Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 519/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 26569/212/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 519/P

Ședința publică de la 03 iunie 2015

Completul compus din:

Președinte – D. I. N.

Judecător – A. I.

Cu participare Grefier – M. V.

Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat în examinare apelurile penale declarate împotriva sentinței penale nr. 254 din data de 27.02.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. și de inculpatul G. C. A., trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă, prev. și ped. de art. 215 alin. 1, alin. 3 și alin. 4 C.pen. in condițiile art. 41 alin. 2 C.pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 03.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.254/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, s-a hotărât:

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrarea juridică a faptei ce i se reține în sarcină inculpatului din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969.

Respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanță din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în șase infracțiuni de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen. 2009.

În baza art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și a art.5 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul G. C.-A. (fiul lui A. și M., născut la data de 23.11.1978 în mun. G., jud. G., cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. G., ., ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

Pedeapsa închisorii urmează a fi executată în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c (dreptul de a exercita funcția de administrator într-o societate comercială) C.pen. 1969.

În baza art.65 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerării acesteia ca executată, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c (dreptul de a exercita funcția de administrator într-o societate comercială) C.pen. 1969.

În baza art.397 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.25 alin.1 C.proc.pen., cu reținerea art.998 și 999 C.civ. 1864 admite acțiune în tot civilă exercitată de ., cu sediul în mun. C., ., nr.2B, ., . și în parte acțiunea civilă exercitată de . SRL, cu sediul în mun. C., ..181, jud. C..

Obligă inculpatul la plata către partea civilă . a sumei de 5.523,24 lei

Obligă inculpatul la plata către . SRL a sumei de 54,134,46 lei și constată că parte din prejudiciu a fost recuperat prin restituire lucrurilor, conform facturii fiscale nr._/29.03.2005 (f. 82 vol.I), cu obligația de a le păstra până la rămânerea definitivă a prezentei.

Ia act că persoanele vătămată .-EXPORT 98 SRL prin lichidator MARCOVICIU S.-Ș., cu sediul profesional în mun. Sibiu, ., ., jud. Sibiu, . SRL, cu sediul în mun. București, sector 4, ., jud. C. și . cu sediul în mun. București, sector 3, ., ., .-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.

Ia act că ., cu sediul în mun. București, sector 1, ..10, demisol, nu s-a constituit parte civilă în cauză, parte din prejudiciu fiind recuperat prin restituirea lucrurilor, respectiv un cazan Ariston TX23MFFI și un horn Ariston, incumbându-i în continuare obligația de a le păstra până la rămânerea definitivă a prezentei

În baza art.118 alin.1 lit.e și alin.4 C.pen. 1969 confiscă se la inculpat suma de 4.645.10 lei.
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (5.000 de lei din cursul urmăririi penale și 5.000 de lei din faza de judecată).

În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocaților din oficiu în cuantum de 200 de lei către doamna avocat Negip M. (din cursul urmăririi penale) și 200 de lei către domnul avocat G. M.-G. (din faza de judecată).

În baza art.276 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata către persoana vătămată . a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu:

Prin rechizitoriul nr.154/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în lipsă inculpatul G. C.-A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, reținându-se în esență în sarcina acestuia că în calitatea sa de asociat unic și administrator la . C., în mod repetat, în baza rezoluției infracționale unice, în luna martie 2005, a achizițiolal bunuri de la . EXPORT SRL Sibiu, . SRL C., . SRL C., . C., . București și . București, în valoare totală de 195.264 lei pentru plata cărora a emis file CEC, deși cunoștea că nu dispune de disponibilul bancar necesar pentru achitarea contravalorii acestora și a procedat la înstrăinarea acestor bunuri și la însușirea contravalorii acestora.

În fapt, se arată de procuror că inculpatul G. C. A. a avut calitatea de asociat unic și administrator la ., cu sediul în orașul O., județul C.. Conform documentelor constitutive ale persoanei juridice, aceasta a fost înființată la data de 26 noiembrie 1992 prin sentința civilă nr.5079/1992 pronunțată în dosarul civil nr.5099/1922 a Judecătoriei C. (f. 92 vol.III). La data înființării, persoana juridică a avut ca asociat unic și administrator pe martorul A. V..

Prin actul adițional nr.1/1995, asociatul unic A. V. a procedat la lărgirea obiectului de activitate cu activități de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Totodată, martorul A. V. a hotărât, prin același act adițional, deschiderea unui magazin pentru desfacerea de produse alimentare preambalate, cafea, țigări, băuturi răcoritoare la dozator și băuturi nealcoolice.

Prin actul adițional nr.1/1996 din 14.10.1996, s-a procedat la deschiderea unui depozit de mărfuri generale în C., DN 2A, km.204, în baza contractului de închiriere încheiat cu . C., conform încheierii din 31.10.1996 a O.N.R.C.

Prin încheierea din 19 decembrie 1996 a O.N.R.C. s-a admis cererea de majorare a capitalului social formulată de martorul A. Vasiie. O nouă majorare de capital social s-a dispus prin încheierea nr._/3 iulie 1998 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului C..

Prin actul adițional nr.2/2004 la actele constitutive ale ., martorul A. V., în calitatea sa de asociat unic și administrator, a hotărât retragerea sa din societate și cesionarea integrală a capitalului social către inculpatul G. C. A. (fila 39, vol. III). Totodată, s-a procedat la modificarea sediului social al ., acesta fiind stabilit în orașul O., ., în baza contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a orașului O. sub numărul 12.952/01 noiembrie 2004 (filele 44 – 45, vol. III).

Modificările survenite cu privire la structura acționariatului ., precum și cele referitoare la sediul social al persoanei juridice au fost admise prin încheierea nr._ din 4 noiembrie 2004 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului C. (fila 27, vol.III).

Prin sentința civilă nr.872/. a Tribunalului C., secția comercială, pronunțată în dosarul civil nr.3099/. – 17, vol. III), a fost admisă cererea formulată de creditoarea . SRL C. și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de ..

Prin sentința civilă nr.5401/. octombrie 2007 a Tribunalului C., secția comercială (filele 12 - 13, vol. III) s-a dispus . persoanei juridice precum și dizolvarea acesteia.

Referitor la împrejurările în care A. V. a hotărât să cesioneze ., acesta a declarat (filele 191-193 vol.II) că în anul 2004 firma a devenit neprofitabilă, ceea ce l-a determinat să procedeze la înstrăinarea acesteia.

Conform susținerilor martorului, ca urmare a unui anunț publicitar în ziarul local „Cuget Liber”, a fost contactat telefonic de un bărbat din municipiul G. care și-a manifestat interesul pentru preluarea firmei. Martorul A. V. a declarat că persoana interesată a fost inculpatul G. C. A., acesta din urmă preluând integral capitalul social al .. A. V. a continuat să mențină relația cu inculpatul G. C. A., ajutându-l pe acesta să transporte mărfurile pe care le comercializa.

La rândul său, martorul R. N. a declarat (declarațiile de la filele 208 – 210, 219 – 200, vol. II) că inculpatul G. C. A. a fost persoana care a administrat . în perioada în care societatea comercială a avut sediul social stabilit în orașul O., ., într-un imobil proprietatea fiului său R. G..

Referitor la activitatea firmei, martorul R. N. a menționat că inculpatul G. C. A. a afirmat că nu a vândut nimic din produsele achiziționate. Pe de altă parte, martorul a menționat că a aflat din discuțiile purtate cu vânzătorii magazinului, că marfa achiziționată de inculpatul G. C. A. era distribuită către un hotel care s-ar fi construit în municipiul C..

La data de 17 noiembrie 2011 organele de poliție judiciară din cadrul IPJ C. au procedat la efectuarea recunoașterii după planșă fotografică a inculpatului G. C. A. de către martorul R. N. (procesul-verbal de la filele 212 – 214, vol. II și planșa fotografică de la filele 216-218, vol.II).

Singura persoană împuternicită să efectueze operațiuni bancare în numele și pe seama . era inculpatul G. C. A., conform documentelor puse la dispoziția organelor judiciare de către Raiffeisen Bank – Sucursala C. (filele 110-112, vol.II).

În legătură cu primul act material ce i se reține în sarcină inculpatului, procurorul arată că la data de 16 martie 2005, B. S., în calitate de reprezentant al . Export SRL Sibiu, a sesizat organele de poliție din cadrul Poliției orașului O. cu privire la faptul că la data de 14 martie 2005, inculpatul G. C. A. a achiziționat mărfă de la firma sibilană în valoare de 40.2081,2 lei și pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a emis fila CEC . 302/_, iar cu prilejul introducerii sale la plată s-a dovedit că societatea comercială nu are disponibilul bancar necesar pentru acoperirea sumei trase.

Martorul Ș. G., în calitate de director la societatea menționată, a declarat că s-a deplasat personal în orașul O. unde a luat legătura cu inculpatul G. C. A. căruia i-a predat marfa, iar acesta a semnat de primire pe factura fiscală atașată în copie la dosarul cauzei.

Imediat după data formulării plângerii penale, organele de poliție din cadrul Poliției orașului O., împreună cu martorul B. S., s-au deplasat la domiciliul numitului Șodrângă E. C. din C. unde au identificat un număr de 7(șapte) suluri de mochetă despre care martorul a declarat că a achiziționat-o de la inculpatul G. C. A..

Pentru a atesta veridicitatea susținerilor numitului Șodrângă E. C., acesta a pus la dispoziția organelor de poliție facturile fiscale nr._/9 martie 2005, nr._/ 9 martie 2005 și nr._/9 martie 2005 precum și chitanțele fiscale nr._ /9 martie 2005, nr._/9 martie 2005 și nr._/9 martie 2005, documente conform cărora s-a stabilit că a achiziționat și achitat către . marfă în valoare de 34.000 lei.

Conform procesului – verbal întocmit la data de 17 martie 2005 la sediul . C., administrată de numitul Vangheliei A., a fost identificată o parte din marfa livrată de . EXPORT SRL Sibiu către . și a fost restituită societății comerciale prejudiciate.

Conform e-mailului transmis Parchetului de pe lângă Tribunalului C. la data de 26 octombrie 2011 de către Ș. G., acesta a menționat că a recuperat întreaga marfă livrată către ..

Referitor la cel de-al doilea act material, la data de 17 Martie 2005, P. M., în calitate de reprezentant al . SRL C., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în zilele de 14 și 16 martie 2005, a vândut către . C. mărfuri în valoare de 34.930.9 lei, constând în geam float reflexiv și ornament.

La efectuarea tranzacțiilor . a fost reprezentată de inculpatul G. C. A. care, pentru achitarea mărfurilor achiziționate a emis filele CEC . nr._ din 29 martie 2005 în valoare de 4.611,45 lei și . nr._ din 31 martie 2005 în valoare de 30.269,41 lei.

Conform susținerilor părții vătămate P. M., la data de 9 martie 2005 a fost contactată telefonic de o persoană care s-a recomandat ca fiind G. C. A. și care a solicitat achiziționarea unei cantități de geam, sens în care a transmis și comanda de la fila 54, vol.I.

La data de 17 martie 2005 persoanei vătămate Pondiche M. i s-a comunicat de către organele de poliție judiciară din cadrul Poliției orașului O. că inculpatul G. C. A. a abandonat societatea, lăsând documentele contabile, precum și mărfurile achiziționate. Conform procesului – verbal de la fila 55, vol. I, . SRL a intrat în posesia mărfurilor livrate și nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.

Procurorul reține și al treilea act material, arătând că la data de 18 martie 2005 a fost înregistrată la Poliția Orașului O. plângerea penală formulată de . SRL C. împotriva inculpatului G. C. A. întrucât acesta din urmă, în perioada 8-18 martie 2005, a achiziționat marfă de la persoana vătămată pentru plata căreia a emis un număr de 3 (trei) file CEC fără a avea disponibilul bancar necesar. În consecință, . SRL C. a suferit un prejudiciu în valoare de 66.916,7 lei.

Livrarea mărfurilor de către . SRL s-a efectuat în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.23 din 10 ianuarie 2005, iar . a fost reprezentată de inculpatul G. C. A..

Inculpatul a fost de altfel recunoscut după fotografii de administratorul . SRL C., numita R. G., astfel cum rezultă din cuprinsul declarațiilor acesteia coroborate cu procesul – verbal de recunoaștere din planșa foto. Conform prevederilor contractuale, . urma să efectueze plata mărfi în numerar, în termen de 5 zile de la data emiterii facturii.

. SRL C. a livrat către . marfă în perioada 8 martie – 12 martie 2005, constând în radiatoare de oțel, țeava și alte materiale necesare instalațiilor, conform facturilor fiscale nr._ și nr._, nr._ și nr._.

Pentru plata mărfurilor livrate, ., reprezentată de inculpatul G. C. A., a emis două file CEC la datele de 15 martie 2005 și 17 martie 2005, deși cunoștea că nu are disponibilul bancar necesar pentru plata acestora, astfel cum rezultă din adresa emisă de . SRL nr.784/29 martie 2005.

Conform declarațiilor martorului P. C., filele CEC au fost refuzate la plată de banca trasă ca urmare a lipsei totale de disponibil bancar. Ca urmare a investigațiilor efectuate de organele de poliție judiciară și de reprezentanții părții vătămate, o parte din marfa livrată de . SRL C. a fost identificată în proprietatea . B., astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit la data de 29 martie 2005.

Reprezentanții . B. au pus la dispoziția organelor de poliție judiciară facturile fiscale în baza cărora au achiziționat mărfurile de la ., precum și chitanțele întocmite la datele de 12 martie 2005 și 13 martie 2005 prin care au făcut dovada achitării către . a câte 7.222,27 lei în două rânduri.

Reprezentantul . B., martorul I. S. Robertino, a declarat că a achiziționat marfa de la . prin intermediul unui bărbat despre care avea cunoștință că se numește D.. Despre faptul că marfa nu fusese achitată de către . furnizorului său, I. S. Robertino a declarat că nu avea cunoștință. Marfa identificată la sediul . B. a fost lăsată în custodia . SRL C.. Reprezentanții . SRL au arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 66.916,7 lei.

În legătură cu cel de-al patrulea act material, la data de 18 martie 2005, organele de poliție au fost sesizate de reprezentantul . C. cu privire la activitatea ilicită desfășurată de inculpatul G. C. A. care, în mod similar situațiilor expuse anterior, a achiziționat marfă în valoare de 38.742,77 lei pentru plata căreia a emis o filă CEC despre care a avut cunoștință că nu are provizia necesară în contul bancar.

Conform plângerii penale formulate la data de 18 martie 2005 și a declarațiilor numitului C. loan, în calitate de administrator al . C., . a livrat, în trei rânduri, în perioada 11 – 16 martie 2005 var lavabil și grund către ., după ce inculpatul G. C. A. l-a contactat telefonic pe administratorul furnizorului.

Pentru plata mărfurilor livrate, G. C. A. a înmânat numitului C. loan fila cec . nr._, în alb, urmând ca C. I. să o completeze cu toate datele. La data de 17 martie 2005 C. loan a fost contactat de lucrătorii de poliție comunicându-i-se că inculpatul G. C. A. a abandonat firma.

O parte din marfa livrată de . a fost identificată la garajul numitului Șodrângă M., acesta din urmă precizând că marfa aparține numitului Șodrângă E. C.. Acesta din urmă achiziționase marfa de la . fără documente de proveniență. Marfa menționată a fost restituită către ., iar C. loan a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 5.523,25 lei reprezentând contravaloarea mărfii rămase nerecuperată.

În privința celui de-al cincilea act material, procurorul reține că la data de 20 martie 2005 organele de poliție au fost sesizate de partea vătămată D. D., în calitate de reprezentant al ..R.L. București, cu privire la achiziția de mărfuri, de la data de 15 martie 2005, efectuată de inculpatul G. C. A. în calitate de reprezentant al . C..

Persoana vătămată i-a livrat inculpatului mărfuri în valoare de 7.819,16 lei pentru plata cărora a primit de la G. C. A. o filă CEC despre care avea cunoștință că nu are disponibilul bancar necesar.

. București a fost reprezentată la predarea mărfii către reprezentanții . de către martorul B. E.. Conform declarației acestuia, martorul s-a deplasat la O. unde a avut loc livrarea mărfii la data de 15 martie 2005. La aceeași dată s-a procedat la încheierea contractului de vânzare – cumpărare nr.1B/2005, contract semnat de inculpatul G. C. A..

Pentru plata contravalorii mărfii, inculpatul G. C. A. a emis fila CEC . nr._ din 31 martie 2005, pentru suma de 73.191.622 lei, filă cec care a fost refuzată la plată la data de 23 martie 2005 ca urmare a lipsei totale de disponibil bancar.

Anterior datei la care s-a introdus la plată fila cec, respectiv la data de 20 martie 2005, organele de poliție judiciară au procedat la restituirea către reprezentanții . a mărfurilor care fuseseră abandonate în magazinul . de către inculpatul G. C. A..

În fine, organele de poliție au fost sesizate la 20 martie 2005 de martorul R. A., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate . C. cu privire la faptul că, la data de 11 martie 2005, a livrat către . C., prin reprezentantul său G. C. A., mărfuri in valoare de 6.647,34 lei pentru plata cărora a primit o filă CEC pentru care trăgătorul nu avea disponibilul bancar necesar.

R. A., în calitate de reprezentant al . C. a declarat că a livrat către . trei centrale termice marca ARISTON și trei hornuri conform facturilor fiscale nr._ și nr._ din 11 martie 2005. Pentru plata mărfurilor livrate inculpatului G. C. A., a emis fila CEC . nr._, cu dată scadență la 26 martie 2005, instrument de plată care nu a fost anexat la dosarul cauzei. La data de 17 martie 2005 s-a procedat la recuperarea unei centrale termice și a unui horn dintre bunurile livrate de partea vătămată.

Conform procesului – verbal de recunoaștere după fotografie judiciară și planșa fotografică aferentă, R. A. l-a recunoscut pe inculpatul G. C. A. ca fiind persoana căreia i s-au livrat bunurile la data de 11 martie 2005. Alături de sesizările penale ale celor 6(șase) persoane vătămate, Raiffeisen Bank – Sucursala C. a formulat un număr de alte 41 de sesizări eu privire la emiterea de către . C., în perioada martie – mai 2005, de file CEC fără acoperire.

Beneficiarii filelor cec nu au formulat plângeri penale cu privire la prejudicierea lor prin emiterea filelor CEC sesizate de banca trasă, astfel cum rezultă din corespondența întocmită de organele de poliție cu organele judiciare de la sediile beneficiarilor filelor CEC.

Din analiza extraselor de cont s-a constatat că în luna martie 2005 inculpatul G. C. A. nu a avut disponibilul bancar necesar pentru plata mărfurilor livrate de persoanele vătămate.

Concluzionează procurorul că situația contului bancar al ., administrată de inculpatul G. C. A., coroborată cu modalitatea concretă în care inculpatul a procedat cu privire la valorificarea celei mai mari părți a mărfurilor achiziționate, respectiv vânzarea mărfurilor către persoane fizice sau juridice și primirea prețului acestora pe bază de chitanțe, astfel încât să nu existe posibilitatea verificării bancare a achitării contravalorii acestora (livrările de bunuri către Șodrângă E.) sau livrările de bunuri sub prețul pieței (livrările către . B.), dovedesc intenția frauduloasă a inculpatului G. C. A. constând în prejudicierea furnizorilor săi prin neplata mărfurilor achiziționate de la aceștia.

Mijloacele de probă constând în declarații de martori și înscrisuri au fost menționate de procuror cu ocazia analizării materialului probator în cauză.

Desfășurarea procedurii în camera preliminară și cercetarea judecătorească:

În ședința publică din data de 13.02.2014, având în vedere dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013 și art.343 C.proc.pen., cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară, inculpatul și avocatul având posibilitatea să depună cereri sau excepții.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de către avocatul său și nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să invoce vreo excepție, motiv pentru care, în temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. a constatat competența instanței și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.154/p/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și a dispus începerea judecății cauzei.

În ședința publică din 04.09.2014 s-a dispus introducerea inculpatului în baza de date S.I.N.S. de la nivelul Poliției de Frontiero Române, fiind o persoană căutată în vederea participării la o procedură judiciară în sensul art.6 lit.c din Legea nr.141/2010.

La termenul din 02.10.2014 avocatul inculpatului a solicitat readministrarea probei testimoniale, necontestând celelalte probe, în principal înscrisuri, sens în care, ținând cont și de împrejurarea că urmărirea penală și judecată s-au desfășurat în lipsa inculpatului. Față de dispozițiile art.374 alin.7 C.proc.pen., probele necontestate au fost puse în discuția contradictorie a părților, urmând a fi avute în vedere de instanță la deliberare.

În ședința publică din 08.01.2015 au fost audiați martorii Ș. G., P. M. și Șodrângă E. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 108-111). La 29.01.2015 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului I. Robertino, sens în care s-a făcut aplicarea art.381 alin.7 C.proc.pen. și au fost audiați martorii B. S., P. C., R. G., D. D., R. A. și B. E. (f. 196-204). De asemenea, a fost pusă în discuție schimbarea de încadrare juridică a faptei dintr-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în șase infracțiuni de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen. 2009, urmând ca instanța să se pronunțe odată cu fondul.

La ultimul termen de judecată instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului C. I. și a pus în discuție o altă cerere de schimbare de încadrare juridică, respectiv din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, urmând ca instanța să se pronunțe odată cu fondul.

Situația de fapt reținută de instanță:

Ca o chestiune prealabil, instanța constată că cercetarea judecătorească nu a fost în măsură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută și de procuror, martorii menținându-și în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, în ciuda intervalului de timp foarte mare de la data săvârșirii faptei.

Așadar, în fapt, inculpatul G. C. A. a avut calitatea de asociat unic și administrator la ., cu sediul în orașul O., județul C.. Conform documentelor constitutive ale persoanei juridice, aceasta a fost înființată la data de 26 noiembrie 1992 prin sentința civilă nr.5079/1992 pronunțată în dosarul civil nr.5099/1922 a Judecătoriei C. (f. 92 vol.III d.u.p.). La data înființării, persoana juridică a avut ca asociat unic și administrator pe A. V..

Prin actul adițional nr.1/1995 (f. 76 VOL. III d.u.p.), asociatul unic A. V. a procedat la lărgirea obiectului de activitate cu activități de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. Totodată, A. V. a hotărât, prin același act adițional, deschiderea unui magazin pentru desfacerea de produse alimentare preambalate, cafea, țigări, băuturi răcoritoare la dozator și băuturi nealcoolice.

Prin actul adițional nr.1/1996 din 14.10.1996 (f. 71 vol.III d.u.p.), s-a procedat la deschiderea unui depozit de mărfuri generale în C., DN 2A, km.204, în baza contractului de închiriere încheiat cu . C. (f. 67-70 vol.III d.u.p. ), conform încheierii din 31.10.1996 a O.N.R.C. (f. 64 d.u.p. VOL.III).

Prin încheierea din 19 decembrie 1996 a O.N.R.C. (f. 58 d.u.p. VOL.III, verso) s-a admis cererea de majorare a capitalului social formulată de A. Vasiie. O nouă majorare de capital social s-a dispus prin încheierea nr._/3 iulie 1998 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului C. (f. 52 VOL.III d.u.p.).

Prin actul adițional nr.2/2004 la actele constitutive ale . (f. 39 VOL.III d.u.p.), A. V., în calitatea sa de asociat unic și administrator, a hotărât retragerea sa din societate și cesionarea integrală a capitalului social către inculpatul G. C. A. (fila 39, vol. III). Totodată, s-a procedat la modificarea sediului social al ., acesta fiind stabilit în orașul O., ., în baza contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a orașului O. sub numărul 12.952/01 noiembrie 2004 (filele 44 – 45, vol. III d.u.p.).

Prin sentința civilă nr.872/. a Tribunalului C., secția comercială, pronunțată în dosarul civil nr.3099/. – 17, vol. III d.u.p.), a fost admisă cererea formulată de creditoarea . SRL C. și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de ..

Prin sentința civilă nr.5401/. octombrie 2007 a Tribunalului C., secția comercială (filele 12 – 13, vol. III d.u.p.) s-a dispus . persoanei juridice precum și dizolvarea acesteia.

Fiind audiat în calitate de martor, A. V. a declarat că a hotărât să cesioneze . în anul 2004, când firma a devenit neprofitabilă, ceea ce l-a determinat să procedeze la înstrăinarea acesteia(filele 191 – 193 vol.II d.u.p.).

La rândul său, martorul R. N. a declarat (filele 208 – 210, 219 – 200, vol. II) că inculpatul G. C. A. a fost persoana care a administrat . în perioada în care societatea comercială a avut sediul social stabilit în orașul O., ., într-un imobil proprietatea fiului său R. G..

Referitor la activitatea firmei, martorul R. N. a menționat că inculpatul G. C. A. era în compania martorului A. V. și că i-a comunicat că societatea sa se ocupă de instalații sanitare. Într-un anumit context, fiind întrebat de martor, inculpatul i-a spus că vânzarea nu merge, că nu vinde nimic, dar, în cursul lunii martie 2005, începând cu data de 09.03, a observat o activitate intensă la sediul societății – se descărcau cantități mari de parchet, vopsea lavabilă, gresie, mochetă, butoaie cu grund și, în aceeași zi, bunurile erau încărcate în alte camioane. Un anume D. care lucra cu inculpatul i-a comunicat martorului că materialele de construcție erau transportate în C., urmând a fi folosite la construcție unui hotel.

După dobândirea calității de asociat unic și administrator la ., inculpatul G. C. A. a solicitat Raiffeisen Bank – Sucursala C., deschiderea unui cont bancar în numele persoanei juridice (cererea de la filele 110 – 111, vol.II), Ia data de 11 noiembrie 2004. Singura persoană împuternicită să efectueze operațiuni bancare în numele și pe seama . era inculpatul G. C. A., conform documentelor puse la dispoziția organelor judiciare de către Raiffeisen Bank – Sucursala C. (filele 110-112, vol.II).

Aceasta fiind situația juridică a ., la data de 16 martie 2005, B. S., în calitate de reprezentant al . Export SRL Sibiu, a sesizat organele de poliție din cadrul Poliției orașului O. cu privire la faptul că la data de 14 martie 2005, inculpatul G. C. A. a achiziționat mărfă de la firma sibilană în valoare de 40.2081,2 lei și pentru achitarea contravalorii mărfii, inculpatul a emis fila CEC . 302/_ (f. 23 d.u.p. VOL.I), iar cu prilejul introducerii sale la plată s-a dovedit că societatea comercială nu are disponibilul bancar necesar pentru acoperirea sumei trase (f. 15-17 VOL.I d.u.p.), aspect menționat și pe spatele CEC-ului.

Martorul Ș. G., în calitate de director la societatea menționată, a declarat în fața instanței că s-a deplasat personal în orașul O. pentru a livra marfa, comanda făcută de către . părându-i-se dubioasă. Ajuns la punctul de lucru al societății, martorul a luat legătura cu inculpatul G. C. A. căruia i-a predat marfa. Declarația martorului se coroborează cu factura fiscală . nr._ de la f. 26 d.u.p. VOL.I, pe aceasta fiind aplicată ștampila societății.

Ajuns în Cisnădie, martorul a verificat CEC-ul emis de societate, constatând că acesta a fost refuzat la plată. În aceste condiții, l-a rugat pe martorul B. S. să se deplaseze în O. pentru a rezolva problema.

Martorul B. S. a arătat că a ajuns în O. unde a fost invitat în biroul ce aparținea inculpatului însă, la un moment dat, sub pretextul că trebuia să vorbească la telefon, inculpatul a părăsit biroul. Martorul a așteptat 5 minute însă inculpatul nu s-a mai întors. Declarațiile martorului se coroborează inclusiv cu declarațiile martorului R. N. care a arătat că, aflându-se în magazinul inculpatului, a văzut că au venit la sediu două persoane din Cisnădie care au discutat cu G. C. A. despre faptul că acesta ar fi emis un CEC fără acoperire și că, la un moment dat, inculpatul a ieșit afară pe motiv că trebuie să dea un telefon, moment din care martorul nu l-a mai văzut.

Imediat după data formulării plângerii penale, organele de poliție din cadrul Poliției orașului O., împreună cu martorul Ș. G., s-au deplasat la domiciliul numitului Șodrângă E. C. din C. unde au identificat un număr de 7(șapte) suluri de mochetă despre care martorul a declarat că a achiziționat-o de la inculpatul G. C. A..

Conform e-mailului transmis Parchetului de pe lângă Tribunalului C. la data de 26 octombrie 2011 de către Ș. G., acesta a menționat că a recuperat întreaga marfă livrată către ..

Deoarece întreaga cantitate de marfă a fost recuperată, reprezentantul legal al persoanei vătămate a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

La data de 17 Martie 2005, P. M., în calitate de reprezentant al . SRL C., a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în zilele de 14 și 16 martie 2005, a vândut către . C. mărfuri în valoare de 34.930.9 lei, constând în geam float reflexiv și ornament.

La efectuarea tranzacțiilor . a fost reprezentată de inculpatul G. C. A. care, pentru achitarea mărfurilor achiziționate a emis filele CEC . nr._ din 29 martie 2005 în valoare de 4.611,45 lei (f. 42 d.u.p. VOL.I) și . nr._ din 31 martie 2005 în valoare de 30.269,41 lei(f. 45 d.u.p. VOL.I).

Conform susținerilor martorei P. M., la data de 9 martie 2005 a fost contactată telefonic de o persoană care s-a recomandat ca fiind G. C. A. și care a solicitat achiziționarea unei cantități de geam, sens în care a transmis și comanda de la fila 54, vol.I.

Persoana vătămată și G. C. A. au stabilit ca plata să fie efectuată în termen de 15 zile de facturare. În împrejurările descrise, P. M. a facturat către . marfa conform facturilor fiscale nr._/16 martie 2005 și nr._/14 martie 2005 (filele 52 - 53, vol. I) și a livrat-o prin delegat G. D.. Martora a arătat în fața instanței că societatea era client nou și că totul părea ca fiind o relație comercială normală (f. 40),

Ldata de 18 martie 2005 a fost înregistrată la Poliția Orașului O. plângerea penală formulată de . SRL C. împotriva inculpatului G. C. A. întrucât acesta din urmă, în perioada 8-18 martie 2005, a achiziționat marfă de la partea civilă pentru plata căreia a emis un număr de 3 (trei) file CEC fără a avea disponibilul bancar necesar. În consecință, . SRL C. a suferit un prejudiciu în valoare de 66.916,7 lei.

Livrarea mărfurilor de către . SRL s-a efectuat în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.23 din 10 ianuarie 2005, iar . a fost reprezentată de inculpatul G. C. A.. De altfel, martorul P. C. a arătat că, deși nu a discutat personal cu inculpatul, acesta a lăsat la sediul societății o copie de pe cartea de identitate.

Inculpatul a fost recunoscut după fotografii de administratorul . SRL C., numita R. G., astfel cum rezultă din cuprinsul declarațiilor acesteia coroborate cu procesul – verbal de recunoaștere din planșa foto. Conform prevederilor contractuale, . urma să efectueze plata mărfii în numerar, în termen de 5 zile de la data emiterii facturii.

Conform declarațiilor martorului P. C., filele CEC au fost refuzate la plată de banca trasă ca urmare a lipsei totale de disponibil bancar, împrejurare care rezultă și din înscrisurile de la dosar. Ca urmare a investigațiilor efectuate de organele de poliție judiciară și de reprezentanții părții civile, o parte din marfa livrată de . SRL C. a fost identificată în proprietatea . B., astfel cum rezultă din procesul – verbal întocmit la data de 29 martie 2005.

Este deosebit de relevantă în această situație diferența de valoare între prețurile practicate de partea civilă pentru aceleași produse și suma pentru care societatea din B. le-a achiziționat. De altfel, deoarece . comercializa aceste bunuri sub prețul pieței, partea civilă a avut bănuiala că este vorba de bunurile sale, înștiințând organele judiciare. Așadar, reiese cu evidență că inculpatul nu a dorit să desfășoare activități comerciale, din care să obțină profit, ci doar să obțină sume de bani în urma inducerii în eroare a părții civile.

La data de 18 martie 2005, organele de poliție au fost sesizate de reprezentantul . C. cu privire la activitatea ilicită desfășurată de inculpatul G. C. A. care, în mod similar situațiilor expuse anterior, a achiziționat marfă în valoare de 38.742,77 lei pentru plata căreia a emis o filă CEC, refuzată la plată din lipsă totală de disponibil (f. 105 VOL.I d.u.p.)

Pentru plata mărfurilor livrate, G. C. A. a înmânat numitului C. loan fila CEC . nr._, în alb, urmând ca C. I. să o completeze cu toate datele. La data de 17 martie 2005 C. loan a fost contactat de lucrătorii de poliție comunicându-i-se că inculpatul G. C. A. a abandonat firma.

Fiind audiat de instanță, martorul Șodrângă E. C. a arătat că în perioada respectivă construia un hotel și că încerca că găsească firme de unde să cumpere materiale de construcție la un preț cât mai bun, sens în care a ajuns la o firmă din orașul O., convenind cu persoana responsabilă să cumpere bunuri atât cu factură fiscală, cât și fără factură, menținând că a cumpărat inclusiv var lavabil. Declarația martorului se coroborează astfel cu celelelalte probe administrate, fiind evident că firma de la care a cumpărat era . și a negociat cu inculpatul G. C. A..

De asemenea, la data de 20 martie 2005 organele de poliție au fost sesizate de partea vătămată D. D., în calitate de reprezentant al ..R.L. București, cu privire la achiziția de mărfuri, de la data de 15 martie 2005, efectuată de inculpatul G. C. A. în calitate de reprezentant al . C..

Persoana vătămată i-a livrat inculpatului mărfuri în valoare de 7.819,16 lei pentru plata cărora a primit de la G. C. A. o filă CEC, refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil (f. 117 vol.I, d.u.p.).

Martorul D. D. a declarat în fața instanței că în cursul lunii martie 2005 numitul B. E. i-a comunicat că un client din C. dorește să colaboreze cu societetea pe care o reprezenta, sens în care a discutat cu reprezentantul cumpărătorului. Inculpatul l-a întrebat cum putea să achite contravaloarea mărfii, convenind cu acesta că produsele pot fi achitate și printr-o filă CEC.

La interpelarea instanței, martorul B. E. a declarat că a făcut chiar și o recunoaștere dintr-o planșă foto, recunoscându-l cu acea ocazie pe inculpatul G. C. A..

Referitor la ultimul act material ce i se reține în sarcină inculpatului, martorul R. A., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate . C., a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că, la data de 11 martie 2005, a livrat către . C., reprezentată de G. C. A., mărfuri in valoare de 6.647,34 lei pentru plata cărora a primit o filă CEC pentru care trăgătorul nu avea disponibilul bancar necesar.

R. A., în calitate de reprezentant al . C. a declarat că a livrat către . trei centrale termice marca ARISTON și trei hornuri conform facturilor fiscale nr._ și nr._ din 11 martie 2005. Pentru plata mărfurilor livrate inculpatului G. C. A., a emis fila CEC . nr._, cu dată scadență la 26 martie 2005. La data de 17 martie 2005 s-a procedat la recuperarea unei centrale termice și a unui horn dintre bunurile livrate de partea vătămată.

Fiind audiat și de instanță martorul a arătat că relațiile comerciale cu societatea administrată de inculpat au început cu aproximativ o jumătate de an anterior ultimei livrări, plățile fiind făcute destul de greu. În primăvară însă, inculpatul a făcut o comandă mai mare, susținând că are o lucrare, o pensiune de construit, societatea fiind de acord cu achitarea acestora printr-o filă CEC. Martorul a arătat că nu mai știe dacă fila CEC a fost refuzată la plată, însă cu siguranță au urmat toate procedurile pentru recuperarea sumei de bani. Produsele livrate au fost calorifere, centrale termice, țevi etc, recuperând din prejudiciu doar 10%, respectiv o centrală care era montată chiar la sediul societății administrate de inculpat.

Prin înscrisul de la fila 135 VOL.I d.u.p. . a precizat că nu se constituie parte civilă.

Alături de sesizările penale ale celor 6(șase) persoane vătămate, Raiffeisen Bank – Sucursala C. a formulat un număr de alte 41 de sesizări eu privire la emiterea de către . C., în perioada martie – mai 2005, de file CEC fără acoperire.

Beneficiarii filelor CEC nu au formulat plângeri penale cu privire la prejudicierea lor, astfel cum rezultă din corespondența întocmită de organele de poliție cu organele judiciare de la sediile beneficiarilor.

Din analiza extraselor de cont s-a constatat că în luna martie 2005 inculpatul G. C. A. nu a avut disponibilul bancar necesar pentru plata mărfurilor livrate de persoanele vătămate, iar în calitatea sa de asociat unic și acționar cunoștea în mod evident situația, mai ales că, imediat după achiziționarea bunurilor a încercat și în unele cazuri a și reușit să le înstrăineze deîndată, cu prețuri mult sub cele reale, scopul fiind acela de a obține un folos material în mod injust. De altfel, imediat după comiterea faptelor, inculpatul a dispărut, toate demersurile efectuate de organele judiciare rămânând fără rezultat, abandonând practic societatea comercială la care era administrator, tocmai în contextul în care, la sediul acesteia, se prezentaseră reprezentanții uneia dintre societățile păgubite.

Încadrarea juridică a faptei ce i se reține în sarcină inculpatului:

În primul rând, instanța constată că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este în mod evident greșită câtă vreme alin.4 al art.215 trimite la alin.2 – „se sancționează cu pedeapsa pevăzută în alin.2”. În condițiile în care pedeapsa este dată de alin.2, acesta nu poate lipsi din încadrarea juridică.

În al doilea rând, reținerea alin.3 în încadrare este total nejustificată câtă vreme alin.4 este o dispoziție specială în raport de alin.3; este adevărat că filele CEC au fost emise în temeiul unor relații contractuale mai vechi sau mai noi ale societății administrate de inculpat cu persoanele vătămate și părțile civile, însă CEC-ul, ca și efect de comerț, nu depinde de raportul juridic pe care îl are la bază și nici nu îl caracterizează. Altfel spus, din punct de vedere civil și, apreciază instanța, și din perspectivă penală, raportul juridic care a stat la baza emiterii CEC-ului nu are nicio relevanță.

Așadar, în baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei ce i se reține în sarcină inculpatului din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969.

De asemenea, instanța constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr.255/2013 privind Legea de punere în aplicare a C.proc.pen. (LPANCPP), pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art.246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr.286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile (art. 5 C.pen.), instanța constată că prin decizia nr.265/6._ publicată în M. Of. nr.372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr.2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr.2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție și cu cele ale art.477¹ din C.proc.pen.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că prevederile art.5 alin.2 C.pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării deciziei, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art.5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art.147 alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Ca o chestiune prealabilă, instanța consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul penal 1969 pentru reținerea formei continuate a infracțiunii de înșelăciune, însă, față de condiția nou impusă de Codul penal 2009 – unitatea de subiect pasiv, nu aceeași este situația conform noii reglementări penale. În aceste condiții, conform Codului penal 2009 ar trebui reținute 6 (șase) infracțiuni de înșelăciune prev. de art.224 alin.1 și 2 C.pen., modalitatea în care inculpatul a comis fapta fiind una în mod evident frauduloasă. Or, ținând cont de gravitatea faptelor și de persoana infractorului, instanța i-ar aplica inculpatului conform noului Cod penal pedepse cuprinse între 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv 1 an și 6 luni, 1 an și 6 luni, 2 ani și 6 luni, 2 ani, 1 an și 6 luni și 1 an și 6 luni (în ordinea actelor materiale arătate la secținea anterioară). Aplicând tratamentul sancționator conform art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 ar rezulta o pedeapsă de 5 ani și 2 luni închisoare. În schimb, pentru considerentele ce vor fi arătate, conform Codului penal 1969 o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare apare ca fiind justificată, ținând cont și de timpul scurs de la comiterea infracțiunii. În aceste condiții, legea veche este mai favorabilă, chiar dacă între momentul pronunțării și cel al motivării este posibil să se fi împlinit prescripția răspunderii penale față de toate cele 6 infracțiuni conform noului Cod penal. Rămâne în sarcina instanței de apel să verifice îndeplinirea condițiilor legale.

Așadar, instanța va respinge ca neîntemeiată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu de instanță din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 3 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 în șase infracțiuni de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen. 2009.

În consecință, legea veche va ultraactiva, astfel încât fapta inculpatului G. C.-A. care, în calitate de administrator și asociat unic al ., în cursul lunii martie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis file CEC știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, inducând astfel în eroare persoanele vătămate și părțile civile . EXPORT SRL Sibiu, . SRL C., . SRL C., . C., . București și . București care s-au încrezut în solvabilitatea acestuia și au livrat marfa comandată, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, pricinuind astfel o pagubă de 195.264 lei (în mare parte recuperată ca urmare a vigilenței organelor de urmărire penală și a reprezentanților persoanelor vătămate și părților civile), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 C.pen. 2009.

Elementul material al infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 constă în emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit, din toate probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a procedat în această manieră, acesta negociind chiar cu reprezentanții persoanelor vătămate și părților civile să achite contravaloarea facturilor în această manieră.

Urmarea imediată s-a produs, persoanele vătămate și părțile civile constatând, după livrarea mărfii, că filele CEC sunt refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil, în condițiile în care beneficiarii, de bună-credință, au considerat în mod rezonabil că fila CEC va fi onorată în virtutea relațiilor comerciale pe care le-au avut cu societatea administrată de inculpat.

Din punctul de vedere al instanței, întregul probatoriu confirmă legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.

Mai multe aspecte trebuie analizate din perspectiva laturii subiective, condiția prevăzută de lege fiind aceea ca, la momentul emiterii filei CEC, infractorul să cunoască împrejurarea că pentru valorificarea acesteia nu există provizia sau acoperirea necesară.

Or, din extrasele de cont anexate dosarului de urmărire penală a rezultat că în perioada martie – mai 2005 societatea administrată de inculpat nu avea în cont disponibil necesar pentru a acoperi contravaloarea mărfurilor livrate, nici măcar în parte, și, cu toate acestea, activitatea inculpatului a fost una intensă în acea perioadă, în doar câteva zile fiindu-i livrată o catitate impresionantă de bunuri de către persoanele vătămate și părțile civile din prezenta cauză. De altfel, au fost mult mai multe sesizări în legătură cu file CEC emise fără acoperire, ceea ce denotă fără niciun dubiu intenția frauduloasă a inculpatului.

De altfel, în calitatea sa de asociat unic și acționar cunoștea în mod evident situația, mai ales că, imediat după achiziționarea bunurilor a încercat și în unele cazuri a și reușit să le înstrăineze deîndată, cu prețuri mult sub cele reale, scopul fiind acela de a obține un folos material în mod injust (intenție calificată prin scop). De altfel, imediat după comiterea faptelor, inculpatul a dispărut, toate demersurile efectuate de organele judiciare rămânând fără rezultat, abandonând practic societatea comercială la care era administrator, tocmai în contextul în care, la sediul acesteia, se prezentaseră reprezentanții uneia dintre societățile păgubite.

În consecință, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin.1 lit.a C.pen. 1969), prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l, scopul fiind acela de a obține în mod injust pentru sine un folos material.

În aceste condiții, văzând prevederile art.396 alin.2 C.proc.pen., instanța constată că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, impunându-se condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.5 C.pen. 2009.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen. 1969, și dispozițiile art.72 C.pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la fapta săvârșită, infracțiunea de înșelăciune protejează o valoare socială foarte importantă mai ales în contextul economic și social actual – patrimoniul persoanei fizice sau juridice. Chiar dacă nu constituie o infracțiune îndreptată împotriva vieții sau integrității corporale, gravitatea infracțiunilor de înșelăciune și periculozitatea celor care le săvârșesc rezidă în erodarea încrederii participanților la circuitul civil, putând duce la îngreunarea excesivă sau chiar blocarea acestuia, mai ales în situația în care inclusiv profesioniștii pot fi victime ale infractorilor. Pericolul social abstract al infracțiunii este relevat de limitele de pedeapsă – de la 3 ani la 15 ani închisoare.

În concret, prin acțiunile inculpatului s-a creat un prejudiciu impresionant, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la anul 2005 – aproape 200.000 lei, prejudiciu care a putut fi recuperat numai ca urmare a intervenției prompte a poliției ca urmare a sesizărilor persoanelor vătămate și părților civile. Gravitatea faptei este deosebită, ținând cont și de numărul mare de persoane juridice prejudiciate și care ar fi putut fi prejudiciate, fiind evident că totul a fost premeditat de inculpat cu mult înainte, sens în care a identificat persoane care să fie dispuse să cumpere rapid marfa ce urma a gi livrată de persoanele vătămate.

Referitor la persoana inculpatului, acesta are la acest moment 35 de ani, săvârșind infracțiunea la vârsta de 25 de ani, nu are ocupație, studii liceale profesionale, necăsătorit, fără antecedente penale. La un moment dat, în cursul anului 2011, inculpatul a fost angajat la o societate pe postul de șofer de autocamioane. Inculpatul nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată, sustrăgându-se de la cercetări imediat după comiterea infracțiunii, element care pune în umbră toate aspectele oarecum pozitive.

Ținând cont de durata nerezonabilă a procesului penal (în condițiile în care faza de urmărire penală a durat 8 ani și jumătate) instanța consideră că se impune în virtutea acestei împrejurări, orientarea pedepsei cu închisoarea spre minimul prevăzut de lege, ținând cont și de faptul că planul pus la punct de inculpat nu a funcționat tocmai cum și-a dorit, mare parte din prejudiciu fiind recuperat. Aplicarea unei pedepse orientate spre minim este considerată inclusiv de Curtea europeană a drepturilor omului un remediu efectiv pe care instanțele române îl au la dispoziție pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil încălcatului (din perspectiva termenului rezonabil al procedurii).

Față de toate aceste considerente, în baza art.215 alin.1, 2 și 4 C.pen. 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și a art.5 C.pen. 2009 instanța îl va condamna pe inculpatul G. C.-A. (fiul lui A. și M., născut la data de 23.11.1978 în mun. G., jud. G., cu ultimul domiciliu cunoscut în mun. G., ., ., ., cetățean român, fără antecedente penale, CNP:_) la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

Pedeapsa închisorii urmează a fi executată în regim de detenție conform art.57 C.pen. 1969.

În privința pedepselor accesorii și complementare, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Prin urmare, la stabilirea acestora, instanța va avea în vedere atât dispozițiile art.64 și art.71 C.pen. 1969, dar și Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S. și P. contra României, cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).

Astfel, instanța subliniază strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală).Or, natura faptei săvârșite de inculpat, susține existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b C.pen (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), dar și de a mai exercita funcția de administrator la o societate comercială (ținând cont că în această calitate a comis infracțiunea), instanța apreciind că, față de pericolul social concret al faptei nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Prin urmare, în baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c (dreptul de a exercita funcția de administrator într-o societate comercială) C.pen. 1969.

Pentru aceleași considerente, în baza art.65 alin.1 C.pen. 1969 instanța va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerării acesteia ca executată, a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c (dreptul de a exercita funcția de administrator într-o societate comercială) C.pen. 1969.

Latura civilă:

Potrivit art.998 și 999 C.civ. 1864, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. De asemenea, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa (art.999 C.civ. 1864).

Conform art.99 alin.1 C.proc.pen., în acțiunea civilă sarcina probei aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă.

Față de dispozițiile legale precitate, patru sunt condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum doctrina și jurisprudența constantă le-a consacrat: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Din analiza probatoriului rezultă că inculpatul a comis fapta ilicită pentru care a fost condamnat cu vinovăție sub forma intenției directe, rămânând așadar de analizat cuantumul prejudiciului încercat de persoanele vătămate care s-au constituit părți civile în cauză, respectiv . și . SRL.

În legătură cu partea civilă ., din înscrisurile de la dosar (f. 100-103 d.u.p. VOL. I), văzând procesul-verbal de la f. 111 cuprinzând marfa restitită și calculul de la f. 114, rezultă că prejudiciul total este de 5.523,24 lei astfel că se impune admiterea în tot a acțiunii.

În schimb, pretențiile . SRL sunt întemeiate doar în parte câtă vreme o parte din marfă i-a fost restituită cu obligația de a o păstra până la rămânerea definitivă a cauzei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de la fila 76, fiind de altfel emisă o factură de retur – fila_/29.03.2013. Scăzând din valoarea totală a facturilor suma de 12.782,06 lei, rezultă un prejudiciu de 54.134,46 lei, cu obligația de a păstra bunurile restituite conform art.255 alin.2 C.proc.pen. până la rămânerea definitivă a prezentei.

În consecință, în baza art.397 alin.1 C.proc.pen. raportat la art.25 alin.1 C.proc.pen., cu reținerea art.998 și 999 C.civ. 1864 instanța va admite în tot civilă exercitată de . și în parte acțiunea civilă exercitată de . SRL.

Pe cale de consecință, instanța va obligă inculpatul la plata către partea civilă . a sumei de 5.523,24 lei.

De asemenea, va obligă inculpatul la plata către . SRL a sumei de 54,134,46 lei și constată că parte din prejudiciu a fost recuperat prin restituire lucrurilor, conform facturii fiscale nr._/29.03.2005 (f. 82 vol.I), cu obligația de a le păstra până la rămânerea definitivă a prezentei.

Văzând și dispozițiile aceluiași art.255 alin.2 C.proc.pen. precitat, instanța va lua act că persoanele vătămată .-EXPORT 98 SRL prin lichidator MARCOVICIU S.-Ș., . SRL și . nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat.

De asemenea, va lua act că . nu s-a constituit parte civilă în cauză, parte din prejudiciu fiind recuperat prin restituirea lucrurilor, respectiv un cazan Ariston TX23MFFI și un horn Ariston (proces-verbal – fila 148 VOL.I d.u.p.), incumbându-i în continuare obligația de a le păstra până la rămânerea definitivă a prezentei.

Măsuri de siguranță:

În condițiile în care prejudiuciul încercat de persoana vătămată . a fost recuperat în totalitate, aceasta neconstituindu-se parte civilă pentru rest, scăzând din factura nr._/11.03.2015 contravaloarea bunurilor recuperate, menționate anterior, în baza art.118 alin.1 lit.e și alin.4 C.pen. 1969 se impune confiscarea de la inculpat a sumei de 4.645.10 lei, contravaloarea bunurilor nerecuperate, dobândite de inculpat, care nu au fost găsite.

În privința solicitării reprezentantului Ministerului Public de desființare a unor înscrisuri, cererea este vădit neîntemeiată câtă vreme filele CEC sunt perfect valabile, nu au fost falsificate și reprezintă titluri executorii potrivit Codului de procedură civilă.

Împotriva sentinței penale nr.254/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ , au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul G. C. A., solicitând încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea reține că apelurile declarate în cauză sunt fondate, pentru motivele invocate.

Prin rechizitoriul nr.154/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 4 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968. Se reține în sarcina inculpatului că în calitatea sa de asociat unic și administrator la . C., în mod repetat, în baza rezoluției infracționale unice, în luna martie 2005, a achiziționat bunuri de la . EXPORT SRL Sibiu, . SRL C., . SRL C., . C., . București și . București, în valoare totală de 195.264 lei pentru plata cărora a emis file CEC, deși cunoștea că nu dispune de disponibilul bancar necesar pentru achitarea contravalorii acestora și a procedat la înstrăinarea acestor bunuri și la însușirea contravalorii acestora.

În fapt, se reține prin actul de sesizare că inculpatul G. C. A. a avut calitatea de asociat unic și administrator la ., cu sediul în orașul O., județul C.. Conform documentelor constitutive ale persoanei juridice, aceasta a fost înființată la data de 26 noiembrie 1992 prin sentința civilă nr.5079/1992 pronunțată în dosarul civil nr.5099/1922 a Judecătoriei C.. La data înființării, persoana juridică a avut ca asociat unic și administrator pe martorul A. V..

Prin sentința civilă nr.5401/. octombrie 2007 a Tribunalului C., secția comercială s-a dispus . persoanei juridice precum și dizolvarea acesteia.

Conform susținerilor martorului, ca urmare a unui anunț publicitar în ziarul local „Cuget Liber”, a fost contactat telefonic de un bărbat din municipiul G. care și-a manifestat interesul pentru preluarea firmei. Martorul A. V. a declarat că persoana interesată a fost inculpatul G. C. A., acesta din urmă preluând integral capitalul social al .. Martorul A. V. a continuat să mențină relația cu inculpatul G. C. A., ajutându-l pe acesta să transporte mărfurile pe care le comercializa.

La rândul său, martorul R. N. a declarat că inculpatul G. C. A. a fost persoana care a administrat . în perioada în care societatea comercială a avut sediul social stabilit în orașul O., ., într-un imobil proprietatea fiului său R. G..

Imediat după data formulării plângerii penale, organele de poliție din cadrul Poliției orașului O., împreună cu martorul B. S., s-au deplasat la domiciliul numitului Șodrângă E. C. din C. unde au identificat un număr de 7 suluri de mochetă despre care martorul a declarat că a achiziționat-o de la inculpatul G. C. A..

Conform e-mailului transmis Parchetului de pe lângă Tribunalului C. la data de 26 octombrie 2011 de către Ș. G., acesta a menționat că a recuperat întreaga marfă livrată către ..

Livrarea mărfurilor de către . SRL s-a efectuat în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.23 din 10 ianuarie 2005, iar . a fost reprezentată de inculpatul G. C. A..

Cu privire la al șaselea act material, organele de poliție au fost sesizate la 20 martie 2005 de martorul R. A., în calitate de reprezentant legal al persoanei vătămate . C. cu privire la faptul că, la data de 11 martie 2005, a livrat către . C., prin reprezentantul său G. C. A., mărfuri in valoare de 6.647,34 lei pentru plata cărora a primit o filă CEC pentru care trăgătorul nu avea disponibilul bancar necesar.

Din analiza extraselor de cont s-a constatat că în luna martie 2005 inculpatul G. C. A. nu a avut disponibilul bancar necesar pentru plata mărfurilor livrate de persoanele vătămate.

De la data comiterii faptei reținute prin actul de sesizare și până la soluționarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la data de 01.02.2014 noul Cod penal, care prevede în art.5 că atunci când de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit art.5 alin.1 Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care trebuie apreciate în concret sunt:

- conținutul infracțiunii, urmând a fi avute în vedere formele agravate, elementele circumstanțiale agravate, existența unor condiții suplimentare de incriminare;

- existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale;

- existența unor cauze de nepedepsire;

- pedeapsa (natura și limitele acesteia);

- termenul de prescripție.

Principiul legii penale mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, cât și în ceea ce privește condițiile de existență și tratamentul sancționator.

Analizând în mod global incidența legii penale mai favorabile, reținem următoarele:

Noul Cod penal a modificat condițiile de existență a infracțiunii continuate, art.35 alin.1 impunând o condiție suplimentară, respectiv unitatea de subiect pasiv.

În raport de condițiile stabilite de noua reglementare, pluralitatea de acțiuni de inducere în eroare a unor societăți comerciale distincte nu poate fi calificată ca infracțiune continuată. Potrivit noii reglementări procesuale, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului constituie un concurs de șase infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.244 alin.1,2 Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu privire la instituția prescripției răspunderii penale, prin analiza concretă a duratei termenelor de prescripție, dar și a datei de la care acestea încep să curgă ori a cauzelor de întrerupere a cursului prescripției, văzând și prevederile art.153 alin.1 Cod penal, art.155 alin.4 Cod penal și art.154 alin.1 lit.d, constatăm că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție specială în luna martie 2015 (anterior sesizării instanței de apel).

Față de analiza de mai sus, rezultă că noul Cod penal este legea penală mai favorabilă în privința condițiilor de tragere la răspundere penală.

Pentru aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul G. C. A. împotriva sentinței penale nr.254/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Se va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1,3,4 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 în șase infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.244 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală în referire la art.153 alin.1 Cod penal și art.155 alin.4 Cod penal raportat la art.154 alin.1 lit.d va înceta procesul penal pornit față de inculpatul G. C. A. sub aspectul a șase infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.244 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală va lăsa nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile . SRL C. și . C..

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate la soluționarea cauzei în primă instanță vor rămâne în sarcina statului.

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu-avocat C. E., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria C. și inculpatul G. C. A. împotriva sentinței penale nr.254/27.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .

Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1,3,4 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal din 1968 în șase infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.244 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală în referire la art.153 alin.1 Cod penal și art.155 alin.4 Cod penal raportat la art.154 alin.1 lit.d încetează procesul penal pornit față de inculpatul G. C. A. sub aspectul a șase infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.244 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art.25 alin.5 Cod procedură penală lasă nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile . SRL C. și . C..

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate la soluționarea cauzei în primă instanță rămân în sarcina statului.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. I. N. A. I.

GREFIER,

M. V.

Jud. fond: V. M.

Jud. red. dec: A. I.

2ex. / 09.06.2015

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP)....		Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 83/2015. Curtea de... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 519/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA