Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 253/36/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 96/MP
Ședința nepublică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul R. I. C., fiul lui G. și L., născut la data de 27.06.1996 în C., cu domiciliul în N., ., b 160, ., jud. C., CNP_, împotriva deciziei penale nr. 45/MP/03.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 26.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 14.04.2015, contestatorul R. I. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.45/P/03.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._, în temeiul art.426 lit. b Cod procedură penală, întrucât în mod greșit i-a fost aplicată o măsură educativă, deși la dosarul cauzei existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
În motivarea cererii, contestatorul a susținut că la judecarea în fond a cauzei s-a împăcat cu partea vătămată, dar cu toate acestea prima instanță i-a aplicat o măsură educativă, pentru ca în calea de instanța să ia act de retragerea apelului, inculpatul procedând astfel la îndemnul apărătorului din oficiu, fiind lipsit de o apărare calificată, ce ar fi putut aduce în discuție necesitatea încetării procesului penal.
La termenul de judecată din 25.06.2015, după admiterea în principiu a cererii și atașarea dosarului inițial, Curtea a pus în dezbaterea contradictorie a părților motivele de fond ale contestației, sens în care reține următoarele:
Inculpatul R. I. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr._/P/2013, sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g și i Cod penal 1968, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal.
Prin sentința penală nr.1260/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, în urma schimbării încadrării juridice a faptei, în baza art.114 și art.120 alin.1,2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului minor R. I. C. măsura educativă a asistării zilnice, pe o durată de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1-art. 229 alin.1 lit. b și d, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal.
În baza art.121 alin.1 lit. a Cod penal, s-a impus minorului ca pe durata executării măsurii să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurii, a obligației impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a asistării zilnice.
S-a luat act că persoana vătămată M. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În această cauză, cu ocazia judecății în prima instanță, inculpatul, prin reprezentant legal, s-a împăcat cu persoana vătămată, în condițiile stipulate prin legea penală nouă, identificată mai favorabilă, potrivit art.159 și art.231 alin.2 Cod penal, la fila 20 din dosar fiind depusă dovada împăcării părților, consemnată prin înscris autentic, iar instanța luând act și de manifestarea de voință a inculpatului, devenit între timp major, la termenul din 20.11.2014.
Această împăcare, potrivit legii penale noi, a intervenit până la citirea actului de sesizare a instanței și, fiind consemnată într-un înscris autentic, își putea produce efectele, nefiind condiționată de prezentarea în fața instanței a persoanei vătămate.
De altfel, în sensul dezlegării în drept oferite prin Decizia în interesul legii nr.27/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acordul de voință al părților de a se împăca total, necondiționat și definitiv, poate fi exprimat în ședința de judecată de aceste părți personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice. Prin urmare, câtă vreme acest acord de voință poate fi exprimat și prin intermediul altor persoane, împuternicite prin mandat special, ori prin înscrisuri autentice, este evident că prezența în instanță a tuturor părților implicate în actul împăcării nu este obligatorie, în caz contrar dezlegarea în drept oferită fiind lipsită de eficiență.
De aceea, lipsa persoanei vătămate de la termenul de judecată nu reprezenta un impediment pentru ca instanța să ia act de împăcarea părților, judecătorul fondului neînțelegând a-și motiva opțiunea de a trece peste una din cauzele obligatorii de încetare a procesului penal.
De observat este și faptul că deși instanța sesizată cu judecarea căii de atac a luat de faptul că în cauză nu s-a declarat apel, întemeindu-și soluția pe poziția procesuală a inculpatului de a nu-și însuși apelul, manifestarea de voință exprimată era lipsită de semnificație penală, deoarece apelul nu fusese declarat de inculpat, ci de apărătorul ales al acestuia, în condițiile prevăzute de art.409 alin.2 din Codul de procedură penală. În consecință, în măsura în care instanța nu a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul devenit major, prin avocatul său ales, aceasta avea obligația de a se pronunța asupra fondului apelului, ale cărui motive privesc, în principal, omisiunea primei instanțe de a dispune încetarea procesului penal, ca efect al împăcării părților.
Pentru considerentele arătate, constatând că în mod greșit inculpatului i-a fost aplicată o măsură educativă, deși la dosar existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, Curtea, în baza art.432, raportat la art.426 alin.1 lit. b Cod procedură penală, va admite contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.45/MP/03.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
Va desființa decizia penală atacată și, rejudecând, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul inculpat R. I. C. împotriva sentinței penale nr.1260/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală și art.231 alin.2 Cod penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R. I. C., sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b,d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal, ca efect al împăcării părților.
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, va obliga inculpatul și persoana vătămată M. A. la plata către stat a câte 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare aferente fondului.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei, precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.432, raportat la art.426 alin.1 lit. b Cod procedură penală, admite contestația în anulare formulată de contestatorul R. I. C., fiul lui G. și L., născut la data de 27.06.1996 în C., cu domiciliul în N., ., b 160, ., jud. C., CNP_, împotriva deciziei penale nr.45/MP/03.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ .
Desființează decizia penală atacată și, rejudecând, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, admite apelul declarat de apelantul inculpat R. I. C. împotriva sentinței penale nr.1260/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. g Cod procedură penală și art.231 alin.2 Cod penal, încetează procesul penal privind pe inculpatul R. I. C., sub aspectul infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b,d și alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod penal, ca efect al împăcării părților.
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit. d Cod procedură penală, obligă pe inculpatul R. I. C. și persoana vătămată M. A. la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat aferente fondului.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000 lei, precum și celelalte dispoziții contrare deciziei penale de față.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. M. D.
GREFIER,
C. A.
Jud. fond: M.N.
Jud. red. dec: C. C.
8 ex. / 17.08.2015
| ← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 496/2015. Curtea de Apel... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
