate din tablă și mai multe obiecte metalice. Inculpatul M. A. a văzut că două sau trei geamuri de la casă sunt sparte, a verificat ușa de acces în casă era descuiată, a intrat prin toată casa, ocazie cu care a văzut toate bunurile răvășite și s-a culcat într-una din camere, deoarece îi era rău. După aproximativ 30 minute la imobil a venit proprietarul care a anunțat politia. Inculpatul M. A. a susținut că a intrat în imobil pentru a dormi, știa că în casă nu locuiește nimeni deoarece văzuse lanțul pus și îi spusese o femeie, nu a umblat prin lucruri, a observat că erau lucruri de valoare în casă, printre care cauciucuri de mașină, umbrele de plajă, mașini de spălat rufe, iar lângă poarta de acces erau două chiuvete și niște fiare. Inculpatul M. A. a declarat că a deschis poarta de acces în imobil, trăgând de aceasta până s-a deschis, pentru a ieși mai ușor deoarece are o problemă cu piciorul.
În cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în rechizitoriu.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpatul M. A..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului M. A., care, la data de 02.02.2015. în jurul orei 08.00, prin escaladarea gardului, a pătruns în imobilul din mun. C., .. 46, aparținând persoanei vătămate C. A., de unde a sustras mai multe bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d) Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.p,.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe.
La alegerea pedepsei aplicate inculpatului, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de judecată a avut în vedere următoarele criterii de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen.: dispozițiile din partea generala a Codului Penal, privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, închisoare de la 1 la 5 ani, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptei, care este unul relativ ridicat, în raport cu cele mai sus expuse, forma de vinovăție - intenția directă, persoana și conduita inculpatului – are vârsta de 46 ani, este cunoscut cu antecedente penale (recidivist), în cursul urmăririi penale nu a recunoscut comiterea faptei.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de legiuitorul român poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.
Pedeapsa principală rezultantă se va executa în regim de detenție, conform art. 60 cod penal, întrucât doar în acest fel pot fi satisfăcute scopul și funcțiile pedepsei, raportat la situația personală a inculpatului.
În baza art. 399 alin. 1 c.p.p., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. A., aceasta impunându-se față de modalitatea de individualizare a executării sancțiunii penale aplicate.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 02.02.2015 la zi.
A luat act că persoana vătămată C. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 644/15.05.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpatul M. A., care în esență, a criticat soluția instanței de fond privind individualizarea pedepsei, în raport de gravitatea faptei comise și a solicitat aplicarea unei pedepse în cuantum redus.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat, este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului apelant M. A., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul M. A., la data de 02.02.2015. în jurul orei 08.00, prin escaladarea gardului, a pătruns în imobilul din mun. C., .. 46, aparținând persoanei vătămate C. A., de unde a sustras mai multe bunuri, fiind surprins de persoana vătămată în interiorul imobilului iar fapta constituie infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 41 alin. 1Cp.
Recunoașterile inculpatului M. A., la procuror și judecătorul fondului se coroborează cu următoarele mijloace de probă:
declarații persoană vătămată C. A.;
declarații martor T. E.;
proces - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate acestuia din 02.02.2015:
proces verbal de depistare din 02.02.2015;.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea precizează:
În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .
Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .
În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.
Inculpatul M. A., la data de 02.02.2015. în jurul orei 08.00, prin escaladarea gardului, a pătruns în imobilul din mun. C., .. 46, aparținând persoanei vătămate C. A., de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 600 de lei, fiind surprins de persoana vătămată în interiorul imobilului.
În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament periculos prin acțiunile repetate de încălcare a legii penale care asigură protecția patrimoniului personal, lipsa mijloacelor de existență, a unui loc de muncă fiind determinante în adoptarea unei atitudinii repetate care încalcă flagrant legea penală.
În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru patrimoniul persoanei.
În acest sens, Curtea are în vedere ca infracțiunile săvârșite de inculpat au un pericol social ridicat, determinat de relațiile sociale ce au fost vătămate prin aceste fapte penale, de faptul ca inculpatul, prin escaladare a pătruns în locuința unei persoane asumându-și riscul surprinderii de către partea vătămată C. A..
Totodată Curtea, are în vedere că inculpatul M. A., ( în vârstă de 46 de ani, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, studii 1 clasă) a săvârșit infracțiunea pentru care a fost dedus judecății în condițiile stării de recidivă prev. de art.43 cod penal, deoarece a fost condamnat în perioada 1995-2011pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat pe raza județului C., în orașele Medgidia și C., pentru care i-au fost aplicate pedepse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare.
Curtea apreciază ca este necesara aplicarea unei pedepse privative de libertate care sa-si atingă scopul de reeducare, pedeapsă care sa asigure siguranța cetățenilor și a patrimoniului acestora.
Conduita procesuală sinceră a fost suficient valorificată de instanța de fond în condițiile art. 396 alin. 10C. pr. pen., prin aplicarea unei pedepse în limitele legi ,cu închisoarea orientată spre un cuantum mediu.
Circumstanțele personale ale inculpatului, nu relevă aspecte pozitive deosebite care să justifice un tratament sancționator blând, cum ar fi o pedeapsă în cuantum minim prev. de lege sau cu amendă.
În raport de criteriile invocate și ținând seama de gradul de pericol social al faptei, starea de recidivă în materie, frecvența infracțiunilor contra patrimoniului, și constatând și incidența dispozițiilor art.375 cod procedură penală, Curtea, apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată pentru inculpatul M. A., de prima instanță dat fiind că o sancționare mai ușoară a inculpatului ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre un cuantum mediu, cu privare de libertate, de natură să determine în conștiința inculpatului apelant, respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale.
În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 74 Cod penal, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, neimpunându - se reducerea cuantumului pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea: în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat M. A., împotriva sentinței penale nr. 644/15.05.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 72 cod penal va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv și de la data de 15.05.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga apelantul inculpat M. A., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. T. O. C. M., în cuantum de 390 de lei, se va avansa din fondurile MJ în favoarea Baroului C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat M. A., împotriva sentinței penale nr. 644/15.05.2015, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 72 cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv și de la data de 15.05.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelantul inculpat M. A., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin. 1 C. proc. penală onorariu avocat oficiu - av. T. O. C. M., în cuantum de 390 de lei, se avansează din fondurile MJ în favoarea Baroului C..
Conform art. 400 alin. 3 Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. D. C. J.
Grefier,
A. B.
ud. fond .M N.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/29.09.2015
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 124/2015. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 788/2015. Curtea... → |
|---|
