Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 394/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 394/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 394/P
Ședința publică de la 05 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. I. N.
Judecător – A. I.
Cu participare: Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 30.01.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de inculpatul Chiparcă C., fiul lui V. și M., născut la data de 25.10.1988, CNP_, domiciliat în oraș Murfatlar, ., . trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz de la prelevare de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art.337 Cp.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 05.05.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.76/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:
Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CHIPARCĂ C. din infracțiunea prev. de art. 337 alin. 1 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 N. C. pen.
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 N. C. pen. Și art. 396 alin. 10 C. p. p. condamnă inculpatul CHIPARCĂ C. (fiul lui V. și M., născut la data de 25.10.1988, CNP_, domiciliat în oraș Murfatlar, ., ., jud. C.) la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C. penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b C. penal 1969.
În baza art. 81 C. pen. 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C. penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 272 C. p. p. onorariul avocatului desemnat din oficiu Lesni C.-I. în cuantum de 100 lei conform delegației nr. 5009/2014 se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
În baza art. 274 alin. 1 C. p. p. obligă inculpatul la plata sumei de
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1471/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimis în judecată, inculpatul Chiparcă C. pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice faptă prevăzută de art. 337 C. p.
În actul de sesizare s-a reținut referitor la inculpatul Chiparcă C. faptul că la data de 23.01.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3, din direcția Ciocîrlia - Murfatlar, și în zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, a produs un accident de circulație, iar după producerea accidentului a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Prin încheierea din data de 12.11.2014 judecătorul de cameră preliminară în baza art. 345 alin. 1 C. p. p. a respins ca inadmisibile cererile formulate de inculpatul Chiparcă C.. În baza art. 346 alin. (2) C. p. p., raportat la art. 345 alin. 1 C. p. p., constată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1471/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., privind pe inculpatul Chiparcă C., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul Chiparcă C. pentru infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice faptă prevăzută de art. 337 C. p.
În ședința de judecată din data de 16.01.2015, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 375 C. p. p., a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor noi prezentate în fața instanței și a declarat că este de acord să efectueze o muncă neremunerată în folosul comunității.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare din data 23.01.2014; declarație olografă - Chiparcă C.; declarație inculpat - Chiparcă C.; declarație martor V. M.; înscrisuri; cazier judiciar.
Analizând, conform procedurii recunoașterii învinuirii, probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța reține aceeași situație de fapt ca și cea reținută prin actul de sesizare:
În fapt, în noaptea de 22/23.01.2014 inculpatul Chiparcă C. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, din direcția . Murfatlar, avându-1 pe scaunul din față-dreapta pe martorul V. M..
La un moment dat, la ., zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, pe podul ce face legătura între localitatea Ciocîrlia și orașul Murfatlar, conducătorul auto Chiparcă C. a pierdut controlul autoturismului, care a rupt bara de protecție și a căzut în gol.
Organele de poliție au ajuns la fața locului, au scos persoanele conducătorul autoturismului și pasagerul acestuia.
Conducătorul auto Chiparcă C. a fost testat cu alcooltestul rezultând o alcoolemie în aer de 0,85 mg/l, motiv pentru care inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Județean C., pentru a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
In prezenta medicului R. M., Chiparcă C. a refuzat prelevarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect recunoscut și de către inculpat cu ocazia audierii sale.
Instanța constată dincolo de orice bănuială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiuni și a fost comisă de inculpat.
Instanța constată, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, că vechea reglementare reprezintă conform art.5 C. p. lege penală mai favorabilă întrucât în cauză se impune aplicarea imediată a unei pedepse inculpatului care la data de 23.01.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3, din direcția Ciocîrlia - Murfatlar, și în zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, a produs un accident de circulație, iar după producerea accidentului a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, suspendarea condiționată a executării pedepsei fiind cea mai favorabilă modalitate de individualizare a executării pedepsei care poate fi aplicată inculpatului
Având în vedere motivele expuse cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța urmează a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CHIPARCĂ C. din infracțiunea prev. de art. 337 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 N. C. pen.
În drept, fapta inculpatului Ciparcă C. care la data de 23.01.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3, din direcția Ciocîrlia - Murfatlar, și în zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, a produs un accident de circulație, iar după producerea accidentului a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 5 N. C. p.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea in vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 N. C. p. p. și criteriile prev. de art. 72 C. pen. 1968 și anume: dispozițiile din partea generală a Codului Penal din 1968; limitele de pedeapsa prevăzute în legea speciala; gradul de pericol social al faptei reprezentat de starea de pericol pentru circulația pe drumurile publice care a rezultat din faptul că inculpatul Ciparcă C. la data de 23.01.2014, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, pe DN 3, din direcția Ciocîrlia - Murfatlar, și în zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, a produs un accident de circulație, iar după producerea accidentului a refuzat să se supună prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, dar și persona inculpatului care nu posedă antecedente penale și este caracterizat în mod favorabil de ancheta socială și de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar.
Instanța constată faptul că refuzul de a i se recolta probe biologice al inculpatului a avut loc în condițiile în care anterior inculpatul a pierdut controlul autoturismului, care a rupt bara de protecție și a căzut în gol cu autoturismul pe care îl conducea, și în care se afla și martorul V. M., iar în momentul în care a fost testat cu alcooltestul rezultând o alcoolemie în aer de 0,85 mg/l.
Față de aceste considerente instanța va condamna inculpatul CHIPARCĂ C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, apreciind că pedeapsa aplicată este de natură să asigure reeducarea inculpatului și conștientizarea acestuia asupra importanței valorilor sociale apărate de norma juridică de drept penal încălcată.
În baza art. 71 alin. 2 C. penal 1969, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b C. penal 1969.
Instanța constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a și b C. p. și apreciază, având în vedere atitudinea de regret a faptei exprimată de inculpat în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 81 C. pen. 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C. penal 1969 va constata suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C. penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr.76/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , a declarat apel, în termen legal, inculpatul Chiparcă C.. În susținerea motivelor de apel inculpatul critică hotărârea primei instanțe sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și a omisiunii primei instanțe de a pune în discuția părților încadrarea juridică a faptei deduse judecății. Totodată, se solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, criticându-se și cuantumul cheltuielilor către stat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că apelul inculpatului Chiparcă C. este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Prezent personal în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art.374 alin.3 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale rezultă că în noaptea de 22/23.01.2014, în jurul orei 0230, inculpatul Chiparcă C. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare_, din direcția . Murfatlar, însoțit de martorul V. M..
La un moment dat, la ., zona intersecției dintre străzile Calea Dobrogei și Minerului din orașul Murfatlar, pe podul ce face legătura între localitatea Ciocîrlia și orașul Murfatlar, conducătorul auto Chiparcă C. a pierdut controlul autoturismului, a rupt bara de protecție și a căzut în gol.
Inculpatul Chiparcă C. a fost testat cu alcooltestul de către lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,85 mg/l, motiv pentru care inculpatul a fost condus la sediul Spitalului Județean C., pentru a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În prezenta medicului R. M., Chiparcă C. a refuzat prelevarea de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect recunoscut și de către inculpat cu ocazia audierii sale.
Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare cu privire la împrejurările comiterii faptei.
De la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând global incidența dispozițiilor art.5 Cod penal în raport de condițiile de incriminare a faptei penale deduse judecății, de sancționare penală și de tragere la răspundere penală a inculpatului, instanța de apel constată, în acord cu cele reținute de către prima instanță, că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare.
Noul Cod penal a incriminat infracțiunea de refuz sau sustragere de la recoltarea probelor biologice în dispozițiile art.337. Potrivit dispozițiilor art.87 alin.5 din OUG 195/2002 pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar conform legii noi fapta este sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani. Având în vedere că, în condițiile noii reglementări, s-ar aplica inculpatului Chiparcă C. tot o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite, astfel cum vom evidenția în continuare, nu se identifică în concret o lege penală mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în cazul modalității de individualizare a executării pedepsei, se constată că reglementarea din art.83 și urm. Cod penal este într-adevăr mai favorabilă față de instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzută de dispozițiile art.81 și urm. Cod penal din 1968, astfel cum a susținut apărătorul inculpatului, întrucât amânarea aplicării pedepsei nu constituie o modalitate propriu-zisă de individualizare a executării pedepsei și nu presupune pronunțarea unei soluții de condamnare. Cu toate acestea, Curtea reține că în speță nu se justifică amânarea aplicării pedepsei, față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, reacția în comunitate și reacția pe care organele judiciare trebuie să o aibă față de săvârșirea unor astfel de infracțiuni. Prin urmare, întrucât în condițiile noului Cod penal regimul sancționator ce s-ar impune față de circumstanțele reale de comitere a faptei deduse judecății ar fi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevederile art.81-82 Cod penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului. Aceasta deoarece, instituția reglementată de art.91 și urm. Cod penal presupune instituirea unor obligații, precum și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. De asemenea, suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile Codului penal din 1968 este mai favorabilă față de suspendarea sub supraveghere reglementată de noul Cod penal și din perspectiva împlinirii termenului de reabilitare.
Trebuie precizat că omisiunea primei instanțe de a supune discuției contradictorii schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății nu poate afecta hotărârea apelată din perspectiva legalității, întrucât inculpatul nu a dovedit existența unei vătămări procesuale. Astfel, se constată că, deși instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din dispozițiile art.337 alin.1 Cod penal în prevederile art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, fără a pune în discuție noua încadrare, în cauză nu poate interveni sancțiunea nulității relative, în condițiile în care schimbarea de încadrare juridică a constituit un aspect favorabil inculpatului, prin prisma aplicării art.5 Cod penal.
Totodată, chiar în situația în care s-a reține existența unei vătămări procesuale sub acest aspect, aceasta a fost remediată în apel prin formularea concluziilor asupra aplicabilității legii penale mai favorabile, inclusiv din perspectiva încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului.
În procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere criteriile statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal din 1968, gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Trebuie subliniat și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Curtea evidențiază că fapta inculpatului a creat un potențial pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, întrucât acesta a condus autoturismul pe un segment de drum circulat, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate redusă, deși se afla influența băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din rezultatul testului efectuat cu aparatul Drager. Totodată, pe fondul gradului ridicat de alcoolemie, pericolul potențial pentru siguranța circulației s-a materializat, inculpatul provocând un accident de circulație, în condițiile descrise mai sus.
În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată că acesta este în vârstă de 27 de ani, nu are ocupație și nici loc de muncă, se află la primul conflict cu legea penală și a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Prin urmare, în raport de elementele ce caracterizează fapta penală și pe inculpat, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, ce a fost orientată către minimul prevăzut de norma de incriminare, redus cu o treime, potrivit dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, a cărei executare a fost suspendată condiționat, poate contribui la reeducarea inculpatului și la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat, Curtea evidențiază că desfășurarea procesului penal presupune o . activități ce generează efectuarea unor cheltuieli de procedură. Aceste cheltuieli sunt diverse, putând fi determinate de: îndeplinirea actelor procesuale sau efectuarea actelor procedurale, cum ar fi citațiile, mandatele de aducere; administrarea și conservarea mijloacelor de probă; plata serviciilor prestate de apărătorii desemnați din oficiu.
Pentru faza de urmărire penală procurorul a stabilit în mod temeinic, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 1.200 lei. Astfel, la stabilirea cuantumului acestor cheltuieli Curtea are în vedere că urmărirea penală s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ 5 luni, interval în care au fost îndeplinite acte procesuale și procedurale: audierea de părți și martori, pentru care s-au efectuat demersuri (emiterea de citații și mandate de aducere) în vederea prezentării acestora în fața organelor judiciare, au fost solicitate relații prin emiterea de adrese către diverse instituții. Totodată, pentru faza de judecată prima instanță a stabilit un cuantum rezonabil al cheltuielilor judiciare, respectiv 300 lei.
În consecință, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale sentinței penale apelate care să fie luate în considerare din oficiu, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Chiparcă C. împotriva sentinței penale nr.76/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat I. M., în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Chiparcă C. împotriva sentinței penale nr.76/30.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat I. M., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. I. N. A. I.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: E. G.
Jud. red. dec: A. I.
2ex. / 11.05.2015
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 399/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
